Lucrarea 8

STUDIUL UNOR ECHIPAMENTE AUXILIARE ALE SISTEMELOR AUTOMATE

CONVENŢIONALE PENTRU PROCESE LENTE

1. Obiectul lucrării constă în studiul construcţiei şi funcţionării unor echipamente

auxiliare folosite în buclele de reglare convenţionale pentru procese lente.

2. Echipamente auxiliare folosite în structura sistemelor automate convenţionale

În cadrul echipamentelor unificate de automatizare, pe lângă echipamentele

unificate de bază - regulator, traductor, convertor - se folosesc o serie de echipamente
auxiliare care conferă schemelor de automatizare o mai mare flexibilitate funcţională. Prin
utilizarea unor asemenea echipamente auxiliare numărul proceselor ce pot fi deservite de
echipamentele de automatizare unificate creşte considerabil. În categoria unor asemenea
echipamente auxiliare pot fi încadrate: elemente de referinţă, limitatoare de semnal,
convertoare tensiune -curent, elemente analogice de calcul, elemente de comandă manuală,
indicatoare şi înregistratoare automate, integratoare specializate, elemente de substituire,
elemente de separare galvanică, poziţionere electronice pentru comanda servomotoarelor
elementelor de execuţie, diverse surse de alimentare, verificatoare de blocuri etc.

2.1 Convertorul tensiune -curent ELX 120

Convertorul tensiune -curent ELX 120 este destinat convertirii unui semnal de
tensiune din gama 0,4...2Vcc în semnal unificat de curent în gama 2...10 mA cc. A fost
proiectat special pentru a permite cuplarea în aceeaşi buclă de reglare a aparaturii unificate
şi neunificate. Schema bloc a convertorului, prezentată mai jos, cuprinde:
a - o sursă de curent
stabilizat H 51;
b - un amplificator
cu chopper tip H22;
c - un amplificator
final (de putere);
d - un circuit de co-
recţie.
a) Blocul H51 este
Fig. 1 Schemă bloc convertor tensiune-curent ELX 120 stabilizator de tensi-
une tip derivaţie cu
diode Zener, cu două trepte de stabilizare. Schema electrică a blocului H51 este redată în
figura 11, Lucrarea 4.
b) Blocul H22 este un amplificator de curent continuu.
Amplificarea directă a semnalelor de curent continuu este dificilă din punct de
vedere tehnic, motiv pentru care sunt utilizate amplificatoarele de curent continuu cu
"modulare -amplificare - demodulare".
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

Aceste tipuri de amplificatoare, numite şi "cu eşantionare" sau "cu chopper",

cuprind următoarele părţi componente: modulator, amplificator, demodulator şi oscilator.
- Modulatorul transformă semnalele de curent continuu în semnale proporţionale
de curent alternativ de trecvenţă constantă.
- Amplificatorul este de curent alternativ şi produce la ieşire un semnal, de
asemenea, de curent alternativ, însă amplificat faţă de cel primit de la modulator.
- Demodulatorul redresează semnalul primit de la amplificator transformându-l
într-o mărime continuă (pulsatorie -filtrată) proporţională cu semnalul continuu aplicat
iniţial.
- Oscilatorul produce o tensiune de amplitudine şi frecvenţă constantă (fo=ct.) care
comandă sincron funcţionarea modulatorului şi demodulatorului.
Amplificatorul de curent continuu, folosind modulator electronic, este prezentat în
figura 2.

Fig. 2 Schema electrică a amplificatorului de c.c. tip H22 cu modulator electronic

Amplificatorul H22 are în componenţă un modulator şi un demodulator cu

funcţionări similare având câte două tranzistoare (T1 şi T2 respectiv T3 şi T4 ), funcţionând
în comutaţie (când tranzistorul are joncţiunea emitor - bază polarizată direct, el conduce
adică se comportă ca o rezistenţă nulă, deci ca un contact închis, iar când joncţiunea emitor
-bază este polarizată invers tranzistorul este blocat, adică se comportă ca o rezistenţă
infinită, deci ca un contact deschis), adică complet blocat sau complet deschis şi comandate
"sincron" de un oscilator de frecvenţă constantă (fo=500Hz).
Un amplificator de curent alternativ format din trei tranzistoare (T5, T6 şi T7) asigură
procesul de amplificare a mărimii de intrare.
Pentru explicarea funcţionării în ansamblu a amplificatorului precizăm că în
momentul din care se consideră începutul amplificării (t = 0) tensiunea U0 dată de oscilator
este nulă ( Uo= 0) şi începe să descrie o semiperioadă pozitivă, bornele polarizate

85
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

ale transformatorului TA 3 "de adaptare" a oscilatorului fiind e şi g (notate cu steluţă).

Variaţia în timp a tensiunilor din amplificatorul tip H22 sunt prezentate în fig. 3:
a - tensiunea de intrare (Ui);
b - tensiunea oscilatorului (Uo);
c - tensiunea de intrare eşantionată (Um);
d - tensiunea modulată (Uf);
e - tensiunea de ieşire în semiperioadele pozitive (Ue1);
f - tensiunea de ieşire în semiperioadele negative (Ue2);
g - tensiunea de ieşire filtrată (Ue).
Oscilatorul produce tensiunea U0 de valoare
constantă (Uo = ct) şi de frecvenţă constantă
(fo=500 Hz).
Considerăm o tensiune de intrare în modulator
Ui de curent continuu (având polaritatea cu (+)
pe emitorul lui T1), însă având o variaţie oare-
care în timp (fig.3.a). În semiperioadele pozitive
ale tensiunii Uo (t = 0...1, 2...3, 4...5, ms) borna
e a transformatorului TA3 este pozitivă faţă de
borna f, ceea ce face ca:
- tranzistorul T1 să se deschidă datorită polari-
zării directe a joncţiunii colector-bază (c1-b1);
- tranzistorul T2 să se blocheze datorită polari-
zării inverse a joncţiunii (c2-b2).
Deoarece fo=500 Hz perioada va fi:
T0=1/fo =(1/500) s = 2 ms, astfel că în figurile
de mai sus (a - g) scara timpului a fost divizată
în câte o milisecundă pentru o semiperioadă.
Tensiunea de intrare Ui trece prin tranzistorul
Fig. 3 Graficul tensiunilor din T1 (circuitul emitor-colector) atât timp cât Uc
amplificatorul H22 este pozitiv, ca şi cum în aceste perioade între e1
şi c1 s-a stabilit un contact electric.

