Suport de Curs - Turism International 2019 ID ECTS

Turism international | 2018/2019
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
Turism internaţional
III II
1
2019
URISM
2
Cuprins
INFORMAŢII GENERALE ______________________________________________________________________________ 4
CAPITOLUL 1. TURISMUL INTERNATIONAL : CONCEPTE, DATE ŞI TENDINŢE _______________ 9
SECVENŢA 1 INTRODUCERE ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL ___________________________________ 9
SECVENŢA 2. DATE RELEVANTE PRIVIND TURISMUL INTERNAŢIONAL : PREZENT ŞI

PERSPECTIVE ________________________________________________________________________________________ 15
SECVENŢA 3. DEFINIŢII ŞI CONCEPTE UTILIZATE ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL. ___________ 30
TESTE DE EVALUARE ________________________________________________________________________________ 47
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ________________________________________________________________________ 48
CAPITOLUL 2. SERVICII DE CAZARE, TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE ÎN TURISMUL

INTERNAŢIONAL ______________________________________________________________________________________49
SECVENŢA 4. INDUSTRIA OSPITALITĂŢII LA NIVEL INTERNAŢIONAL __________________________ 49
SECVENŢA 5. PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A SERVICIILOR DE TRANSPORT AERIAN ______________ 64
SECVENŢA 6. DISTRIBUŢIA PRODUSULUI TURISTIC LA NIVEL INTERNAŢIONAL _______________ 86
TESTE DE EVALUARE ________________________________________________________________________________ 99
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ______________________________________________________________________ 100
3
INFORMAŢII GENERALE
Date de identificare curs
Instituţia de învăţământ superior:

Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-
Napoca Date de identificare ale titularului de
Facultatea de Ştiinţe Economice şi curs
Gestiunea Afacerilor Economia Comerţului, Turismului şi
Departamentul de Marketing Serviciilor (ECTS),
Ciclul de studii: Licenţă Lector univ.dr. Maria Luiza Souca,
Programul de studiu: Economia cabinetul 311,
Comerţului, Turismului şi Serviciilor luiza.souca@econ.ubbcluj.ro
Denumirea disciplinei:
Turism internaţional
Codul disciplinei: ELR0105
Anul de studii: 3
Semestrul: 6
Tipul cursului: obligatoriu
Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite
Urmarea acestui curs nu este condiţionată de parcurgerea anterioară a altor cursuri.

Totuşi, în vederea unei însuşiri cât mai bune şi temeinice a cunoştinţelor aferente cursului
de „Turism internaţional”, sunt utile noţiunile şi conceptele învăţate în cadrul cursurilor
de „Economia turismului” şi „Tehnica operaţiunilor de turism”, aspecte care vor înlesni
aprofundarea şi utilizarea mai uşoară a noilor termeni şi atingerea obiectivelor de
învăţare propuse pentru acest curs.
Descrierea cursului
Cursul de „Turism internaţional” îşi propune familiarizarea studenţilor cu principalele

curente, noţiuni, abordări, tipuri de acţiuni şi organizaţii din domeniul turismului
internaţional. Alte obiective specifice ale cursului vizează suprinderea corectă a
specificului evoluţiei, stadiului actual şi rolului turismului internaţional, înţelegerea
contextului apariţiei şi dezvoltării turismului internaţional. O serie de module ale
cursului vizează prezentarea pieţei turistice mondiale şi europene, sub aspectul cererii şi
ofertei turistice, prezentarea fluxurilor turistice internaţionale, a tendinţelor şi factorilor
ce afectează industria turismului internaţional, oferind exemple semnificative şi datele
4
cele mai recente din domeniu. Următoarele module vor furniza informaţii legate de
industria hotelieră internaţională şi a celorlalte unităţi de cazare asimilate, industria
transportului aerian şi tipologia agenţiilor de turism ce acţionează pe piaţa turistică
internaţională urmărind evidenţierea principalelor particularităţi şi asigurând exemple
relevante din fiecare domeniu. În urma parcurgerii cursului studenţii vor reuşi să aplice
şi explice tehnicile şi instrumentele specifice activității firmelor ce acţionează în
domeniul turismului internaţional. De asemenea, cursul urmăreşte dezvoltarea
abilităţilor studenţilor de a utiliza conceptele şi indicatorii specifici turismului
internaţional, respectiv dezvoltarea abilităţilor studenţilor de a elabora proiecte
profesionale, îndeosebi a strategiei de internaţionalizare a firmelor din sfera turismului.
Competenţele specifice acumulate
Competenţe profesionale
✓ Definirea adecvată a conceptelor şi principiilor specifice turismului internaţional.
✓ Explicarea şi interpretarea de date si informaţii din punct de vedere cantitativ şi
calitativ, pentru formularea de argumente şi decizii concrete asociate turismului
internaţional.
✓ Rezolvarea problemelor în contexte bine definite asociate: conceperii, planificării
şi executării de activităţi în cadrul firmelor ce acţionează în sfera turismului
internaţional.
✓ Culegerea şi prelucrarea de date din surse documentare alternative şi din
activitatea curentă, pentru evaluarea factorilor care influenţează realizarea
prestaţiilor în organizaţiile ce acţionează pe piaţa turismului internaţional.
✓ Analiza critic-constructivă a relaţiilor dintre consumatorii şi furnizorii specifici
domeniului turismului internaţional.
✓ Descrierea modalităţilor de concepere a produsului turistic internaţional, a
tehnicilor de comercializare şi a comportamentului agenţilor economici în
contextul creat de legislaţia şi regulamentele aferente în vigoare.
✓ Definirea conceptelor privind cererea şi oferta specifice pieţei turismului
internaţional, a comportamentului turiştilor şi a normelor de protecţie a acestora.
✓ Explicarea şi interpretarea fenomenelor şi proceselor economice specifice
turismului internaţional.
✓ Explicarea şi interpretarea de situaţii/procese concrete din domeniul turismului
internaţional pe baza utilizării unor indicatori specifici
✓ Evaluarea şi particularizarea metodelor şi modelelor de asigurare a calităţii la
specificul organizaţiilor ce acţionează pe piaţa turismului internaţional.
Competenţe transversale
✓ Aplicarea principiilor, normelor şi valorilor eticii profesionale în cadrul propriei
strategii de muncă riguroasă, eficientă şi responsabilă
5
✓ Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor într-o echipă plurispecializată şi

aplicarea de tehnici de relaţionare şi muncă eficientă în cadrul echipei.
✓ Identificarea oportunităţilor de formare continuă şi valorificarea eficientă a
resurselor şi tehnicilor de învăţare pentru propria dezvoltare.
Organizarea temelor în cadrul cursului
Capitole Secvenţe
Turismul international : concepte, date Introducere în turismul internaţional. Istoria si

şi tendinţe evolutia turismului internaţional
Date relevante privind turismul international :

prezent şi perspective
Definitii şi concepte utilizate în turismul

internaţional
Servicii de cazare, transport şi Industria ospitalităţii la nivel internaţional

distribuţie în turismul internaţional
Piaţa internaţională a serviciilor de transport
utilizate în turism
Distribuţia produsului turistic la nivel

internaţional
7. Formatul şi tipul activităţilor implicate în curs
Promovarea în cadrul acestui curs necesită realizarea obligatorie a unui proiect ce

vizează analiza pieţei turistice internaţionale a unei ţări. Structura acestuia va fi expusă
şi explicată în cadrul primei întâlniri faţă în faţă de la sediul facultăţii, iar ţara analizată
va fi comunicată prin e-mail titularului disciplinei în cea de-a 6-a săptămână.
Numărul întâlnirilor faţă în faţă, le sediul facultăţii, pentru prezentarea şi discutarea

modulelor va fi în număr de două. În cadrul acestora se vor utiliza expuneri teoretice,
explicații de bază și explicații alternative, respectiv răspunsuri directe la întrebările
studenților, în contextul încurajării participării active a acestora. Cu ocazia fiecărei
întâlniri vor fi abordate o parte din aspectele de bază ale disciplinei, vor fi analizate și
rezolvate o serie de studii de caz (aplicații) concrete referitoare la aspectele abordate în
cadrul întâlnirii. În timpul celei de-a doua întâlniri studenţii vor trebui să predea în
format electronic proiectul de cercetare. Nu în ultimul rând, vor fi programate şi
consultaţiile premergătoare exemenului, în vederea stabilirii tuturor detaliilor legate de
modul de desfăşurare a acestuia şi clarificarea eventualelor nelămuriri legate de
disciplină.
6
În afara întâlnirilor studenții sunt stimulați să lanseze întrebări prin intermediul

forumului pus la dispoziție în secțiunea disciplinei din cadrul portalului ID, iar cadrul
didactic va răspunde periodic acestor întrebări. Participarea în cadrul întâlnirilor ”fizice”
este obligatorie, înțelegerea noțiunilor și, respectiv, acumularea competențelor necesare
rezolvării temelor de control necesitând participarea la aceste întâlniri.
Materiale bibliografice obligatorii şi facultative
Obligatoriu
(1) BHATIA, A.K., International Tourism Management, Sterling Publishers Private

Limited, 2001
(2) CLARKE, ALAN, CHEI, WEN, International Hospitality Management-Concepts and
Cases, Butterworth-Heinemann, Elsevier Ltd, 2007
(3) CRISTUREANU, CRISTIANA, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura
C.H.Beck, 2006
(4) DRULE, ALEXANDRA, Turism internaţional, Suport tutorial de curs, FSEGA, 2018.
(5) PRIDEAUX, BRUCE, MOSCARDO, GIANNA, LAWS, ERIC, Managing Tourism And
Hospitality Services-Theory and International Applications, Cabi, 2006
Facultativ
(6) COOPER, CHRIS, HALL, MICHAEL C., Contemporary Tourism: An International

Approach, Butterworth-Heinemann, Elsevier Ltd., 2008
(7) GEE, CHUCK Y., FAYOS-SOLÁ, EDUARDO, International Tourism: A Global Perspective,
1997
(8) POSTELNICU, GHEORGHE, Turism internaţional, Editura Risoprint, 2009
(9) WACHOWIAK, HELMUT, Tourism and Borders-Contemporary Issues, Policies and
International Research, Ashgate Publishing Limited, 2006
Materiale şi instrumente necesare pentru curs
În cadrul cursului se va apela la o serie de echipamente şi materiale didactice precum:

laptop, videoproiector, suport de curs şi, respectiv, documente informative puse la
dispoziţie sau făcute publice de către diverse companii şi organizaţii din domeniul
serviciilor.
Calendarul cursului
Programarea întâlnirilor (atât față în față, cât și online) se realizează la începutul fiecărui
semestru și se afișează online. Pe parcursul semestrului sunt programate cel puțin două
7
întâlniri față în față și cel puțin două întâlniri online. În vederea eficientizării acestor
întâlniri, pentru fiecare din acestea se recomandă parcurgerea de către student a
materialelor bibliografice corespunzătoare temelor abordate.
Politica de evaluare şi notare
Nota finală va fi compusă din două părți: 60% va reprezenta evaluarea sub forma unei
probe scrise în cadrul sesiunii de examene, iar 40% va reprezenta realizarea unui proiect,
respectiv a temelor de control şi evaluarea pe parcurs. Nerespectarea rigorilor şi
recomandărilor introduse de titularul de curs atrage după sine nepromovarea
examenului.
Elemente de deontologie academică
Se vor avea în vedere o serie de aspecte precum: lucrările elaborate de către studenţi pe
parcursul activităţilor vor avea în mod obligatoriu caracter de originalitate, orice
tentativă de fraudă va fi sancţionată conform regulamentelor în vigoare, rezultatele finale
ale examenelor se vor comunica în maxim 48 de ore de la finalizarea acestora, iar
contestaţiile se vor soluţiona în maxim 24 de ore de la afişarea rezultatelor.
Studenţi cu dizabilităţi
Atât prin intermediul programului de întâlniri față în față, cât şi prin întâlnirile
programate în mediul virtual, titularul de curs se va implica şi va sprijini studenţii, astfel
încât aceştia să reuşească să asimileze în mod optim conceptele şi abilităţile aferente
disciplinei.
Strategii de studiu recomandate
Având în vedere faptul că toată structura tematică a cursului şi programul activităţilor

tutoriale sunt anunţate din timp, este de aşteptat ca studenţii să parcurgă materialele
bibliografice puse la dispoziţie, anterior fiecărei întâlniri programate. De asemenea,
studenţii vor fi încurajaţi să efectueze cercetări documentare şi de teren pentru a
identifica cazuri şi exemple coerente cu tematica studiată, ca bază a unor discuţii în cadrul
întâlnirilorURIS
ERNAŢIONAL
8
DISCIPLINĂ: TURISM INTERNAŢIONAL
• TURISMUL INTERNATIONAL :
CAPITOLUL 1 CONCEPTE, DATE ŞI TENDINŢE
SECVENŢA 1 • INTRODUCERE ÎN TURISMUL

INTERNAŢIONAL
I. Cuprinsul secvenţei
1. Apariţia primelor forme de călătorii. Factori premergători relevanţi în acest proces
2. Stagiile incipiente ale călătoriilor. Călătoriile organizate , concediile şi turismul.
3. Factori care au contribuit la creşterea cererii pentru turism la nivel mondial.
4. Turismul ca fenomen al secolului XX.
II. Obiectivele secvenţei
1. Înţelegerea modului în care a apărut şi s-a transformat nevoia omului de a
călători
2. Cunoaşterea principalelor etape în evoluţia călătoriilor la nivel internaţional;
3. identficarea principalilor factori care au contribuit la creşterea cererii pentru
turism la nivel mondial.
III. Cuvinte cheie

Călătoriile, etape, motivaţii, expediţii, mobilitate, Grand Tour, concediu, vacanţă,
produs turistic, factori influenţă
CAPITOLUL 1. TURISMUL INTERNATIONAL : CONCEPTE, DATE ŞI TENDINŢE
SECVENŢA 1 INTRODUCERE ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL
9
 Schema logică a modulului

 Apariţia primelor forme de călătorii. Factori premergători relevanţi în acest proces
 Schimbul, comerţul, religia, explorarea ca factori motivatori pentru călătorii
 Stagiile incipiente ale călătoriilor de plăcere
 Grand Tour
 Transportul feroviar şi călătoriile organizate cu trenul. Emergenţa societăţilor industrializate.
 Dezvoltarea staţiunilor turistice de pe litoral
 Călătoriile în secolul XX.
 Concediile plătite şi turismul.
 Automobilul şi transportul aerian ca factori contributori în dezvoltarea turismului internaţional
 Factori factori care au contribuit la creşterea cererii pentru turism la nivel mondial. Turismul ca
fenomen al secolului XX.
 Conţinutul informaţional detaliat

Călătoriile au apărut o dată cu existenţa omului, atunci când omul primitiv traversa
distanţe însemnate în căutarea hranei, îmbrăcăminţii sau adăpostului.
Ele au reprezentat întotdeauna o fascinaţie pentru rasa umană, deşi la
începuturi această mobilitate a omului era o adevărată aventură,
de multe ori periculoasă, ce necesita abilităţi şi eforturi deosebite.
Traversarea spaţiului se făcea la pas, fără proceduri sau formalităţi
din moment ce nu existau graniţe. Oricum, primele forme de
călătorie nu au avut ca motivaţie plăcerea sau recreerea ; cele Ştiaţi că?
două categorii de călători timpurii aveau ca motivaţie schimbul sau
comerţul, respectiv cunoaşterea, căutarea unor înscrisuri vechi, curiozitatea.
Punctual, câteva etape importante din istoria călătoriilor internaţionale şi factorii
care au contribuit la dezvoltarea turismului internaţional ar fi :
Factori premergători :
 în epoca Neolitică, în jurul anului 4000 î.H. s-au construit primele corăbii ;
 în aceeaşi perioadă au fost domesticite animalele şi dresate pentru
transport ;
 primele indicaţii privind construcţia unor drumuri datează tot din anul
4000 î.H., fiind vorba de un drum pavat cu piatră în Ur (pe teritoriul statului
Iraq de azi) ;
 în anul 3500 î.H. sumerienii au inventat roata, ce a dus la creşterea
distanţelor parcurse ;
 fenicienii probabil reprezintă primii călători în adevăratul sens al
cuvântului ; tot lor le este atribuită invenţia banilor ;
10
(1) Schimbul şi comerţul ca motivaţie de călătorie.
(2) Călătoriile pentru explorarea unor noi teritorii şi dorinţa de cunoaştere (deosebit
de sugestivă în acest sens este Odiseea lui Homer, care descrie
« dorul de ducă » a vechilor greci şi romani).
(3) Călătoriile cu scop religios : de o importanţă deosebită în

