ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA OMULUI

- Suport de curs pentru elevii școlilor sanitare –

- 2017 -

AUTORI: DR. MARIANA SIMION, Cadru didactic Școala postliceală sanitară Christiana Târgoviște

DR. MIHAELA VASILE, Cadru didactic Școala postliceală sanitară ”Sf. Vasile cel Mare” București
CAPITOLUL 1: PRINCIPALELE COMPONENTE
ALE ORGANISMULUI UMAN
(COMPETENȚA 1)

• Competențe dobândite de elevi: la finalizarea

acestui capitol, elevii trebuie să identifice și să localizeze
principalele părți ale corpului uman
 NOȚIUNI INTRODUCTIVE

• Anatomia este o ramură a biologiei morfologice care studiază forma şi structura organismului şi ale
părţilor lui componente.
• Etimologic, cuvântul ”anatomie” derivă din 2 cuvinte:
• - ”ana” care în limba latină înseamnă a tăia, a diseca
• - ”temnein” care în limba greacă înseamnă a tăia, a diseca
• Organismul uman constituie un sistem ierarhizat, ce dispune de sisteme de autoreglare integrate.
• Funcțiile organismului uman sunt îndeplinite de structuri specializate, ele acționând în strânsă
dependență unele de altele.
1.1. ORGANIZAREA GENERALĂ A ORGANISMULUI
UMAN
 REGIUNILE ORGANISMULUI UMAN

• Corpul uman este alcătuit din 5 componente:

• Cap
• Gât
• Trunchi
• Membrele superioare

• Membrele inferioare: sunt formate din 3 segmente (coapsă, gambă şi picior) și se leagă
de trunchi prin centura pelviană.
• Capul
• Este format din 2 zone:
• - zona craniană, numită și neurocraniu sau cutie craniană, care conține cea mai
mare parte a sistemului nervos central
• - zona facială, numită viscerocraniu, care conține cei mai importanţi analizatori.
• Zona craniană prezintă următoarele regiuni:
• - regiunea frontală
• - regiunea parietală
• - regiunea occipitală
• - regiunea temporală
• - regiunea auriculară
• Zona facială prezintă următoarele regiuni:
• - regiunea orbitală sau palpebrală
• - regiunea nazală
• - regiunea orală sau labială
• - regiunea mentonieră
• - regiunea infraorbitală
• - regiunea zigomatică
• - regiunea parotidiană
• GÂTUL
• Reprezintă legătura dintre cap şi trunchi.
• Prezintă 4 zone:
• - zona anterioară
• - zona laterală dreaptă
• - zona laterală stângă
• - zona posterioară sau nucală
• Zona anterioară prezintă 2 segmente:
• - segmentul suprahioidian
• - segmentul subhioidian, care la rândul lui prezintă
4 regiuni:
• - regiunea laringiană
• - regiunea traheală
• - regiunea tiroidiană
• - trigonul carotic
• Zona posterioară este zona cefei.
• Zonele laterale cuprind câte 2 regiuni fiecare:
• - regiunea sternocleidomastoidiană
• - regiunea supraclaviculară numită și fosa
supraclaviculară
• TRUNCHIUL
• Este format din:
• - torace
• - abdomen
• - pelvis
• În interiorul acestora se găsesc cavităţile: toracică, abdominală
şi, respectiv, pelviană, care adăpostesc viscerele (organele).
• Are 2 zone:
• - zona antero – laterală, numită și ventro – laterală
• - zona posterioară sau dorsală
• Zona antero – laterală prezintă 16 regiuni:
• - regiunea sternală
• - regiunea epigastrică
• - regiunea ombilicală
• - regiunea hipogastrică sau pubiană
• - 2 regiuni infraclaviculare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni mamare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni costale (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni hipocondriale (hipocondrul) (drept și stâng)
• - 2 regiuni latero – abdominale numite și flancuri abdominale
(dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni inghinale, numite si fose inghinale (dreaptă și stângă)
• Zona posterioară prezintă 7 regiuni:
• - regiunea vertebrală
• - regiunea sacro – coccigiană
• - 2 regiuni scapulare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni suprascapulare (dreaptă și
stângă)
• - regiunea interscapulară
• - 2 regiuni infrascapulare (dreaptă și stângă)
• - regiunea lombară
• MEMBRELE SUPERIOARE
• Se prind de trunchi prin centura scapulară.
• Fiecare membru superior are câte 6 segmente:
• - umăr
• - braț
• - cot
• - antebraț
• - gâtul mâinii sau încheietura mâinii
• - mâna
• Umărul are 4 regiuni:
• - regiunea axilară
• - regiunea deltoidiană
• - regiunea acromială
• - regiunea scapulară
• Brațul are 2 regiuni:
• - regiunea brahială anterioară
• - regiunea brahială posterioară
• Cotul are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Antebrațul prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Gâtul mâinii, segment scurt ce face legătura
între antebraț și mână are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Mâna are 2 regiuni:
• - regiunea palmară
• - regiunea dorsală.
• MEMBRELE INFERIOARE
• Membrul inferior prezintă 6 regiuni:
• - regiunea gluteală sau fesieră
• - coapsa
• - genunchiul
• - gamba
• - glezna
• - piciorul
• Coapsa are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Genunchiul este împărțit în 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară, numită fosa poplitee
• Gamba prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Glezna, numită și gâtul piciorului prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Piciorul prezintă:
• - regiune dorsală
• - regiune plantară
1.2. AXELE ȘI PLANURILE DE ORIENTARE ÎN
ORGANISM
• Corpul uman este construit pe principiul
simetriei bilaterale.
• Corpul uman este un corp tridimensional ce
prezintă:
• - 3 axe
• - 3 planuri
 AXELE
• Axele sunt linii imaginare, trasate prin corpul uman se
întretaie în unghi drept şi care corespund celor trei
dimensiuni ale spaţiului.
• Organismul uman are următoarele axe:
• - axul longitudinal
• - axul sagital
• - axul lateral
• Axul longitudinal:
• - este linia dreaptă imaginară care pornește din creștetul capului
(vertex) și ajunge în centrul poligonului de susținere a corpului
(poligonul este format de suprafața tălpilor și spațiul dintre ele).
• - este axul lungimii corpului
• - are 2 poli:
• - polul superior sau cranial
• - polul inferior sau caudal
• Axul sagital:
• - este linia imaginară trasă în grosimea corpului
• - se mai numește axul antero-posterior sau ventro-dorsal
• - este un ax orizontal
• - are 2 poli:
• - polul anterior (ventral)
• - polul posterior (dorsal)
• - are poziție orizontală