În semiperioadele negative ale tensiunii U0 (t = 1...2, 3...4, 5....6, ms) borna e

este negativă faţă de borna f, ceea ce face ca - similar ca mai sus - T1 să se blocheze
întrerupând circuitul de intrare, iar T2 să conducă.
În acest mod transformatorul de adaptatre TA1 va primi la intrare o tensiune Um
sub forma unor impulsuri dreptunghiulare (considerăm pentru simplificare că într-o
semiperioadă de 1 ms tensiunea de intrare Ui se menţine constantă) numai în semiperioadele
când T1 conduce (Uo > 0); în semiperioadele când T1 este blocat (Uo <0) tensiunea Um =
0.
Impulsurile de tensiune produse sunt de durată constantă (t = 1ms) însă de
amplitudine variabilă, proporţională cu valoarea tensiunii de intrare Ui.
În semiperioadele "negative" când T1 nu conduce (este blocat), în schimb conduce
T2 , acesta face ca primarului transformatorului TA1 să se închidă în scurtcircuit

86
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

pe rezistenţa R, deci Um să fie zero.

Acest lucru este necesar deoarece prin blocarea tranzistorului T1 tensiunea
electromotoare de autoinducţie din primarul tranzistorului T1 ar avea ca efect:
- crearea unei tensiuni remanente pe transformator (Um ≠0), fapt care afectează
amplificarea;
- producerea unei supratensiuni inverse pe joncţiunea colector-emitor a
trazistorului T1 datorită energiei magnetice înmagazinate în transformatorul TA1, fapt care
ar putea conduce la străpungerea tranzistorului respectiv.
Transformatorul TA1 produce la ieşire o tensiune alternativă periodică însă
deformată (nesinusoidală). Se demonstrează că o undă periodică nesinusoidală, cum este
tensiunea Um, se poate descompune într-o sumă de componente sinusoidale (armonici) de
frecvenţe fo, 2fo, 3fo,...şi un termen constant Umo, (descompunere în serie Fourier).
Componenta continuă Umo este eliminată fiind aplicată în primarul
transformatorului TA1, iar cu ajutorul condensatorului Cf (filtru) din secundarul
transformatorului TA1 sunt eliminate şi armonicile superioare.
Tensiunea Uf obţinută la ieşirea modulatorului va fi o tensiune alternativă
sinusoidală de frecvenţă constantă (fo= 500Hz) însă "modulată" în amplitudine. Tensiunea
Uf este amplificată apoi în amplificatorul de curent alternativ tranzistorizat în trei etaje (T5,
T6 şi T7) producând la ieşirea transformatorului de adaptare TA2 o tensiune Ud
proporţională cu Uf:
Ud = KA Uf
unde: KA este factorul de amplificare al amplificatorului de curent alternativ.
Tensiunea Ud are polaritatea din fig. 3.d, având acceaşi fază ca şi Uf şi fiind
reprezentată prin aceeaşi diagramă însă folosind o scară de KA ori mai mare decât Uf.
Tensiunea Ud de la ieşirea amplificatorului de curent alternativ este aplicată
demodulatorului ale cărui tranzistoare T3 şi T4 comandate de acelaşi oscilator funcţionează
"sincron" cu tranzistoarele T1 şi respectiv T2.
Astfel, în semiperioadele pozitive (t = 0...1, 2...3, 4....5, ms) borna g a trans-
formatorului TA3 fiind pozitivă faţă de borna h, tranzistorul T3 conduce, iar T4 este blocat.
În consecinţă, tensiunea de ieşire Ue1 în aceste perioade va fi egală cu Ud
(circuitul c(+) - 0 -R1- e3 - c3 - d(-)).
În lipsa condensatorului de "netezire" C1 tensiunea Ue1 cuprinde pulsurile
pozitive ale tensiunii Ue (fig.3.e). În semiperioadele negative T3 este blocat şi T4 conduce,
iar tensiunea Ud care şi-a schimbat polaritatea se aplică la ieşire sub forma tensiunii Ue2
însă de acelaşi sens cu Ue1(d+)-c4 -- e4 -R2 - 0- c( - )). În acest caz se constată că pulsurile
tensiunii Ue2 sunt pozitive.
În sfârşit tensiunea de ieşire Ue este dată de suma celor două tensiuni:
U e = U e1 + U e 2 .
Datorită condensatoarelor de "netezire" C1 şi C2 tensiunea Ue nu mai este formată
din pulsuri, ci are o formă filtrată (fig.4.g) adică practic se obţine prin unirea vârfurilor
pulsurilor componente.
S-a obţinut aşadar o tensiune continuă Ue de aceeaşi formă cu Ui şi proporţională cu
aceasta:

87
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

U e = K ⋅ Ui
unde: K este factorul total de amplificare.
Dacă tensiunea de intrare Ui se inversează ca polaritate - presupunând aceeaşi
variaţie din fig.3.a -rezultă că pulsurile dreptunghiulare se vor inversa ca polaritate. În acest
caz tensiunea Uf şi respectiv U d ( U d = K A ⋅ U i ) îşi vor modifica faza cu 1800, ceea ce
înseamnă că tensiunile Ue1 şi Ue2, respectiv Ue ( Ue = Ue1 + Ue2 ) îşi vor schimba
polaritatea. În consecinţă amplificatorul descris este "sensibil la fază" (polaritate).
c) Amplificatorul final este un amplificator de curent continuu asimetric, care
furnizează la ieşire o variaţie de curent 2...10 mA (sau 4...20 mA) pentru o variaţie a
semnalului de la intrarea convertorului de 0,4...2V c. c.
d) Circuitul de reacţie asigură o reacţie negativă puternică printr-un circuit de
stabilizare a punctului de zero.

2.1.1. Chestiuni de studiat:

- Identificarea construcţiei şi funcţionarii convertorului ELX -120.

- Studiul comportării staţionare şi dinamice a convertorului ELX -120.

2.1.2. Studiul convertorului ELX 120

Se realizează montajul din

fig. 4. Pentru simularea
tensiunii de intrare se
foloseşte sursa de curent
constant ELZ -101 şi o
rezistenţă decadică calibrată
Rd. Apoi se fixează cu
rezistenţa decadică o va-loare
a rezistenţei de 200 Ω care se
va alimenta cu un curent
Fig. 4 Montaj pentru studiul convertorului ELX 120 variabil, în limitele
2...10mA de la sursa de curent ELZ -101.
Pe Rd va rezulta o variaţie de tensiune dorită de 0,4...2V, măsurabilă şi cu un
voltmetru de tip MAVO-35.
Ieşirea convertorului se conectează pe un ampermetru tip MAVO-35.
Punerea sub tensiune a montajului se va realiza numai după ce vor fi realizate toate
conexiunile.
Se fixează cu ajutorul sursei ELZ-101 un curent de 10 mA (deci semnal de intrare
2V c.c.) şi se reglează potenţiometrul marcat prin "AMPLIF" din convertor până ce la ieşire
rezultă 10 mA ±0,02 mA.