Evul Mediu când un număr ridicat de pelerini călătoreau spre
principalele situri şi sanctuare religioase din Europa.
Răspândirea creştinismului a adus cu sine numeroase Citire
pelerinaje în Ţara Sfântă. Pelerinajele religioase au întărit
legăturile dintre diverse regiuni şi au spart tiparul specific societăţii agrare ce susţinea
necesitatea « de a sta acasă ». Influenţa puternică a curentelor religioase ce au pătruns
încet în teritorii străine, ca creştinismul în Europa şi apoi America, budismul,
hinduismul şi islamismul în Asia au permis asimilarea şi perpetuarea unor limbi
distincte, artei, arhitecturii, filosofiei şi unor forme diverse de administraţie.
(4) Marile expediţii (aventurierii) : marii călători ce au explorat teritoriile îndepărtate

probabil debutează cu Alexandru cel Mare. In timpul domniei lui, 700 000 de persoane
au vizitat teritoriul Turciei de azi. In cursul expediţiei sale în India el a găsit drumuri
bine întreţinute, evidenţiindu-se aşa numitul « drum regal », lung de aproape 2000 de
kilometri şi lat de 20 de metri. In aceeaşi perioadă, călătorii de plăcere au început să
aibă loc în China şi Japonia (împăratul chinez Wu Di a descris în scrierile sale aceste
aventuri).
Primul călător medieval care a ajuns în Orient probabil a fost Benjamin de Tudela, un
om de ştiinţă evreu care a părăsit Saragossa în 1160 d.H. şi care a călătorit timp de 13
ani în Europa, Persia şi India. Ibn Batutah a ţinut un jurnal detaliat al călătoriilor sale. El
şi-a început călătoriile în 1325, a trecut prin Africa şi Asia de Vest ajungând până în
Maldive şi Ceylon. Marco Polo a petrecut aproape 25 de ani în Asia la sfârşitul secolului
XIII. El a traversat Persia şi Afganistanul ajungând pe « acoperişul lumii », necunoscutul
atunci Podişul Pamir. După traversarea Deşertului Gobi, el a rămas în China 20 de ani
întorcându-se prin Sumatra, Java, India şi Ceylon.
Pe baza memoriilor lui, Cristofor Columb şi-a început călătoria istorică în 1492
descoperind America de Nord. În 1499 Americo Vespucci descoperă Brazilia de azi. Alţi
doi contemporani de ai săi, Vasco de Gama (care a deschis drumul maritim din Europa
de Vest către India) şi Fernando Magellan (care a navigat în jurul lumii) fac parte din
categoria marilor exploratori.
Francis Drake, în timpul domniei reginei Elisabeta I a fost primul care navigator care a
traversat de la est la vest globul. Tot în timpul reginei Elisabeta I, turismul a cunoscut
un puternic avânt.
(5) Stagiile incipiente ale călătoriilor de plăcere : ele pot fi asociate cu Imperiul Roman,
romanii fiind probabil primii cărora le poate fi atribuită o asemenea motivaţie prin
prisma spa-urilor şi staţiunilor de la mare spre care ei călătoreau. Aceste călătorii au
avut ca scop primordial efectele benefice ale apei, mai precis băile medicinale. Romanii
călătoreau şi pentru vizitarea sanctuarelor de la Marea Mediterană, a piramidelor din
Egipt, în timpul sărbătorilor şi în special cu ocazia Jocurilor Olimpice.
11
Dezvoltarea inerentă a spa-urilor, după utilizarea lor în scop recreaţional de către

romani, a jucat un rol important în dezvoltarea turismului de plăcere în Europa.
Dezvoltarea staţiunilor de pe litoral (Italia, Franţa, Anglia şi câteva ţări din Europa
Centrală) este strâns legată şi de a doua jumătate a secolului XVIII, când oamenii au
reînceput să conştientizeze efectul curativ al apei. Declinul Imperiului Roman în secolul
V a însemnat un regres enorm al călatoriilor de plăcere, în anii ce au urmat după acest
moment călătoriile fiind considerate periculoase.
(6) Grand Tour : Renaşterea a însemnat următoarea etapă importantă în evoluţia

călătoriilor. Reapariţia turismului în Europa a urmat perioadei renascentiste din Italia,
dezvoltării sistemului urban şi a reţelelor de drumuri. In secolul XV, Italia era liderul
economic şi cultural al Europei, reprezentând pentru aristocraţie şi intelectualitate,
adevărata moştenire culturală, dar şi loc al ultimelor idei şi inovaţii. Persoanele înstărite
din noile state dominante (în special Marea Britanie) vizitau ţările cu trecut prestigios,
plin de glorie, venerate pentru motive culturale şi istorice. Secolul XVIII este considerat
prin convenienţă epoca de aur a Grand Tour-ului.
(7) Conceptul de « vacanţă anuală » : introducerea « vacanţei anuale » sau « concediului

anual » a însemnat un alt punct de cotitură ce a permis multor oameni să călătorească
în număr mare în secolul XVIII.
(8) Transportul feroviar şi călătoriile organizate cu trenul: Introducerea căilor ferate

în secolul XIX a însemnat un important avans tehnologic, care deşi iniţial a folosit
transportului de bunuri, în scop comercial, ulterior a fost utilizat în transportul de
pasageri, devenind un element al mobilităţii de masă. Construcţia primei căii ferate a
început în 1830 şi lega Liverpool de Manchester.
Naşterea călătoriilor organizate cu trenul a venit în 1841.
Atunci «părintele » turismului de masă modern, un preot
baptist Thomas Cook, a organizat în 5 iulie primul circuit sub
forma unui « pachet turistic » din istorie. La preţul de un
şiling per persoană oferit companiei de transport feroviar,
570 de pasageri au fost transportaţi de la Leicester la
Loughborough pentru o adunare de « temperanţă ». In 1881, Ştiaţi că?
pe liniile ferate au fost transportaţi peste 600 de milioane de
pasageri (bineînţeles nu toţi erau excursionişti) de către 100 de companii de transport.
In America în 1870 au fost introduse vagoanele « first class », de către G.M. Pullman, cu
mobilă luxoasă şi facilităţi de servire a mesei, ţinând cont de distanţele lungi care se
parcurgeau în America şi care necesitau un confort ridicat pentru pasageri. In aceaşi
secol a început construcţia căilor ferate şi în India, care azi deţine al 4-lea sistem feroviar
din lume ca număr de kilometri (însă prima poziţie ca număr de pasageri
transportaţi/km şi a doua poziţie ca număr total de pasageri transportaţi în cursul unui
an).
(9) Transportul martitim: la fel ca transportul feroviar, cel pe apă a avut o contribuţie
semnificativă la dezvoltarea călătoriilor în secolul XIX. In timp ce prima formă a fost
responsabilă pentru transportul terestru, în special în Europa, vasele cu aburi au avut
un rol semnificativ în călătoriile intercontinentale.
12
(10) Emergenţa societăţilor industrializate : a doua jumătate a secolului XIX este martoră
la creşterea turismului ca rezultat al dezvoltării societăţilor industrializate. Populaţia
acestor ţări din America de Nord şi Europa de Vest simţea nevoia stringentă de a călători
pentru relaxare şi recreere. Revoluţia Industrială a fost responsabilă pentru schimbări
importante ale sistemului economic şi social din acea vreme. Numărul mare de fabrici a
determinat un puternic val de migraţie din mediul rural spre oraşe. Acum s-a format
clasa muncitoare, care în primele faze era supusă unui program de muncă prelungit, în
condiţii grele de lucru şi de trai.
(11) Dezvoltarea staţiunilor turistice de pe litoral : în urma aglomerărilor urbane, nevoia

de pauză, de evadare din rutină s-a acutizat. Oamenii prosperi îşi permiteau o serie de
escapade în numeroasele staţiuni de pe coastele Angliei sau Riviera Franceză (Nice,
Cannes, Monte Carlo)-cea mai celebră şi populară zonă de recreere, construite cât mai
departe de marile oraşe. Industrializarea a adus cu sine bunăstarea şi creşterea
venitului disponibil pentru un număr tot mai ridicat de muncitori, care îşi permiteau
acum concedii în care să se odihnească şi relaxare. Prin urmare s-a simţit nevoia de
dezvoltare a câtor mai multe staţiuni de vacanţă şi plăcere.
(12) Călătoriile în secolul XX : schimbările în atitudinea oamenilor faţă de căutarea plăcerii,

recunoaşterea valorii educative a călătoriilor, îmbunătăţirea nivelului de trai însoţit de
prestigiu social, nevoia crescândă de a evada din rutina muncii, perfecţionarea
sistemelor de transport au reprezentat terenul fertil în dezvoltarea excursiilor turistice
la scară largă. Totuşi călătoriile de plăcere intrau încă sub apanajul luxului (călătoriile
cu « Orient Express » sau călătoriile transatlantice cu nava de croazieră « Queen
Mary »).
Primul Război Mondial a însemnat un moment de pauză în mobilitatea turistică. Imediat
însă după terminarea lui, turismul a continuat procesul de creştere, sprijinit şi de
apariţia mijloacelor de comunicare în masă (radioul şi presa tipărită) ce a dus la lărgirea
orizontului de cunoştinţe şi informare. Războiul a fost responsabil şi pentru căderea
barierelor internaţionale. In anii 20, principalele ţări turistice au cunoscut un boom fără
precedent (Austria a primit 2 milioande de vizitatori, Elveţia 1,5 milioane vizitatori, iar
Italia 1 million de persoane).
(13) Automobilul : Boomul de care aminteam este strâns legat de introducerea maşinilor cu
motor. Motorizarea transportului public şi privat au
revoluţionat modul de petrecere a vacanţelor ale
americanilor şi europenilor.
(14) Concediile plătite şi turismul: introducerea concediului

anual plătit este strâns legată de Anglia şi a avut importante
repercursiuni asupra dezvoltării turismului. Legitimitatea lui
De reţinut
a fost stabilită în anii dintre cele două Războaie Mondiale şi a
avut aplicabilitate în rândul unei importante părţi a populaţiei ocupate. Dezvoltarea
turismului modern de masă poate fi asociată cu momentul adoptării convenţiei
referitoare la concediul anual plătit. Acum acest drept este răspândit la nivel mondial,
iar pentru cele mai multe ţări durata minimă variază între 1 şi 3 săptămâni. Cel de-al
13
Doilea Război Mondial a adus cu sine instabilitatea politică şi dezastrul economic, doi
factori majori în blocarea creşterii turismului.
(15) Perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial : la câţiva ani de la terminarea
războiului, atât turismul intern cât şi cel internaţional au cunoscut o creştere rapidă.
Trendul s-a menţinut în continuare, sprijinit de standardele de viaţă din economiile
dezvoltate, dezvoltarea tehnologică, creşterea puterii de cumpărare şi starea de pace.
Un factor de încetinire a acestei creşteri l-a reprezentat criza energetică din 1973-1978.
(16) Transportul aerian şi avionul cu reacţie : transportul aerian a jucat un rol cheie în
creşterea turismului internaţional pe distanţe lungi şi la nivel intercontinental.
Creşterea capacităţii de transport aerian a dus la scăderea tarifelor şi implicit la
înmulţirea curselor transatlantice. O nouă dimensiune a vitezei, confortului şi eficienţei
în transportul aerian a fost introdusă de aeronavele cu reacţie. Introducerea
aranjamentelor turistice « inclusive tour » este o altă etapă decisivă în dezvoltarea
turismului de masă. Creşterea cererii pentru turism în ţările dezvoltate din ultimele
decenii s-a datorat în linii mari următoarelor aspecte:
❖ sporirea venitului pe cap de locuitor şi a venitului discreţionar ;

❖ mobilitatea crescută, determinată şi de ponderea tot mai mare a persoanelor
ce deţin autoturisme proprii;
❖ trecerea produselor turistice din categoria produselor de
lux în categoria activităţilor normale, obişnuite, parte
a stilului de viaţă ;
❖ gradul de informare tot mai ridicat al
consumatorilor ;
❖ diversificarea dorinţelor şi gusturilor
consumatorilor, dorinţei lor de a experimenta ;
De reţinut
❖ progresele tehnologice în special în domeniul
transportului şi sistemelor de comunicaţii ;
❖ emergenţa unor noi destinaţii turistice;
❖ dezvoltarea de noi facilităţi turistice ; şi
❖ eforturile tot mai mari de promovare şi marketing a firmelor, organizaţiilor şi
destinaţiilor turistice.
Prin urmare, turismul aşa cum îl cunoaştem azi este un fenomen distinct al secolului XX. Istoricii
sugerează ca dezvoltarea turismului de masă a început în Anglia, ca urmare a revoluţiei
industriale, o dată cu proliferarea clasei de mijloc şi mulţumită transportului relativ puţin
costisitor. Crearea liniilor aeriene comerciale şi aparatele de zbor cu reacţie din anii ‘50 au dus la
expansiunea rapidă a călătoriilor internaţionale. Vladimir Raitz a devenit pionierul pachetelor
turistice moderne, când în 12 mai 1950, recenta sa companie Horizon a propus un voiaj forfetar
de două săptămâni în Corsica, la un preţ de 32,10£, incluzând cazarea şi masa. Această creştere a
condus la dezvoltarea unei noi industrii importante : turismul.
14
SECVENŢA 2 • DATE RELEVANTE PRIVIND TURISMUL

INTERNAŢIONAL : PREZENT ŞI PERSPECTIVE.
1. Creşterea turismului internaţional : rată medie, regiuni, contribuţie economică, forţă
de muncă.
2.Evoluţia şi analiza sosirilor de turişti internaţionali
3. Bazinele cererii şi ofertei turistice internaţionale
4. Turismul internaţional în ţările Uniunii Europene

1 .Înţelegerea turismului internaţional ca fenomen distinct al economiei
mondiale.
2. Analizarea impactului economic al turismului internaţional.
3. Identificarea principalelor date relevante privind turismul internaţional în
prezent. Previzionarea evoluţiei turismului internaţional.
III. Cuvinte cheie

rată creştere, sosiri turişti internaţionali, încasări, fluxuri turistice, circulaţia
turistică, export de turism. bazine turistice
Secvenţa 2. DATE RELEVANTE PRIVIND TURISMUL INTERNAŢIONAL : PREZENT ŞI PERSPECTIVE
15
 Scurtă recapitulare a conceptelor prezentate anterior

În modulul precedent au fost prezentate apariţia şi istoria turismului internaţional. Au fost
identificaţi factorii premergatori care au contribuit la dezvoltarea călătoriilor şi au fost
discutate succint principalele etape ce au definit turismul internaţional ca fenomen al secolul
XX, pornind de la primele motivaţii ale oamenilor de a călători (comerţul, religia, dorinţa de
cunoaştere), trecând prin epoca marilor expediţii, Grand Tour, emergenţa scoietăţilor
industrializate şi până la perioada ce a urmat celui de-al Doilea Război Mondial, abordând şi
factorii care au dus la creşterea cererii pentru turism la nivel mondial în ţările dezvoltate în
ultimele decenii.

 Creşterea turismului internaţional : rată medie, regiuni, contribuţie economică, forţă de muncă.
 Evoluţia şi analiza sosirilor de turişti internaţionali
 în timp;
 în cursul unui an;
 pe regiuni;
 economii;
 în funcţie de motivaţia turistică;
 în funcţie de mijloacele de transport utilizate;
 pe regiuni.
 Regiunile şi subregiunile lumii utilizate în clasificările turismului internaţional
 Bazinele cererii şi ofertei turistice internaţionale
 Turismul internaţional în ţările Uniunii Europene

Dacă în 1950 erau înregistraţi 25 de milioane de turişti internaţionali, în 2012 s-a depăşit pentru
prima data cifra de 1 miliard, iar în anul 2018 s-a stabilit un nou record privind numărul acestora,
ajungându-se la valoarea de aproximativ 1,4 miliarde turişti internaţionali (un plus de
aproximativ 74 de milioane de sosiri faţă de anul precedent - 2017 şi o rată de creştere de 6%).
Anul 2018 marchează al 9-lea an de creştere succesivă peste valoarea medie preconizată. Pentru
anul 2019 UNWTO a estimat o creştere de aproximativ 3-4%.
a) Rata medie de creştere a sosirilor turiştilor internaţionali a
fost de 4% în perioada 1995-2008, iar până la criza economică
din 2008/2009, numărul turiştilor internaţionali a avut o rată de
creştere pozitivă în fiecare an din momentul înregistrării
statistice a acestor date, cu excepţia perioadei ce a urmat
atentatelor teroriste din SUA din anul 2001. Prin urmare, se
poate afirma că la modul virtual numărul turiştilor De reţinut
internaţionali a crescut neîntrerupt din 1950.
b) In ultimii ani, creşterea turismului internaţional a fost mai accentuată în regiunile

şi economiile emergente. Dacă în 1950, primele 15 ţări din clasamentul destinaţiilor
turistice absorbeau 98% din sosirile totale de turişti internaţionali, în 2007 proporţia era
de 57%. Partea de piaţă a ţărilor emergente şi în curs de dezvoltare în ceea ce priveşte
sosirile turiştilor internaţionali a crescut de la 32% în 1990 la 44.6% în 2016, iar în 2030
ea ar trebui să atingă conform previziunilor 57%.
16
Pentru anul 2018, cererea pentru turismul internaţional a înregistrat cea mai
puternică creştere în regiunea Orientul Mijlociu (+10%),
urmată de Africa (+7,3%). Regiunea Asia şi Pacific a înregistrat
o creştere de +6,1%, regiunea Europa +5,7% , iar America +2,9%.
La nivel de subregiune, lider a fost Africa de Nord (+10,4%), iar
cele mai slabe performanţe le-au înregistrat subregiunile Caraibe
(-2,3%) şi America Centrală (-1,8%), singurele care au avut rate
de creştere negative. La nivelul anului 2019, regiunile care se
De reţinut
estimează că vor înregistra cea mai mare creştere a numărului de
turişti sunt Asia şi Pacific şi Africa (o rată de creştere de 5-6%)
c) Rata de creştere a turismului internaţional pe termen lung este preconizată la o

valoare medie de 3.3% anual, adică aproximativ un plus de 43 de milioane de turişti
anual, ajungându-se în 2030 la 1, 8 miliarde sosiri turişti internaţionali. In ţările
emergente rata de creştere va fi de 4.4%, comparativ cu economiile avansate care vor
cunoaşte o rată de creştere de 2.2% în perioada 2010-2030, echivalentul a 1 miliard de
sosiri de turişti internaţionali.
Figura 1. Evoluţia Sosirilor de Turişti

internaţionali în economiile avansate
(« advanced economies ») şi
cele emergente (« emerging
economies »)
Sursa : UNWTO, 2015
Figura 2. Evoluţia Sosirilor de Turişti internaţionali în anul 2016 faţă de anul

2015, pe principalele regiuni ale lumii
Sursa : UNWTO, 2017
17
d) Incasările din turismul internaţional au atins în 2017 valoarea de 1 340 de miliarde de

dolari, valoarea tranzacţiilor fiind de aproximativ 4 miliarde de dolari pe zi). Pentru al
patrulea an consecutiv, turismul internaţional a crescut într-un
ritm mai accentuat decât comerţul internaţional cu mărfuri (o
creştere de 3,6% faţă de anul 2014). Dacă la încasările din turismul
internaţional sau altfel spus cheltuielile turiştilor internaţionali cu
cazarea, serviciile de restauraţie, cumpărăturile, divertismentul sau
recreerea şi alte produse adiacente adăugăm şi transportul
internaţional de pasageri ajungem la valoarea record 1 600 de De reţinut
miliarde de dolari. Ţinând cont de fluctuaţiile ratelor de schimb
valutare şi rata inflaţiei, regiunile Americilor şi Asia şi Pacific au cunoscut cea mai ridicată
creştere în termeni de încasări din turismul internaţional (+4%).
e) Exportul de turism reprezintă 30% din exporturile mondiale a serviciilor comerciale şi

aproximativ 7% din exporturile totale de bunuri şi servicii (la nivelul anului 2017).
f) Ca şi categorie de export la nivel global, turismul se situează pe locul 3, după

combustibili, produse chimice şi înaintea produselor alimentare sau industriei auto (la
nivelul anului 2017).
Figura 3. Evoluţia exportului de turism internaţional. Evoluţia încasărilor de

