Bună ziua!

Numele meu este Buzoianu Adrian, sunt student în anul 2 la facultatea de

sociologie și comunicare, specializarea de sociologie. Dacă vreți vă puteți retrage în orice
moment al interviului, datele o să fie cu caracter confidențial.
Î: Legat de familia dumneavoastră câți membrii ați fost? Câți frați ați avut?
R: Câți copii?
Î: Frați!
R: Foarte mulți…paisprăzece.
Î: Unde v-ați născut?
R: La Ocnele Mari, Râmnicul Vâlcea.
Î: Și cum v-ați înțeles cu frații dumneavoastră?
R: Foarte bine! Am fost 5 surori și 7 frați.
Î: Legat de copilărie ce amintiri păstrați?
R: Copilăria a fost foarte frumoasă, tata a fost ceferist și locuiam la un canton de
C.F.R. dăsta….casa sfatului, era o haltă de oprea trenu.
Î: Și auzeați mereu trecând trenul….
R: Mama dădea bilete, tata făcea revizie la linie dimineața, pleca, venea pe la 12….a
ieșit la pensie și mama n-a ieșit, pe mama n-au pus-o pensie și chiar atunci era vremea lui
Ceaușescu și a făcut ceva scris pe la București… învățați de careva și imediat i-a dat pensie
lui mama și lui mama, pentru că tata avea program de revizie și îl ducea 2 km, venea pe o
parte pe o partea, venea pe alta. S-a găsit că cine păzea bariera, mama?! I s-a eliberat pensie
imediat și lui mama.
Am trăit binișor, era gospodărie mare, pământ era pentru că pe marginea la linie cum
vedeți și acum erau părți unde erau 10, 12 metri până la hotarul cetățenilor și toate părțile
alea, zeci de km îl cultivam noi: porumb, grâu.
Î: Și copiii, dumneavoastră și frații ceilalți cultivați pământul? Ajutați părinții?
R: Nu aveam animale atunci pentru arat și pentru….plăteam. Aveau salarii părinții și
plătea. Era plugul cu boi.
Î: Timpul liber cum îl petreceați?
R: Timpul liber era scurt. Când erai mai mare te duceai la muncă, când erai mai mic te
duceai la școală și apoi cu animalele: boi, vaci.
Î: Legat de școală, v-a plăcut?
R: Mergeam greu la școală, că nu avea cine să meargă cu animalele, dar fiecare
mergea la școală. În orice caz mergea greu, copii mulți, era în comună nu au văzut bani, la
noi mai era. Intrase și mama la pensie după cum v-am spus am făcut în perioada lui
Ceaușescu scrisoare la București învățați de cineva, știu că eram copil, i s-a eliberat pensie și
lui mama. Am trăit binișor.
Î: Deși erați mulți copii la părinți.
R: Nu se lua în considerare, copiii creșteau singuri, dar așa era vremea. Noi am dus-o
bine, cine era salariat, dar nici nu era salariați…treaba lor cum au dus-o săracii. Noi am avut
ceva pensie, acesta salariu de la tata, de la mama și animale.
Î: Și mai departe la școală cum v-ați orientat, spe viitor ce o sa faceți după terminarea
ei?
R: Orientarea noastră era pentru viață liberă, să te duci la școală. Aveam frate mai mic
care e în Brașov acuma, el e și penultimul să-l ducă la școală, la Sibiu…și zice mama: măi ăl
bătrân i-al și pe Mihai și dul și pe el, poate reușește. M-a luat și pe mine, am fost….am și
rămas acolo la școală. Că imediat după examen ne-a dat rezultatul care era din toată țara,
oameni, copii. Am rămas acolo.
Am făcut școala profesională de 3 ani era atunci.
Î: Ați spus că profesională de C.F.R.?
R: C.F.R., da.
Î: V-a plăcut meseria de la C.F.R.?
R: Mi-a plăcut foarte mult, am terminat-o și ne-a repartizat în 50, 49 de la Sibiu la
Brașov.
Î: Toți colegii sau…?
R: Toți colegii. Au rămas vro 6 la Sibiu și pe noi ne-a repartizat la Brașov
Î: Cum v-ați înțeles cu colegii de liceu?
R: Foarte bine, ne-a părut rău când am plecat din Sibiu. Și când am ajuns aicea noi am
dus-o mai bine ca ăia care au rămas acolo. Ne-a primit brașovenii foarte bine, ne-a dat bani
din salariu care urma să ne dea nu știu cât la sută, uite aveți și bani, aveți și tot. No….copii, la
18, 19 ani.
Î: Și legat de locuință când ați fost repartizat aici la Brașov, ați primit ceva în chirie?