88
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

Se aplică apoi, la intrarea convertorului, tensiuni corespunzătoare punctelor de 0%,

25%, 50%, 75% şi 100% din plaja de variaţie menţionată, prin modificarea corespunzătoare
a curentului de intrare, şi se citesc valorile corespunzătoare ale curentului de ieşire. Datele
se trec în tabelul următor:

Intrare % 0 25 50 75 100
Ieşire mA

Pe baza datelor obţinute se reprezintă caracteristica statică I = f(U).

2.2. Bloc de referinţă cu motor - BRM

BRM face parte din categoria aparatelor secundare de panou, fiind folosit în scopul
fixării de la distanţă a mărimii de referinţă sau convertirii semnalelor discontinue de ieşire
ale unui regulator tip ELC 132 în semnale unificate de tensiune sau curent.
Aparatul se compune dintr-o carcasă metalică, paralelipipedică cu o uşă trans-
parentă. Carcasa este prevăzută cu un compartiment de borne pentru conexiuni. În interiorul
carcasei se găseşte ansamblul funcţional realizat în construcţie glisantă, prevăzut cu
conductoare de legătură. Ansamblul funcţional constă dintr-o parte electromecanică şi o
parte electronică.
Produsul se compune din următoarele grupuri funcţionale (fig.5.):
- bloc de alimentare şi comandă;
- bloc servomotor;
- bloc convertor tensiune-curent (la cerere).

Schema realizată funcţionează pe baza inversării sensului de rotire a unui

servomotor bifazat. Corespunzător comenzii primite la intrare, înfăşurarea de comandă a
servomotorului este alimentată cu o tensiune defazată cu ± 900 faţă de alimentarea
înfăşurării sale de excitaţie. Servomotorul rotindu-se antrenează cursorul reocordului
alimentat la o tensiune stabilizată.
Între cursor şi un capăt al reocordului se culege semnalul de referinţă în tensiune.
Pentru varianta semnalului de referinţă în curent, în aparat se introduce un bloc
convertor tensiune-curent. Aparatul este prevăzut cu contacte de limită de cursă pentru
protecţia servomecanismului.

2.2.1. Chestiuni de studiat:

- Identificarea construcţiei şi funcţionarii blocului de referinţă cu motor BRM.

- Studiul comportării staţionare şi dinamice a blocului de referinţă cu motor BRM.

89
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

Fig. 5 Schema electrică a blocului de referinţă cu motor BRM

2.2.2. Studiul blocului de referinţă cu motor BRM

Se realizează montajul din figura 6.

Se determină caracteristica statică a blocului de referinţă cu motor xe= f (xi).
Mărimea de ieşire xe a BRM se modifică în sens crescător închizând butonul B1 şi
în sens descrescător închizând butonul B2.

Fig. 6 Montaj pentru încercarea blocului de referinţă cu motor BRM

90
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

2.3 Elemente analogice de calcul

2.3.1 Descrierea necesităţii, construcţiei şi funcţionării

În sistemele de reglare automată este necesar să se utilizeze elemente analogice de

calcul, care să efectueze o serie de operaţii algebrice elementare (adunare, scăderea,
înmulţirea, împărţirea unor semnale) sau funcţiuni relativ mai complexe (rădăcină pătrată,
integratoare numerice etc.). Schema bloc generală a unui element de calcul include trei
etaje: etajul de intrare, etajul de calcul şi etajul de ieşire. Introducerea unui etaj de intrare
este necesară pentru depolarizarea semnalelor de intrare (adică pentru trecerea de la semnal
unificat cu zero fals la semnal cu zero real), pentru realizarea adaptării de impedanţă şi
pentru aducerea semnalelor de intrare în gama de valori necesară etajului de calcul. Etajul
de calcul serveşte pentru efectuarea operaţiilor de calcul care formează funcţia principală a
elementului analogic de calcul, folosind diverşi algoritmi de calcul. Etajul de ieşire are rolul
de a repolariza semnalul analogic (adică să se treacă de la semnal cu zero real la semnal cu
zero fals), de a asigura puterea necesară semnalului de ieşire, de a converti semnalul de la
ieşirea etajului de calcul într-un semnal unificat de curent sau tensiune, asigurând o anumită
gamă de variaţie a semnalului de ieşire, sau într-un semnal discret pentru afişare numerică.
Realizarea operaţiilor de calcul prin metode analogice are la bază utilizarea unor
circuite integrate clasice (ca de exemplu amplificatoare operaţionale), a unor circuite
integrate monolitice ce asigură o precizie ridicată de calcul.
Generaţia precedentă a circuitelor analogice de calcul, fabricate în ţară se bazau pe
utilizarea amplificatoarelor cu tranzistoare pe principiul modulare-amplificare în curent
alternativ-demodulare. Aceste elemente analogice de calcul asigurau precizia impusă (clasa
de precizie 0,5), dar utilizând un număr mare de componente pasive şi active, nu prezentau
o fiabilitate ridicată.
Dintre caracteristicile elementelor de calcul remarcăm aici două:
- precizia - respectiv abaterea mărimii de ieşire de la valoarea exactă;
- viteza de calcul - respectiv timpul necesar obţinerii rezultatelor calculelor, din
momentul aplicării semnalului de intrare, ambele influienţând în mod hotărâtor
performanţele buclelor de reglare.