Turişti internaţionali în anul 2015 faţă de anul 2014, pe principalele regiuni ale
lumii
Sursa : UNWTO, 2016
g) Contribuţia directă a turismului şi călătoriilor la activitatea economică mondială

este estimată la 3,2 % (contributia totală se apropie de valoarea de 10,5%) (la
nivelul anului 2018). Ea variază între 2% în cazul ţărilor în care turismul e un sector
relativ mic, la peste 10% în ţările pentru care turismul e un pilon important al economiei.
18
h) Contribuţia turismului şi călătoriilor la forţa de muncă ocupată este superioară

contribuţiei la activitatea economică, cu un procent de 3.8% din
numărul mondial de angajaţi (contribuţia totală se apropie şi
în acest caz de valoarea de 9.9%) (la nivelul anului 2018).
Turismul este cel mai mare angajator la nivel mondial. Se
poate afirma că 1 persoană din 10 la nivel mondial lucrează în
sfera turismului şi călătoriilor.
De reţinut
i) In ceea ce priveşte diversele componente ale sectorului
Turismului şi Călătoriilor, cheltuielile turiştilor (turism intern+turism emiţător) ce au
călătorit în scop de plăcere, au reprezentat 77,5% din contribuţia directă a
sectorulul la PIB, iar 22,5% din cheltuieli au revenit turismului de afaceri (la nivelul
anului 2015).
j) In ceea ce priveşte repartizarea cheltuielilor turistice între cele două componente : turism
intern şi turism internaţional, cheltuielile cu turismul intern au reprezentat 73% din
contribuţia directă a sectorului T&C la PIB, în timp ce aproximativ 27% din
cheltuieli au revenit exportului de vizitatori (cheltuielile realizate de turiştii
internaţionali/străini) (la nivelul anului 2015).
k) Potrivit World Travel & Tourism Council (2003), turismul este

cea mai mare industrie din lume teoretic, pe orice dimensiune
economică, inclusiv :
❖ Produs brut (valoarea brută a bunurilor şi serviciilor) ;
❖ Valoare adăugată ;
❖ Investiţii de capital ;
❖ Forţă de muncă ocupată ; De reţinut
❖ Contribuţii (taxe) plătite.
Oricum, una din problemele majore ale industriei turismului şi călătoriilor este faptul că impactul
său economic este greu de identificat datorită diversităţii şi fragmentării industriei însăşi. Din
acest motiv, există trei modalităţi distincte de abordare a impactului turismului asupra creşterii
şi dezvoltării economice (Postelnicu, 2007):
(1) tendinţa unora de a exagera locul şi rolul turismului în economia globală, prin supra-
apreciere ;
(2) tendinţa unora de a omite sau desconsidera contribuţia turismului la dezvoltarea
economică ;
(3) tendinţa celor mai mulţi analişti şi cercetători de a privi obiectiv locul turismului în
cadrul sectorului serviciilor, în funcţie de context, adoptând o poziţie moderată .
Aceste dificultăţi în aprecierea locului şi rolului turismului sunt datorate şi complexităţii acestei
industrii, care în linii mari include :
 Hoteluri, moteluri şi alte unităţi de cazare;
 Restaurante şi alte servicii de alimentaţie ;
 Servicii şi facilităţi de transport ;
 Atracţii, facilităţi pentru petrecerea timpului liber, servicii de divertisment ;
19
 Magazine de suveniruri şi cadouri; şi

 O serie de alte întreprinderi.
Pentru că multe din aceste afaceri se adresează şi rezidenţilor, impactul cheltuielilor vizitatorilor
poate fi cu uşurinţă supraestimat sau din contră, subestimat. Insă cu certitudine turismul este
principala sursă de venituri în Bermude, Grecia, Italia, Spania, Elveţia şi majoritatea ţărilor din
Caraibe. Dar oricum am privi lucrurile, această diversitate face din industria turismului şi
călătoriilor un mijloc ideal pentru dezvoltarea economică într-o varietate largă de ţări, regiuni
sau comunităţi.
Situaţia turismului internaţional s-a redresat după scăderea
înregistrată în timpul « bulei » financiare ce a condus la recesiunea
economică, 2018 marcând al 9-lea an consecutiv de creştere peste
valoarea medie preconizată faţă de anul 2009. Sosirile de turişti
internaţionali au crescut cu aproximativ 6 %, ajungând la cifra record
de 1,4 miliarde şi o creştere de aproximativ 500 milioane faţă de
perioada ce a precedat criza. In ceea ce priveşte repartiţia încăsărilor
Ştiaţi că?
din turismul internaţional între ţările emergente şi ţările dezvoltate,
cota de piaţă a ţărilor avansate a fost de 55%, iar cea ţărilor emergente
de 45%. Incasarea medie per turist internaţional (sau suma medie cheltuită de un turism
internaţional) a fost de 1340 de dolari, cu o valoare de 870 de dolari în cazul turiştilor
internaţionali din ţările dezvoltate (65% din totalul încasărilor) şi de 470 de dolari în cazul
turiştilor străini sosiţi în ţările emergente (35% din totalul încasărilor).
Figura 4. Evoluţia sosirilor turiştilor internaţionali (Turismul receptor) şi a încasărilor

din turismul internaţional
Sursa: UNWTO World Tourism Barometer, Ianuarie 2017
Datele preliminare privind transportul aerian, publicate de Organizaţia Internaţională de Aviaţie

Civilă (ICAO), confirm redresarea traficului aerian la nivelul cererii, cu o creştere a numărului de
pasageri de aproximativ 8%. Această creştere s-a datorat în primul rând călătoriilor lungi (o
durată mai mare de 4 nopţi), cu pasageri provenind din pieţele emergente. Acest aspect este
confirmat şi de statisticile publicate de Consiliul Internaţional al Aeroporturilor (ACI) care a
reportat o creştere de 8% a traficului internaţional de pasageri şi de 6% a numărului de pasageri
interni.
20
Analizând evoluţia numărului de turişti internaţionali în cursul unui an (figura 5), se observă
că în general:
Figura 5. Sosirile lunare de turişti

internaţionali
Sursa : UNWTO World Tourism Barometer, 2017
❖ fluxul maxim de turişti internaţionali se înregistrează în luna iulie, urmată de luna

august ;
❖ fluxul minim de turişti se înregistrează în luna februarie, la mică distanţă de luna
ianuarie ;
În strânsă legatură cu evoluţia lunară a numărului de sosiri ale

turiştilor internaţionali (perioada de maxim fiind reprezentată de
lunile concediului de vară), putem deduce principala motivaţie de
călătorie a turiştilor internaţionali, şi anume petrecerea vacanţelor, a
timpului liber (« leisure ») în scop de recreere, relaxare, odihnă (53%
dintre turişti). Următoarea motivaţie de călătorie, ca pondere, este
vizitarea familiei şi prietenilor, sănătatea, religia, etc. (27% dintre
De reţinut
turişti), iar pe poziţia a treia se situează afacerile şi motivele
profesionale (14%). Aproximativ 6% dintre turişti nu şi-au declarat scopul vizitei.
Leisure, 5% 3%
2%
6%
7% recreere,
vacante
15%
14% VFR, sanatate, T. aerian
religie, altele
T. rutier
53%
51% Afaceri si
T. pe apa
motive 39% 54%
53%
27% profesionale T. feroviar
Nespecificate
Figura 5. Sosirile de turişti internaţionali după motivaţia călătoriei şi mijlocul de transport

Sursa :UNWTO, 2016
21
Referitor la mijloacele de transport utilizate în turismul internaţional, cel mai utilizat

mijloc de transport este cel aerian (spre deosebire de turismul intern, unde ponderea cea mai
mare aparţine transportului rutier), cu o pondere de aproximativ 54%,
urmat de transportul rutier cu 39%, transportul pe apă cu 5%, iar pe
ultima poziţie se situează transportul feroviar cu 2%.
In ceea ce priveşte metodologia de culegere a datelor privind turismul
internaţional utilizată de WTO (agenţie specializată a Naţiunilor Unite
şi liderul organizaţiilor din domeniul turismului), este utilizată
următoarea împărţire a lumii în 5 regiuni şi subregiunile aferente : De reţinut
Tabelul 1. Regiunile şi subregiunile lumii utilizate în clasificările turismului

internaţional
Regiuni Subregiuni Tări incluse

Danemarca, Finlanda, Islanda, Irlanda, Norvegia,
1. Europa de Nord
Suedia, Marea Britanie.
Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Olanda,
2. Europa de Vest
Elveţia.
Armenia, Azerbaijan, Belarus, Bulgaria, Republica
Cehă, Estonia, Georgia, Ungaria, Kazakhstan,
(1) Europa 3. Europa Centrală
Kîrghistan, Letonia, Lituania, Polonia, Republica
şi de Est
Moldova, România, Federaţia Rusă, Slovacia, Ucraina,
Uzbekistan.
Albania, Bosnia&Herţegovina, Croaţia, Cipru,
4. Europa de Sud şi
Macedonia, Grecia, Israel, Italia, Malta, Muntenegru,
Mediteraneană
Portugalia, Serbia, Slovenia, Spania, Turcia.
China, Hong Kong, Japonia, Republica Coreea, Macao,
1. Asia de Nord-Est
Mongolia, Taiwan.
Brunei, Cambodgia, Indonesia, Malaezia, Singapore,
2. Asia de Sud-Est
Thailanda, Vietnam, Filipine, Lao, Myanmar.
(2) Asia şi
Australia, Fiji, Polinezia Franceză, Micronezia, Noua
Pacific
3. Oceania Zeelandă, Papua Noua Guinee şi alte insule şi
arhipelaguri.
Bangladesh, Buthan, India, Iran, Maldive, Nepal,
4. Asia de Sud
Pakistan, Sri Lanka.
1. America de Nord Canada, Mexic, SUA.
Anguilla, Antigua, Bahamas, Barbados, Bermuda, Cuba,
Insulele Cayman, Republica Dominicană, Puerto Rico,
2. Caraibe
Trinidad Tobago, Jamaica, Insulele Virgine şi alte
insule şi arhipelaguri.
(3) America Belize, Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras,
3. America Centrală
Nicaragua, Panama.
Argentina, Bolivia, Brazilia, Chile, Columbia, Ecuador,
Guyana, Paraguay, Peru, Venezuela, Uruguay,
4. America de Sud
Suriname.
22
1. Africa de Nord Algeria, Maroc, Tunisia.

Angola, Botswana, Burkina Faso, Etiopia, Cape Verde,
(4) Africa 2. Africa Gambia, Ghana, Kenya, Madagascar, Mauritius,
Subsahariană Mozambic, Seychelles, Africa de Sud, Tanzania, Sierra
Leone, Uganda, Zambia şi alte câteva state.
(5) Orientul Bahrain, Egipt, Iordania, Liban, Oman, Palestina, Arabia
Mijlociu Saudită, Republica Arabă Siria, Emiratele Arabe Unite,
Yemen.
Sursa: WTO, 2010.
Din această perspectivă, discutăm de :

a) Fluxuri intra-regionale : ţara de rezidenţă şi destinaţia se află în interiorul aceleiaşi
regiuni.
b) Fluxuri inter-regionale : ţara de rezidenţă a turistului şi destinaţia se află în regiuni
distincte.
a) Statisticile arată că majoritatea fluxurilor turistice sunt intra-regionale, circa 80%. Din
acestea, cea mai mare pondere revine Europei. Motivele pentru care Europa se menţine ca
lider în turismul intra-regional sunt următoarele (Cristureanu, 2006) :
❖ Europa cuprinde un număr mare de ţări cu potenţial turistic
variat, de mare valoare;
❖ Deplasarea turiştilor, dintr-o ţară în alta, se realizează pe
cale terestră (rutieră şi feroviară), ceea ce face să scadă
preţul transportului, respectiv al călătoriei turistice;
❖ Cea mai mare parte a turismului intra-regional se realizează
între ţări limitrofe; De reţinut
❖ Apartenenţa la Uniunea Europeană şi absenţa ori
simplificarea formalităţilor de trecere a frontierei facilitează deplasările turistice.
b) Cele mai importante fluxuri turistice inter-regionale sunt reprezentate de:

(1) Călătoriile turiştilor europeni spre America de Nord, în special din motive de afaceri,
precum şi spre Asia de Est şi Pacific, motivate, în principal, de dorinţa cunoaşterii
culturii şi civilizaţiei acestor zone, dar şi, tot mai mult, în ultimii ani, pentru turismul
de tip « sunlust ».
(2) Fluxul turistic al celor ce pleacă din America de Nord spre Europa şi spre Orientul
Îndepărtat, atât pentru turismul de afaceri, cât şi pentru cel de vacanţă.
(3) Fluxul, aflat în creştere, al turiştilor europeni, spre continentul
african (în câteva ţări ale Africii de Nord şi în Africa de Sud).
In ceea ce priveşte repartizarea numărului de sosiri de turişti

internaţionali la nivelul celor 5 regiuni, situaţia în anul 2015 arată astfel
(Figura 8) :
De reţinut
 Europa cumulează aproape 50% din sosirile de turişti
internaţionali, urmată de
 regiunea Asia şi Pacific cu un procent de aproape 25%,
23
 America de Nord şi America de Sud cu 16%,

 Africa cu un procent de 5%.
 şi Orientul Mijlociu cu un procent de 4%.
Figura 8. Sosirile de turişti internaţionali pe cele 5 regiuni în anul 2016

Sursa : UNWTO, 2017
24
Repartizarea încasărilor şi sosirilor de turişti internaţionali în valori absolute şi relative se poate

observa în figura precedentă. Este interesant de analizat raportul dintre cota de piaţă cantitativă
a regiunilor şi cota de piaţă valorică. Astfel, în cazul Europei, partea de piaţă cantitativă este
cu aproximativ 15% mai mică decât cea valorică (raport întâlnit şi
în cazul regiunii Africa, dar cu o valoare mult mai scăzute, de 1%). În
schimb, în cazul regiunilor Asia-Pacific şi America, raportul este în
favoarea părţii de piaţă valorice, care o depăşeşte cu 9%, respectiv
8% pe cea cantitativă.
În ceea ce priveşte topul celor mai vizitate destinaţii internaţionale, a

De reţinut
destinaţiilor cu cele mai mari încasări provenite din sosirile
vizitatorilor internaţionali şi a principalelor ţări emiţătoare de turişti internaţionali, primele 10
poziţii din fiecare clasament amintit cumulează aproximativ 50% din piaţa totală (a se vedea
figura următoare). Un număr de 7 ţări se regăsesc în primele 10 poziţii ale celor 3 ierarhii (Franţa,
Spania, Italia, Germania, Marea Britanie, SUA, China).
Topul primelor 10 ţări în funcţie de numărul de sosiri de turişti internaţionali, încasări
(Sursa:UNWTO Tourism Highlights, 2016)
Astfel, Franţa este ţara care înregistrează cel mai mare număr de
sosiri de turişti internaţionali, aproximativ 85 de milioane la nivelul
anului 2015, urmată de SUA cu aproape 78 de milioane de sosiri şi
Spania cu 68 de milioane de sosiri de turişti internaţionali. În ceea ce
priveşte încasările din turismul internaţional SUA ocupă prima
poziţie cu o valoare de aproape 205 miliarde $, urmate de China cu
114 miliarde $ şi Spania, la o diferenţă destul de mare de primele două Ştiaţi că?
ţări din clasament, cu aproape 57 de miliarde $.
25
Evoluţia sosirilor şi încasărilor din turismul internaţional pentru primele 10 destinaţii la

nivel mondial (Sursa:UNWTO Barometer, 2015)
La nivelul anului 2015, cele mai mari creşteri privind cererea

pentru turismul internaţional s-au înregistrat în următoarele ţări :
China (prima ţară ale cărei cheltuieli cu turismul internaţional au depăşit
200 de miliarde de dolari), ocupă prima poziţie în ierarhia ţărilor
emitente cu o valoare de 292 de miliarde de dolari a cheltuielilor
privind turismul internaţional şi o creştere de 25% faţă de anul
precedent, respectiv un număr de 117 milioane plecări în străinătate. Ştiaţi că?
America ocupă poziţia a doua cu 113 de miliarde cheltuieli privind turismul internaţional, o
creştere de 9% şi 68 de milioane de plecări în străinătate. A treia poziţie e ocupată de Germania,
26
cu cheltuieli privind turismul internaţional de 78 de miliarde de dolari, urmată de Marea Britanie,

cu cheltuieli de 63 de miliarde.
In schimb, dacă analizăm cheltuiala pe cap de locuitor a primelor 10 ţări în funcţie de cererea
pentru turismul internaţional, observăm că, Canada, Australia şi Marea Britanie înregistrează
cele mai mari valori (aproximativ 100 de dolari/locuitor), în timp ce în cazul Chinei valoarea e de
128 de dolari/locuitor.
Dacă analizăm cheltuielile medii ale turiştilor internaţionali, constatăm că în cazul

economiilor dezvoltate ele ating o valoare de 1320 de dolari/turist , iar în cazul
economiilor emergente ele sunt de 840 de dolari. Dacă turismul emiţător este concentrat într-
un număr redus de ţări ale lumii, având economii dezvoltate şi, în mod corespunzător, locuitori
ale căror venituri sunt suficient de mari pentru a-şi permite să cumpere produse turistice, ţările
receptoare de turişti sunt cu mult mai numeroase, cuprinzând atât ţări cu economie dezvoltată,
cât şi ţări în curs de dezvoltare.
❖ Bazinele de cerere turistică se află, deci, în principal, în ţările dezvoltate, din punct
de vedere economic, unde trăiesc persoane cu venituri ridicate, care îşi pot
permite să plătească preţul unor călătorii internaţionale.
Aceste ţări se mai numesc şi importatoare de turism (de
servicii turistice), deoarece călătoriile rezidenţilor în alte
ţări presupun efectuarea de cheltuieli valutare, în mod
similar cumpărării de bunuri din import.
❖ Bazinele de ofertă turistică se află în zonele unde există De reţinut

atracţii turistice (naturale şi antropice) deosebite, iar
ţările unde se află locurile respective sunt considerate exportatoare de servicii
turistice, acestea beneficiind de încasări valutare din vânzarea prestaţiilor turistice,
ca urmare a cheltuielilor realizate în ţările respective de către turiştii străini care le
vizitează.
Turismul internaţional în ţările Uniunii Europene
Principalele caracteristici ale turismului internaţional în ţările Uniunii Europene, conform