R: Nu, ne-a repartizat în Brașov….erau cămine și ne-a băgat la cămin, dormitor.
Î: Și în timp aveați și loc de muncă?
R: Păi și lucram, deja lucram. Când am venit în Brașov eram muncitori.
Î: Și ce perioadă de timp ați stat la cămin?
R: Multă vreme, ne-am făcut bani să putem plăti chirie. Nu pot să dau date așa că
foarte departe. Banii erau ca și acum, chiar cu 350 de lei ne-au dat ăștea bani când am venit în
Brașov ne-au dat un salariu înainte să avem cartelă de masă la cantină.
 Î: Alte facilități?
R: Nimica. Nici nu aveai pretenții că, te bucurai că ai unde să mănânci și ai unde să
dormi.
Î: Și alte lucruri că spuneați că nu aveați timp pentru recreere sau…?
R: Nu, nici nu se punea problema pentru că treburile astea cu recreerea, să fi în
concediu nu se vorbea pe vremea aia de așa ceva. Mergeam acasă la părinți, ne bucuram
foarte mult.
Î: Și dumneavoastră ați fost în Brașov repartizați?
R: Da, înainte de orașul Stalin, 48.
Î: Se construia înainte la calea ferata, erau trenurile bune? Astăzi se observă că au
rămas multe foarte vechi și începe să se degradeze și ce a mai rămas.
R: Am plecat de la C.F.R., am fost primul care am plecat de la C.F.R.. Plătea prost,
foarte prost, nu se ajungea banii niciodată. Trei ani am lucrat că ne obliga ca noi, 3 ani de
școală dacă nu stăm 3 ani la lucru să plătim școlarizarea,da. Și acolo era masă, cazare, vă dați
seama să-i facem lui tata o plăcere așa.
Î: Se adunau costuri foarte mari și nu aveați de unde să plătiți.
R: Nu.
Î: După ce v-ați dat demisia, unde…?
R: Încet, încet m-am obișnuit și era fosta gară veche dacă o știți, avea un atelier
de….peste linii cum era gara veche, peste linii, era un atelier?
Î: În Bartolomeu?
R: Nu, în gara mare, orașul Stalin cum îi spunea atunci. Și ăia, 6 băieți am fost,
imediat au venit după noi să ne pună la revizia de vagoane în gară, ăia care bat cu ciocanul la
roată…la revizia de vagoane.
Am stat vro 3 ani tot așa, nu mergea, bani slabi, foarte slabi. C.F.R.-ul a plătit prost,
îți dădea 12 permisii, 6 drumuri…pe urmă au făcut 3, dar oamenii săraci nu judecau. Hai la
C.F.R. .
Oameni slabi, foarte slabi, nepregătiți. Pe urmă a trebuit să te….
Î: În școala profesională nu se pregăteau bine?
R: Bine, era mai mulă….nu era practică și apoi trebuia să știi practică să faci ceva.
Î: Se aude că în perioada comunistă oamenii mai luau și de la muncă câte ceva și erau
probleme în sensul ăsta?
R: Cum?
Î: Dacă era corect la locul de muncă, oamenii se descurcau în alt fel?
 R: Nu v-aș putea spune așa, adică. Dar să știți că înainte C.F.R.-ul i se și spunea, avea
alți conducători, alți minister. Era foarte strict la C.F.R. Când ai ieșit pe bani trebuia să
muncești.
Am scăpat mai repede, că în gară atunci era un atelier, aci la Brașov de locomotive și
vagoane și de acolo a venit ăștea de ne-a luat imediat 6 băieți, ce s-au bucurat de noi, ne-au
băgat la revizia de vagoane și nouă ne plăcea să stai în gară, vă dați seama, tineri. Am stat și
acolo vro 3 ani. Se plătea foarte prost.
Lângă gară a fost un atelier, o intreprindere On fugani.
Î: Cu ce se ocupa această întreprindere:
R: Era ca o fabrică… fabrică. Făceau scule, chei, tot felul de minuni de chei. S-a
lucrat până mai acum târziu, dar am plecat și de acolo. Nu….se muncea greu, făceai manual,
de exemplu: am lucrat la mecanicul șef, să duci o mașină la atelier să lucrezi, o duceai pe
țevi, cu ranga, hi, hi….5, 6 oameni acolo s-o duci până în atelier manual. O făceai într-o lună
și veneai înapoi, se lucra greu.
Î: Dar de ce credeți că se lucra greu, care era cauza?
R: Păi nu aveai transport să tragi o mașină să tragă pe alta, dasta mașaini-unelte. Ei
făceau numai chei, tot felul de chei, chei franceze, de toate. Cam atât
Î: După ce ați lucrat aicea unde a fost următorul loc de muncă?