2.3.2. Elemente analogice de calcul pentru efectuarea operaţiei de

adunare - scădere

Efectuarea operaţiei de adunare - scădere a unor semnale analogice are la bază

utilizarea unui amplificator operaţional, integrat în regim de sumator (fig. 7), unde pentru
simplificare s-au considerat două semnale aplicate prin rezistenţe la intrarea inversoare şi
două semnale la intrarea neinversoare.
Dacă pentru punctul de însumare cu inversare se aplică prima lege a lui Kirchhoff,
se obţine:

91
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

U11 − U0 − U3 U12 − U0 − U3 Ue − U0 − U3
+ =
R11 R12 R4 (1)

Considerând că amplificato-
rul operaţional are o
rezistenţă de mod comun
foarte mare în raport cu
rezistenţa R3, se poate scrie
în mod identic:
U 21 − U 3 U 22 − U 3 U 3
+ =
R 21 R 22 R3
sau după unele transformări
Fig. 7 Amplificator operţional în regim de sumator se obţine:

U 21 U 22  1 1 1 
+ = U 3  + + 
R 21 R 22  R 3 R 21 R 22 
de unde rezultă că:

U U 1 1 1
U3 = ( 21 + 22 ):( + + )
R 21 R 22 R 3 R 21 R 22
(2)

Un amplificator operaţional are la o ieşire o tensiune proporţională cu tensiunea

U0 adică Ue = -A*U0, unde A este factorul de amplificare, iar semnul minus se datorează
numărului impar de etaje de amplificare. În acest caz relaţia (1) devine:

U11 U12 U e  1 1 1   1 1 1  U
+ +  + +  − U 3 + +  = − e
R11 R12 A  R11 R12 R 4 A   R 11 R 12 R 4  R4

sau înlocuind (2) în (1) se obţine

1 1 1
+  +
U11 U12  U 21 U 22  R11 R12 R 4  
1 1 1 1 1 
+ − + × = − Ue  +  + + 
R11 R12  R 21 R 22  1 + 1 + 1 R
 4 A R
 11 R 12 R A 
4 
R 3 R 21 R 22

De unde tensiunea de ieşire este:

92
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

 1 1 1 
 + + 
U11 U12  
U 21 U 22  R11 R12 R 4 
+ − + ×
R11 R12  R 21 R 22   1 + 1 + 1 
 
 R 3 R 21 R 22 
Ue = (3)
1 1  1 1 1 
+ ×  + + 
R 4 A  R 11 R 12 R 4 A 
Deoarece amplificatoarele operaţionale au un factor de amplificare foarte mare, adică
A>>1, termenul al doilea de la numitor se poate neglija.
Considerând R3 = R4 şi rezistenţele de intrare egale, adică R 11 = R12 = R 21 = R 22 = R 1
atunci se simplifică fracţia din termenul al doilea de la numărător din relaţia (3) şi se obţine:
R
(
U e = − 4 U11 + U12 − U 21 − U 22 )
R1 (4)
Deci cu ajutorul schemei analizate se poate scădea suma tensiunilor aplicate pe
rezistenţele de la intrarea neinversoare din suma tensiunilor aplicate pe rezistenţe la intrarea
inversoare a amplificatorului operaţional. Din deducerea relaţiei (4) rezultă că un element
analogic de calcul pentru adunarea -scăderea unor semnale sub formă de tensiuni c.c.,
realizat după schema din fig. 7, este caracterizat de o serie de erori. Astfel datorită neglijării
unor termeni în relaţia de calcul (considerând A >>1, ceea ce este justificat la
amplificatoare operaţionale integrate care au A> 60000) şi datorită rezistenţei de mod
comun insuficient de mari (Rcm >50 MΩ la aceleaşi amplificatoare), alegând R4 <2 MΩ se
obţine o limitare a erorii de maxim 0,1 %.
In fig. 8 este reprezentată schema simplificată a elementului analogic de adunare -
scădere ELX 212. Relaţia de calcul a acestui element este:
( ) ( )
W = K1 X1 − 4 + K 2 Y1 − 4 + K 3 ( Z − 4) + K 4 ( S − 4) + 4
unde: X, Y, Z, şi S sunt semnale unificate de intrare (4...20 mA), W este semnalul de
ieşire, iar K1, K2, K3, K4 sunt coeficienţi variabili.

Fig. 8 Schema electrică a elementului pentru adunare - scădere ELX 212

93
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

În fig. 8, s-a desenat numai un etaj de intrare pentru semnalul X.

După cum se observă etajul de intrare cuprinde amplificatorul A1 (pentru
depolarizare), amplificatorul A3 (pentru adaptare de impedanţă) şi o rezistenţă variabilă
pentru fixarea coeficentului K1, care este reglabil manual.
Etajul de calcul este format din amplificatorul A4 cu câte 4 intrări inversoare şi
neinversoare. Etajul de ieşire este un modul tipizat format din amplificatorul A5 şi
convertorul tensiune - curent alcătuit din tranzistoarele T6, T7, T8.
Pentru fiecare semnal de intrare se poate alege semnul prin conectarea ieşirii
etajului de intrare la borna inversoare sau neinversoare a etajului de calcul.

2.3.3. Elemente analogice de înmulţire, împârţire, înmulţire -împârţire şi

extragere a rădăcinii pătrate

Pentru realizarea operaţiunii de multiplicare a două semnale analogice se pot folosi

mai multe metode:
1. Multiplicatoare bazate pe utilizarea efectului Hall.
Acestea s-au fabricat în serie până la apariţia circuitelor integrate pe scară largă.
2. Multiplicatoare bazate pe utilizarea relaţiei:
1 2
x ⋅ y = ( x + y ) − ( x − y ) .
2
4
Această metodă de multiplicare a două semnale analogice s-au folosit la calcula-
toarele analogice, când amplificatoarele operaţionale erau construite utilizând componente
discrete active şi pasive.
3. Multiplicatoare analogice bazate pe variaţia transconductanţei.
Acest tip de multiplicatoare şi-a extins aria de utilizare în special odată cu apariţia
circuitelor integrate pe scară largă, când pentru înlăturarea unor surse de erori s-au putut
folosi metode deosebit de eficiente. La multiplicatoarele cu transconductanţă un semnal
determină varierea factorului de multiplicare, iar celălalt semnal se aplică la intrarea
amplificatorului. Varianta constructivă a multiplicatoarelor cu transconductanţă, realizate cu
circuite integrate monolitice, permite obţinerea unei precizii ridicate (sub 0,5%) şi o bandă
de trecere de minimum 1MHz, ceea ce acoperă gamele de frecvenţă ale semnalelor atât în
cazul reglării proceselor lente, cât şi a proceselor rapide.
Deoarece multiplicatorul de semnale ELX-232, produs în ţara noastră se bazează
pe acest principiu, în continuare se va descrie numai această metodă.
Schema unui multiplicator cu transconductanţă este prezentată în figura 9.
Pornind de la relaţia care descrie dependenţa curent - tensiune a unei joncţiuni în
conducţie, având în vedere simetria etajului de amplificare diferenţială, în cazul când
tensiunea aplicată la intrarea Ux este mult mai mică decât căderea de tensiune pe rezistenţa
proprie a joncţiunii bază -emitor (adică Ux <<Vbe ), în aceste condiţii se poate demonstra
că U e = SU x , unde: Ue este tensiunea de ieşire, iar S transconductanţa tranzistorului.
Pentru varierea transconductanţei se schimbă valoarea curentului de emitor Ie,