informaţiilor cuprinse în buletinele EUROSTAT, sunt următoarele:
❖ Între ţările membre, cele mai multe înnoptări se înregistrează în Spania, Italia, Germania, Franţa
şi Marea Britanie. Aceste 5 ţări cumulează aproximativ 65% din totalul numărul de nopţi
de cazare EU28.
27
❖ turismul receptor (al nerezidenţilor) reprezintă aproximativ 47% din totalul înnoptărilor
în unităţile de cazare colectivă din ţările UE, îndeosebi în ţările de mai mici dimensiuni, iar 53%
din înnoptări revin rezidenţilor.
❖ Cu excepţia celor 2 insule din Marea Mediterană Malta (96%) şi Cipru (92%), cea mai mare
pondere a înnoptărilor nerezidenţilor s-a înregistrat în Estonia (76%), Letonia (75%), Austria
(72%) şi Bulgaria (71%), iar cea mai scăzută în România (17%), Germania (21%) şi Suedia
(23%).
❖ activitatea turismului receptor se concentrează, în principal, în cel
de-al treilea trimestru al anului (din luna iunie, până în septembrie,
inclusiv), cu excepţia Austriei, unde vârful sezonului turistic este în
perioada iernii (în primul trimestru al anului). În ţările UE, mai mult
de o treime din numărul total de înnoptări ale nerezidenţilor au fost
înregistrate în perioada iulie-septembrie;
❖ lungimea medie a sejurului a fost de 5.4 nopţi (4.3 pentru turismul
intern şi 9.1 pentru turismul internaţional) Ştiaţi că?
❖ cheltuiala medie pentru un sejur a fost de 349 de euro (745 de euro
în cazul turismului emiţător)
❖ cheltuiala medie pentru o înnoptare a fost de 64 de euro (82 de euro în cazul turismului
emiţător)
❖ cea mai mare parte a turiştilor care călătoresc în UE sunt originari din ţările membre ale Uniunii
(88% din totalul înnoptărilor sunt cele înregistrate în turismul intern sau realizate de vizitatori
provenind din celelalte state membre ale UE);
❖ dintre locuitorii statelor UE, cel mai mult călătoresc germanii, britanicii şi olandezii;
❖ în ţări ca Luxemburg, Belgia, Slovenia, Elveţia, Malta peste 50% din totalul călătoriilor sunt
efectuat în străinătate.
❖ În România, Portugalia, Spania, mai puţin de 10% din totalul călătoriilor sunt călătorii
internaţionale.
❖ În 2014, un luxemburghez a petrecut, în medie, 25 de înnoptări în străinătate, în timp ce un
român a realizat mai puţin de o înnoptare.
Numărul mediu de înnoptări în străinătate/locuitor în statele UE
28
❖ Spania este principala destinaţie a turiştilor din UE, urmată de Italia şi Franţa;
❖ Grecia este singura ţară din UE în care turismul receptor este puternic dependent de un sezon
turistic (de perioada estivală);
❖ în general, durata medie a sejurului pentru călătoriile de minimum 4 nopţi este mai mare, pentru
turismul emiţător, decât pentru turismul intern ;
❖ în cadrul UE, per ansamblu, încasările şi cheltuielile turistice, practic, se echilibrează.
Încasările şi cheltuielile din turismul internaţional realizat în cadrul UE
29
SECVENŢA 3 • DEFINIŢII ŞI CONCEPTE UTILIZATE ÎN

TURISMUL INTERNAŢIONAL.
1. Concepte şi noţiuni utilizate în turismul internaţional. Forme de turism
2. Clasificarea cererii turistice
3. Principalii indicatori utilizaţi în cuantificarea dimensiunilor turismului
internaţional
4. Componentele Industriei Turismului & Călătoriilor. Impactul economic al sectorului
Turismului & Călătorilor la nivel internaţional
1. Identificarea şi înţelegerea principalelor concepte şi noţiuni utilizate în
turismul internaţional.
2.Clasificarea diverselor forme de turism la nivel internaţional.
3.Definirea şi explicarea principalilor indicatori utilizaţi în cuantificarea
dimensiunilor turismului internaţional.
4. Cunoaşterea dimensiunilor internaţionale ale afacerilor legate de turism şi
călătorii.
III. Cuvinte cheie

călător, vizitator, turist, turism internaţional, industria turismului şi
călătoriilor, forme de turism, impact economic, exporturile vizitatorilor,
contribuţie
Secvenţa 3. DEFINIŢII ŞI CONCEPTE UTILIZATE

ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL.
30

În modulul precedent a fost prezentată şi analizată evoluţia turismului internaţional sub aspect
economic. S-a discutat despre impactului economic al turismului internaţional (PIB, forţă de muncă,
categorie de export, încasări, cheltuieli) şi a fost explicată tendinţa ascenedentă a turismului
internaţional (rată medie, regiuni, contribuţie economică, forţă de muncă, etc.), expunându-se în
fiecare caz principalele date relevante privind turismul internaţional. Au fost prezentate şi analizate
evoluţia şi analiza sosirilor de turişti internaţional în funcţie de diverşi factori (timp, economie, regiune,
motivaţie turistică, etc.). Au fost identificate principalele regiuni şi subregiuni ale lumii utilizate în
clasificările turismului internaţional, bazinele cererii şi ofertei turistice internaţionale. A fost prezentat
succint turismul internaţional în ţările Uniunii Europene.

 Definrea conceptuală şi tehnică a turismului
 Concepte şi noţiuni utilizate în turismul internaţional: călător, vizitator, turist, turism, industria
turismului şi călătoriilor
 Forme de turism: turism intern, naţional, emiţător, receptor, internaţional.
 Tipologia călătorilor
 Factorii care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea turismului internaţional. Clasificarea
cererii turistice.
 Principalii indicatori utilizaţi în cuantificarea dimensiunilor turismului internaţional
 Impactul economic al sectorului Turismului & Călătorilor la nivel internaţional: contribuţia
directă, indirectă şi indusă
 Componentele Industriei Turismului & Călătoriilor
 Dimensiunile internaţionale ale afacerilor legate de turism şi călătorii,
Există anumite dificultăţi în definirea precisă a termenilor turişti şi turism, o definiţie universală
nefiind acceptată (de ex. datele statistice furnizate de Biroul de Statistică al SUA şi Data Travel
Center iau în considerare ca formă de turism doar călătoriile la distanţă mai mare de 100 de mile,
în timp ce guvernul canadian specifică faptul că un turist este acea persoană care călătoreşte la o
distanţă mai mare de 25 de mile de la domiciliu). Această problemă a intrat în sfera de atenţie
atât a practicienilor, cât şi a cercetătorilor din domeniu. O definiţie standard ar avea rolul unui
parametru în cercetarea ştiinţifică, iar fără ea, nu ar exista un consens în cuantificarea turismului
ca activitate economică şi a impactului său la nivel local, regional, naţional şi internaţional.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul « tur » derivă din termenul latin « tornare » sau cel
grecesc « tornos », cu sensul de circuit, mişcare în jurul unui punct central. Sufixul « ism »
semnifică o acţiune sau proces, iar sufixul « ist » desemnează persoana care realizează o anumită
acţiune.
Există în general două tipuri de definiţii ale turismului :
(a) Conceptuale : încearcă să asigure un cadru teoretic pentru a identifica trăsăturile
caracteristice ale turismului şi a-l diferenţia de alte activităţi.
(b) Tehnice : furnizează informaţii despre turism în scop statistic şi legislativ.
31
Din prima categorie putem aminti definiţia lui Mathieson şi Wall (1982)
care afirmă că « turismul este mişcarea temporară a oamenilor spre
destinaţii în afara locului obişnuit de muncă şi rezidenţă, activităţile
desfăşurate în timpul şederii la destinaţie şi facilităţile create pentru a le
întâmpina nevoile ».
Din a doua categorie putem aminti definiţiile utilizate la nivel
Definiţie internaţional sau terminologia propusă de Organizaţia Mondială a
Turismului (WTO) şi Standardele Internaţionale de Clasificare a
Activităţilor Turistice (SICTA) (create pentru a clasifica toate elementele ce ţin de economia
turismului într-o manieră consistentă şi cuprinzătoare). Tot aici putem menţiona şi categoriile
incluse în Contul Satelit al Turismului (CST), cu aportul WTO, Organizaţiei pentru Cooperare
Economică şi Dezvoltare (OECD) şi Oficiul de Statistică a Comunităţii Europene (EUROSTAT).
Deşi definiţiile tehnice ar trebui aplicate atât turismului intern, cât şi celui internaţional, ele nu
sunt utilizate de toate statele în special în primul caz. Totuşi 3 dimensiuni ale turismului au fost
adoptate la scară largă din definiţiile internaţionale:
(1) Scopul călătoriei (în general neremunerată, din proprie
iniţiativă, pentru petrecerea timpului liber)
(2) Distanţa parcursă (în afara reşedinţei ; distanţa minimă
prevăzută variază între 0 şi 160 km) ;
(3) Durata călătoriei (în general o înnoptare la destinaţie).
De reţinut
Tabelul 2. Concepte utilizate în turism şi călătorii
Vizitator Sunt excluşi din această

categorie:
✓ echipajele navelor (chiar
Orice persoană care călătoreşte într-un dacă călătoresc la
loc situat în afara mediului său obişnuit destinaţii diferite în cursul
pentru cel mult 12 luni şi al cărei scop este anului)
recreerea, afacerile, pelerinajul, ✓ călătorii comerciali ;
îngrijirea sănătăţii, etc., altul decât ✓ persoanele care călătoresc
desfăşurarea unei activităţi remunerate la un an sau cea mai mare
locul vizitat sau migraţia. parte a lui între două locuri
de reşedinţă (reşedinţe de
week-end, case de vacanţă,
etc.).
Un vizitator care rămâne cel puţin o Înnoptarea poate să nu fie
Turist
noapte în locul vizitat. contra cost.
Sunt incluşi şi :
✓ pasagerii de pe croaziere,
Excursionist care pot face un circuit de
Un vizitator care nu înnoptează la locul
(vizitator de o mai multe zile şi îşi petrec
vizitat. noaptea pe vas ;
zi).
✓ « Border Shopper » (fără
lucrătorii de la graniţă).
32
Călătorii Vizitatorii şi :
1. Călătorii în tranzit direct (de ex. între 2
aeroporturi sau porturi)
2. « Commuters » : cei care călătoresc în
mod obişnuit pentru a merge la serviciu,
la şcoală, cumpărături ;
3. Echipajele de pe mijloacele de
transport ;
4. Călătorii comerciali ;
5. Diplomaţii ;
6. Emigranţii.
Activităţile vizitatorilor care călătoresc şi
Turism rămân în afara mediului obişnuit pentru cel
mult 12 luni pentru recreere, afaceri, etc.
Structurile create în scopul furnizării de
bunuri şi servicii vizitatorilor incluzând :
1. Structurile de primire turistică
(servicii de cazare) ;
Industria 2. Restauraţia ;
turismului 3. Transportul ;
4. Tour Operatorii şi Agenţiile detailiste;
5. Atracţiile turistice;
6. Alte ramuri ale economiei ce
furnizează servicii vizitatorilor ;
Industria turismului (şi încasările
Industria
aferente) alături de furnizarea de bunuri şi
turismului şi
servicii către celelalte categorii de
călătoriilor
călători.
Sursa : WTO (1994) Reccomandations on tourism statistics, Department for Economic and Social
Information and Policy Analysis, New York.
La acestea 3 se adaugă încă două dimensiuni secundare în definirea

călătorilor:
(4) Locul de reşedinţă (important pentru identificarea pieţelor şi
elaborarea strategiilor de marketing) ;
(5) Mijlocul de transport (important în planificarea turistică).
Luând în considerare o anumită ţară, putem identifica următoarele forme De reţinut
de turism:
(1) Turism intern («domestic tourism»): Rezidenţii care îşi vizitează propria ţară.
(2) Turism receptor («inbound tourism»): Non-rezidenţii (străinii) care vizitează ţara dată.
(3) Turism emiţător («outbound tourism»): Rezidenţii care
călătoresc într-o altă ţară.
Mai departe, pe baza acestor noţiuni pot fi identificate alte trei forme de
manifestare a turismului, astfel (Figura 7) :
(a) Turismul intern şi turismul emiţător formează turismul naţional
(rezidenţii care călătoresc în propria ţară şi în alte ţări). De reţinut
33
(b) Turismul intern şi turismul receptor formează turismul interior (consumul turistic al
rezidenţilor şi străinilor în ţara dată).
(c) Turismul emiţător şi turismul receptor formează turismul internaţional (ţara de
rezidenţă a turiştilor şi locul consumului turistic sunt diferite).
T.INTERIOR
T. NAŢIONAL
T. INTERN
T. RECEPTOR T. EMIŢĂTOR
T. INTERNAŢIONAL
Figura 7. Forme de turism

Sursa: WTO
Prin urmare turismul internaţional poate fi definit ca « deplasarea

temporară a rezidenţilor unei ţări în calitate de vizitatori spre o altă
ţară, precum şi ansamblul activităţilor de producţie a bunurilor şi
serviciilor necesare satisfacerii nevoilor specifice ale acestora pe
întreaga durată a călătoriei ».
Definiţie
În aceeaşi ordine de idei, trebuie specificat faptul că referitor la o ţară

analizată, de exemplu România, şi balanţa sa de plăţi:
❖ turismul emiţător reprezintă importul de turism al ţării
respective (de ex. cheltuielile făcute de turiştii români în
străinătate) ;
❖ turismul receptor reprezintă exportul de turism al ţării
Ştiaţi că?
respective (de ex. cheltuielile făcute de turiştii străini în România).
După cum am văzut deja, există o distincţie între vizitatori, turişti şi călători. Toţi călătorii
implicaţi în turism sunt consideraţi vizitatori. Iar vizitatorii se împart în două categorii : turişti
34
(vizitatori care înnoptează) şi excursionişti (Figura 8). Oricum termenul de « vizitator » a devenit
conceptul cheie în jurul căruia se concentrează întregul sistem de statistici în turism .
Călători
Vizitatori Alţi Călători
Turişti (vizitatori ce Vizitatori de o zi

înnoptează)
Figura 8. Tipologia călătorilor
O reprezentare din perspectivă geografică a unui sistem turistic internaţional constă din 4
componente de bază:
(1) Ţara (regiunea) emiţătoare: rezidenţa permanentă a turistului şi locul de unde începe
şi unde se încheie călătoria.
(2) Rută/zonă de tranzit : drumul pe care turistul trebuie sa îl străbată pentru a ajunge la
destinaţie şi care poate să cuprindă una sau mai multe ţări.
(3) Ţara (regiunea) de destinaţie : locul pe care turistul îl alege pentru vizită şi care
reprezintă elementul central al turismului.
(4) Mediul : tot ce înconjoară cele 3 regiuni.
Factorii care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea turismului internaţional sunt :
❖ Creşterea nivelui de bunăstare şi a puterii de cumpărare pentru un număr tot mai mare
de oameni, în special în ţările dezvoltate.
❖ Creşterea timpului liber pentru un număr tot mai mare de
oameni, în special în ţările dezvoltate ;
❖ Emanciparea tinerilor şi veniturile relativ ridicate care le sunt
disponibile (atunci când nu au responsabilităţi familiale) ;
❖ Facilităţile de transport, în special aerian - eficient şi relativ ieftin,
şi rata ridicată de posesie a automobilelor personale ;
❖ Creşterea enormă a afacerilor internaţionale; De reţinut
❖ Proliferearea conferinţelor şi întrunirilor;
❖ Voiajele forfetare ce permit efectuarea unor călătorii într-o manieră comodă şi la un preţ
bun ;
❖ Călatoriile au devenit un simbol al statutului social;
❖ Creşterea nivelului de educaţie ce a permis dezvoltarea în general a turismului cultural ;
❖ Preocuparea pentru mediu şi dorinţa de explorare a unor destinaţii autentice a condus la
dezvoltarea ecoturismului ;
❖ Expoziţiile şi târgurile mondiale au devenit foarte populare ;
35
❖ Publicitatea a devenit tot mai agresivă, trezind apetitul pentru călătorii şi celor mai puţin
dispuşi sa facă acest lucru ;
❖ Globalizarea sistemelor de comunicaţii şi accesul tot mai uşor la informaţii.
Creşterea mobilităţii în contextul turismului se referă la depăşirea unor factori cu caracter
potenţial restrictiv :
1. Venitul
2. Timpul
3. Drepturile politice
4. Starea de sănătate
5. Informarea şi educaţia
6. Securitatea şi siguranţa
7. Familia
8. Concediile legale De reţinut
9. Serviciul
10. Locaţia
11. Genul
12. Cultura
Un factor deosebit de important este costul călătoriei. Călătoriile în străinătate sunt influenţate
în mod deosebit de preţul serviciilor turistice. Ţările receptoare de turişti
trebuie să aibă preţuri competitive raportat la ţările de provenienţă. In
Europa, un număr mare de turişti sunt atraşi de Spania, Italia şi Franţa (ele
primesc cele mai ridicate fluxuri de turişti internaţionali), unul din motive
fiind costul redus al vacanţelor mai ales în primele două ţări. Pe de altă
parte Olanda, Germania sau ţările nordice nu primesc un număr atât de
mare de turişti datorită costurilor ridicate ale serviciilor de cazare şi
Ştiaţi că?
restauraţie. In Asia de Sud-Est, Singapore şi Thailanda oferă vacanţe la
preţuri reduse, şi prin urmare sunt populare în rândul turiştilor
internaţionali.
Clasificarea cererii turistice
Una dintre cele mai răspândite modalităţi de clasificare a cererii turistice este în funcţie de
motivaţia sau scopul vizitei. Acest sistem a fost construit pentru a uşura identificarea segmentelor
semnificative ale cererii turistice în scopul planificării şi marketingului turistic.
Principalele motivaţii includ (conform WTO) :
❖ Petrecerea timpului liber, recreere, vacanţe;
❖ Vizitarea rudelor şi familiei (VFR);
❖ Afaceri şi alte motive profesionale ;
❖ Tratamente medicale şi îngrijirea sănătăţii;
❖ Religia/pelerinajele
❖ Altele
Alte modalităţi de măsurare a cererii turistice includ : durata De reţinut
şederii sau a călătoriei ; originea şi destinaţia călătoriei ; mijlocul de
transport utilizat ; structura de cazare utilizată.
36
Principalii indicatori utilizaţi în cuantificarea dimensiunilor turismului internaţional
Indicatorii principali de cuantificare a circulaţiei turistice cuprind şi redau, într-o exprimare

