Muzica in Antichitate

�
Muzica in India Antica
������Muzica veche indiana este in general monodica, la baza ei aflandu-se o scara
muzicala diatonica alcatuita din sapte trepte si era o arta simbolica, care era
menita sa trezeasca diferite sentimente si sa armonizeze.�Indienii credeau in forta
magica a muzicii, in puterea ei de a vindeca, de a imblanzi animale si de a
influenta fenomenele naturii. Cel mai important document despre
muzica�indiana��veche este Natya Shastra, atribuit inteleptului Bharatha Muni.
Potrivit acestei scrieri, muzica�indiana��era bazata pe moduri heptatonice. Baratha
mentioneaza si anumite microintervale denumite shruti. Un numar de 22 dintre ele
alcatuia echivalentul unei octave din teoria moderna.
# �Sunetele in conceptia hindusa sunt de origine divina, iar denumirea notelor se
ghida dupa numele celor sapte nimfe:�Sa, Ri, Ga, Ma, Pa, Dha, Ni. Aceasta scara se
numeste Raga si corespunde unui anumit climat emotional. Melodia indiana este
foarte ornamentata, dar ramane monodica, heterofonica, improvizatorica si
solistica. Instrumentele erau impartite in patru tipuri si anume tat (instrumente
cu coarde), sushir(intrumente de suflat) avanaddh(instrumente de percutie
membranofone) si ghan( instrumente de percutie, altele decat cele membranofone).
�����������Instrumentele erau��veena, sitarul cu 7 corzi, ravanastron cu arcus,
flaut, saranghi (un instrument cu arcus al carui timbru se asemana cu vocea umana)
rabab, maddalam, shanku�si�kuzhal.
Muzica indiana era sincretica, imbinand cuvantul cu muzica vocala, instrumentala,
dans, costume si podoabe, toate sub denumirea generica de sangit. Miscarile capului
si ale mainilor se alaturau muzicii astfel dezvoltandu-se in mod deosebit muzica de
dans 'Sulu'. Subiectele erau culese din viata de zi cu zi: scene de la pescuit, de
la seceris sau din viata animalelor si a padurii. Odata cu arta dansului se
dezvolta arta pantomimei cu masti si costumatii simbolice desfasurat la teatrul de
papusi.
#������Dovezi despre muzica indiana veche ne sunt furnizate atat de cercetarile
arheologice cat si de�"vede". �Cuvantul�veda�inseamna "intelepciune" sau
"cunoastere". Textele vedice sunt grupate in mod traditional in patru categorii�:
Samhite, Brahmane, Aranyake, si Upanisade.����
Samhita�este o colectie de imnuri, mantre si incantari. Exita patru Samhite
"vedice"�: Rig-Veda, Sama-Veda, Yajur-Veda, si Atharva-Veda, majoritatea fiind
valabile in mai multe recenzii.�
�����Brahmanele�sunt texte in proza in care se discuta, intr-un stil tehnic,
ritualurile solemne de sacrificare, comentand asupra semnificatiei lor si asupra
unor subiecte relationate. Fiecare Brahmana este asociata cu o Samhita sau cu una
din recenziile sale. Brahmanele pot forma un corp de text separat sau pot fi
partial integrate in textul Samhitelor. Pot include de asemenea Aranyakale si
Upanisade.
� Aranyakale, sau "textele de salbaticiune", sunt partea dr concluzii ale
Brahmanelor, care includ discutii si interpretari ale ritualurilor periculoase si
alte materiale aditionale,
���Upanisadele�sunt opere filozofice in forma dialogata. Discuta problemele naturii
filozofiei si destinului sufletului, si contin unele interpretari mistice si
spirituale ale Vedelor.��
�����
Muzica in China Antica
��In China Antica�muzica insemna cea mai de seama arta. 'Cartea Cantecelor' este
considerata cel mai vechi document de creatie populara chineza cuprinzand 305
povestiri in versuri, unele avand semne indicatoare de ritm de pauze sau unduiri
expresive.
�������Exista si o muzica rigida, de templu sau cea de slavire a imparatului. De la
mijlocul secolului al treilea inaintea erei noastre existau la curte orchestre de
peste 800 de muzicanti si formatii de peste 100 de dansatori.
Sistemul sonor specific muzicii chinezesti este sistemul pentatonic anhemitonic,
sistem modal bazat pe o scara de cinci sunete, fara semitonuri. Predominau
registrele inalte sau joase, alternate cu dansul sau muzica de slavire a
imparatului. La curtea imperiala existau doua tipuri de muzica:�yen-yueh muzica
laica, pentru ocazii festive si ya-yueh muzica rituala. Chinezii considerau ca
muzica are un rol educativ deosebit.
�Genurile muzicale preferate de chinezi erau imnurile in onoarea cerului sau pentru
cinstirea����stramosilor, odele pentru imparat, iar poezia era cantata cu sau fara
acompaniament. Scara muzicala folosita era de 12 liu. Instrumentele muzicale
folosite erau impartite in opt categorii, in functie de materialul din care erau
confectionate:
matase: er-hu (cu coarde�si arcus), pipa�si�qin (cu coarde ciupite)�si zhengbambus:
di-zi
lemn: chu; piatra: bucati folosite ca instrumente de percutie
metal: clopote�si gonguri
lut: fluier globular
piele de animal: tipuri de tobe
tigve
Instrumentele de coarde erau variate avand pana la 20 de corzi ciupite sau
actionate cu un arcus. Instrumentele de suflat erau din bambus din lemn sau metal
dar nici unul nu avea ancie. Instrumentele de percutie erau toba, gongul, tam-tamul
si clopoteii�insotite de voce si poezii.