94
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

folosind un circuit care realizează depen-

denţa: I e = KU y . În aceste condiţii, relaţia
care defineşte dependenţa tensiunii de ieşire
de cele două tensiuni de intrare Ux, Uy,
devine: U e = K m U x U y , unde, Km este
coeficientul de transfer al multiplicatorului,
care însă este dependent de temperatura
joncţiunii.
Pentru evitarea unor erori datorită neli-
niarităţii caracteristicii baza -emitor pe
porţiunea iniţială, adică pentru valori mici
Fig. 9 Multiplicator cu transconductanţă ale curentului de emitor, se introduce o
tensiune de polarizare a joncţiunii, ceea ce determină însă apariţia unui nou termen.
Astfel tensiunea de ieşire se defineşte prin relaţia:
Ue = K mU x U y + KmUx
Pentru compensarea termenului al doilea, la etajul de amplificare care urmează
după etajul de multiplicare se scade tensiunea Ux, multiplicată cu un coeficient.
Pentru micşorarea surselor de erori, datorită variaţiei temperaturii s-a folosit o
nouă tehnologie de realizare a etajului diferenţial de amplificare. Astfel tehnologiile de
obţinere a circuitelor integrate, permit realizarea etajului diferenţial pe acelaşi substrat cu un
regulator automat al temperaturii structurii. O altă soluţie de compensare a influenţei
variaţiei temperaturii constă în realizarea unor scheme mai complexe, utilizând
amplificatoare diferenţiale cu scheme de compensare, realizate tot sub forma unui circuit
integrat monolitic, care include şi un amplificator operaţiunal sumator care converteşte
tensiunea de ieşire Ue într-o ieşire asimetrică.

a. Elementul analogic de înmulţire ELX 232-1.

Pentru realizarea elementului analogic de înmulţire a două semnale ELX 232-1 se
foloseşte principiul bazat pe variaţia transconductanţei. Relaţia de calcul, care defineşte
dependenţa semnalului de ieşire W, funcţie de cele două semnale analogice de intrare X şi
Y este:
(
W = W0 + K1K X − X 0 Y − Y0)( )
unde: X şi Y sunt semnale unificate de tensiune, X0, Y0, W0 sunt semnale de zero real, care
pot fi şi nule; K1 este un coeficient de extindere a gamei, fix sau variabil în domeniul 1...2,
iar K un coeficent pentru încadrarea în gama de variaţie a semnalelor.
În cazul utilizării unor semnale unificate de intrare în curent, acestea sunt
transformate pe o rezistenţă de precizie în semnale unificate de tensiune 0...5 V sau
1...5 V, în funcţie de prezenţa sau nu a zeroului fals. Caracteristicile tehnice principale ale
elementului de multiplicare a două semnale analogice sunt: impedanţa de intrare pentru
semnale în tensiune mai mare decât 1 MΩ; precizia de efectuare a operaţiei de calcul
± 0,3 %; eroarea maximă cu temperatura ± 3 % /100 C.

95
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

b. Elementul analogic de împărţire a două semnale ELX 232-2.

Folosind elementul de înmulţire se poate realiza o schemă pentru împărţirea a două

semnale analogice, (fig. 10). Scriind ecuaţia curenţilor în punctul de însumare se obţine:
U x − K m U e U z ± ∆U m
=
R1 R2
unde: ∆U m este eroarea de calcul a elementului de multiplicare, iar R1, R2 rezistenţa de
intrare şi cea din circuitul de reacţie.
Din această relaţie se obţine tensiunea de ieşire:
1  U x R 2 ∆U m 
Ue = −  + 
K m  K m R1 Uz 
de unde rezultă că eroarea de calcul este
dependentă de mărimea semnalului de
intrare Uz. Din acest motiv precizia unui
element de împărţire se defineşte pe
domenii de variaţie a tensiunii "împăr-
ţitoare", nefiind mai mică de 10%. Relaţia
Fig. 10 Element de împărţire a două semnale de calcul a elementului ELX 232-2 de
împărţirea a două semnale analogice este:
X − X0
W = W0 + K
(
K 2 Y − Y0)
unde: X şi Z sunt semnale unificate de intrare, K este un coeficient pentru încadrarea în
gamă, iar K2- un coeficient variabil între 1 şi 2. După cum s-a arătat precizia operaţiei de
calcul depinde de gama de variaţie a tensiunii "împărţitoare", erorile fiind prezentate în
tabelul 1:

Gama tensiunii Uz Precizia operaţiei de Eroarea maximă cu

calcul temperatura % /100C
30...100% ± 0,5 % ± 0,5 %
15...30 % ± 1,0 % ± 1,0

Realizarea operaţiei de împărţire a două semnale analogice prin utilizarea unui element de
multiplicare în circuitul de reactie al unui amplificator operaţional crează posibilităţi mari
de tipizare a modulelor.

c. Elementul analogic de calcul înmulţire- împărţire ELX 232-3.

În vederea obţinerii unui element analogic de calcul pentru înmulţire- împărţire a

unor semnale analogice se folosesc două elemente de înmulţire, interconectate, folosind şi
amplificatoare operaţionale auxiliare. Relaţia de calcul a elementului ELX 232-3 este:

96
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

( )(
K 1 X − X 0 Y − Y0 )
W = W0 + K
(
K2 Z − Z0 )
unde: X, Y, Z sunt semnalele de intrare; X0, Y0, Z0 sunt semnalele de zero fals; coeficienţii
K1, K2 sunt constante variabile; iar K un coeficient de gamă.
Elementul ELX 232-3 are schema bloc asemănătoare funcţional cu elementul de
compensare ELX 242, existând diferenţe în modul de fixare a unor coeficienţi.

d. Elementul de compensare ELX 242.