sintetică, matematică, informaţii privind diferite aspecte ale activităţii turistice, informaţii privind
diferite aspecte ale activităţii turistice, informaţii ce sunt utile pentru măsurarea fenomenului şi
a efectelor sale, pentru anticiparea tendinţelor de evoluţie şi pentru fundamentarea politicii de
dezvoltare turistică (Minciu, 2005).
Aceşti indicatori furnizează şi cuantifică informaţiile necesare acţiunilor de politică turistică,

permiţând, totodată, măsurarea ulterioară a efectelor respectivelor acţiuni. Paleta indicatorilor
utilizaţi în turism este foarte largă. Astfel, aceştia pot fi:
❖ direcţi (rezultaţi în mod nemijlocit din sursele de înregistrare)

sau indirecţi (prelucraţi),
❖ simpli sau agregaţi;
❖ cantitativi sau valorici;
❖ globali sau potenţiali;
❖ principali sau derivaţi, etc. Citire
Indicatorii simpli pot fi, la rândul lor, economici sau sociali, cu referire la mărimi şi variabile
turistice, la distribuţia, evoluţia şi interacţiunea acestora, atât în timp, cât şi în spaţiu sau pot fi
indicatori (indici) sintetici, ce cuantifică relaţiile dintre mai multe variabile, simultan, verificând,
în prealabil, calitatea legăturii lor cu fenomenul turistic analizat.
Pentru elaborarea sistemului de indicatori sintetici s-a convenit ca toate ţările membre ale
Organizaţiei Mondiale a Turismului (OMT) să-şi armonizeze metodologia evidenţei statistice a
turismului internaţional, iar unitatea de măsură de bază, ce dă dimensiunea fizică a consumului
turistic, să fie considerat turistul, adică însuşi consumatorul de servicii turistice.
Volumul fizic al fluxurilor turistice internaţionale este urmărit prin indicatorii „număr de sosiri”
ale turiştilor străini, respectiv „număr de plecări” ale turiştilor naţionali, la frontiera ţării
emiţătoare.
Cei mai importanţi indicatori ai turismului internaţional pot fi clasificaţi (Cristureanu, 2006)
astfel:
a) indicatori de bază, referitori la cei doi factori corelativi ai pieţei (cererea şi oferta) şi
care au scopul de a urmări repartiţia, evoluţia şi modificarea în tendinţe a acestor
mărimi, precum şi modificarea structurii lor în timp şi spaţiu (indicatori ai cererii
reale, respectiv ai circulaţiei turistice şi ai cererii potenţiale şi indicatori ai ofertei, în
principal cei privind baza tehnico-materială a turismului);
b) indicatori ai corelaţiei dintre cerere şi ofertă (capacitatea pieţei, gradul de ocupare a
capacităţii etc.);
c) indicatori ai efectelor economice directe ale turismului asupra economiei, în ansamblul
său ori asupra anumitor sectoare ale acestora;
d) indicatori ai utilizării forţei de muncă, ce reflectă situaţia, repartiţia şi evoluţia
ocupării forţei de muncă, pe ramuri de activitate, pe niveluri profesionale şi după alte
criterii.
37
Comisia de statistică a OMT a propus următorul sistem de indicatori ai turismului:
A. Indicatori ai cererii turistice globale, interne şi externe;

B. Indicatorii ofertei turistice: hoteluri, alte unităţi de cazare
turistică, agenţii de voiaj şi alte întreprinderi din sectorul
turistic;
C. Indicatori ai relaţiei cerere-ofertă şi ofertă-cerere;
D. Indicatorii efectelor economice;
E. Indicatorii densităţii turistice, la nivel teritorial şi al Ştiaţi că?
popualţiei;
F. Indicatorii potenţialului turistic al pieţelor;
G. Indicatorii ocupării forţei de muncă.
Dintre indicatorii circulaţiei turistice internaţionale, cei mai importanţi pot fi consideraţi
următorii:
 numărul turiştilor sau numărul de sosiri ale turiştilor

internaţionali;
 numărul de înnoptări (sau de zile-turist) ale turiştilor
internaţionali;
 durata medie a sejurului;
 densitatea circulaţiei turistice;
 preferinţa relativă pentru turism; De reţinut
 volumul încasărilor din turismul internaţional;
 volumul cheltuielilor pentru turismul internaţional.
WTTC (World Travel and Tourism Council), pe baza unei experienţe de 20 de ani, elaborează
anual rapoarte pentru mai mult de 180 de ţări privind impactul economic al sectorului T&C
(Turismului şi Călătoriilor), pe baza Conturilor Satelit ale Turismului (Turism Satellite Accounts-
TSA), utilizând metodologia de lucru recomandată de Divizia de Statistică a Naţiunilor Unite
(2008 Tourism Satellite Account: Recommended Methodological Framework).
In 2017, impactul total al sectorului Turismului şi Călătoriilor (contribuţia directă+contribuţia

indirectă+contribuţia indusă) a însemnat o contribuţie de 10,4% din
Produsul Intern Brut (PIB) sau o valoare de peste 8,2 trilioane de dolari
(8 200 de miliarde de $), respectiv 313 de milioane de locuri de muncă (1
din 10 locuri de muncă). Contribuţia directă a sectorului Turism şi
Călătorii a fost de 2570 de miliarde de dolari şi 118,5 milioane de locuri de
muncă. In următorii 10 ani se preconizează ca această industrie va creşte
în medie anual cu 3.8%, ajungând la aproape 12% din PIB sau aproximativ
De reţinut
12,5 trilioane de dolari (12 500 de miliarde $). In jurul anului 2028 se
anticipează că acest sector va oferi aproximativ 413 de milioane de locuri de muncă, sau 1 din 8
joburi de pe glob.
38
Contribuţia
directă a T&C Figura 10. Impactul Economic al sectorului Turismului &
Călătoriilor
Obiectul
schimburilor (tipul Sursa : adaptare după metodologia WTTC www.wttc.org
mărfii)
-Cazare
-Transport
-Divertisment Contribuţia
Contribuţia
-Atracţii indusă
indirectă a
T&C (cheltuielile
Industrii angajaţilor
-Cheltuielile cu
-Hotelărie şi investiţiile din direcţi şi Contribuţia
restauraţie T&C indirecţi) totală a
-Comerţ -Mâncare şi T&C
-Servicii de transport -Cheltuielilie băuturi (produse -la Produsul
-Servicii de afaceri guvernamental alimentare) Intern Brut
e colective în -Recreere -la ocuparea
T&C -Imbrăcăminte forţei de
Sursele muncă
-Bunuri pentru
cheltuielilor -Impactul locuinţă
-Cheltuielile cu T&C ale achiziţiilor de la -Locuinţă (gen,
rezidenţilor furnizori utilităţi,
-Cheltuielile cu amenajare, etc.)
turismul intern ale
organizaţiilor (turism
de afaceri)
-Exporturile
vizitatorilor (turism
receptor/export de
turism)
-Cheltuielile
guvernamentele
individuale cu T&C
In ciuda provocărilor aduse de anii precedenţi (răsturnări politice, incertitudini economice şi

dezastre naturale), în 2017 contribuţia directă a sectorului T&C la PIB a crescut cu 4,6%, pentru
al optulea an consecutiv (contribuţia totală a sectorului T&C a crescut cu 4,2%) Aceste
creşteri au fost determinate pe de o parte de creşterea cu 4,3 % a exporturilor de vizitatori, iar
pe de alta, de creşterea cu aproximativ 4% a investiţiilor în acest domeniu.
I. Contribuţia directă a sectorului T&C

 Contribuţia directă a T&C la PIB reflectă cheltuielile « interioare » cu turismul
şi călătoriile (cheltuielile totale cu turismul şi călătoriile
efectuate în cadrul unei ţări de către rezidenţi şi
nerezidenţi în scop de recreere şi afaceri), respectiv
cheltuielile guvernamentale « individuale »
(cheltuielile efectuate de autorităţi cu serviciile de
turism şi călătorii legate direct de vizitatori, cum ar fi
cele culturale –ex.muzee sau recreaţionale –ex.parcuri De reţinut
39
naţionale). Se iau în considerare sectorul hotelier, transportul aerian,

aeroporturile, agenţiile de turism, servicii de recreere şi petrecere a timpului liber
care interacţionează direct cu turiştii.
II. Contribuţia totală a sectorului T&C

 Aceasta include impactul mai larg al T&C (impactul indirect şi indus) asupra
economiei, astfel :
1) Contribuţia indirectă include PIB si locurile de muncă determinate
de :
a) Cheltuielile cu investiţiile în T&C (ex.achiziţionarea unui
aparat de zbor sau construcţia unui hotel nou)
b) Cheltuielile guvernamentale colective, care sprijină
desfăşurarea optimă a activităţilor T&C,
efectuate de « comunitate în sens larg »
(ex. activităţile de marketing şi
promovare, serviciile de securitate,
sanitare sau de administrare a
staţiunilor turistice, etc.)
c) Achiziţiile bunurilor şi serviciilor de De reţinut
pe piaţa internă de către sectoarele
care relaţionează în mod direct cu turiştii (ex. achiziţia de
bunuri alimentare sau produse de curăţenie de către hoteluri,
combustibilii sau serviciile de catering achiziţionate de
companiile aeriene, serviciile IT cumpărate de agenţiile de
turism).
2) Contribuţia indusă a T&C măsoară PIB-ul şi locurile de muncă
suţinute sau suportate de cheltuielile celor care sunt angajaţi direct
sau indirect în industria Turismului şi Călătoriilor
Exportul de vizitatori : cheltuielile efectuate pe teritoriul unei ţări de către turiştii internaţionali
pentru scop de plăcere, recreree sau afaceri, inclusiv cheltuielile cu transportul.
Cheltuielile interne cu T&C : cheltuielile efectuate pe teritoriul unei ţări de rezidenţii ţării
respective pentru călătorii de plăcere sau afaceri (sunt excluse cheltuielile pentru bunurile
durabile, deoarece ele sunt utilizate şi pentru alte scopuri decât cele turistice ; de asemenea nu
sunt incluse cheltuielile cu serviciile turistice efectuate de rezidenţii ţării în străinătate).
O reprezentare extrem de sugestivă a celor 3 tipuri de impact al turismului şi călătoriilor, sau

altfel spus a modului în care banii cheltuiţi de turişti circulă a fost realizată de Consiliul
Mondial al Turimsului şi Călătoriilor (WTTC, 2015) şi e prezentată în figura de mai jos :
40
Circulaţia banilor cheltuiţi de turişti

Sursa : WTTC, 2015 Travel&Tourism Economic Impact: Annual Summary
 Ca tip de consum: turismul internaţional reprezintă una din componentele consumului

discreţionar, acoperind nevoi şi dorinţe care în general sunt satisfăcute în timpul liber (cum
timpul liber se defineşte în raport cu timpul de muncă, reiese faptul că, consumul turistic
internaţional nu are loc în intervalul de timp alocat muncii sau job-ului).
 Ca produs marfă, produsul turistic internaţional este un artefact, fiind format în
proporţie dominantă de servicii cu ajutorul cărora sunt puse în evidenţă elemente de
natură materială şi imaterială. Produsul turistic este « fabricat » cu ajutorul tuturor celor 3
factori de producţie : resurse naturale, capital şi muncă.
 Ca ramura industrială se poate vorbi de un sector cu identitate proprie, extrem de dinamic,
a cărui denumire a fost stabilită de WTO şi WTTC : Industria Turismului si Călătoriilor.
Printre caracteristicile acestei industrii se numără
✓ Costurile de producţie aparţin de regulă altor ramuri ce furnizează inputurile materiale
pentru T&C.
✓ Forţa de muncă are o calificare medie, fiind preponderentă în costurile de producţie.
41
✓ Producţia simultană cu consumul turistic, ambele având un pronunţat caracter

sezonier.
✓ Oferta T&C este egală sau mai mare decât producţia turistică.
✓ Industrie în aval faţă de celelalte ramuri, iar datorită specificului său este considerată
un subsistem în cadrul sistemului economiei naţionale.
Componentele principale ale industriei turismului şi călătoriilor, în număr de cinci, ar

putea fi reprezentate grafic astfel :
Sectorul ospitalitatii Sectorul atractiilor si

Hoteluri/moteluri
Bed&Breakfast/Case de vacanta evenimentelor
Pensiuni Parcuri tematice
Apartamente/vile Muzee si galerii culturale
Condominium/proprietati in sistem Parcuri nationale
time-sharing Rezervatii naturale
Sate de vacante/Centre de vacanta Gradini
Centre de conferinte/ centre Situri istorice
expozitionale Activitati si centre sportive
Campinguri Magazine de suveniruri/centre de
Spatii de cazare pe nave divertisment/shopping tematic
Restaurante, cafenele Festivaluri si evenimente
Sectorul Transportului Sectorul intermediarilor si

Transport aerian operatorilor turistici
Transport feroviar Tour operatori
Transport rutier Agentii de turism virtuale
Transport maritim (naval) Agentii de turism detailiste
Companii de inchierieri de Organizatori de conferinte
automobile Agentii de rezervari
Organizatori de calatorii de stimulare
Sectorul organizatiilor la
nivel de destinatie
Oficii nationale de turism (NTO)
Organizatii de marketing ale
destinatiilor (DMO)
Oficii de turism regionale/locale
Asociatii turistice
Figura 10. Componentele principale ale Industriei Turismului

De reţinut
42
 Ca sector de activitate economică, turismul internaţional face parte

din sfera serviciilor.
 Ca flux comercial în economia mondială, turismul internaţional face
parte din comerţul invizibil, grupând componente cu caracter
intangibil.
o Fluxurile invizibile se carcaterizează prin: De reţinut
o Concentrarea în ţările dezvoltate
o Determinanţii dinamicii sunt în special extraeconomici (psihologici, politici, naturali)
o Fluxurile au un caracter bidirecţional pentru fiecare ţară, semnul soldului balanţei de
plăţi fiind relativ stabil pe intervalle mari de timp.
 Internaţionalizarea serviciilor turistice are loc prin deplasarea peste graniţe a

consumatorilor din ţara importatoare spre ţara exportatoare de turism. Astfel, turismul
internaţional se află sub reglementările comerţului cu servicii, în mod special
Acordului General pentru Comerţul cu Servicii (GATS).
Pe teoria motivaţiei se bazează principalele explicaţii referitoare la răspunsul la întrebarea: « de
ce oamenii călătoresc? » şi de aceea, în sensul cel mai pur, motivaţia este forţa conducătoare din
spatele acţiunilor umane. Astfel, putem considera că ea este punctul de pornire în studierea
comportamentului turistului, dincolo de faptul că, pentru înţelegerea sistemului turismului
internaţional, inclusive a utilizării şi rolului mijloacelor de transport, literatura de specialitate în
ceea ce priveşte cercetarea transporturilor se concentrează în mod predominant pe abordarea
economică a călătoriilor (Page, 2009).
Figura următoare subliniază importanţa factorilor sociodemografici şi motivaţionali, dezvoltând

o clasificare a multiplelor roluri ale transportului, în urma căroră rezultă experienţe de călătorie
diferite. Principala implicaţie a unei astfel de abordări se referă la faptul că operatorii şi
autorităţile din domeniul transportului trebuie să cunoască factorii economici, sociali şi
psihologici care stimulează turiştii să călătorească.
43
Motivaţi turistică şi Transportul şi Experienţa călătorilor

modele de călătorie multiplele sale roluri
 Evadare din cotidian şi  Inhibitor complet  Călătorie dorită, dar

relaxare nerealizată (de ex.cost
 Curiozitate şi dorinţa prea ridicat al
de de a descoperi ceva transportului, solicitare
nou fizică ridicată, etc.)
 Socializare  Constrângere
 Dezvoltare personală semnificativă  Călătorie « suportată »
(ex.zboruri foarte lungi,
Motivaţii secundare condiţii aspre pe mare,
➢ Implicare în rău de mişcare, etc.)
comunităţile-gazdă
➢ Nostalgie  Legătură funcţională  Călătoria evaluată în
➢ Romatism termeni de eficienţă –
➢ Statut social diverse nivele de
➢ Izolare satisfacţie (ex.
➢ Securitate conexiunile de la
➢ Independenţă aeroport la hotel)
 Element integrator
 Stilul de călătorie împletit
cu experienţa (ex. tururi
cu autocarul la
destinaţie, excursii cu
catamaranul spre locuri
de scufundări)
Ciclul de viaţă şi factorii  Coordonata dominantă a
de influenţă a experienţei  Stilul de călătorie
reprezintă experienţa
experienţei
principală (ex. croaziere,
tururi pe cont propriu,
➢ Vârsta
etc.)
➢ Caracteristicile familiei
➢ Stilul de viaţă
➢ Experienţele călătoriilor Factorii determinanţi ai
anterioare transportului
➢ Cost
➢ Tipul de acces furnizat
➢ Disponibilitatea
➢ Concurenţi
Citire
Figura 11. O reprezentare conceptuală a legăturilor dintre motivaţia turistică, ciclul de

viaţă familială, rolul transportului şi experienţa de călătorie
Sursa: Lumsdon & S.J. Page (eds) (2004), Tourism and Transport, p. 32
44
În ceea ce priveşte dimensiunile internaţionale ale afacerilor legate de turism şi călătorii,

putem discuta de cinci modalităţi de desfăşurare a acestor relaţii :
Figura 12. Tipologia de bază a dimensiunilor internaţionale în cazul (business-ului)

afacerilor legate de turism şi călătorii
Sursa : adaptare după Coles, Tim & Hall, M.C (eds), International Tourism and Business, Routledge
Taylor and Francis Group, 2008, p.9
1. International Business-to-Business (B2B) (piaţa organizaţională [a turismului şi