Muzica in Egiptul Antic

�Cultura egipteana a lasat nenumarate marturii, unele scrise (papirusuri), altele
nescrise (piramide sau opere de arta).� Credinta cosmogonica a acestui popor lega
fiecare sunet dintr-o scara formata dintr-o succesiune de cvarte, incepand cu nota
mi, de planete si de zilele saptamanii, considerand ca acestea influenteaza viata
indivizilor. Instrumentele utilizate erau palmele (pentru ritm), vocea, harpa cu 3,
12 si 21 de corzi, flautul dublu, oboiul dublu, chitara cu 2-10 corzi, lira cu 6-10
corzi si titera cu 5 corzi.
��������Arta muzicala era sincretica, continea momente lirice si de dans si era
utilizata la festivaluri, ceremonii religioase sau funerare si in cadrul teatrului
destinat zeilor (la care participa faraonul, alaturi de intreaga comunitate).
Muzica consta in formule magice de fermecare sau vindecare si in imnuri
procesionale, era cantata individual sau colectiv, iar melodia era preponderent
diatonica, cu cromatisme ornamentale bogate executate rapid si cu portamente
cantate preponderent de femei.
Cele mai importante manifestari��erau cele inchinate zeului Osiris zeul naturii,
ele implicau aportul sincretic al tuturor artelor, imbinandu-se poezia cu dansul si
muzica, dar si cu elemente ale artelor vizuale, prin decorurile fastuoase,
pregatite minutios.���

Muzica in Mesopotamia���������������������������
Civilizatia ebraica este prima fara zei, fara marturii picturalesau sculpturale
despre practica muzicala. Vechiul Testament ne ofera informatii despre practica
muzicala in Psalmii lui David sau in Cantarea cantarilor, atribuita lui Solomon.
�����Mesopotamia��este cunoscuta ca fiind una dintre cele mai vechi culturi din
istoria omenirii. Din punct de vedere muzical, aceasta civilizatie a lasat in urma
Cantecul de iubire al lui Susin, cea mai veche piesa muzicala cunoscuta pana in
acest moment, care dateaza din anul 3.300 i. Hr. Din pictograme reiese faptul ca
sumero-babilonienii utilizau harpa cu 11 corzi, flautul dublu, fluierul cu patru
orificii, psalterionul��si percutie (tobe si sistre). Constructia acestor
instrumente se baza pe cunostinte solide de acustica. Ritmul cuvintelor se
suprapunea lungimii silabelor si accentului, iar forma predilecta a cantecelor era
strofa, refren.
���Muzica ebraica avea in principal un caracter religios, dar existau si genuri ale
muzicii de divertisment,dansul.
Una din trasaturile importante ale muzicii consta in stilul responsorial
(alternanta solist-cor) sau antifonic (alternanta dintre doua grupuri corale), a
fost preluata de primii crestini si integrata in muzica de cult a bisericii
primare, impreuna cu alte aspecte. Astfel, muzica ebraica s-a constituit intr-una
din sursele principale ale muzicii culte europene.

Muzica in Grecia Antica

���Muzica insotea toate manifestarile din viata grecilor. Frumosul la greci era
realizat prin aplicarea unor numere, proportii sau masuri prin care se credea ca se
atinge perfectiunea, aducatoare de echilibru. Acesta trebuia sa imite realitatea
sau sa fie privit in perspectiva idealului.
����Muzica este vocala, dar si instrumentala, la baza acesteia stand sapte moduri.
Instrumentele folosite erau lira, chitara, aulos, flaut, orga hidraulica, naiul,
fluierul lui Pann si sirinxul cu 7-9 tuburi.
Frumosul in muzica reprezenta rigoare matematica si simetria proportiilor,
imbinate cu capacitatea de a trezi placeri senzuale, forte morale pisihologice, de
a imita realitatea si de a se exprima prin horeia (poezie-muzica-dans).In conceptia
grecilor, muzica este fie de origine divina, ca apanaj al zeilor, fie de origine
pamanteasca, nascuta din imitatia naturii.
�����Genurile muzicale preferate de grecii antici erau imnul, oda, poemul, teatrul,
si poezia religioasa greaca, ritmul fiind cel al silabelor limbii grecesti.