• Axul lateral:
• - este linia imaginară ce transversală lățimea corpului
• - este un ax orizontal
• - are 2 poli:
• - polul drept
• - polul stâng
PLANURILE
• Planurile sunt suprafeţe imaginare care secţionează
corpul uman, trecând prin 2 din axele corpului.
• Organismul uman prezintă următoarele planuri:
• - planul sagital
• - planurile parasagitale
• - planul frontal
• - planul orizontal
• Planul sagital sau mediosagital:
• - este planul ce trece prin axul longitudinal şi cel sagital
• - împarte corpul uman în 2 jumătăţi simetrice:
• - dreaptă
• - stângă.
• Planurile parasagitale:
• - sunt planurile paralele cu planul mediosagital.
• Planul frontal:
• - este planul care trece prin axul longitudinal şi prin cel transversal
• - merge paralel cu fruntea
• - împarte corpul în două porţiuni neasemănătoare:
• - anterioară sau ventrală
• - posterioară sau dorsală
• Planul orizontal sau transversal:
• - este planul ce trece prin axul sagital și prin cel transversal
• - împarte corpul în două părți:
• - superioară sau cranială
• - inferioară sau caudală
1.3. NOMENCLATURA ANATOMICĂ
• Vertical: indică direcția perpendiculară pe un plan orizontal a
unei formațiuni anatomice
• Orizontal: este denumirea unei axe, a unui plan sau indică
direcția unei formațiuni anatomice cu poziție paralelă cu solul
• Median: denumește planul median al corpului, indică poziția
formațiunilor anatomice în mijlocul unei regiuni sau denumirea
unei linii care împarte o regiune în 2 părți egale;
•
• Sagital: denumește un plan paralel cu planul median sau
raportează formatiunile anatomice în acest plan
• Frontal: denumește planul frontal
• Transversal: denumește planul transversal
• Medial: se referă la formațiunile mai apropiate de planul median al
corpului
• Lateral: indică pozitia mai îndepărtată de planul median
• Intermediar: indică poziția pe mijloc a unei formatiuni; de
asemenea este denumirea unui nerv
• Anterior: arată că o formațiune se află în fața alteia
• Posterior: arată că o formațiune se află în spatele alteia
• Dorsal: se utilizează penntru părțile posterioare ale capului,
gâtului, trunchiului și membrelor
• Ventral: se referă la partea anterioară a corpului; se
folosește foarte rar, pentru că este înlocuit cu termenul de
anterior
• Intern sau profund: indică că o formațiune se află în
interiorul alteia
• Extern sau superficial: arată că o formațiune se află într-un
plan superficial alteia
• Cranial: se referă la polul superior al corpului
• Caudal: se referă la polul inferior al corpului
• Proximal: indică formațiunile mai apropiate de
rădăcina membrelor, deci de trunchi
• Distal: indică formațiunile cele mai depărtate de
rădăcina membrelor, deci de trunchi
• Volar sau palmar: termeni folosiți pentru
formațiunile palmei mâinii, indicând palma
• Plantar: se folosește pentru formațiunile de la nivelul
plantei (talpa piciorului)
2. PĂRȚILE COMPONENTE ALE
ORGANISMULUI UMAN
2.1. COMPONENTE ANATOMICE
• Capul
• Este format din 2 zone:
• - zona craniană, numită și neurocraniu sau cutie craniană, care conține cea mai
mare parte a sistemului nervos central
• - zona facială, numită viscerocraniu, care conține cei mai importanţi analizatori.
• Zona craniană prezintă următoarele regiuni:
• - regiunea frontală
• - regiunea parietală
• - regiunea occipitală
• - regiunea temporală
• - regiunea auriculară
• Zona facială prezintă următoarele regiuni:
• - regiunea orbitală sau palpebrală
• - regiunea nazală
• - regiunea orală sau labială
• - regiunea mentonieră
• - regiunea infraorbitală
• - regiunea zigomatică
• - regiunea parotidiană
• GÂTUL
• Reprezintă legătura dintre cap şi trunchi.
• Prezintă 4 zone:
• - zona anterioară
• - zona laterală dreaptă
• - zona laterală stângă
• - zona posterioară sau nucală
• Zona anterioară prezintă 2 segmente:
• - segmentul suprahioidian
• - segmentul subhioidian, care la rândul lui prezintă
4 regiuni:
• - regiunea laringiană
• - regiunea traheală
• - regiunea tiroidiană
• - trigonul carotic
• Zona posterioară este zona cefei.
• Zonele laterale cuprind câte 2 regiuni fiecare:
• - regiunea sternocleidomastoidiană
• - regiunea supraclaviculară numită și fosa
supraclaviculară
• TRUNCHIUL
• Este format din:
• - torace
• - abdomen
• - pelvis
• În interiorul acestora se găsesc cavităţile: toracică, abdominală
şi, respectiv, pelviană, care adăpostesc viscerele (organele).
• Are 2 zone:
• - zona antero – laterală, numită și ventro – laterală
• - zona posterioară sau dorsală
• Zona antero – laterală prezintă 16 regiuni:
• - regiunea sternală
• - regiunea epigastrică
• - regiunea ombilicală
• - regiunea hipogastrică sau pubiană
• - 2 regiuni infraclaviculare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni mamare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni costale (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni hipocondriale (hipocondrul) (drept și stâng)
• - 2 regiuni latero – abdominale numite și flancuri abdominale
(dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni inghinale, numite si fose inghinale (dreaptă și stângă)
• Zona posterioară prezintă 7 regiuni:
• - regiunea vertebrală
• - regiunea sacro – coccigiană
• - 2 regiuni scapulare (dreaptă și stângă)
• - 2 regiuni suprascapulare (dreaptă și
stângă)
• - regiunea interscapulară
• - 2 regiuni infrascapulare (dreaptă și stângă)
• - regiunea lombară
• MEMBRELE SUPERIOARE
• Se prind de trunchi prin centura scapulară.
• Fiecare membru superior are câte 6 segmente:
• - umăr
• - braț
• - cot
• - antebraț
• - gâtul mâinii sau încheietura mâinii
• - mâna
• Umărul are 4 regiuni:
• - regiunea axilară
• - regiunea deltoidiană
• - regiunea acromială
• - regiunea scapulară
• Brațul are 2 regiuni:
• - regiunea brahială anterioară
• - regiunea brahială posterioară
• Cotul are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Antebrațul prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Gâtul mâinii, segment scurt ce face legătura
între antebraț și mână are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Mâna are 2 regiuni:
• - regiunea palmară
• - regiunea dorsală.
• MEMBRELE INFERIOARE
• Membrul inferior prezintă 6 regiuni:
• - regiunea gluteală sau fesieră
• - coapsa
• - genunchiul
• - gamba
• - glezna
• - piciorul
• Coapsa are 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Genunchiul este împărțit în 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară, numită fosa poplitee
• Gamba prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Glezna, numită și gâtul piciorului prezintă 2 regiuni:
• - regiunea anterioară
• - regiunea posterioară
• Piciorul prezintă:
• - regiune dorsală
• - regiune plantară
 2.2. NIVELURI DE OGANIZARE ANATOMICĂ ȘI
FIZIOLOGICĂ
• Organismul uman este format din:
• - celule,
• - ţesuturi,
• - organe,
• - aparate şi sisteme.
• Celula este unitatea morfofuncțională și genetică a organismului uman, ce are capacitate de
autoreglare, autoconservare şi autoreproducere.
• Toate celulele organismului provin din celula-ou (zigot).
• În perioada embrionară, prin procese de diferențiere, forma celulelor se diversifică în
concordanță cu funcțiile îndeplinite. Celulele mature sunt deja diferențiate.
• Mai multe celule de același tip alcătuiesc țesuturile.
• Țesutul este o grupare de celule diferențiate și interdependente,
care au aceeași structură și îndeplinesc aceeași funcție.
• Prin diferențierea și specializarea celulelor apar cele 4 tipuri
fundamentale de țesuturi:
• - epitelial
• - conjunctiv
• - muscular
• - nervos
• Țesut epitelial
• Țesut conjunctiv
• Țesut muscular
• Țesut nervos
• Tipuri de țesuturi
• Organele sunt ansambluri de celule şi ţesuturi care s-
au diferenţiat în vederea îndeplinirii anumitor funcţii în
organism.
• Organele sunt grupări de țesuturi identice sau diferite,
care acționează împreună pentru îndeplinirea unei
anumite funcții.
• Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă
corelaţie.
• Aparatele sunt grupări de organe cu funcţie principală
comună, deşi structura lor morfologică este diferită. Ele
sunt unităţi funcţionale ale corpului, de unde derivă şi
denumirea lor.
• Sistemele de organe sunt unităţi morfologice şi
funcţionale alcătuite din organe care au aceeaşi structură,
sunt formate din acelaşi ţesut și îndeplinesc funcții identice .
• Organele şi aparatele corpului uman pot fi clasificate în:
• - organe ale vieţii de relaţie
• - organe ale vieţii vegetative
 2.2. CELULA
• Organismul uman este format din:
• - celule,
• - ţesuturi,
• - organe,
• - aparate şi sisteme.
• Celula este unitatea morfofuncțională și genetică a organismului uman, ce are
capacitate de autoreglare, autoconservare şi autoreproducere.
• Toate celulele organismului provin din celula-ou (zigot).
• În perioada embrionară, prin procese de diferențiere, forma celulelor se diversifică în
concordanță cu funcțiile îndeplinite. Celulele mature sunt deja diferențiate.
• Forma celulelor.Tipuri de celule
• - iniţial este sferică, apoi se modifică în funcție de rolul
îndeplinit
• Celula sferică:
• - exemple:
• - ovocitul
• - leucocitul
• - adipocitul
• - condrocitul etc.
Figura 1. Adipocitul (celula grasă) este o celulă sferică
• Celula poliedrică:
- exemple:
•
- celulele spinoase din epiteliul malpighian
• - celule epidermale
• - celulele epiteliale ce formează epiteliu bucal
Figura 2. Celulele stratului spinos epidermic sunt celule poliedrice, ce nu sunt lipite
între ele ci se leagă prin spini intercelulari
• Celula turtită sau pavimentoasă:
• - exemple:
• - celulele endoteliale
• - celulele mezoteliale
Figura 3. Celula turtită sau pavimentoasă, cu citoplasmă
puțină
Celula stelată:
- exemplu: neuronul sau celula nervoasă

Figura 4. Neuronul - celula stelată

Celula fuziformă:
- exemplu: celula sau fibra musculară netedă sau miocitul
Figura 5. Miocitul - celulă fuziformă
Celula flagelată:
- exemplu: spermatozoidul
Figura 6. Spermatozoidul - celulă flagelată.
Celula piriformă:
- exemplu: celula purkinje din scoarța cerebeloasă
Figura 7. Celula piriforma
• Celula cubică:
- exemple:
•
- celulele epiteliului tiroidian
• - celulele plexurilor coroide
• - celulele din epiteliul canaliculului biliar din spatiul kiernan
Figura 8. Celule cubice
• Celula cilindrică:
• - exemple:
• - celula epiteliului mucoasei gastrice
• - celula epiteliului mucoasei intestinale
• - celula epiteliului mucoasei uterine
Figura 9. Celule cilindrice
• Celula caliciformă:
• - are forma unui caliciu de floare sau a unei cupe de șampanie
• - exemple:
• - celula mucoasă din epiteliul mucoasei intestinale
• - celula mucoasă din epiteliul mucoasei respiratorii
Figura 10. Celula caliciformă
• Celula piramidală:

• - exemple:
• - neuronii piramidali din scoarța cerebrală
• - celula secretorie din acinii seroși
Figura 11. Celula piramidală
• Celula neregulată:
• - este o celulă cu prelungiri mult ramificate care îi dau aspectul
neregulat
• - exemplu: celula pigmentară, numită și melanocit (pigmentul
secretat de melanocit este melanina, ce conferă citoplasmei
aspect brun închis)
Figura 12. Celula pigmentară
• Celula discoidală:
• - exemplu: hematia
• - hematia este o celulă anucleată
• - aspect:
• - din față este rotundă și mai slab colorată la mijloc
• - din lateral apare ca un disc biconcav
Figura. 13 Hematia
 2.3. ȚESUTURILE
• Mai multe celule de același tip alcătuiesc țesuturile.
• Țesutul este o grupare de celule diferențiate și interdependente,
care au aceeași structură și îndeplinesc aceeași funcție.
• Prin diferențierea și specializarea celulelor apar cele 4 tipuri
fundamentale de țesuturi:
• - epitelial,
• - conjunctiv
• - muscular
• - nervos
• Țesut epitelial
• Țesut conjunctiv
• Țesut muscular
• Țesut nervos
• Tipuri de țesuturi
• Organele sunt ansambluri de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vederea îndeplinirii
anumitor funcţii în organism.
• Organele sunt grupări de țesuturi identice sau diferite, care acționează împreună pentru
îndeplinirea unei anumite funcții.
• Organele nu funcţionează izolat în organism, ci în strânsă corelaţie.
• Aparatele sunt grupări de organe cu funcţie principală comună, deşi structura lor
morfologică este diferită. Ele sunt unităţi funcţionale ale corpului, de unde derivă şi denumirea
lor.
• Sistemele de organe sunt unităţi morfologice şi funcţionale alcătuite din organe care au
aceeaşi structură, sunt formate din acelaşi ţesut și îndeplinesc funcții identice .
• Organele şi aparatele corpului uman pot fi clasificate în:
• - organe ale vieţii de relaţie
• - organe ale vieţii vegetative
 2.3. COMPONENTELE ANATOMICE ALE
PRINCIPALELE SISTEME ȘI APARATE
• Aparatul respirator
• Este format din:
• 1. Plămâni
• 2. Căi respiratorii:
• - căi repiratorii superioare:
• - fosele nazale
• - faringe
• - laringe
• - trahee
• - bronhii mari
• - căi respiratorii inferioare:
• - bronhiile mijlocii
• - bronhiile mici
• - alveolele
• Aparatul cardio – vascular:
• Este format din:
• - inimă (cord)
• - sistemul vascular (sistemul de vase prin care circulă
sângele)
• Aparatul digestiv:
• Este format din:
• - cavitate bucală
• - faringe (cale comună cu aparatul respirator)
• - esofag
• - stomac
• - intestin subțire:
• - duoden
• - jejun
• -ileon
• - intestin gros (colon):
• - colon ascendent
• - colon transvers
• - colon descendent
• - sigmoid
• - rect
• Aparatul renal
• Este format din:
• 1. rinichi
• 2. căi urinare:
• - căi urinare înalte:
• - calicele
• - bazinetul
• - ureterul
• - căi urinare joase:
• - vezica urinară
• - uretra
• Aparatul genital feminin

• 1. Organele genitale externe (totalitatea organelor genitale externe alcătuiesc vulva):

• - muntele lui Venus
• - labiile mari
• - labiile mici
• - vestibulul
• - himenul
• - glandele Bartholin
• - clitorisul.
• 2. Organele genitale interne:
• - vaginul
• - uterul
• - tubele sau trompele uterină
• - ovarele
• Aparatul genital masculin
• Este format din:
• 1. Organe genitale externe:
• - penis
• - scrot
• 2. Organe genitale interne:
• - testicule
• - conductele excretoare:
• - intratesticulare:
• - tubii seminiferi contorți,
• - tubii seminiferi drepți
• - rete testis,
• - extratesticulare:
• - epidim
• - canalul deferent
• - canalul ejaculator
• - glandele anexe:
• - veziculele seminale
• - prostata.
• Sistemul nervos
• Este format din:
• 1. Sistem nervos central (SNC):
• - encefalul
• - măduva spinării
• 2. Sistemul nervos periferic:
• - nervii spinali
• - nervii cranieni
• - sistemul nervos simpatic
• - sistemul nervos parasimpatic).
• Sistemul osteo – articular
• Alcătuiește scheletul uman și este format din peste 200 de oase de
diverse forme.
• Scheletul capului este format din:
• - oasele cutiei craniene
• - oasele feței
• Scheletul trunchiului cuprinde:
• - coloana vertebrală
• - sternul
• - coastele
• Coloana vertebrală este alcătuită din 33-34 de vertebre:
• - 7 vertebre cervicale
• - 12 vertebre dorsale sau toracale
• - 5 vertebre lombare
• - 5 vertebre sacrale sudate între ele care alcătuiesc osul sacru
• - 4 - 5 vertebre coccigiene sudate între ele
• Scheletul membrului superior este alcătuit din:
• 1. Osul brațului:
• - humerus
• 2. Oasele antebrațului:
• - cubitus sau ulna (înauntru)
• - radius (în afară)
• 3. Oasele mâinii
• Scheletul umărului este constituit din 2 oase:
• - clavicula
• - scapula
• Scheletul membrului inferior este alcătuit din:
• 1. Osul coapsei:
• - femurul
• 2. Oasele gambei:
• - tibia (înauntru)
• - peroneul (în afara)
• - rotula (la nivelul genunchiului)
• 3. Oasele piciorului
• Oasele bazinului cuprind:
• - ilionul
• - ischionul
• - pubisul
• Sistemul muscular
• Mușchii capului și gâtului
• 1. Mușchii masticatori:
• - m. temporali
• - m. pterygoidian medial
• - m. pterygoidian lateral
• - m. masseter
• 2. Mușchii mimicii
• 3. Mușchii faringelui
• 4. Mușchii cervicali
• Musculatura trunchiului
• - M. sternocleidomastoidian
• - M. pectoral mare
• - M. pectoral mic
• - M. serratus anterior
• - M. rectus abdominal
• - M. oblic extern abdominal
• - M. oblic intern abdominal
• - M. transvers abdominal
• - M. trapez
• - M. lat dorsal
• - M. erector spinal
• - M. cremester
• Mușchii membrului superior
• Mușchiul biceps brahial
• Mușchiul coracobrahial
• Mușchiul supraspinos
• Mușchiul deltoid
• Mușchiul triceps brahial
• Mușchiul rotund
• Mușchiul subscapular
• Mușchiul extensor carporadial
• Mușchiul extensor digital comun
• Mușchiul extensor digital lateral
• Mușchiul abductorul degetului mare
• Mușchii membrului inferior:
• - M. gluteus mare
• - M. cvdriceps
• - M. adductori
• -M. biceps femural
• - M. tibial anterior
• Mușchii striați
• Mușchiul cardiac
• Sistemul endocrin
• Hipofiza
• Hipotalamus
• Tiroida
• Glandele paratiroide
• Glandele suprarenale (adrenale)
• Pancreasul endocrin
• Gonadele (glandele sexuale):
• - testiculul
• - ovarul
 3. ELEMENTE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A
APARATELOR ȘI SISTEMELOR