călătoriilor] internaţională): grupează relaţiile stabilite între două firme sau organizaţii din
sectorul T&C aflate în ţări diferite, în speţă tranzacţiile încheiate ca parte integrantă a lanţului de
furnizare a serviciilor turistice (un touroperator din Marea Britanie care vinde pachete turistice
unui touroperator din România)
2. Activităţile de distribuţie şi vânzare către consumatorul final (turist)
Firma « Y », din Marea Britantie acţionează ca parte a canalului de vânzare şi
distribuţie pentru Firma « X » din România.
Firma « X » din România vinde servicii turistice în Marea Britanie prin
intermediul unei subsidiare sau a unei filiale proprii, care mai departe le De reţinut
vinde turiştilor din Marea Britanie
Firma « X » din România vinde produse turistice direct consumatorului (turistului) din Marea
Britanie (ex. telemarketing sau prin intermediul unui site web, etc.)
3. Mobilitatea şi consumul turistic internaţional
Un individ din România are o reşedinţă secundară în Marea Britanie.
45
Firma « X » din România vinde servicii turistice direct consumatorului din Marea Britanie, după
ce acesta din urmă a intrat în România (ex. achiziţia de servicii de cazare direct de la unitatea de
primire turistică).
4. Marketing internaţional
Organizaţiile de marketing ale destinaţiilor (DMO) din România promovează serviciile sau oferta
turistică pe piaţa Marii Britanii.
5. Mobilitatea internaţională a forţei de muncă
Firma « X » din România angajează personal din Marea Britanie, care îşi va desfăşura activitatea
în Marea Britanie (ex. agenţi de turism, reprezentanţi de vânzări, etc.)
Firma « X » din România angajează personal din Marea Britanie, după ce acesta din urmă a intrat
în România (ex. un hotel din România care angajează un director de marketing din Marea
Britanie).
46
TESTE DE EVALUARE
CAPITOLUL 1
1. Referitor la numărul turiştilor internaţionali se poate afirma că din 1950 el: a)a fluctuat
de-a lungul anilor b) a crescut relativ neîntrerupt c)s-a menţinut
aproximativ în acelaşi interval de variaţie d)nu se poate determina un
model de evoluţie
2. Contribuţia directă a sectorului T&C la PIB include: a) Cheltuielile
cu investiţiile în T&C b) Exportul de vizitatori c) Cheltuielile
guvernamentale colective d) Achiziţiile bunurilor şi serviciilor de la
Test furnizorii de pe piaţa internă
3. Principala motivaţie de călătorie a turiştilor internaţionali o reprezintă: a)vacanţele
(leisure) b)turismul de afaceri c)vizitarea rudelor şi prietenilor d)cunoaşterea altor culturi
e)aventura
4. Cel mai utilizat mijloc de transport în turismul internaţional este cel: a) aerian
b)rutier c)maritim d)feroviar
5. Turismul internaţional este format din: a)turism emiţător şi turism receptor b) turism
intern şi turism emiţător c)turism intern şi turism receptor d)turism naţional şi turism emiţător
e)turism naţional şi turism receptor
6. Exportul de turism reprezintă pentru o ţară „A”: a) cheltuielile făcute de turiştii străini în
ţara anlizată „A” b) cheltuielile făcute de turiştii rezidenţi din „A” în străinătate c)diferenţa dintre
cheltuielile turiştilor străini care vin în ţara „A” şi cele ale turiştilor rezidenţi care pleacă din ţara
„A” d)diferenţa dintre cheltuielile turiştilor rezidenţi care pleacă din ţara „A” şi cele ale turiştilor
străini care vin în ţara „A”
7. Enumeraţi şi prezentaţi succint factorii care au contribuit în mod deosebit la
dezvoltarea turismului internaţional (minim 5).
8. Enumeraţi indicatorii circulaţiei turistice internaţionale (minim 5).
47
CAPITOLUL 1
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
❖ BHATIA, A.K., International Tourism Management, Sterling Publishers Private Limited,
2001
❖ CLARKE, ALAN, CHEI, WEN, International Hospitality Management-Concepts and
❖ COLES, TIM & HALL, M.C (eds), International Tourism and Business, Routledge Taylor
and Francis Group, 2008, p.9
❖ COOPER, CHRIS, HALL, MICHAEL C., Contemporary Tourism: An International
❖ CRISTUREANU, CRISTIANA, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura
C.H.Beck, 2006
❖ GEE, CHUCK Y., FAYOS-SOLÁ, EDUARDO, International Tourism: A Global Perspective,
1997
❖ LUMSDON L., PAGE, S.J. (eds) (2004), Tourism and Transport: Issues and Agenda for
the New Millennium, Oxford: Elsevier. .
❖ PAGE, STEPHEN J., Transport and Tourism Global Perspectives, Third edition,
Pearson Education Limited, 2009
❖ POSTELNICU, GHEORGHE, Turism internaţional, Editura Risoprint, 2009
❖ PRIDEAUX, BRUCE, MOSCARDO, GIANNA, LAWS, ERIC, Managing Tourism And
❖ WACHOWIAK, HELMUT, Tourism and Borders-Contemporary Issues, Policies and
❖ ***www.unwto.org
❖ ***www.wttc.org
❖ ***www.iccaworld.com
❖ ***www.etc-corporate.org
❖ ***www.consumerbarometer.com
48
• SERVICII DE CAZARE, TRANSPORT ŞI

DISTRIBUŢIE ÎN TURISMUL
CAPITOLUL 2 INTERNAŢIONAL
SECVENŢA 4 • INDUSTRIA OSPITALITĂŢII LA NIVEL
INTERNAŢIONAL
1. Caracteristicile industriei hoteliere la nivel internaţional
2.Principalele grupuri şi lanţuri hoteliere internaţionale
3. Modalităţi de internaţionalizare a serviciilor hoteliere
4. Componentelor industriei ospitalităţii la nivel internaţional
5. Termeni standard în industria ospitalităţii. Indicatori hotelieri la nivel internaţional.
Aspecte legate de tarifele hoteliere internaţionale
1. Determinarea particularităţilor industriei hoteliere la nivel internaţional.
2.Identificarea şi caracterizarea celor mai mari şi importante grupuri şi lanţuri
hoteliere internaţionale.
3.Caracterizarea şi diferenţierea modalităţilor de pătrundere sau extindere pe
pieţele internaţionale ale lanţurilor hoteliere.
4.Cunoaşterea componentelor industriei ospitalităţii la nivel internaţional
III. Cuvinte cheie

industrie hotelieră, grupuri şi lanţuri hoteliere internaţionale, indicatori hotelieri,
industria MICE, tarife hoteliere
CAPITOLUL 2. SERVICII DE CAZARE, TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL
SECVENŢA 4. INDUSTRIA OSPITALITĂŢII LA NIVEL INTERNAŢIONAL
49

În modulul precedent a fost definit din punct de vedere tehnic şi conceptual turismul. Apoi au fost
prezentate şi explicate principalele concepte şi noţiuni utilizate în turismul internaţional (călător,
vizitator, turist, turism, industria turismului şi călătoriilor). Au fost descrise diverse forme de turism:
turism intern, naţional, emiţător, receptor, internaţional. S-a construit o tipologie a călătorilor. Au fost
evidenţiaţi factorii care au contribuit în mod deosebit la dezvoltarea turismului internaţional. S-a
realizat o clasificare a cererii turistice în funcţie de diverse criterii. Au fost definiţi şi exemplificaţi
principalii indicatori utilizaţi în cuantificarea dimensiunilor turismului internaţional. S-a discutat
despre Impactul economic al sectorului Turismului & Călătorilor la nivel internaţional: contribuţia
directă, indirectă şi indusă. Au fost enumerate componentele Industriei Turismului & Călătoriilor şi s-
a abordat problema dimensiunilor internaţionale ale afacerilor legate de turism şi călătorii.

 Caracteristicile industriei hoteliere la nivel internaţional
 Principalele grupuri şi lanţuri hoteliere internaţionale
 Modalităţi de internaţionalizare a serviciilor hoteliere
 Componentelor industriei ospitalităţii conform piramidei lui Maslow
 Particularităţi ale hotelurilor budget, hotelurilor din proximitatea aeroporturilor, centrelor de
întruniri şi conferinţe şi a altor forme de cazare la nivel internaţional.
 Trăsăturile industriei MICE la nivel internaţional.
 Termeni standard în industria ospitalităţii. Indicatori hotelieri la nivel internaţional.
 Aspecte legate de tarifele hoteliere internaţionale

În ciuda provocărilor economice datorate crizei globale, dezvoltarea hotelieră a continuat să
progreseze în 2015, când oferta de camere a crescut atât în cadrul hotelurilor independente, dar
mai ales în cadrul grupurilor hoteliere. Astfel oferta hotelieră internaţională a înregistrat o
creştere de 2,7% ajungând la peste 20 de milioane de camere (4,2% în cazul grupurilor hoteliere).
Din oferta de aproximativ 20 de milioane de camere de hotel la nivel internaţional, aproximativ 8
milioane aparţin grupurilor hoteliere. Există o diferenţă semnificativă între regiuni în ceea ce
priveşte ponderea numărului de camere deţinute de grupurile hoteliere în totalul ofertei de
cazare. Astfel, în SUA aproape 70% din camerele de hotel disponibile aparţin unor grupuri
hoteliere, în timp ce în Europa ponderea este de aproape 30% iar în America de Sud de circa 20%.
50
Ca tendinţă privind dezvoltarea pieţei hoteliere, pe viitor se aşteaptă o utilizare şi mai mare a
sistemului de franciză în industria hotelieră, considerată cea mai bună metodă de
extindere la nivel internaţional.
Analizând clasamentul celor mai mari grupuri hoteliere din lume la
nivelul anului 2015 ca şi capacitate de cazare deţinută exprimată în
număr de camere, se observă ca majoritatea sunt înregistrate ca şi
companii în Statele Unite ale Americii (6 poziţii deţinute în topul
primelor 10 grupuri hoteliere). Totuşi cel mai mare grup hotelier din lume
este Intercontinental Hotels Group (IHG) din Marea Britanie, grup cu peste
710 000 de camere. Sunte 3 grupuri hoteliere care au o ofertă de cazare De reţinut
de peste 700 000 de camere: IHG, Hilton Worldwide şi Marriot
International. In top se mai regăseşte un grup hotelier din Europa, mai precis din Franţa, şi anume
Accor ce ocupă poziţia a 6-a şi două grupuri hoteliere din China, Home Inns, respectiv Jin Jiang ce
ocupă poziţa a 9-a şi respectiv a 10-a. (prima prezenţă a unui grup hotelier din Asia în cadrul celor
mai mari grupuri hoteliere din lume). Ca şi număr de hoteluri deţinute, Wyndham Hotel Group din
SUA ocupă prima poziţie cu peste 7 600 de hoteluri, urmat de Choice cu aproape 6 400 de unităţi.
Grup hotelier =o companie de mari dimensiuni (tip-holding)- denumit şi grup de

societăţi hoteliere, care deţine în general mai multe lanţuri hoteliere integrate,
mărci şi know-how, una sau mai multe companii de gestiune hotelieră.
Lanţ hotelier = grup de hoteluri reunite sub o marcă unică (brand), care utilizează
aceeaşi strategie promoţională şi comercială şi care trebuie să respecte anumite
standarde de calitate. Pot fi lanţuri hoteliere voluntare (asociaţii de hoteluri
independente) sau integrate (incluse în cadrul grupurilor hoteliere).
Definiţie
51
Figura 14. Cele mai mari grupuri hoteliere din lume în funcţie de numărul de
camere deţinute
In Europa, ca număr de camere gestionate, cel mai mare grup hotelier este grupul Accor, cu
aproape 300 000 de camere deţinute, urmat de IHG cu circa 91 000 de camere şi Best Western cu
90 000 de camere.
276
000
91
90
82
69
60
57
53
51
47
52
O companie hotelieră sau grup hotelier are la dispoziţie mai multe modalităţi de pătrundere
sau extindere pe pieţele internaţionale :
(a) Investiţia străină directă (ISD) : crearea/construirea unei unităţi de la zero (« green
field investement ») sau preluarea unui hotel de pe piaţa externă
(preluarea Motel 6 de către grupul Accor).
 Avantaje : controlul deplin, proprietatea exclusivă şi profit
în totalitate.
 Dezavantaje : efort investiţional ridicat şi expunere la
riscuri economice şi politice.
De reţinut
In numeroase cazuri opţiunea de extindere pe pieţe externe cuprinde un
mix de soluţii tehnice. La nivel mondial, Accor este grupul hotelier care deţine cel mai mare număr
de camere în proprietate (achiziţii şi construcţii).
Tabelul 3. Primele 5 grupuri hoteliere din lume ca proprietăţi deţinute
Locul Grup Număr camere

1 Accor 282477
2 NH Hoteles 58355
3 MGM Mirage 48268
4 La Quinta 47149
5 Home Inns 46410
Sursa : MKG Hospitality Database, Mai, 2010
(b) Societatea mixtă (joint-venture) : parteneriat încheiat între o companie hotelieră

naţională a ţării « A» şi o firmă străină din ţara « B » în scopul extinderii activităţii
hoteliere pe piaţă. Punctul cel mai sensibil al acestor parteneriate îl reprezintă cota de
participare la capital maxim admisă a firmei străine, ceea ce atrage automat implicaţii
asupra modului de repartizare a profitului (ex. joint-venture-ul încheiat între Marriot
International şi AC Hotels din Spania în ianuarie 2011, cele 90 de unităţi din Spania, Italia
şi Portugalia fiind co-brandate sub denumirea AC Hotels by Marriot .
Acest joint-venture este considerat o strategie de tip « win-win »,atât pentru

firmele străine cât şi pentru cele autohtone, iar cel mai des utilizat raport al cotelor de
participare la capital în Europa şi Asia sunt 51/49.
(c) Franciza : contract sau reglementare juridică, prin care o companie

denumită francizor oferă unei alte companii denumite francizat
dreptul de a utiliza marca, know-how-ul, de a efectua operaraţii de
producţie şi comercializare sub numele francizorului, pentru o
perioadă determinată de timp în schimbul unor taxe (de afiliere De reţinut
şi exploataţie). Este principala formă de expansiune a lanţurilor
de hoteluri integrate, datorită dorinţei de dezangajare la nivel financiar. Cele 2 părţi sunt
independente din punct de vedere juridic şi financiar.
Tabelul 4. Primele 5 grupuri hoteliere : internaţionalizare pe bază de franciză
53

1 Wyndham 588893
2 Choice 487410
3 IHG 483379
4 Hilton Hotels 404866
5 Best Western 308477
(d) Alianţe strategice : « cooperative agreements » sau acorduri de conlucrare între 2 sau
mai multe companii hoteliere din doua ţări diferite pentru susţinere reciprocă. Printre
avantajele acestei modalităţi se numără: pătrundere rapidă pe piaţa externă, posibilitatea
valorificării avantajului creat de forţa lor financiară, partajarea costurilor operaţionale şi
promoţionale între cele 2 companii hoteliere, cumularea cunoştinţelor, sistemelor
informaţionale şi experienţei celor 2 companii.
(e) Consorţiile: termenul alternativ este lanţuri hoteliere voluntare.

Câteva caracteristici : utilizarea unei mărci comune, plata unei
taxe iniţiale şi a uneia pentru utilizarea sistemului de rezervare a
lanţului, obligativitatea respectării unor standarde de calitate, însă
autonomie în deciziile de management.
Unele consorţii sunt organizate ca asociaţii non-profit, membrii De reţinut
plătind o taxă pentru serviciile comune. In general în cadrul
consorţiilor se regăsesc hoteluri independente de dimensiuni reduse.
(f) Contracte de management : se bazează pe know-how şi cunoştinţe specializate. Se

referă la dreptul de utilizare a fondului comercial, iar firma de management fie primeşte de
la proprietar un tarif şi un procent din profitul brut, fie exploatarea fondului comercial se
face pe contul firmei de management şi în acest caz ea cedează o parte din profit şi/sau din
cifra de afaceri proprietarului.
Tabelul 5. Primele 5 grupuri hoteliere din lume : internaţionalizare pe baza contractelor

de management

1 Marriot Int. 265545
2 IHG 154764
3 Starwords Resorts 153791
4 Hilton Hotels 153110
5 Accor 108219
54
Analizând topul celor mai mari lanţuri hoteliere reunite sub acelaşi brand, se observă că
primele 2 poziţii au rămas neschimbate faţă de anul 2012. Cel mai mare
lanţ hotelier din lume este Holiday Inn+HI Express (din cadrul
grupului IHG) cu peste 420 000 de camere şi 3300 de hoteluri deţinute.
Pe poziţia secundă se află Best Western (care este cel mai mare lanţ
hotelier sub aceeaşi marcă, ca număr de unitaţi deţinute) cu o capacitate
de peste 300 000 de camere şi 4018 unităţi. Unităţile de cazare incluse în
cadrul celor 2 lanţuri hoteliere au o capacitate mai redusă (un număr Ştiaţi că?
mediu de 75-125 de camere), în schimb unităţile lanţurilor hoteliere de
pe poziţia 3 (Marriot Hotels Resorts) sau 5 (Hilton Hotels&Resorts) au o capacitate mult mai
ridicată (un număr mediu de 340-360 de camere).
Tabelul 6. Cele mai mari lanţuri hoteliere la nivel internaţional (hoteluri sub aceeaşi
marcă)
Cele mai multe din marile lanţuri hoteliere provind din SUA. Din cele 15 de lanţuri:
 3 aparţin grupului Windham Hotel Group;
 2 aparţin grupului Accor ;
 2 aparţin grupului Choice ;
 2 aparţin grupului Marriot International;
 2 aparţin grupului Hilton.
In Europa, cel mai mare lanţ hotelier prezent este ibis Mega Brand, cu aproximativ 133000 de
camere, urmat de Best Western cu 82 000 de camere şi Holiday Inn+HI Express cu 67000 de
camere.
55
133 000
82 000
67 000
61 000
59 000
43 000
36 000
~36 000
O abordare a industriei ospitalităţii (servicii de cazare şi restauraţie) prin intermediul piramidei

lui Maslow surprinde următoarea repartizare a unităţilor de cazare şi restauraţie.
Tabelul 7. Componentele industriei ospitalităţii conform piramidei lui Maslow
Nivel
Tipul nevoii Cazare Restuaraţie
ierarhic
Cele mai bune restaurante din

5 Implinire de sine Hoteluri « boutique »
lume (« world’s best… « )
« Resort hotel » Restaurante de top (« leading
4 Statut
(complexe hoteliere) restaurant »)
Restaurante cu specific
3 Apartenenţă Hoteluri « business »
(tematice)
Hoteluri din proximitatea
2 Securitate Lanţuri de restaurante
aeroporturilor
1 Fizice Hoteluri « budget » Fast-food, « pub catering ».
56
Caracteristicile Hotelurilor « budget » :
❖ teoretic, orice hotel sub 4 stele;