Compensatorul de temperatură şi umiditate ELX 242, este un aparat industrial din

categoria elementelor secundare (fig. 11). Se cunoaşte că debitmetrul de presiune
diferenţială este astfel proiectat încât să satisfacă precizia impusă, numai în anumite con-
diţii de temperatură şi umidita-te.
Atunci când se schimbă ca-
racteristicile gazului de măsurat
ca: presiunea, temperatura şi
umiditatea, nu se mai măsoară
valoarea reală a debitului, decât
dacă se realizează compensări
pentru aceste schimbări, care se
pot realiza prin corectarea
Fig. 11 Elementul de compensare ELX 242 valorilor măsurate.
Această corectare se poate face automat, atunci când compensarea se face prin
schimbarea directă a semnalului de curent de ieşire. Astfel un traductor are definită
caracteristica statică: curent de ieşire 4...20 mA funcţie de debit pentru o anumită
temperatură a lichidului şi pentru anumite valori ale presiunii statice şi ale umidităţii.
Relaţia de calcul a elementului de compensare ELX 242 este:
t0 + a p + b
(
W = W0 + X − X 0 )
t + a p0 + b (5)
unde: W0 este valoarea iniţială a semnalului de ieşire, X este valoarea semnalului care
trebuie compensat, t - temperatura fluidului. p - presiunea fluidului; t0 şi p0 sunt valori
iniţiale ale mărimilor menţionate, iar a şi b sunt nişte constante. Pentru realizarea
compensării automate şi în raport cu variaţia umidităţii mai este necesară introducerea încă
a unui factor. Această variantă a aparatului este în fază de cercetare.
După cum se observă din relaţia de calcul (5), pentru compensarea automată a
măsurării debitului în raport cu temperatura şi presiunea este necesară efectuarea unor
operaţii de înmulţire şi de împărţire.
Schema bloc simplificată a compensatorului automat ELX 242 este prezentată în
fig. 11, unde s-au considerat toate semnalele de tensiune cu zero real.
Din structura elementului de compensare rezultă că semnalul U de intrare este:

U = TW

97
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

iar în condiţii idealizate considerând rezistenţele R1 = R2 = R are loc relaţia:

TW = XP
care aproximează relaţia de calcul necesară.
Utilizând circuite integrate monolitice, cu compensarea automată a influienţei
variaţiei temperaturii mediului, se obţine un element analogic de calcul de precizie ridicată.

e. Element de extragere a rădăcinii pătrate ELX 222.

Elementele de extragere a rădăcinii pătrate dintr-un semnal analogic sunt cele mai
utilizate elemente de calcul în instalaţiile de automatizare a proceselor lente, deoarece
acestea se folosesc la măsurarea debitelor prin metoda presiunii diferenţiale. Schema de
principiu a elementului de extragere a rădăcinii pătrate dintr-un semnal analogic este
prezentată în fig. 12. Se observă că spre deosebire de elementul anlogic de împărţire,
ambele intrări ale elementului de multiplicare sunt conectate la tensiunea de ieşire a
amplificatorului operaţional. Ecuaţia punctului de însumare este:
2
Ux −K mUe ± Um
=
R1 R2
de unde, pentru R1= R2,rezultă:
Ux U
Ue = − 1+ m
Km Ux
Prin urmare eroarea de calcul este
dependentă de mărimea semnalului de intra-re,
Fig. 12 Element de extragere a rădăcinii dar elementul de multiplicare fiind în cir-cuitul
pătrate ELX 222 de reacţie negativă se poate demonstra
că extractorul de radical are o precizie relativ bună în funcţionare, încadrându-se în clasa de
precizie 0,5%.

2.3.4 Integratorul electronic specializat ELI 1122

Integratorul electronic ELI 1122 este destinal utilizării în instalaţiile industriale de

automatizare, în cazul în care este necesară contorizarea debitelor. Integratorul ELI face
parte din categoria elementelor secundare de automatizare din cadrul sistemului electronic
unificat de reglare şi se utilizează în instalaţiile de reglare automată a proceselor tehnologice
lent variabile în timp.
Primind la intrare un semnal electric unificat, proporţional cu valoarea debitului,
furnizat de traductoarele de debit (debitmetre electromagnetice) aparatul ELI afişează
valoarea cantităţii de fluid care parcurge instalaţia.
Pentru cazul măsurării debitului prin metoda presiunii diferenţiale, respectiv prin
utilizarea de traductoare de presiune diferenţială este asigurată o variantă care efectuează
extragerea rădăcinii pătrate, concomitent cu contorizarea.

98
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

Caracteristici:
- construcţie simplă şi robustă, aplicabilitate largă, fiabilitate ridicată, design şi
concept modern, precizie înaltă.

Specificaţii tehnice:
- semnalul de intrare unificat în curent sau tensiune c.c.:
4 -20mA; 2 -10mA; 0 -5mA; 1 -5V
- viteza de integrare: ( număr unităţi/oră pentru semnal de intrare de 100%):
100, 200, 250, 300, 360, 400, 500, 600, 720, 1000, 1500, 1800, 2000, 2500,
3000, 3600, 5000, 6000, 7200, 10000.
- precizie: ± 0,5%

2.3.5 Chestiuni de studiat.

- Identificarea construcţiei şi funcţionării elementelor analogice de calcul de pe

standul existent în laborator;
- Studiul comportării staţionare a elementelor analogice de calcul de pe standul
existent în laborator.

2.3.6 Modul de lucru în laborator.

1. Se vor explica schemele din fig. 7 - 12;

2. Se identifică elementele analogice de calcul şi bornele acestora de pe standul din
laborator;
3. În scopul încercării elementelor analogice de calcul, se utilizează aparatele existente pe
stand, aparate de măsură tip MAVO-35 şi eventual surse de semnale unificate tip ELZ 101.

2.4 Indicatoare şi înregistratoare automate.

2.4.1 Descrierea construcţiei şi funcţionării.

Indicatoarele şi înregistratoarele realizate într-un număr important de tipovariante

oferă posibilitatea de afişare şi respectiv înregistrarea continuă a valorilor instantanee a unor
parametri de proces. Această grupă de aparate este destinată în principal semnalelor din
instalaţiile de automatizare a proceselor lente. Aceste aparate permit soluţionarea celor mai
diferite cazuri în care se cere vizualizarea valorilor şi a variaţiilor parametrilor din proces.
O particularitate importantă a acestor aparate este aceea de a putea realiza o serie
de funcţiuni suplimentare, concomitent cu măsurarea şi înregistrarea fără a afecta precizia
acestora. Se obţin astfel însemnate economii în costul echipamentelor de automatizare,
adoptarea unor funcţiuni suplimentare permiţând reducerea numărului aparatelor din bucla
de reglare.