• 3.1. PRINCIPALELE FUNCȚII ALE ORGANISMULUI UMAN CU

SPECIFICAREA APARATELOR ȘI SISTEMELOR CARE LE ÎNDEPLINESC
 3.1.1. SÂNGELE
• Definiție
• Sângele este un țesut sub formă lichidă format din:
• - plasmă
• - elemente figurate.
• Împreună cu limfa și lichidul interstițial, sângele formează mediul intern
al organismului.
• Etimologie
• - latină: sanguis
• - greaca veche: ema
• Proprietățile sângelui
• A) Culoare: roșie
• B) Miros: specific
• C) Gust: sărat
• D) Ph: slab alcalin
• E) Vâscozitate: între 3,5 și 5,4; crește la
temperaturi scăzute
• F) Greutate specifică (densitate): la femei – 1057, la bărbați – 1061
• G) Viteza de curgere a sângelui: depinde de locul unde se dispun eritrocite, față de axul central al
fluxului sanguin
• H) Volumul sanguin:
• - sângele reprezintă circa 7% din greutatea corporală (la un adult cu o G medie de 70 kg, cantitatea de
sânge este de 4,9 l.
• - cea mai mare parte a sângelui circulă activ în sistemul vascular, iar o mică parte este stocată ca rezervă
în organele cu structură diverticulară (splină, unele vase abdominale, plexul subpapilar tegumentar).
• - sângele este repartizat astfel:
• - în repaus: 40% în sistemul muscular, 30% în sistemul nervos, renal suprarenal și tiroidian, 20%
în organele abdominale și 10% în sistemul coronarian
• - în efort fizic: volumul circulant crește mult în mușchi, plămâni, rinichi, creier și în vasele
coronare
• - volemia variază fiziologic, în funcție de sex (este mai mare la
bărbați), vârsta (scade cu înaintarea în vârstă) , mediul geografic (este mai mare
la locuitorii podișurilor înalte).
• - volumul normal de sânge se numește normovolemie
• - în unele stări patologice, volumul sângelui poate scădea (hipovolemie)
sau crește (hipervolemie)
• I) Presiunea osmotică: 300 miliosmoli/litru și are rol important în schimburile
de substanțe dintre capilare și țesuturi.
• J) Presiunea coloid osmotică: 25 mmHg și rol important în procesul de schimb
capilar
• Compoziție
• - este format din:
• A. Plasmă
• B. Elemente figurate.
• - raportul dintre volumul plasmei și cel al elementelor figurate se
determină este exprimat prin termenul de hematocrit:
• - valoare normală: 46%
• - determinare: din sânge recoltat dimineața, pe nemâncate,
centrifugat la 3000 turații/minut.
• - creșterea valorii: hemoconcentrație
• - scăderea valorii: hemodiluție
• A. Plasma
• B. Elementele figurate:
• - eritrocite (hematii, globule roșii)
• - leucocite (globule albe)
• - trombocite (plachete sanguine)
• A. Plasma sanguină
• - lichid galbui ce conține ioni, substanțe organice și anorganice
• - volumul plasmatic: aprox. 5% din greutatea corporala sau 41
ml/kgcorp, (un adult de 70 de kg are o cantitate de aprox. 3500 ml
plasmă)
• - este constituită: din apă (90%) și reziduu uscat (10%), din care
9% sunt substanțe organice (proteine, lipide, glucide, produși
intermediari de metabolism) și 1% sunt substanțe anorganice
(cloruri, fosfați, sulfați, bicarbonați de Na, K, Ca, Mg, Fe, etc.) .
• Cele mai importante substanțe din plasmă sunt proteinele,
numite proteine plasmatice:
• - albumine: 45 g/litru; au G moleculară mică; sunt sintetizate în
ficat
• - globuline: 27 g/litru; sunt constituite din fracțiunile alfa, beta și
gama; sunt sintetizate în ficat cu exceptia gama-globulinelor care
sunt produse de celulele sistemului reticulohistiocitar
• - fibrinogen: 3 – 5 g/litru; este sintetizat în ficat.
• Rolul proteinelor plasmatice:
• - controlează schimburile hidro-electrolitice dintre plasmă și lichidele
interstițiale
• - transportă o serie de substanțe plasmatice: hormoni, vitamine, cupru,
colesterol, calciu, fier etc.
• - apărare antiinfecțioasă prin anticorpi specifici
• - rezervă de aminoacizi pentru întregul organism
• - funcții specifice prin: enzime, factori ai coagulării, hormonii
• - controlul hematopoezei
• - controlul tensiunii arteriale.
• B) Globulele roșii numite și eritrocite sau hematii
• - celule anucleate
• - nu este capabil de sinteză proteică
• - metabolismul său este foarte redus, consumând foarte putin oxigen
• - diametrul mediu: 7μ, cu grosimea la margine de 22 μ și la centru de 1 μ.
• - formă: disc biconcav, asigurând o mare suprafață de schimb (120 μ2) față
de volumul hematiei (83μ3), pentru a favoriza funcția de transport al gazelor
• - număr: aprox. 5 milioane/mm3 (la bărbat) și 4,5 milioane/mm3 (la femeie);
variază în funcție de sex, efort fizic, alimentație; creșterea se numește
policitemie (poliglobulie); scăderea determină anemia
• - structură:
• - membrana celulară de natură lipoproteică,
cu structuri mucopolizaharidice pe suprafața
sa, care confera specificitatea grupelor sanguine
• - citoplasma care prezintă o rețea
lipoprotidică, în ochiurile căreia se găsește
hemoglobina; conține organite celulare
• Hemoglobina:
• - este o cromoproteină
• - reprezintă 80-90% din substanța solidă a hematiei
• - fiecare hematie conține aprox. 30 μμg (un adult de 70 kg cu un număr
normal de hematii va avea o cantitate de 750 g hemoglobină)
• - este constituită din 4 subunități, fiecare subunitate fiind formată din:
• - hem: o porfirină care conține fier
• - globina: o proteina din grupul histone
• - rol: de transportor de O2 și de participant la transportul CO2.
• - O2 este legat de catre fierul moleculei de hemoglobina sub
forma unei combinații labile denumită oxihemoglobină, de
culoare roșie aprinsă
• Sângele normal conține:
• - 16g % hemoglobină la bărbat
• - 14g % hemoglobină la femeie.
• Concentrația scăzută a hemoglobinei se întâlnește în anemii.
• Concentrație crescută de hemoglobină se întâlnește în policitemii.
• Eritropoieza și hemoliza
• Eritropoieza este procesul de producere a hematiilor.
• Hemoliza este procesul de distrugere a hematiilor.
• Între cele 2 procese există un echilibru în organism, pentru a menține
numărului constat de eritrocite în sângele circulant.
• Durata medie de viață a hematiilor este de 120 de zile, după care hematiile
îmbătrânite sunt distruse în sistemul reticulohistiocitar (splină).
• Zilnic se distrug cam 1% din hematiile circulante.
• GLOBULELE ALBE
• Leucocitele sau globulele albe sunt celule dotate cu
nucleu și activitate metabolică intensă.
• Numărul leucocitelor este de 5000-8000/mm3.
• Scăderea numărului leucocitelor sub 4000/mm3 se
numește leucopenie.
• Creșterea numărului leucocitelor peste 10000/mm3 se
numește leucocitoză.
• Tipuri de leucocite:
• - leucocite polinucleare:
• → neutrofile: 60-70%
• → acidofile: 1-3%
• → bazofile: 0,5 1%
• - leucocite mononucleare:
• → limfocite: 20-30%
• → monocite: 2-8%
• TROMBOCITELE
• - sunt cele mai mici elemente figurate ale sângelui
• - sunt lipsite de nucleu
• - au în citoplasmă granulații mici.
• - se produc în măduva hematogenă
• - număr: aproximativ 200.000 – 400.000/mm3
• - durată de viață: aproximativ o săptămână
• - sunt distruse în splină
 FUNCTIILE SANGELUI

• 1. Funcția respiratorie:
• - sângele transportă gaze respiratorii: O2 de la plămâni la țesuturi și
CO2 de la țesuturi la plămâni
• 2. Functia excretorie:
• - sângele transportă produșii de metabolism de la țesuturi la organele
excretorii
• 3. Funcția nutritivă
• - sângele transportă de la mucoasa intestinală la țesuturi substanțele nutritive
(aminoacizi, monozaharide, acizi grași)
• 4. Funcția de menținere a mediului intern prin:
• - echilibrul acidobazic,
• - echilibrul hidroelectrolitic,
• - echilibrul hidrocoagulant.
• 5. Funcția de termoreglare:
• - sângele menține temperatura corpului la 37° C
• 6. Funcția de apărare antiinfecțioasă:
• - sângele este o barieră în calea agresiunii agenților patogeni
• - sângele intervine prin mecanisme, fie nespecifice (la care participă
neutrofilele, limfocitele, macrofagele), fie specifice ce presupun participarea
unor protenie specifice de tipul anticorpilor.
• 7. Funcția de reglare a funcțiilor circulatorie și respiratorie:
• - prin mecanisme neuroendocrine umorale.
• 8. Funcția integrativă:
• - sângele asigură unitatea întregului organism.
• 9. Funcția de transport:
• - transportă gazele respiratorii (O2 și CO2)
• - transportă nutrienți,apă și produși de catabolism
• - transportă molecule în curs de maturare de la un organ la altul
pentru a putea fi folosite în procesele fiziologice (exemplu: vitamina
D, produsă în tegumente, este transportată la ficat, apoi la rinichi
pentru fi transformată în vitamină D activă).
 3.1.2. OSTEOLOGIE ȘI ARTROLOGIE
• Sistemul osos este alcătuit din:
• - totalitatea oaselor din organism (aproximativ 200)
• - articulațiile dintre acestea.
• Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare albă-gălbuie. El reprezintă partea pasivă a
aparatului locomotor.
• Partea anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor se numește osteologie.
• Rolul oaselor:
- determină forma, dimensiunile și proporţiile corpului și ale diferitelor sale segmente;
- servesc ca sprijin pentru întregul corp și pentru părțile moi;
- alcătuiesc cavități ce protejează anumite organe delicate (creier, inimă);
- servesc ca element de inserție pentru mușchi, contribuind astfel la funcția de locomotorie
- constituie rezerva calcică a organismului.
• Clasificarea oaselor:
a) După raporturi și dimensiuni se clasifică în:
• - oase lungi
• - oase plane
• - oase scurte
• b) După caracterele și situarea în organism sunt:
• - oase pneumatice
• - oase sesamoide
• - oase suturale
• - oase neregulate
• 1. Oasele lungi

• Lungimea este mai mare decât lățimea și grosimea.

• Osul lung prezintă:
• - un corp sau diafiza
• - 2 extremități sau epifize
• - metafiza (zona dintre diafiză și cele 2 epifize)
• Oasele lungi se întâlnesc la nivelul membrelor și au rol de pârghii de viteză în diferite mișcări.
• Exemple:
• - humerusul
• - ulna
• - radiusul
• - femurul
• - tibia
• - peroneul
• 2. Oasele plane

• Lungimea și lățimea sunt aproape egale între ele, dar depășesc grosimea.
• Oasele plane sunt turtite și prezintă 2 fețe și un număr variabil de margini și unghiuri

• Au 2 funcții:

• - servesc la formarea cavităților de protecţie (de exemplu craniul)

• - oferă inserție pentru un mare număr de mușchi (de exemplu scapula)

• Exemple:

• - osul coxal

• - scapula

• - osul frontal

• - oasele parietal
• - oasele temporal

• - osul occipital etc

• - coastele, sternul
• 3. Oasele scurte
Au cele 3 dimensiuni aproape egale, având o formă aproape cubică.
• Se găsesc în regiuni unde este necesară o mare soliditate și unde există mișcări foarte
variate însă cu amplitudine mică: coloana vertebrală, carp, tars.
Exemple de oase scurte:
• - oasele carpiene
• - oasele metacarpiene
• - oasele tarsiene
• - oasele metatarsiene
• - falangele
• - vertebrele
• 4. Oasele pneumatice
• Sunt oase neregulate ce au spații cavitare pline cu aer, tapetate cu
mucoase.
• Exemple:
• - osul frontal
• - osul etmoid
• - osul sfenoid
• - osul maxilar etc.
• 5. Oasele sesamoide
• Sunt de obicei lentiniforme, mici, dezvoltate în vecinătatea unor articulații
(sesamoide periarticulare) sau în tendoanele unor mușchi (sesamoide
intratendinoase).
• Aceste oase glisează de obicei pe o altă suprafață osoasă.
• Unele se află în grosimea capsulei articulare și se pot uni cu capul articular.
• Altele sunt adâncite în tendoanele mușchilor ce trec pe deasupra articulației.
• Exemple:
• - rotula (patella)
• - unele oase de la nivelul mâinii și piciorului.
• 6. Oasele suturale
• Aceste oase se mai numesc și oase wormiene.
• Sunt oase mici, plane şi inconstante.
• Se dezvoltă din puncte de osificare speciale independente de oasele
învecinate, fie la nivelul suturilor craniului, în special în sutura
lambdoidă, fie la nivelul fontanelelor.
• Mai exista un grup de oase wormiene, numite oase insulare, care se
dezvoltă în centrul oaselor bolții craniene (în special în parietal și
frontal).
• 7. Oasele neregulate
• Datorita formei și arhitecturii lor complicate nu pot
fi încadrate în nici unul din grupurile precedente.
• Exemple:
• - osul palatin
• - osul sfenoid
• Componența oaselor
• Oasele sunt constituite din 3 elemente:
• - periostul,
• - pericondrul (endoost)
• - măduva oaselor.
• Periostul este membrana fibroasă care învelește oasul pe toata suprafața lui
exterioară, cu excepția suprafețelor acoperite de cartilaj articular și unele inserții
musculare.
• La nivelul articulațiilor, periostul se continuă cu capsula articulară.
• Grosimea periostului variază in funcție de natura oaselor.
• Rolul său este de a atenua efectele eventualelor fricțiuni între osul dur şi structurile
moi.
• Periostul aderă de os.
• Periostul este foarte bogat vacularizat și inervat.
• Are rol în osteogeneză, în nutriția osului și în formarea calusului (în caz de fracturi).
• Pericondrul (endoost) se continuă fără o limită netă
cu țesutul cartilaginos subiacent.
• Este constituit din țesut conjunctiv fibros, ce conține și
rețele elastice, vase de sânge și nervi.
• Maduva oaselor
• Este o substanță moale, semifluidă și buretoasă, bogată în elemente sanguine care umple cavitățile oaselor
spongioase și cavitatea medulară a oaselor lungi.
• Este de 3 feluri:
• - Măduva roșie: se află în toate cavitățile osoase ale fătului și copilului până la 7 ani, iar la adult în oasele mici,
în oasele plane și în epifizele oaselor lungi; are rol hematopoietic.
• - Măduva galbenă: se găsește în oasele adultului și conține rezervor de grăsime
• - Măduva gelatinoasă: se găsește la bătrâni
• Funcții:
• - participă la osteogeneză
• - participă la procesele de reparare osoasă la adulți
• - are rol hematoproteic
• - reprezintă un rezervor de grăsime
• Masa osoasă dintre periost și endoost este constituită din:
• - lamele concentrice și radiare de os, printre care se
găsesc celule generatoare de os și celule distrugătoare
de os.
• Celulele care formează os se numesc osteoblaste și au rolul de a capta
mineralele osteoformatoare:
• - Ca,
• - P,
• - CO3,
• - Mg
• pe care le depune sub forma unor complexe calci-fosfo-carbonatice.
• Pe măsura ce îmbătrânesc, aceste celule osteoblaste își diminuează activitatea,
devenind osteocite.
• Osteoclastele sunt celulele dizolvante de os, ce intervin
în demineralizarea oaselor, principala cauză a osteoporozei.
• Prin activitatea lor restabilesc echilibrului ionic al plasmei
sanguine.
• Creșterea oaselor se face prin adăugarea de noi lamele osoase.
• Acestea sunt structuri lamelare, cu grosimi de circa 5-10 mm.
• Compoziția chimică a oaselor
• Oasele sunt compuse din:
• - substanța fundamentală
• - sistemul fibrilar.

Substanța fundamentală este compusă din:

• - substanțe organice (aproximativ 35%):
• - oseină (scleroproteina insolubilă în apă rece, dar solubila in apa calda), cu structura granuloasă
sau filamentoasă,
• - osteomucoid (un proteinozaharid sulfatic)
• - substanțe minerale (aproximativ 65%): fosfați, carbonați si cantități foarte mici de fluorură și clorură
de calciu, hidroxiapatite cu Ca, Mg, P, F, S.
• Se poate spune ca substanțele organice dau elasticitate oaselor, iar sărurile minerale rezistență.
• Sistemul fibrilar
• - este compus din colagen, sub formă de fibre
și fibrile grupate în fascicule, pe care sunt fixate
substanță mineralizantă, celulele osoase etc.
• Canalele intraosoase, prin numărul lor, împart
țesutul osos în:
• - sistem osos haversian, cu multiple canale
• - sistem osos nehaversian, cu puține canale, mai
compact.
• Proprietățile fizice ale oaselor
• - rezistență
• - elasticitate
- capacitate de vindecare a fracturilor prin
formarea de calus
• Totalitatea oaselor formează scheletul. Scheletul se împarte în:

• scheletul capului: se împarte în:

• neurocraniu (format din cutia craniană);
• viscerocraniu (format din oasele feței);
• scheletul trunchiului cuprinde:
• coloana vertebrală: un ax flexibil și rezistent care susține corpul, protejează măduva spinării și
execută diferite mișcări ale trunchiului și capului; este formată din 33 - 34 de vertebre grupate în 5
regiuni: cervicală, toracală, lombară, sacrală și coccigiană; corpul vertebrei are 2 fețe de articulare; între
2 vertebre se află discurile intervertebrale; primele 2 vertebre (atlas și axis) sunt diferite față de
celelalte și asigură mobilitatea și articularea craniului cu coloana vertebrală
• coastele: în număr de 12 perechi; se întind de la coloana vertebrală până la stern
• sternul
• bazinul: este format din osul sacru și 2 oase coxale
• scheletul membrelor este format din:
• scheletul membrelor superioare, format din:
• - centura scapulară: clavicula și scapula (omoplat)
• - scheletul membrului superior liber
• scheletul membrelor inferioare este format din:
• centura pelvină, formată din 2 oase coxale
• scheletul membrului inferior liber
 3.1.3. SISTEMUL MUSCULAR