❖ minim 50 de camere;
❖ în general, poartă marca (brandul) unui lanţ hotelier;
❖ design standardizat;
❖ servicii « no-frills » (servicii fără pretenţii, facilităţi reduse
privind servirea mesei şi băuturile);
❖ ele au apărut în SUA, o dată cu sistemul de autostrăzi interstatale.
De reţinut
❖ un hotel budget de 100 de camere ar putea fi condus eficient de
o echipă de 20 de angajaţi full-time (Mintel, 2003) ;
❖ în Europa :
 Franţa deţine prima poziţie în ceea ce priveşte piaţa hotelurilor budget ;
 Marea Britanie se situează pe poziţia secundă cu brandurile Whitbread’s Travel
Inn şi Compass’Travelodge ce controlează 53% din piaţă ;
 Germania ocupă a treia poziţie, dominată de mărcile Ibis şi Etap ;
 Accor şi Groupe Envergure (operatori turistici francezi) deţin în Europa 2/3 din
numărul de camere aparţinând unor branduri hoteliere de tip « budget ».
Alimentaţia Fast-food :
❖ Deţine aproximativ 30% din vânzările meselor servite în oraş (« eating out »; « food-
away from home »);
❖ Include următoarele subpieţe: burger (1/3 din vânzări), sandwich-uri, pizza şi paste şi
altele.
« Pub catering » :
❖ Este un sector aflat in expansiune;
❖ Mâncarea a devenit tot mai importantă în tranzacţiile localurilor de acest gen, pe
măsură ce vânzările de băutură au scăzut ;
Trăsăturile Hotelurilor din proximitatea aeroporturilor :

❖ Segment distint de piaţă, ce oferă servicii specifice călătorilor a căror durată a
călătoriei este foarte scurtă ;
❖ Camere de dimensiuni mici şi spaţii comune reduse ;
❖ Orarul de check-in şi chek-out extrem de flexibil;
❖ Serviciile de spălătorie şi curăţătorie extrem de prompte (clienţi care au la dispoziţie
doar câteva ore) ;
❖ Au început să încorporeze facilităţi pentru întruniri ;
❖ Ţintesc oamenii de afaceri de pe plan local şi organizaţiile ce găzduiesc conferinţe la
nivel regional ;
❖ Au un grad de ocupare relativ constant în cursul anului ;
❖ In weekend-uri rata de ocupare este în general mai ridicată decât la hotelurile urbane
ce ţintesc turismul de afaceri.
57
Trăsăturile Hotelurilor şi centrelor de conferinţe :
În multe oraşe europene, ponderea turismului de afaceri depăşeşte de 2 sau 3 ori ponderea
turismului « leisure » (Bradley et al. 2002). In literatura de specialitate de pe plan internaţional se
foloseşte acronimul MICE (meetings, incentives, conferences and
exhibitions) pentru a desemna piaţa întrunirilor, călătoriilor de stimulare
sau recompensare, conferinţelor şi târgurilor şi expoziţiilor, cu parte a
turismului de afaceri în care destinaţia finală poate fi supusă
influenţelor de marketing şi acţiunilor promoţionale. Există două mari
segmente ale pieţei MICE :
(1) întrunirile organizaţiilor (« association meetings ») care sunt
De reţinut
organizate de asociaţiile guvernamentale internaţionale, asociaţiile
şi organizaţiile non-profit.
(2) întrunirile corporatiste sau antreprenoriale (« corporate meetings »), organizate de
companiile comerciale (firmele) din sectorul privat (Price Waterhouse Coopers, 2001).
Definţia propusă de WTO (2006) lărgeşte spectrul activităţilor incluse în sectorul MICE, astfel:
(1) activităţile realizate de organizaţii privind promovarea, vânzarea şi organizarea de
întruniri şi evenimente;
(2) produse şi servicii care includ întruniri de afaceri ale firmelor, asociaţiilor şi autorităţilor;
(3) călătorii de stimulare oferite angajaţilor de către companii ;
(4) seminarii, congrese, conferinţe, convenţii;
(5) târguri şi expoziţii.
Cele două organisme care se ocupă cu gestionarea şi cuantificarea fluxurilor de date şi informaţii
cu privire la piaţa MICE sunt Asociaţia Internaţională a Congreselor şi Intrunirilor (ICCA) şi
Uniunea Asociaţiilor Internaţionale (UIA). Conform ultimului raport statistic publicat în anul
2013, în anul 2013 au fost organizate 11 685 întruniri internaţionale (întruniri organizate de
organisme internaţionle, sau cu o puternică participare internaţională : cel puţin 40% participanţi
străini, de cel puţin 5 naţionalităţi, cu o durată de cel puţin 2-3 zile, cu cel puţin 50 de participanţi
per întâlnire), cu 535 mai multe ca în anul precedent.
❖ Europa este cea mai populară destinaţie din acest punct de vedere, cu 54,4% din
întruniri organizate. America de Nord se situează pe poziţia a doua. Totuşi partea lor de
piaţă a scăzut în ultimul timp, datorită creşterii popularităţii regiunilor Africa, Asia şi
America Latină.
❖ Numărul mediu de participanţi per întrunire a scăzut gradual (în 2000 erau 812, în
2007 erau 593). In 2009 aproape 30% din întruniri au avut între 50 şi 149 de participanţi.
In America de Nord se înregistrează cel mai ridicat număr de participanţi per întrunire
(situaţie neschimbată în ultimii 10 ani).
 Număr de întruniri :
58
 La nivel de ţară : SUA este lider în ceea ce priveşte numărul de întruniri cu

caracter internaţional organizate (829). Germania ocupă
poziţia secundă (729) şi Spania locul 3 (562). România
ocupă locul 52 cu 44 de întruniri
 La nivel de oraş : deşi Viena a ocupat prima poziţie din
anul 2005 la acest capitol, în anul 2013 Parisul este oraşul
cu cele mai multe întruniri internaţionale organizate (204)
Madridul ocupă poziţia a 2-a (186), iar Viena poziţia a 3-a
Ştiaţi că?
(182). Bucureştiul ocupă locul 79 cu 32 de întruniri.
 în top 10 oraşe cu cele mai multe întruniri internaţionale, cu
excepţia Barcelonei, de pe locul 4 şi a Istanbulului de pe locul 8, toate sunt
capitale.
❖ Număr total de participanţi :
 La nivel de ţară : SUA este lider şi în ceea ce priveşte numărul total de
participanţi la întrunirile internaţionale. Si în acest caz, Germania deţine a două
poziţie.
 La nivel de oraş : în ceea ce priveşte numărul de participanţi la evenimente,
podiumul are aceeaşi componenţă, însă ordinea este : Viena, Paris, Madrid.
❖ Perioda de desfăşurare : în general, perioada cea mai încărcată în evenimente de acest
gen este din luna Mai până în Noiembrie, cu luna Septembrie punct de vârf.
❖ Frecvenţă : cele mai multe întruniri internaţionale au caracter anual.
❖ Locaţii utilizate : încă din anul 2005, hotelurile cu facilităţi pentru întruniri au fost
utilizate într-o proporţie mai ridicată decât centrele de conferinţe sau cele expoziţionale. In
2009, 44% dintre întruniri au fost organizate în cadrul hotelurilor de acest gen. Centrele
de conferinţe şi expoziţii ocupă poziţia a doua cu 26,6%. Alte locaţii utilizate includ :
universităţi, castele, teatre, vase de croazieră, etc.
❖ Tematică : cele mai multe întruniri internaţionale au fost organizate în domeniul
Medicinei (17,8%). Al doilea domeniu ca popularitate este Tehnologia, iar al treilea
Stiinţele. Industria şi Educaţia ocupă o poziţie relativ stabilă în numărul întrunirilor
organizate, în timp ce Stiinţele Sociale au scăzut ca importanţă.
❖ Taxe şi cheltuieli : din 2005 taxa de înregistrate (suma cheltuită pentru participare),
atingând 590 de dolari per participant în 2009.
În industria hotelieră internaţională se folosesc, de asemenea, termeni standard pentru a
descrie tipurile de spaţii de cazare. O mare parte din aceşti termeni îşi au originea în SUA şi au
aplicaţie universală.
❖ termenul single este folosit pentru a descrie spaţiul închiriat unei
singure persoane, dar nu implică, în mod obligatoriu, dotarea
camerei cu un pat individual. De fapt, în realitate, adeseori în
aceste camere se găsesc paturi de dimensiuni mari, de tip Queen
sau King.
❖ o cameră dublă (double room) este o cameră cu un pat dublu,
închiriată unui nr. de 2 persoane. Termenul twin este folosit De reţinut
pentru a desemna spaţiul de cazare cu 2 paturi individuale.
❖ termenul twin-double desemnează spaţiul de cazare cu 2 paturi duble, care se închiriază
unui nr. de 2,3 sau 4 persoane.
59
❖ apartamentul (suite) este considerat cel mai bun spaţiu de cazare într-un hotel, dar şi cel
mai scump. În general are unul sau mai multe dormitoare şi sufragerii. Poate avea bar,
una sau mai multe băi, o bucătărie mică, precum şi alte dotări.
❖ atunci când apartamentul este amplasat pe 2 nivele, cu scară interioară, se numeşte
duplex.
❖ unele hoteluri au penthouse suite, care are ieşire pe acoperişul hotelului, cu grădină pe
acoperiş, piscină, uneori teren de tenis şi alte dotări.
❖ apartamentul junior (junior suite) este o cameră mare, divizată în spaţiu de zi şi spaţiu de
dormit, care a devenit din ce în ce mai popular în hotelurile din întreaga lume.
Alte forme de cazare
(1) Reşedinţe secundare în staţiuni (în proprietate deplină)

(2) Reşedinţe secundare în coproprietate cu o ofertă de servicii colective comune
(condominium)
Condominium-ul reprezintă, din punct de vedere legal, o reşedinţă aflată în proprietate
individuală în cadrul unui proiect care include mai multe asemenea proprietăţi, folosind în
comun, a unui aferent imobiliar, a societăţii de gestiune, sau chiar în mod direct de proprietar.
Pentru ca un asemenea condominium să aibă succes, este necesară
desfăşurarea unei activităţi de planificare care ia în considerare câţiva
factori, între care îi menţionăm pe cei mai importanţi:
❖ condominium-ul trebuie conceput ca o parte integrantă a comunităţii;
❖ trebuie să dispună de câteva facilităţi hoteliere ca de exemplu, hol şi
recepţie, cu birouri pentru manageri şi activităţi de suport
(contabilitate etc.). Dotările pentru pregătirea şi servirea mesei sunt, De reţinut
de obicei, opţionale;
❖ trebuie să fie conceput pentru a fi ocupat atât de o singură persoană – proprietarul, cât şi
pentru a putea fi divizat în mai multe unităţi de închiriat separat.
(3) Reşedinţe secundare în proprietate multiplă (Time-sharing)

Conceptul de time-sharing constă în diviziunea proprietăţii şi folosirea aceleiaşi unităţi de cazare
de către mai mulţi investitori, fiecare dintre aceştia achitând o cotă parte din investiţie şi având
dreptul de a folosi proprietatea într-o anumită perioadă a anului.
Time-sharing-ul diferă de condominium unde investitorul deţine proprietatea completă asupra
unităţii de cazare. Atracţia acestei forme de cazare constă în tendinţa lor spre stilul de cazare
specific apartamentelor. Poate fi parte într-un hotel, staţiune sau condominium. În prezent,
funcţionează 2 tipuri de bază de time-sharing şi anume: sistemul interval şi sistemul drept de
folosinţă, pe care vom încerca să le explicăm prin următoarele exemple.
❖ Ex: Să presupunem că un întreprinzător se decide să realizeze un program time-sharing, fie achiziţionând un hotel
vechi, un bloc cu apartamente, fie să construiască o clădire nouă într-o zonă a unei staţiuni turistice. El poate lua
decizia de a diviza anul calendaristic în 26 segmente a câte 2 săptămâni fiecare, şi corespunzător acestor segmente
să vândă investiţia unui nr. de 26 de persoane diferite.
În cazul sistemului drept de folosinţă, cumpărătorii nu intră în posesia titlului de proprietate,

având în schimb dreptul de a utiliza proprietatea timp de 2 săptămâni, pentru un nr. garantat de
60
ani, în timp ce titlul rămâne la întreprinzător.În cadrul sistemului interval, cumpărătorii vor
împărţi proprietatea deţinută în comun.
În ambele variante cumpărătorii participă cu cotă parte la costurile de întreţinere, taxe şi alte
cheltuieli asociate acestor unităţi de cazare, şi beneficiază de câteva avantaje:
❖ un loc de cazare garantat, într-o zonă de vacanţă, pentru mulţi ani în
viitor;
❖ achitarea unei cote părţi din cheltuieli, sumă care poate fi mai mică
comparativ cu cea determinată de închirierea unei camere de hotel sau
a unei case de vacanţă;
❖ o investiţie iniţial scăzută în comparaţie cu avansul şi plăţile lunare
necesare cumpărării şi înteţinerii unei case de vacanţă sau a unui De reţinut
condominium;
❖ o şansă de a schimba unităţile time-sharing cu persoane care deţin unităţi similare în alte zone
sau staţiuni turistice, schimburi efectuate , de regulă, prin intermediul companiei time-
sharing.
Pe plan mondial, aceste unităţi de cazare sunt gestionate într-o măsură tot mai mare, de către
companii majore de management hotelier internaţional, precum Marriott, Hilton Hotels
Corporation sau Disney.
Conceptul de time-sharing reprezintă un aspect controversat al industriei hoteliere, fiind criticat
de unele persoane care susţin că unele forme de time-sharing utilizează tactici de vânzare
presante sau care invocă faptul că aceste unităţi urmează să preia clientela tradiţională a
hotelurilor din zona respectivă. Indiferent de aceste aspecte, time-sharing-ul are, în prezent, un
rol bine deţinut în activitatea de cazare turistică.
Aspecte legate de Tarifele hoteliere internaţionale

Pe piaţa serviciilor hoteliere se înregistrează o mare diversitate de clase tarifare (Cristureanu,
2006), după cum urmează:
 RR (rack rate) = tariful afişat la recepţie
 Trade fair = tarife în perioada târgurilor şi evenimentelor, când creşte
cererea oamenilor de afaceri (cel mai ridicat tarif)
 Corp = tariful companiilor cu care unitatea hotelieră încheie contracte
de colaborare
 ROH (Run of the House)= tarif afişat pe sistemele de rezervare şi
De reţinut
valabil o perioadă de timp în care se apreciază o rată de ocupare
scăzută
 IntGov (International Government) = tariful special pentru organismele internaţionale
 LocalGov (Local Government)=tariful pentru instituţiile publice (cel mai scăzut)
61
Tabelul 9. Exemple de tarife hoteliere (Sofitel)
Pe baza tarifelor, unităţile hoteliere calculează o serie de indicatori privind profitabilitatea sau
rentabilitatea financiară a activităţii de cazare:
 ARR (Average Room Rate)= Tariful mediu pe cameră utilizată
(raportul încasărilor totale la numărul de camere disponibile şi
utilizate pe întregul an)
 RevPar (Revenue per Available Room)= Incasarea medie pe
cameră disponibilă (raportul încasărilor totale la numărul de De reţinut
camere disponibile pe întregul an)
 ADR (Average Daily Rate)= Tariful mediu zilnic, calculat ca raport între veniturile
obţinute zilnic prin închirierea camerelor şi numărul de camere utilizate.
 OBS. RevPar≤ADR
Tabelul 10. Gradul mediu de ocupare, ARR ş RevPAR pe tipuri de unităţi de cazare (2013)
În ceea ce priveşte indexul tarifelor hoteliere, cele mai scumpe camere de hotel se gasesc în Oman,
Monaco, Mauritius şi Arabia Saudită (preţul mediu al unei camere de hotel fiind de 186, 184, 171,
150 respectiv 147 de lire sterline) . Cele mai scumpe hoteluri de 5 stele se găsesc în Geneva (preţ
mediu al unei camere: 375 de lire sterline), New York, Paris, Tokyo şi Los Angeles. Cele mai
accesibile camere de hotel de 5 stele pot fi rezervate în Varşovia (preţ mediu al unei camere: 75
de lire sterline), Pisa, Tallinn, Budapesta şi Lisabona.
62
În funcţie de indicatorul RevPar (Venit mediu pe cameră disponibilă), regiunea Orientul

Mijlociu/Africa se află pe prima poziţie, cu o valoare de aproximativ 100 $, urmată de Europa cu
aproximativ 90$.
Cel mai ridicat grad de ocupare a hotelurilor la nivel internaţional se înregistrează în oraşele
importante pentru turismul de afaceri. Aici se înregisrează grade de ocupare de peste 80%
(Tokyo, Hong Kong, Melbourne, New York etc.).
63
• SERVICII DE CAZARE, TRANSPORT

ŞI DISTRIBUŢIE ÎN TURISMUL
CAPITOLUL 2
INTERNAŢIONAL
SECVENŢA 5 • PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A SERVICIILOR DE
TRANSPORT AERIAN
1. Factori care au contribuit la dezvoltarea transportului aerian la nivel internaţional.
2. Alianţe ale liniilor aeriene internaţionale
3. Rolul aeroporturilor internaţionale şi. tipologia serviciilor oferite de companiilor
aeriene.
4. Tipuri de rute şi tipuri de tarife din transportul aerian

1. Cunoaşterea factorilor care au contribuit la dezvoltarea transportului aerian
la nivel internaţional.
2. Prezentarea principalelor alianţe ale liniilor aeriene internaţionale;
prezentarea şi analiza ofertei companiilor aeriene.
4. Cunoaşterea tipurilor de rute şi o tipurilor de tarife din transportul aerian.
5. Identificarea caractersticilor companiilor low-cost.
III. Cuvinte cheie

transport aerian, tarife aerian aeroport internaţional, alianţe aeriane, companii
aeriene, rute, low-cost
SECVENŢA 5. PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A

SERVICIILOR DE TRANSPORT AERIAN
64

În modulul precedent au fost prezentate caracteristicile industriei hoteliere la nivel
internaţional, principalele grupuri şi lanţuri hoteliere internaţionale. Au fost analizate succint
modalităţile de internaţionalizare a serviciilor hoteliere. Au fost enumerate şi descrise
componentele industriei ospitalităţii conform piramidei lui Maslow. Au fost creionate
particularităţile hotelurilor budget, hotelurilor din proximitatea aeroporturilor, centrelor de
întruniri şi conferinţe şi a altor forme de cazare la nivel internaţional. Au fost identificate
trăsăturile industriei MICE la nivel internaţional. Au fost definiţi şi exemplificaţi termenii
standard din industria ospitalităţii şi indicatorii hotelieri la nivel internaţional.