99
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

Pe de altă parte, precizia ridicată a acestor aparate este justificată tocmai prin
existenţa funcţiunilor suplimentatre.
Aparatele indicatoare şi înregistratoare se împart în două categorii:
- aparate pentru măsurarea semnalelor electrice de c.c. neunificate;
- aparate pentru măsurarea semnalelor electrice de c.c.unificate.
În ambele cazuri funcţionarea aparatelor se bazează pe principiul compensării automate.

Fig. 13 Schema de principiu a aparatelor indicatoare şi înregistratoare

În fig. 13, care prezintă schema de principiu a aparatelor indicatoare şi înregis-

tratoare, sunt incluse următoarele părţi componente: amplificator de eroare (1), servomotor
(2), mecanism de transformare a mişcării (3), reocord (potenţiometru calibrat) (4), scală
indicatoare (5) şi sursă de curent constant (6).

Aparatele destinate măsurării semnalelor neunificate (tensiuni c.c. sau rezistenţe

variabile), compară semnalul de intrare cu un semnal intern (tensiune c.c sau rezistenţă), a
cărui valoare depinde de poziţia acului indicator; în cazul semnalelor de tensiune
comparaţia se face prin metoda potenţiometrică, iar în cel al semnalelor în rezistenţă
comparaţia se face cu ajutorul unei punţi Wheastone. În cazul existenţei unei diferenţe între
cele două semnale comparate rezultă un semnal de eroare care este aplicat unui amplificator
de c.c. cu circuite integrate. Semnalul de ieşire al amplificatorului este apoi aplicat unui etaj
de comandă, care acţionează un servomotor electric, prin intermediul căruia acul indicator
este pus în mişcare şi adus în poziţia în care semnalul de eroare se anulează moment în care
acul indicator arată valoarea semnalului aplicat la intrarea aparatului.
Aparatele destinate măsurării semnalelor unificate folosesc tot schema potenţi-
ometrică descrisă anterior; în cazul semnalelor unificate în curent acestea sunt aplicate

100
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

unei rezistenţe precis calibrate - a cărei valoare depinde de tipul semnalului unificat -
căderea de tensiune apărută pe capetele rezistenţei reprezentând semnalul în tensiune aplicat
schemei de comparare.
Obţinerea unei bune eficienţe prin utilizarea unui aparat indicator sau înregistrator
depinde în primul rând de o corectă alegere a tipo-variantei acestuia.
Cunoscând că această serie de aparate este destinată instalaţiilor de automatizare a
proceselor lente, în care purtătorul informaţiei este un semnal electric analogic (curent sau
tensiune c.c.), de tip unificat sau neunificat, alegerea tipo-variantei necesare unei anumite
aplicaţii trebuie făcută ţinându-se seama de următoarele criterii:

I. Semnalul de intrare:
- pentru semnalele unificate : aparate din seria ELR;
- pentru semnalele neunificate : aparate din seria E.

II. Domeniul de măsurare:

- în semnalul unificat: seria ELR acoperă toate semnalele unificate de c.c. uzuale;
- în semnalul neunificat: seria E este dezvoltată pe 3 variante principale şi anume:
- varianta E 0xxx: pentru semnalul de la termocupluri,
- varianta E 1xxx: pentru semnalul de la termorezistenţe,
- varianta E 5xxx: pentru semnalul de la sursa de mV c.c.

III. Precizia de măsurare:

Aparatele de gabarit mic din seriile E şi ELR, se încadrează în clasa de precizie
0,4. Cele de gabarit mare, din seriile E şi ELR, se încadrează în clasa de precizie 0,25.

IV. Afişarea informaţiei:

Aparatele indicatoare (seriile E 12 şi ELR 12) afişează continuu valoarea
semnalului de intrare.
Aparatele înregistratoare au diverse posibilităţi de afişare şi anume:
- afişarea şi înregistrarea continuă a semnalului de intrare (tipurile Ex352, Ex362,
ELR 352 şi ELR 362),
- afişarea şi înregistrarea continuă a două semnale de intrare diferite (tipurile
Ex462, ELR 452 şi ELR 462).
- afişarea şi înregistrarea discontinuă (succesivă) a 2...12 semnale de intrare
diferite (tipurile Ex362A şi ELR 362A).

V. Variaţia semnalului de intrare:

La aparatele înregistratoare cu afişare continuă, variaţiile lente ale semnalului aplicat la
intrare sunt inscripţionate sub forma unei linii fine, clare, permiţând o bună urmărire a
parametrului măsurat; lizibilitatea este o funcţie depinzând de frecvenţa variaţiei semnalului
de intrare şi de viteza de deplasare a diagramei. La aparatele de gabarit mic (158 x 158
mm), viteza de deplasare a diagramei este de 20 mm/oră; variaţiile semnalului aplicat la
intrare vor fi reproduse lizibil pe diagramă, cât timp frecvenţa acestora nu depăşeşte
0,02Hz.

101
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

Aparatele de gabarit mare sunt prevăzute cu posibilitatea alegerii vitezei de

deplasare a diagramei (3 trepte de viteză, prin roţi de schimb: 20, 60 şi 120 mm/oră);
acestea permit înregistrarea lizibilă a semnalelor de intrare a căror variaţie nu depăşeşte
0,02Hz, pentru viteza diagramei de 20 mm/oră şi respectiv 0,12Hz pentru viteza de 120
mm/oră.
În cazul depăşirii limitelor de frecvenţă indicate mai sus, inscripţionarea devine o
bandă a cărei lăţime indică amplitudinea variaţiei semnalelor de intrare.

VI. Domeniul de măsurare:

Aparatele din această serie se execută într-o gamă largă de domenii de măsurare
tipizate. Alegerea domeniului de măsurare trebuie făcută din cadrul gamei tipizate, care
acoperă cele mai diverse situaţii întâlnite în practica automatizărilor, fiind corelate şi cu
posibilităţile oferite de detectoarele şi traductoarele care furnizează semnale de intrare.