• Mușchii, componentă importantă a organismului, reprezintă

aproximativ 4045% din greutatea corpului.
• Mușchii reprezintă un țesut înalt specializat, având ca funcție
principală realizarea mișcării.
• Corpul uman conține peste 650 mușchi.
• Toate celulele musculare se contractă prin transformarea
energiei chimice în energie mecanică, care realizează mișcarea.
• Clasificare
• După structură:
• Mușchi striați: mușchii scheletici
• Mușchi netezi: mușchii care intră în alcătuirea organelor interne
• Mușchi cu structură mixtă (țesut striat și neted): mușchiul cardiac
• După modul de inserție a tendoanelor:
• Mușchi cu un singur punct de prindere
• Mușchi cu 2 puncte de prindere: m. biceps
• Mușchi cu 3 puncte de prindere: m. triceps
• Mușchi cu 4 puncte de prindere: m. cvadriceps
• După tipul oaselor pe care se inseră:
• Mușchi lungi
• Mușchi lați
• Mușchi scurți
• După formă:
• Mușchi fusiformi
• Mușchi orbiculari
• Mușchi pătrați
• Mușchi triunghiulari
• Mușchi dințați
• Mușchi romboizi
• Structura mușchilor
• Mușchii sunt formați din:
• - corpul muscular, numit și venter: este mușchiul
propriu-zis, ce are rol contractil
• - tendoane: au rol de a transmite forța musculară la
oase
• - anexe: sunt formațiuni auxiliare ce ajută activitatea
musculară.
• Structura microscopică a fibrei musculare
• - țesutul muscular este format din celule contractile, numite fibre
musculare
• - fibra musculară conține 2 tipuri de miofilamente:
• filamentele de miozină care sunt filamente groase
• filamentele de actină care sunt subțiri
• La microscop:
• - fibrele musculare conțin numeroase aranjamente de miofilamente,
paralele și despărțite de o bandă întunecată numită banda Z
• - porțiunea
din miofibrilă cuprinsă între 2 benzi Z reprezintă un sarcomer
• Sarcomerul
• - este unitatea funcțională și contractilă a mușchiului scheletic
• In timpul contracției, cele 2 tipuri de miofilamente (actina și miozina)
alunecă unele către celelalte, sarcomerul se scurtează și astfel are loc
contracția musculară.
• In timpul relaxării, sarcomerul revine la lungimea inițială.
• Pentru contracția musculară este nevoie de Ca și energie:
• - Ca este eliberat din reticulul endoplasmatic în citoplasmă
• - energia este obținută prin scindarea moleculelor de ATP
• Placa motorie
• - reprezintă “sinapsa” dintre terminațiile axonilor
neuronilor motori și membrana fibrei musculare
• - mediatorul chimic este acetilcolina
• - acetilcolina stimulează canalele de sodiu care inițiază
depolarizarea membranei și declanșează potențialul de acțiune
• - potențialul de acțiune activează canalele de Ca2+
• - CA2+ inițiază contracția musculară
• Modul de fixare al mușchilor
• Corpul mușchiului este liber, dar extremitățile se fixează prin tendoane de:
• - oase: mușchii scheletici
• - piele: mușchii pieloși
• - membrane fibroase: membrane interosoase la antebraț și la gambă
• - fasciile de înveliș regionale
• - septurile intermusculare
• - tendoane: mușchii lombricali
• Locul de fixare se numește inserție
• Uneori tendonul este foarte redus, încât macroscopic nu se vede; în
acest caz se vorbește de o inserție "cărnoasă".
• În majoritatea cazurilor tendonul este bine dezvoltat, este necontractil
și inextensibil, de culoare albă, foarte rezistent, de structură conjunctivă
fibroasă.
• Tendonul poate fi:
• - cilindric sau turtit pentru mușchii lungi
• - lamă lărgită pentru mușchii lați (aponevroză)
• Proprietățile fibrei musculare
• Contractilitatea: capacitatea mușchilor de a-și scurta lungimea (a se contracta)
• Extensibilitatea: capacitatea fibrelor musculare de a se întinde, de a-și mări lungimea
• Elasticitatea: capacitatea mușchiului de a reveni la lungimea inițială în starea de relaxare
• Excitabilitatea: capacitatea mușchiului de a răspunde la un stimul
• Conductibilitatea: capacitatea de a conduce impulsurile electrice
• Troficitatea: capacitatea de a-și păstra structura normală
• Tonicitatea: capacitatea de a-și păstra o stare de contracție ușoara și permanentă
• Plasticitatea: capacitatea mușchilor netezi vicerali de a-și menține constantă tensiunea la
diferite grade de distensie
• Compoziția chimică a mușchilor
• - 75–80% apă
• - 20–25% substanță uscată
• Substanța uscată:
• - substanțe organice: proteine contractile (actină, miozină),
proteine necontractile,
lipide (fosfolipide), glucide (glicogen), mioglobină și
miogen
• - substanțe anorganice: diferite săruri de potasiu, Mg și Ca.
• Rolul mușchilor
• - efectuează mișcarea
• - dau formă corpului,
• -dau stabilitate articulațiilor
• - produc căldură
• - mențin poziția corpului prin tonusul muscular
• După modul de mișcare în raportul dintre membre și corp, mușchii execută mișcări
• - de abducție
• - de adducție
• Sistemul muscular
• Sistemul muscular este alcătuit din totalitatea mușchilor
corpului uman și reprezintă partea activă a sistemului
locomotor.
• Mușchii nefolosiți se atrofiază cu timpul.
• În corpul uman se găsesc aproximativ 500 de mușchi
scheletici.
• A. Mușchii scheletici
• - sunt alcătuiți din fibre musculare striate și țesut conectiv
• - sunt mușchi voluntari, care se inseră pe oase
• - realizează mișcarea corpului și a segmentelor sale
• - unitatea morfo-funcțională a mușchiului striat este sarcomerul
• - majoritatea mușchilor scheletici se atașează la 2 oase, între care există o
articulație
• - inserția mușchiului pe osul fix se numește origine
• - inserția mușchiului pe osul mobil se numește inserție
• Structura microscopică:
• - fibrele musculare au un aspect striat, aspect dat de distribuția miofibrilelor
• - miofibrilele sunt filamente de actină și miozină
• - miofibrilele sunt astfel dispuse încât între sarcomere apar benzi întunecate
• Funcțiile mușchilor scheletici:
• • mișcarea
• • menținerea posturii (adică menținerea tonusului muscular; tonusul muscular
este starea de contracție parțială a mușchilor în repaus)
• • producerea de căldură (prin reacția de scindare a ATP)
• B. Mușchii netezi
• - nu prezintă striații
• - nu sunt atașați de oase
• - acționează mai lent decât mușchii striați
• - pot rămâne contractați pentru o perioadă mai lungă de timp
• - activitatea lor este controlată de sistemul nervos autonom
• - intră în structura organelor interne: stomac, intestine, căi biliare, vase de
sânge, căi urinare, arbore bronșic etc.
• Funcții:
• - deplasarea alimentelor ingerate de-a lungul tubului digestiv
• - contracția uterului
• - dilatarea și contractarea vaselor sanguine, etc
• C. Mușchiul cardiac
• - se găsește exclusiv la nivelul inimii.
• - este mușchi striat
• - fibra musculară prezintă ramificașii
• - este mușchi involuntar ce se contractă rapid și foarte puternic
• - fibrele musculare cardiace prezintă
benzi intunecate situate între ele
denumite discuri intercalare.
• Mușchii corpului uman sunt:
• - mușchii capului
• - mușchii gâtului
• - mușchii umărului
• - mușchii spatelui
• - mușchii toracelui anterior
• - mușchii abdomenului anterior
• - mușchii brațului
• - mușchii antebrațului
• - mușchii mâinii
• - mușchii bazinului
• - mușchii coapsei
• - mușchii gambei
• - mușchii piciorului
• Mușchii capului
• Oasele capului reprezintă puncte de inserție a mușchilor.
• La nivelul capului sunt 3 grupe de mușchi:
• 1. Mușchii bolții craniene:
• - mușchii occipito-frontali: au acțiune asupra ochiului ridicând
sprânceana și ajută mușchiul ridicător al pleoapei superioare
• - mușchii temporo-parietali: au rol în mimică (exprimă mirarea).
• II. Mușchii pleoapelor
• - muschiul orbicular al ochiului: este situat în pleoapă și are 3 porțiuni:
• - palpebrală: situat în grosimea pleoapei; are rol în mimică și de închidere a pleoapei (clipit și
închiderea ochilor)
• - orbitală: situata la periferie cu rol în închiderea forțată a ochilor
• - lacrimală sau mușchiul Horner: situata în spatele sacului lacrimal, cu rol în scurgerea
lacrimilor
• - mușchiul corugator al sprâncenelor sau mușchiul sprâncenos:
• - trage sprânceana medial către nas și în jos (încruntare); are rol în mimică și de protecție a ochiului
• - mușchiul depresor al sprâncenei:
• - coboară sprânceana și ajută mușchiul corugator
• - mușchiul procerus:
• - coboară pielea regiunii intersprâncenoase și coboară câteva cute transversale ale rădăcinii nasului.
• 3. Mușchii din regiunea gurii
• - mușchiul orbicular al gurii: situat în grosimea buzelor;
produce închiderea gurii
• - mușchiul buccinator: situat în grosimea obrajilor.; are rol în
masticație, în mimică, trăgând comisurile bucale și lățind gura (râs,
surâs),
• - mușchiul ridicător al buzei superioare și a aripii nasului
• - mușchiul zigomatic mic: trage buza superioară în sus
• - mușchiul ridicător al comisurii bucale
• - mușchiul zigomatic mare: este mușchiul râsului deoarece
trage comisura bucală lateral și în sus și formează șanțul nazo-labial
• - mușchiul rizorius: este variabil și uneori poate lipsi; are rol de a
trage lateral comisura bucală
• - mușchiul coborâtor al unghiului gurii: trage comisurile în jos
• - mușchiul coborâtor al buzei inferioare
• - mușchiul mentonier: ridică mandibula și împinge înainte buza
inferioară; are rol în mimica plânsului.
• 4. Mușchii masticatori
- mușchiul temporal: cel mai puternic mușchi masticator;
ridică mandibula; are rol și în deglutiție,
• - mușchiul maseter: ridică mandibula și participă la
mișcările de propulsie (când mandibula vine în față și lateral)
• - mușchiul pterigoidian medial și lateral: mușchiul
medial ridică mandibula și produce propulsia ei; mușchiul
pterigoidian lateral participă numai la propulsia mandibulei.
• Mușchii gâtului sunt:
• - mușchiul omo-hiodian,
• - mușchiul sternotirodian,
• - mușchiul digastric,
• - mușchiul sternocleidomastoidian,
• - mușchii cricotirodieni
• a. Mușchii laterali ai gâtului
• ► mușchiul platisima, numit și pielosul gâtului: rol exclusiv în mimică
• ► mușchiul sternocleidomastoidian: înclină capul de aceeași parte și rotește
fața spre partea opusă, flectează capul și gâtul, participă la extensia capului; este și
mușchi auxiliar respirator
• ► mușchii scaleni: situați pe părțile laterale ale gâtului; sunt în număr de 3:
scalenul anterior,scalenul mijlociu, scalenul posterior; înclină coloana cervicală de
aceeași parte, ridică toracele și participă la inspirul forțat
• ► mușchiul drept lateral al capului: produce inclinarea laterală a capului
• b. Mușchii anteriori ai gâtului:
• Mușchii suprahioidieni:
• ► mușchiul digastric: coboară mandibula și participă la masticație, ridică laringele și participă la
deglutiție
• ► mușchiul stilohioidian: ridică osul hioid și participă la deglutiție
• ► mușchiul milohoidian: trage osul hioid și baza limbii participând la deglutiție, coboară
mandibula participând la masticație
• ► mușchiul geniohoidian: ridică osul hioid și mandibula participând la deglutiție și masticație
• Mușchii subhioidieni:
• ► mușchiul sternohioidian: coboară osul hioid și participă la deglutiție
• ► mușchiul omohioidian: rol în inspirul forțat
• ► mușchiul tirohioidian: coboară osul hioid, ridică laringele
• c. Mușchii posteriori ai gâtului:
• ► mușchiul lung al capului
• ► mușchiul lung al gâtului
• ► mușchiul drept anterior al capului
• Mușchii umărului
• Sunt o masă musculară, care dă relieful umărului şi acoperă articulaţia scapulo-humerală.
• Sunt dispuși sub forma unui con, cu baza la torace şi vârful la humerus, în număr de 6:

• ► mușchiul deltoid
• ► mușchiul supraspinos
• ► mușchiul infraspinos
• ► mușchiul rotundul mare
• ► mușchiul rotundul mic
• ► mușchiul subscapular
•
• Muşchiul deltoid
• - cel mai superficial şi mai voluminos dintre muşchii umărului
• - are formă triunghiulară
• - acoperă articulaţia scapulohumerală.
• Inserţii:
• - superior: pe claviculă, pe acromion, pe spina scapulei
• - inferior: pe tuberozitatea deltoidiană a humerusului
• Acţiune:
• - proiecţia înainte şi rotaţia internă a braţului:
• - proiecţia înapoia şi rotaţia externă a braţului;
• - abducţia braţului până la orizontală.
• Muşchiul supraspinos