R: Mai multe locuri au fost, trebuia să fugi unde se plătește și apoi oamenii atunci
erau mulți la fabrică, dar mulți venea de la țară, nu erau pregătiți, nu aveau școală.
Î: Erau puțini care terminau postliceala?
R: Era școala profesională care ieșea prima și aia mergea toți copiii săraci. Îți dădea
cămin, îți dădea mâncare și treburi dastea.
Î: Legat de mâncare, de strictul necesar, haine, toate cele se găseau?
R: Haine…da, C.F.R.-ul avea o uniformă frumoasă, cei mai bine plătiți, uniformă cu
șefi de liceu cum era înaintea noastră, numai liceenii aveau șepci….na, treburile astea.
A trecut vremea, am îmbătrânit și am ajuns aici la căminul acesta. Nu pentru mine, m-
a dus soția, ea a fost paralizată partea stângă și n-a mai putut și ea, a stat 15 ani săraca și anul
acesta am venit aici, în ianuarie.
Î: Când v-ați cunoscut cu soția dumneavoastră?
R: Pe soția? Prin oraș, ca tineret. Ea lucra la partizan, 36 de ani. Bine, e și cu 3 ani
mai învârstă ca mine, a fost o ființă foarte bună și acum stăm amândoi în cameră. Oamenii
ăștea ne-au primit foarte bine și cam așa stau treburile, am ajuns și noi bătrâni acum, 84 de
ani imediat.
 Î: Mulți înainte! Cu ce amintiri frumoase ați rămas din perioada comunistă?
R: Păi nu știu, am lucrat la UTM, n-au fost probleme nici atunci. Tinerii erau mult
mai apreciați ca acum, acum dacă nu ai pe cineva nu merge treaba, atunci dacă erai mai sărac
și te considera nu știu cum erai mult mai atașat așa am văzut eu.
Î: Oferea statul mai multe beneficii pentru tineret?
R: Aicea?
Î: Da, în perioada comunistă când ați fost dumneavoastră.
R: Nu era, că dacă făceam școlile astea cine ne îmbrăca, de acasă nu puteam să îmi
ia….și acum rău nu e deloc. Vremurile așa sunt, trecătoare, bune-rele și depinde și de om cel
mai mult, omul face vremea.
Î: Ce pasiuni aveați în timpurile acelea?
R: Nu prea mi-a plăcut școala, dar munca da, oriunde am fost primul, să muncesc
curios și treburi. Am ieșit la pensie de la Institutul de cercetări, vă dați seama….foarte
interesantă viața, a trebuit să știi să și duci. E ușoară dacă știi cum să o duci, e grea dacă nu-ți
place munca. Am muncit foarte mult, am trăit și bine și cel puțin după ce m-am căsătorit.
Î: V-a plăcut partea practică a lucrurilor?
R: Toate treburile sunt bune, n-am pățit nimic, la activ nu avem nimic, am muncit
atâta în rest. Uite, acum am o fată să vedeți ce am pățit acum o zi, două.
Î: Întreb dacă mai aveți și alți copii înafară de fată.
R: În 15 ani în urmă mi-a căzut nevasta la pat, a paralizată. În ziua aia a plecat ea, a
avut contract cu ăștea din Anglia, încă ne-am certat, de ce nu vine aici. Hai s-o luăm pe
mama, să o ducem acasă.
Am apartament cu 3 camere la Brașov, nu. Ce faci tu acolo, spune-mi, ce faci? Ce
lucri? E asistentă cu 3 clase de liceu mai bună ca mine, daia s-a băgat la treburile astea ca să
înțeleg că muncește ca și-o doamnă de aici. Ăia nu îți iau în considerație…
Î: Studiile din țară.
R: Nu, nu. De ce stai acolo? Mă rog….a ajuns la discuții, nu mi-a plăcut. A doua zi
nici n-am mâncat că sunt supărat. E și bătrână, are 50 de ani, necăsătorită, mă rog. La ăia nu e
ca la noi, e viața grea, ești bun cât muncești. Ce iei tu de acolo, ce-ai făcut de 15 ani? Ce ți ai
făcut? O țoală pe tine? Aia nu te face om….mă rog. S-a supărat și treburi. Mi-a luat banii și a
plecat.
Sunt la oamenii ăștea din februarie și chiar acum la 1, nu știu, nici n-am întrebat când
e salariu, acum trebuie să iau niște bani și eu și nevasta. Avem pensie, am avut pensie foarte
frumoasă.
Am ieșit la pensie în 90, e destul de bună pensia.
Î: Vă mulțumesc foarte mult pentru interviu și pentru timpul acordat.
R: Cu cea mai mare plăcere. Frumos să povestești ce ai făcut.