VII. Furnizarea de semnal de ieşire:

Toate tipurile de aparate din această serie pot fi echipate cu dispozitive
suplimentare capabile să furnizeze semnale de ieşire, destinate altor organe sau dispozitive
de protecţie, de semnalizare şi de alarmare; ne referim la funcţiile suplimentare. Există
posibilitatea echipării aparatelor cu mai multe funcţiuni suplimentare.
Seria nouă de aparate benificiază de un bloc electronic echipat cu componente
electronice moderne (circuite integrate) oferind o serie de avantaje pe linia fiabilităţii, prin
comparaţie cu alte soluţii folosite în trecut. Amplificatorul de eroare este echipat cu un
circuit integrat cu performanţe înalte (amplificator operaţional hibrid).
Sursele de alimentare de referinţă, ca şi etajul de comandă pentru servomotor, sunt
realizate cu semiconductoare cu siliciu şi cu componente pasive de tip industrial.
Acest ansamblu de măsuri au adus totodată şi îmbunătăţirea sensibilităţii, a
fiabilităţii şi a comportamentului dinamic al aparatelor, avantaje importante pentru
utilizatori, dar care în cazul unor condiţii anormale de funcţionare pot genera un răspuns
instabil al aparatelor.

VIII. Funcţii auxiliare la indicatoare şi înregistratoare:

Indicatoarele sau înregistratoarele electronice pe lîngă funcţia principală de a
indica sau a înregistra unul sau mai multe semnale de intrare, pot fi prevăzute cu o serie de
funcţii auxiliare. Aceste funcţii constau în închiderea sau deschiderea unor contacte, în
deplasarea cursorului unei rezistenţe sau în deplasarea a două cursoare, dintre care unul este
fixat de operator prin poziţionarea unui reper pe scala aparatului. Aceste funcţii auxiliare
sunt executate de către mecanismul de antrenare a peniţei, care în cursa sa modifică starea
unor contacte poziţionate de către operator într-o anumită zonă a scalei, sau schimbă poziţia
cursorului unei rezistenţe electrice.
În general, la aparatele indicatoare - înregistratoare, pot fi folosite următoarele funcţii:

1. Funcţia M1- semnalizare la depăşirea limitelor superioare, evidenţiată pe scală printr-un

index. Comutarea are loc în momentul trecerii acului indicator prin dreptul acestui index.

102
 ESCA – Echipamente auxiliare pentru procese lente

2. Funcţia M2- semnalizare la depăşirea limitelor inferioare, evidenţiată pe scală printr-un

index. Comutarea are loc în momentul trecerii acului indicator prin dreptul acestui index.
3. Funcţia M3- semnalizare la depăşirea limitelor superioare şi a limitei inferioare, adică
aparatul conţine ambele funcţiuni M1şi M2.
4. Funcţia K1- semnalizare la depăşirea limitelor superioare fără index evidenţiat pe scala
aparatului.
5. Funcţia K2- semnalizare la depăşirea limitelor inferioare fără index evidenţiat pe scala
aparatului.
6. Funcţia C - Transmiterea semnalului de eroare. Aparatul conţine un circuit alimentat în
c.c. din aparatul receptor. Se transmite la ieşire un semnal proporţional cu diferenţa dintre
poziţia acului indicator şi poziţia unui index al valorii de referinţă.
7. Funcţia T - Transmiterea unui semnal proporţional cu valoarea indicată. Aparatul conţine
un circuit alimentat în c.c. din aparatul receptor. Se transmite la ieşire un semnal.
8. Funcţia Ts - Transmiterea semnalului de referinţă. Aparatul conţine un circuit alimentat
în c.c. din aparatul receptor. Se transmite la ieşire un semnal proporţional cu poziţia unui
index pentru valoarea de referinţă.
9. Funcţia B1 - semnalizare la întreruperea circuitului de intrare de termocupluri. În cazul
întreruperii circuitului termocuplului, acul indicator se deplasează spre maximul scalei,
unde acţionează un întrerupător pentru alarmare.
10. Funcţia K3 - semnalizarea la depăşirea limitei inferioare şi a celei superioare, fără
indicarea limitelor.

În construcţia indicatoarelor - înregistratoarelor au mai fost folosite şi alte funcţii

auxiliare, ca de exemplu:
1. Funcţia I - transmiterea semnalului pentru comanda elementului totalizator de
debit. Aparatul conţine un circuit alimentat în c.c. din traductorul de debit. Se transmite un
semnal proporţional cu poziţia acului indicator, semnalul este transmis elementului de
înregistrare care îl contorizează. Deoarece în prezent se produc aparate înregistratoare, cu
afişarea numerică a valorii instantanee şi cu contorizarea debitului, această funcţie se
foloseşte numai la aparatele din sistemul ε - line.
2. Funcţia Q - transmiterea semnalului pentru corecţia debitului în funcţie de
presiune. Se întrebuinţiază în instalaţiile de măsurare a debitelor de gaze, realizând în
combinaţie cu aparatul ELX 240 din sistemul ε - line, compensarea variaţiilor de
temperatură şi/sau de presiune.
3. Funcţia R - extragerea rădăcinii pătrate din semnalul de intrare. Circuitul de
măsurare este astfel realizat încât indicaţia aparatului este proporţională cu rădăcina pătrată
a semnalului de intrate. Se întrebuinţează în cazul măsurării debitelor de fluid prin metoda
presiunii diferenţiale. Precizia de indicare depinde de nivelul semnalului de intrare.

În prezent funcţia de extragere a rădăcinii pătrate se realizează cu elemente analogice de

calcul evoluate ELX 222, care prin utilizarea unor circuite integrate, permit realizarea de
precizii superioare.

103
 Iosif Olah, Lucian Mastacan, Corneliu Lazăr

2.4.2 Chestiuni de studiat.

- Identificarea construcţiei şi funcţionării aparatelor indicatoare şi înregistratoare

aflate pe standurile existente în laborator. În acest scop se vor utiliza şi datele existente în
catalogul firmei producătoare a aparatelor indicatoare şi înregistratoare;
- Studiul comportării aparatelor indicatoare şi înregistratoare de pe standurile
existente în laborator.

2.4.3 Modul de lucru în laborator.

1. Se identifică tipurile aparatelor indicatoare sau înregistratoare de pe standurile existente

în laborator precum şi schemele de legături ale acestora în scopul realizării variantelor de
încercare ale lor;
2. În scopul încercării aparatelor indicatoare sau înregistratoare, se utilizează aparatele
existente pe standuri, aparate de măsură tip MAVO-35 şi eventual sursa de semnale
unificate tip ELZ 101 şi o cutie de rezistenţe decadice tip Rd 6.1.

Bibliografie:

1. Bivolaru I., Montarea instalaţiilor de automatizare. Vol. II. Ed. Tehnică

Bucureşti, 1978.
2. Niţu C., Matlac I., Feştilă C., Echipamente electronice de automatizare. Ed.
Tehnică Bucureşti, 1983.
3. xxx Catalog FEA, 1981.

104