• - sediul în fosa supraspinoasă

Inserţii:
• superior: în fosa supraspinoasă a scapulei şi pe aponevroza muşchiul
• inferior: pe tuberculul mare al humerusului
• Acţiune:
• - abductor al braţului
• - menţine capul humeral în cavitatea glenoidă
• - ferește capsula de a fi prinsă între suprafeţele articulare
• Inervaţia:
• - nervul suprascapular
• Muşchiul infraspinos
• - sediul: în fosa infraspinoasă
• Inserţii:
• Superior: în fosa infraspinoasă şi pe fascia infraspinoasă
• Acţiune:
• - rotator în afară al humerusului
• - tensor al capsulei articulare
• - menţine în contact oasele în articulaţia scapulohumerală
• Inervaţia:
• - nervul suprascapular
• Muşchiul rotund mic
• - sediul: lateral de muşchiul infraspinos
• Inserţii:
• - pe faţa posterioară a scapulei și pe faţa profundă a fasciei
infraspinoase
• - pe tuberculul mare al humerusului
• Acţiune:
• - rotator în afară al braţului
• Inervaţia:
• - nervul micului rotund
• Muşchiul rotund mare
• - este alungit, voluminos şi puternic
• - este întins de la unghiul inferior al scapulei, Ia creasta tuberculului mic al humerusului.
• Inserţii:
• - pe unghiul inferior al scapulei
• - pe creasta tuberculului mic al humerusului
• Acţiune:
• - adductor şi rotator înăuntru al braţului
• - imprimă braţului şi o uşoară mişcare de retropulsie (mişcarea de „a pune mâinile la spate„)
• - duce scapula în sus şi înainte.
• Inervaţia:
• - nervul toracodorsal
• Muşchiul subscapular
• - este un muşchi triunghiular
• - situat în fosa subscapulară
• Inserţii:
• - în fosa subscapulară
• - tuberculul mic al humerusului.
• Acţiune:
• rotator înăuntru al humerusului
• adductor
• menţine capul humeral în cavitatea glenoidă
• - acţiune protectoare asupra capsulei
• Inervaţia:
• - nervul subscapular
• Mușchii spatelui
• Mușchii spatelui au următoarele acțiuni:
• - Rotatori externi și interni ai brațului
• - Răspund de mișcările omoplatului
• - Abductia și adducția bratului
• - Retroducția umărului etc.
• Mușchiul marele dorsal
• - are formă lată și alungită
• - se găsește în prim - planul musculaturii spatelui, evidențiindu-se lateral, sub axila
• Acțiune:
• - adducția brațului
• - rotația internă și extensia brațului
• - proiectează umărul înapoi
• - ridică toracele.
• Mușchii romboizi
• - sunt mușchi lați
• - se găsesc pe peretele posterior al spatelui, între omoplați
• Acțiuni:
• - trag omoplații înăuntru
• - proiectează înapoi umerii
• Mușchii lombari
• - sunt mușchi stabilizatori ai poziției șezând
• Mușchiul trapez
• - are o suprafață mare
• - situat în plan superficial
• Acțiuni:
• - ridicarea umărului
• - bascularea omoplatului
• - proiectarea umărului înainte
• - răspunde de mișcările capului
• Mușchii toracelui anterior
• Mușchi superficiali:
• - Mușchiul pectoral mare
• - Mușchiul subclavicular
• - Mușchiul dințat mare
• - Mușchiul pectoral mic
• Mușchi profunzi:
• - Mușchiii intercostali externi
• - Mușchii intercostali interni
• - Mușchii ridicători ai coastelor
• - Mușchii subcostali
• - Mușchii intercostali intimi
• - Mușchiul transvers toracic
• Mușchiul pectoral mare
• Inserții:
• - pe jumătatea medială a marginii anterioare a claviculei
• - pe fața anterioară a sternului
• - pe teaca dreptului abdominal
• Acțiuni:
• - coboară și proiectează anterior umărul
• - adducție, rotație medială și flexie a brațului
• - intervine în cățărare
• - este mușchi inspirator auxiliar
• Mușchiul pectoral mic
• Inserții:
• - pe fețele anterolaterale ale coastelor 3 - 5
• - pe procesul coracoid
• Acțiuni:
• - proiectează anterior umărul și coboară unghiul lateral al
scapulei
• - ridică coastele, fiind mușchi inspirator auxiliar
• Mușchiul dințat mare
• Inserții:
• - pe fețele laterale și marginile superioare ale primelor 10
coaste
• - pe marginea medială a scapulei
• Acțiuni:
• - coboară/ridică coastele în funcție de punctul fix pe care îl ia -
ajuta muschiul deltoid in ridicarea bratului;
• - proiectează anterior scapula
• - basculează scapula
• Mușchiul subclavicular
• Inserții:
• - pe fața superioară a primei coaste
• - pe fața inferioară a claviculei
• Acțiuni:
• - coboară clavicula
• - ridică prima coastă, fiind mușchi inspirator
• Mușchii profunzi ai toracelui
• Mușchii intercostali externi
• Inserții:
• - pe marginea inferioară a coastei superioare
• - pe marginea superioară a coastei inferioare
• Acțiune:
• - ridică coastele deci sunt mușchi inspiratori.
• Mușchii intercostali interni
• - au inserțiile invers decât cei externi
• - acțiune: sunt mușchi expiratori, deci coboară coastele.
• Mușchii ridicători ai coastelor
• Inserții:
• - pe procesele transverse C7 T11
• - pe fața laterală a coastei inferioare
• Acțiune:
• - ridică coastele.
• Mușchii subcostali
• Inserții:
• - pe fața medială a unei coaste
• - pe a doua, a treia coastă supraiacentă
• Acțiune:
• - mușchi expiratori
• Mușchii intercostali intimi
• - sunt situați în 1/3 laterală a spațiilor intercostale inferioare
• Mușchiul transvers toracic
• Inserții:
• - pe fata posterioară a procesului xifoid
• - pe cartilajele costale 3 - 7.
• - pe cartilajele costale 2 - 6, pe marginea lor inferioară
• Acțiune:
• - este mușchi expirator.
• Mușchii abdomenului anterior
• Mușchiul transvers abdominal
• - cel mai profund mușchi al peretelui abdominal anterior
• - fibrele sale sunt dispuse transversal, perpendicular pe axul longitudinal
al trunchiului
• Mușchiul oblic intern
• - este superficial față de mușchiul transvers abdominal și profund față de
mușchiul oblic extern
• - fibrele sale sunt dispuse oblic pe axul longitudinal al trunchiului
• Inserții:
• - pe fascia toracolombară
• - pe osul iliac pe ultimele 3-4 coaste
• Acțiuni:
• - comprimă organele intraabdominale pe durata expirației
• - răsucesc și apleacă trunchiul spre partea corespunzătoare
poziției sale
• Mușchiul oblic extern
• - este situat superficial față de mușchiul oblic intern și profund față
de mușchiul drept abdominal
• - fibrele sale sunt dispuse oblic pe axul longitudinal al trunchiului
• Inserție:
• - pe coastele 5-12
• Acțiuni:
• - trage și flectează coloana
• - răsucește trunchiul spre partea opusă
• - trage ușor pieptul în jos pe timpul expirației, comprimând cavitatea
abdominală.
• Mușchiul drept abdominal
• - este mușchi superficial
• - este mușchi vertical, lung, asemănător cu o curea
• - pe mijloc prezintă linia albă, un strat tendinos cu o latime de 1-2 cm.
• - are o formă aproximativ ascuțită
• Inserții:
• - pe simfiza pubiană
• - pe procesul xifoid
• - pe cartilajele coastelor 5, 6, 7, lângă stern
• Acțiuni:
• - nu are acțiuni importante
• - susține postura
• - participă la expirația forțată
• - participă la presiunii intra-abdominale
• Mușchii brațului
• A. Mușchii regiunii anterioare:
• - sunt mușchi flexori
• - sunt dispuși pe 2 planuri:
• Planul superficial:
• - mușchiul biceps brahial
• Planul profund:
• - mușchiul coracobrahial
• - mușchiul brahial
• Mușchiul biceps brahial
• - este un mușchi lung, puternic
• - este localizat în loja anterioară a brațului
• Inserții:
• - capătul scurt pe vârful procesului coracoidian
• - capătul lung pe tuberculul supraglenoidian
• - ambele se insera pe tuberozitatea radiusului
• Acțiuni:
• - adductor al brațului
• - abductor al brațului
• - flexor și supinator al antebrațului
• Inervația:
• - nervul musculocutanat
• Mușchiul coracobrahial
• - este situat medial
• Inserții:
• - pe procesul coracoidian
• - pe porțiunea mijlocie a feței mediale a humerusului
• Acțiune:
• - realizează adducția brațului
• Inervația:
• - nervul musculocutanat
• Mușchiul brahial
• - este mușchi lat
• - situat în porțiunea anteroinferioară a brațului
• Inserții:
• - pe tuberozitatea deltoidiană
• - pe fața medială și laterală a diafizei humerusului
• - pe baza procesului coronoidian al ulnei
• Acțiune:
• - este cel mai puternic flexor al antebrațului pe braț
• - este tensor al capsulei articulației cotului
• Inervația:
• - nervul musculocutanat
• Mușchiul triceps brahial
• - este un mușchi puternic, voluminos, format din trei portiuni.
• Inserții:

• - capătul lung pe tuberculul infraglenoidian al scapulei

• - capătul lateral pe fața posterioară a humerusului și pe septul
intermuscular brahial lateral.
• - capătul medial pe fața laterală a humerusului și septul intermuscular
medial
• - toate se inseră pe fața posterioară a olecranului
• Acțiuni:
• - extensor al antebrațului pe braț
• - tensor al capsulei articulatiei scapulohumerale
• - extensor și adductor al brațului
• Inervația:
• - nervul radial
• Mușchii antebrațului
• Mușchiul rotund pronator
• - este situat în primul plan al regiunii anterioare a antebrațului
• Inserții:
• - fasciculul humeral pe fața anterioară a epicondilului medial
• - Fasciculul ulnar pe fața medială a procesului coronoidian al ulnei
• - inseție comună în porțiunea mijlocie a feței laterale a osului radius
• Acțiuni:
• - flexor al antebrațului pe braț
• - pronator al mâinii
• Inervația:
• - nervul median
• Mușchiul flexor radial al carpului
• Inserții:
• - pe fața anterioară a epicondilului medial al humerusului
• - pe baza osului metacarpian al doilea
• Acțiune:
• - flexor al antebrațului pe braț
• - flexor al mâinii pe antebraț
• - pronator al antebrațului
• Inervația:
• - nervul median.
• Mușchiul palmar lung
• Inserții:
• - pe fața anterioară a epicondilului medial al humerusului
• - pe aponevroza palmară
• Acțiune:
• - flexor al mâinii pe antebraț și al antebrațului pe braț
• Inervația:
• - nervul median
• Mușchiul flexor ulnar al carpului
• - este situat medial
• Inserții:
• - capătul humeral pe epicondilul medial
• - capatul ulnar pe marginea medială a olecranulului
• - comun pe osul pisiform
• Acțiune:
• - flexor și adductor al mâinii
• Inervația:
• - nervul ulnar
• Mușchiul flexor superficial al degetelor
• - formează planul doi al mușchilor anteriori ai
antebrațului.
• Inserții:
• - capătul humeral pe fața anterioară a epicondilului
medial al humerusului
• - capătul radial pe marginea anterioară a diafizei
ulnei
• - inserție comună pe arcada fibroase
• Acțiuni:
• - flexor al falangei mijlocii pe falanga proximală
• - flexor al degetelor pe mână
• - flexor al mâinii pe antebraț
• - flexor al antebrațului pe braț
• Inervația:
• - nervul median
• Mușchiul flexor profund al degetelor
• - este situat în planul 3 al mușchilor anteriori ai antebrațului
• Inserții:
• - pe 1/3 superioară a diafizei ulnei și pe membrana interosoasă
• - pe baza falangei distale
• Acțiune:
• - flexor al ultimelor 2 falange
• - flexor al mâinii pe antebraț
• - adductor al mâinii.
• Inervația:
• - nervul ulnar
• - nervul median
• Mușchiul flexor lung al policelui.
• Este situat in planul trei al muschilor anteriori ai antebratului.
• Inserții:
• - pe fața anterioară a diafizei radiusului
• - pe membrana interosoasă
• - pe baza falangei distale a policelui
• Acțiune:
• - flexor al falangei distale a policelui pe falanga proximala și al policelui pe metacarpianul
1.
• Inervația:
• - nervul median
• Mușchiul pătrat pronator
• - este pronator al mâinii și antebrațului și secundar supinator
• Mușchiul extensor al degetelor
• - este extensor al mâinii pe antebraț, al degetelor
• Mușchiul extensor al degetului mic
• Mușchiul extensor ulnar al carpului
• Mușchiul anconeu
• - este extensor al antebrațului pe braț
• Mușchiul extensor al indexului
• - este extensor al indexului
• Mușchii mâinii
• Eminența tenară:
• - mușchiul scurt abductor al policelui
• - mușchiul scurt flexor al policelui
• - mușchiul opozant al policelui
• - mușchiul adductor al policelui
• Eminența hipotenară:
• - mușchiul palmar scurt
• - mușchiul scurt flexor al degetului mic
• - mușchiul opozant al degetului mic
• - mușhiul abductor al degetului mic
• Mușchii intermediari:
• - mușchii lombricali (în număr de 4)
• - mușchii interosoși (în numar de 7)
• Mușchii bazinului
• - m. iliopsoas (constituit din m. psoas mare si m. iliac);
• - m. psoas mic.
• - m. fesier mare (gluteul mare);
• - m. fesier mijlociu (gluteul mijlociu);
• - m. fesier mic (gluteul mic);
• - m. piriform;
• - m. obturator intern;
• - m. gemen superior;
• - m. gemen inferior;
• - m. patrat femural;
• - m. obturator extern
• Mușchii centurii pelvine acționează asupra articulației
coxofemurale împreună cu numeroși mușchi ai coapsei.
• M. iliopsoas
• · Este un mușchi lung, cu 2portiuni:
• - m. psoas mare,
• - m. iliac
• · Origine:
• · m. iliac: pe fosa iliacă.
• · m. psoas mare: pe discurile intervertebrale
• · Inserție:
• - pe trohanterul mic.
• · Inervație:
• - plexul lombar și nervul femural
• Acțiune:
• - flexor al coapsei pe bazin
• - asigură poziția de „drepți” și „șezând”
• - flexor al trunchiul pe coapsă în decubit dorsal
• - rotator extern al coapsei
• M. psoas mic
•· Origine: fetele laterale ale ultimelor vertebre
toracice și prima lombară
•· Insertie: pubis
•· Inervatie: plexul lombar
•· Actiune: nu acționează asupra articulației coxo-
femurale
• M. fesier mare
• Origine:
• - pe aripa iliacă, pe sacrusacrului si coccis
• Inserție:
• - pe tuberozitatea gluteală a femurului
• Inervație: - nerv fesier inferior
• Acțiune:
• - extensor al coapsei pe bazin
• - tripla extensie a membrului inferior
• - extensor antigravitational
• - rotator extern al coapsei
• M. fesier mijlociu
• Origine:
• - pe creasta iliacă
• Inserție:
• - trohanterul mare al femurului.
• Inervație:
• - nervul fesier mijlociu
• Acâiune:
• - abductor al coapsei
• - rotator extern și extensor al coapsei
• - rotator intern și flexor al coapsei
• M. fesier mic
• Origine:
• - pe fața externă a aripii iliace
• - Inserție:
• - trohanterul mare femural.
• Inervație
• - nervul fesier superior
• M. OBTURATOR EXTERN

• · Este un muschi turtit, in evantai.

• · Origine: membrana obturatorie si fata laterala a cadrului osos al gaurii obturate.
• · Insertie: fosa trohanterica a femurului
• · Inervatie: ram din nervul obturator.

• · Actiune: rotator extern al coapsei, dar are si rol de ligament activ care sprijina de
jos colul femural, tinand capul femural in articulatie.
• Mușchii coapsei
•· m. tensor al fasciei lata
•· m. croitor
•· m. cvadriceps
•· m. pectineu
•· m. adductor lung
•· m. gracilis
•· m. adductor scurt
•· m. adductor mare
• Mușchiul croitor
• Este cel mai lung mușchi al corpului, aproximativ 50 cm.
• Este dispus de la pelvis până la gambă.
• Inserții:
• - pe spina a osului coxal
• - pe fața medială a tibiei
• Acțiune:
• - rotator lateral si abductor al gambei.
• Inervatia:
• - nervul femural
• Mușchiul cvadriceps femural
• Este alcătuit din:
• - mușchiul drept femural
• - mușchiul vastul lateral
• - mușchiul vastul medial
• - mușchiul vastul intermediar
• Greutate: aproximativ 2 kilograme
• Este cel mai voluminos și cel mai puternic mușchi.
• Mușchiul adductor lung
• Inserții:
• - inferior de tuberculul pubian.
• - în treimea mijlocie a liniei aspre.
• Acțiune: flexor, adductor și rotator lateral al coapsei.
• Inervația: nervul obturator.
• Mușchiul adductor scurt
• Inserții:
• - inferior de tuberculul pubian
• - pubis
• - la nivelul treimii superioare a liniei aspre.
• Acțiune: adducția coapsei,.
• Inervația: nervul obturator.
• Mușchiul adductor mare
• Inserții:
• - pe tuberozitatea ischiatică
• - pe toata lungimea liniei aspre
• - pe tuberculul adductorului
• Acțiune: adductor și extensor al coapsei.
• Inervația: nervul obturator, nervul sciatic
• Mușchiul biceps femural
• Inserții:
• - pe tuberozitatea ishiatică a osului coxal
• - la nivelul jumatății inferioare a liniei aspre a femurului.
• - pe capul fibulei
• - pe condilul lateral al femurului
• - pe fascia crurală
• Acțiune: extensor al coapsei pe pelvis și flexor al genunchiului.
• Inervația: nervul sciatic și nervul fibular comun.
• Mușchii gambei
• Mușchiul tibial anterior
• Mușchiul extensorul lung al halucelui
• Mușchiul extensor lung al degetelor
• Mușchiul peronierul al treilea
• Mușchiul tibial anterior
• Inserții:
• - pe condilul lateral al tibiei
• - pe fața laterală a tibiei
• - pe membrana interosoasă
• - pe fața profundă a fasciei crurale
• - pe primul os cuneiform și pe baza primului os metatarsian
• Actiune: flexor dorsal al piciorului
• Inervatia: nervul fibular comun
• Mușchiul extensorul lung al halucelui
• Extensor al falangelor halucelui
• Mușchiul extensor lung al degetelor
• Extensor al degetelor 2, 3, 4, 5, și flexor dorsal al piciorului
• Mușchiul peronierul al treilea
• Flexor dorsal și pronator abductor al piciorului.
• Mușchiul peronierul lung
• Pronator al piciorului și flexor al plantei.
• Mușchiul peronierul scurt
• Flexor al plantei și pronator al piciorului
• Mușchii piciorului
• M. extensor scurt al degetelor
• M. extensor scurt al halucelui
• Chalucelui
• M. flexor scurt al halucelui
• M. abductor al degetului mic
• M. flexor scurt al degetului mic
3. COMPONENTELE ANATOMICE ALE PRINCIPALELOR
APARATE ȘI SISTEME