 Factori care au contribuit la dezvoltarea transportului aerian la nivel internaţional.
 Rolul şi impactul vânzărilor electronice de zboruri
 Alianţe ale liniilor aeriene internaţionale
 Rolul aeroporturilor internaţionale.
 Tipologia serviciilor oferite de companiilor aeriene.
 Tipuri de rute şi tipuri de tarife din transportul aerian.
 Caracteristici şi avantaje ale companiilor low-cost.

Dezvoltarea transportului aerian, începând cu cea de-a doua jumătate a sec. XX, a avut o
contribuţie însemnată la dezvoltarea turismului, atât de afaceri cât şi de plăcere. Turismul cu
avionul a devenit sigur, confortabil, rapid şi, mai presus de toate, ieftin din 2 motive. Primul
motiv este dezvoltarea extraordinară a tehnologiei aeronautice şi, în special, dezvoltarea
avionului cu reacţie (jet):
❖ primul avion cu reacţie comercial a zburat la începutul deceniului 5 şi a contribuit la scăderea costurilor /
pasager km (în comparaţie cu costurile altor forme de transport, în special cel naval);
❖ atât avioanele în ansamblu, dar mai ales motoarele, aripile, fuselajele au continuat să
fie îmbunătăţite, au fost proiectate să-şi reducă greutatea, să consume mai puţin
combustibil;
❖ a crescut capacitatea de transport a aeronavelor, ceea ce a determinat şi scăderea
preţului de transport (cea mai aeronavă operată pe zborurile comerciale este
AIRBUS A380 cu aproximativ 500 locuri);
❖ începând cu anii ’80, accentul s-a pus pe încercările de reducere a zgomotului produs
de avioane şi scurtarea pistelor de decolare şi de aterizare. Datorită costurilor cu
Citire
reechiparea şi modificările aeronavelor, guvernul a fost presat de companiile aeriene
să accepte creşterea frecvenţei zborurilor de noapte, descongestionând astfel orarul şi crescând productivitatea;
❖ decolările şi aterizările scurte (STOL- short take-off and landing) realizate de aeronavele aparţinând British
Airspace au contribuit la revoluţionarea activităţii aeriene, permiţând astfel amplasarea aeroporturilor mai
aproape de centrul oraşelor (ex. London City Airport).
Al doilea motiv este reprezentat de creativitatea transportatorilor aerieni dar şi a altor

întreprinzători din turism, exemplificată prin:
❖ introducerea unor tehnici variate de stabilire a preţurilor: vânzări în avans (Advance Purchase Excursion -
APEX); programe de zbor frecvent (frequent flyer) prin care pasagerii beneficiază de mile gratuite adiţionale în
transport, în funcţie de distanţa parcursă, acumulată cu un transportator, toate acestea contribuind la
reducerea tarifelor de zbor şi creşterea coeficientului de ocupare al avioanelor.
65
❖ includerea în sistemele “charter” a aeronavelor, atât ad-hoc (în weekend), cât şi pe baza deplasărilor în serie în
perioadele de sejur (când aeronavele se află la dispoziţia firmelor de turism pe întreaga perioadă a sezonului,
iar uneori chiar tot anul).
Performanţa economică a pieţei transportului aerian la nivel internaţional
 Consumatorii beneficiază de tarife tot mai scăzute (datorate în principal scăderii

preţului la combustibil), de tot mai multe rute şi cheltuie aproximativ 1% din PIB-ul
mondial pe transportul aerian.
 In ultimii 20 de ani s-au înjumătăţit costurile transportului aerian şi s-au dublat oraşele
perechi (aproximativ 16 000 de oraşe-perechi unice conectate).
 Autorităţile câştigă substanţial de pe urma taxelor provenite din
sectorul transportului aerian - 125 de miliarde de dolari la nivelul
anului 2014.
 Gradul de ocupare a aeronavelor se estimează că va scădea ca
urmare a creşterii capacităţii de transport (la nivelul anului 2015,
s-au investit 180 de miliarde de dolari în aproximativ 1700 de
aparate noi de zbor). De reţinut
 Numărul de locuri de muncă în acest sector va ajunge la 2,45 de
milioane, productivitatea va creşte cu 4,8% iar valoarea brută adăugată per angajat va fi
de aproximativ 109 000$ (GVA/angajat).
 America de Nord este regiunea cea mai performantă cu o marjă de profit net după
impozitare de 6%, iar Africa este pe ultima poziţie cu o marjă de 1,1%.
 In anul 2015 se estimează că cererea pentru transportul aerian a fost de 820 de miliarde
dolari, în 2016 ea urmând să crească cu 7% (rata medie în ultimii 20 de ani a fost 5,5%).
 Randamentul mediu al capitalului investit în industria aeriană (ROIC) este de aproximativ
7% (la nivelul anului 2015)
Estimare 2015
Cheltuieli cu transportul aerian 823 miliarde $
Cheltuieli cu tansportul aerian efectuate de în scop turistic 644 miliarde $
Pasageri transportaţi 3, 53 miliarde
RPKs (pasageri-kilometri transportaţi) 6 552 miliarde
Număr de aeronave ~27 000
Număr de locuri (scaune) disponibile 3, 7 milioane
Mărimea medie a aeronavelor (număr mediu de locuri) 139
Număr de zboruri 35, 4 milioane
Gradul mediu de ocupare al curselor/aeronavelor (factor de 79,6%
încărcare ; « passenger load factor »)
Factorul de încărcare necesar pentru atingerea pragului de 62,8%
rentabilitate al gradului
Sursa : IATA: PERFORMANCE OF THE AIRLINE INDUSTRY, Decembrie 2014
66
Principalii termeni utilizaţi în cercetările statistice referitoare la transportul aerian

(conform Metodologiei Institutului Naţional de Statistică, 2006):
 Operator de transport aerian comercial (companie aeriană): persoană juridică

autorizată angajată în operarea aeronavelor proprii sau închiriate, deţinătoare a unui
certificat de operator aerian şi a unei licenţe valide. Raportarea statistică este efectuată
de către linia aeriană care operează zborul respectiv.
 Serviciu de transport aerian comercial: operarea unei aeronave într-una sau mai multe
etape de zbor desfăşurate regulat sau nu, destinate transportului public contra cost de
pasageri şi/sau mărfuri şi poştă.
 Serviciu de transport aerian comercial regulat (după grafic):
serviciu furnizat prin zboruri sau extra zboruri în cazul afluenţei
traficului, desfăşurate conform unui orar publicat sau cu o
frecvenţă care să constituie o serie sistematică, deschis rezervărilor
directe de către public.
 Serviciu de transport aerian comercial neregulat: serviciu De reţinut
furnizat prin zboruri comerciale altele decât cele regulate. Sunt
incluse zborurile de tip taxi aerian.
 Zbor internaţional: transport de pasageri şi/sau mărfuri şi poştă care se desfăşoară
către, dinspre, în interiorul sau între ţări diferite de cea în care se află sediul
operatorului de transport.
 Zbor intern: transport de pasageri şi/sau mărfuri şi poştă diferit de transportul
internaţional.
 Etapă de zbor: în transport internaţional este considerat zborul unei aeronave în care
aeroporturile de decolare şi aterizare se află în alt stat decât cel în care operatorul de
transport îşi are sediul. În transport intern, aeroporturile de decolare şi aterizare se află
în statul în care operatorul de transport îşi are sediul.
 Pasageri transportaţi: reprezintă pasagerii unui zbor având acelaşi număr, înregistraţi
o singură dată. ; numărul de pasageri în fiecare etapă a unui zbor.
 Pasageri îmbarcaţi şi debarcaţi: pasagerii înregistraţi într-un aeroport, care încep sau
finalizează o călătorie (la decolare sau respectiv, aterizare). Sunt incluşi pasagerii de
transfer sau în tranzit indirect, adică pasagerii care aterizează şi apoi decolează cu altă
aeronavă într-un interval de 24 ore, sau cu aceeaşi aeronavă purtând un alt număr. Sunt
excluşi pasagerii în tranzit direct – pasagerii care, după o scurtă oprire, continuă călătoria
cu acelaşi zbor sau unul având acelaşi număr cu zborul de sosire.
 Locuri pasageri disponibile: numărul de locuri pentru pasageri care pot fi

transportate în fiecare etapă a unui zbor
 Pasageri-kilometri: suma produselor dintre numărul de pasageri transportaţi în
fiecare etapă de zbor şi lungimea – în km - a acesteia (RPKs).
 Locuri pasageri-kilometri disponibile: suma produselor dintre capacitatea de
transport (pasageri) pentru fiecare etapă de zbor şi lungimea – în km - a acesteia.
(AKS).
67
➢ Indicatorii de capacitate de transport, respectiv: locuri pasageri disponibile (număr), locuri

pasageri-kilometri disponibile (mii), se înregistrează: în curse regulate
şi curse neregulate, fiecare în transport naţional şi internaţional.
➢ Indicatorii pasageri transportaţi (număr), respectiv, pasageri-
kilometri transportaţi (mii) se înregistrează: în curse regulate şi curse
neregulate, fiecare în transport naţional şi internaţional.
➢ Indicatorii pasageri îmbarcaţi şi pasageri debarcaţi, respectiv
pasageri-kilometri îmbarcaţi (mii) şi pasageri-kilometri debarcaţi
(mii), se înregistrează: în transport internaţional, în curse regulate şi Ştiaţi că?
curse neregulate, pentru fiecare aeroport de debarcare, respectiv
îmbarcare.
O ilustrarea grafică a ultimilor indicatori definiţi, « RPK » si ASK », respectiv a factorului de

încărcare « load factor » în transportul aerian se regăseşte mai jos :
68
La nivel mondial, în anul 2014, conform indicatorului RPK calculat pe

zborurile internaţionale, Europa este lider de piaţă cu o cotă de 38%,
urmată de regiunea Asia-Pacific cu o cotă de 27%. In ceea ce priveşte
zborurile interne (« domestic travel »), lider de piaţă este America de
Nord cu o cotă de 44%, urmată de Asia-Pacific cu o cotă de 38%. Astfel,
regiune Asia-Pacific deţine 31% din pasagerii-kiloteri transportaţi, Europa
şi America de Nord au fiecare aproximativ 25%, Orientul Mijlociu are 9%,
America Latina şi Caraibele 5%, iar Africa 2%. Cel mai ridicat grad de De reţinut
ocupare a curselor se întâlneşte în cadrul Americii de Nord (83, 5%), iar cel
mai scăzut în cazul Africii (68,3%).
Pentru a-şi promova şi vinde serviciile, companiile de transport aerian îşi desfăşoară activităţile
într-un mediu de distribuţie extrem de fragmentat şi dinamic. Analizele căutărilor pe motorul
« Google » demonstrează că un călător tipic utilizează 22 de site-uri web pentru a-şi planifica o
călătorie, în mai multe sesiuni, înainte de achiziţia acesteia (“The 5 Stages of Travel”
http://www.thinkwithgoogle.com/insights/featured/five-stages-of-travel/)
Totuşi, călătorii care se bazează exclusiv pe site-urile online de călătorii pot adesea să nu
primească toate informaţiile de care au nevoie pentru a lua o decizie în deplină cunoştinţă de
cauză. De exemplu, intermediarii online nu pot să îi informeze pe călătorii pe distanţe lungi care
implică transportatori multipli cu privire la cele mai bune tarife oferite de companiile aeriene ce
oferă zboruri In cadrul unei alianţe, la disponibilitatea unor cabine la clasa « premium economy »,
existenta unor facilităţi în timpul zoborului ca Wi-Fi gratuit, audio/video la cerere, etc.
Să luăm în considerare cazul unui călător de afaceri, care nu beneficiază de avantajele unui program de
loialitate şi care trebuie să efectueze o călătorie complexă de la Burlington, Vermont-Miami, Florida-Lima,
Peru-Londra, Anglia-Madrid, Spania-Burlington. El nu poate călători la clasa business, dar poate rezerva un
loc la clasa « premium economy » sau locuri la clasa « economy » cu spaţiu suplimentar pentru picioare.
Agenţii de turism din agenţiile tradiţionale cunosc cu siguranţă beneficiile zborurilor consolidate din cadrul
unei alianţe, dar pot să nu aibă informaţii despre politica de verificare a bagajelor sau alte servicii şi produse
ale liniilor aeriene pe care nu le rezervă în mod obişnuit.
Astfel, zborul Burlington-Miami este operat de American Airlines prin JFK, cu segmentul Burlington-JFK
rezervat prin partajarea codurilor de operare (« code-share ») pe un zbor efectuat de JetBlue.Miami-Lima este
operat de către LAN, Lima-Londra de către Iberia (via Madrid), Londra-Madrid de către British Airwyas, iar
69
pentru Madrid-Burlington se utilizează coduri de operare partajate : Madrid-JFK operat de către Iberia, iar
JFK-Burlington de către JetBlue.
Ar mai trebui să luăm în considerare şi variatele diferenţe pe care pasagerul le experimentează şi de care ar
trebui să ştie în momentul în care planifică şi rezervă această călătorie :
 JetBlue oferă transportul gratuit a unui bagaj, dar American Airlines nu are această facilitate pentru
zborurile interne la clasa « economic ». Astfel, pasagerul va trebuie să plătească o taxă de bagaj
pentru Burlington-Miami.
 JetBlue oferă o secţiune cu locuri cu spaţiu suplimentar pentru picioare pe
fiecare zbor, dar vinde aceste locuri pe website-ul şi chioşcurile proprii.
American Airlines nu oferă această facilitate pe toate zborurile sale, iar
pasagerii de pe JetBlue pot achiziţiona aceste locuri doar la aeroport.
 JetBlue oferă gustări şi servicii TV gratuit pe zborurile sale, dar American
Airlines nu.
 American Airlines oferă acces Wi-Fi pe zborurile principale, JetBlue nu. Din
păcate, în general, cele mai multe site-uri de călătorii, agenţii de turism online
Citire
nu precizează dacă există sau nu acces Wi-Fi în timpul zborului pentru pasageri. Website-urile
companiilor aeriene, aplicaţiile mobile sau procesele de check-in online specifică acest lucru.
 Atât LAN cât şi Iberia oferă cabine “premium” la clasa economic pe zborurile pe distanţe lungi,
informaţii necomunicate în general de către intermediarii online.
 Zborurile pe distanţe lungi operate de LAN şi Iberia oferă servicii audio/video la cerere pentru fiecare
pasager, o facilitate neprecizată de către agenţiile de turism online sau site-urile de călătorii.
 Iberia tarifează consumul de băuturi şi alimente la clasa economic în cazul zborurilor intra-europene,
British Airwyas nu. La fel, aceste diferenţe nu sunt specificate de către agenţiile de turism online sau
site-urile de călătorii.
 Iberia şi British Airwyas solicită o taxă pentru rezervarea unui anumit loc înainte de check-in, JetBlue,
America Airlines şi LAN nu.
Un singur călător…O singură călătorie…O singură alianţă…Multiple companii aeriene, cu diferenţe

semnificative în experienţa pasagerului
Vânzările electronice la nivel internaţional au atins 1400 de miliarde în 2013. Călătoriile

reprezintă cea mai mare categorie a comerţului electronic, având ca pion principal vânzările de
bilete de avion. In SUA se estimează că turiştii de afaceri (« business travellers ») şi turiştii ce
călătoresc în scop recreaţional (« leisure tourists ») au cheltuit 85,7 miliarde pe achiziţia online
de bilete de avion, aproape 58% din cheltuielile totale efectuate în mediul online. Cifra se
pevizionează că va atinge în 2016 vaoarea de 110,2 miliarde dolari (The Future Of Airline
Distribution, A Look Ahead To 2017, A special Report Comsissioned by IATA, 2012).
Cele trei mari alianţe ale liniilor aeriene
(1) oneworld (membri: airberlin, America Airlines, British Airways, Cathay Pacific, Finnair,
Iberia, Japan Airlines, LAN, Malaysia Airlines, Qantas, Royal
Jordanian, S7 Airlines). Această alianţă însumează peste 50% din
numarul de „locuri pasageri-kilometri disponibile” (ASK)
(2) SkyTeam (Aeroflot, Aerolineas, Aeromexico, Air Europa, Air
France, Alitalia, China Airlines, China Eastern, China Southern,
Czech Airlines, Delta Air Lines, Kenya Airways, KLM, Korean Air,
Middle East Airlines, TAROM, Vietnam Airlines, Xiamen Air) şi De reţinut
70
(3) Star Alliance (Adria, Aegean, Air Canada, Air China, Air New Zeeland, ANA- All Nippon
Airways, Asian Airlines, Austrian Airlines, Avianca Taca, Brussels Airlines, CopaAirlines,
Egyptair, Ethiopian Airlines, Polish Airlines, Lufthansa, Scandinavian Airlines, Shenzen
Airlines, Singapore Airlines, South African Airways, Swiss Airlines, TAM, TAP Portugal,
THAI, Turkish Airlines, United, US Airways)
cumulează aproximativ 53% din numărul total de pasageri la nivel mondial. Se consideră că 3
elemente vor influenţa în mod semnificativ strategiile de distribuţie ale acestor alianţe
aeriene :
(1) Imunitatea antitrust şi societăţile mixte (joint-ventures): înţelegeri antitrust şi

parteneriate antitrust există între toate alianţele aeriene, eforturile fiind mai ridicate în
cazul regiunii Atlanticului de Nord, unde aceste grupuri au deţinut 87% din traficul de
pasageri în anul 2011
(2) Polarizarea strategică a activităţilor de distribuţie, vânzări şi marketing : de
exemplu în ţara de origine şi în ţările străine importante, membrii alianţelor îşi asigură
vânzările prin canale de distribuţie preferenţiale, ca website-ul propriu. In ţările unde
prezenţa companiei aeriene este slabă, dar cea a partenerului din joint-venture este
puternică, sarcina distribuţiei revine acestuia din urmă. In în ţările unde atât linia aeriană,
cât şi alianţa din care face ea parte au o prezenţă slabă, compania de transport aerian va
opta pentru fructificarea oricăror oportunităţi prin intermediul canalelor sale directe de
distribuţie.
(3) Inlocuirea companiilor aeriene individuale de către alianţe în exercitarea funcţiei
de « portal » de călătorie pentru segmentul « corporate » (turismului de afaceri).
Al doilea important bloc de linii aeriene – LCC (« low-cost carriers »)-

a cumulat aproape 26% din traficul mondial de pasageri în 2012.
Companiile de tip LCC utilizează strategii variate de distribuţie, reflectând
diferite moduri de administrare a afacerilor, diverse reţele şi politici
operaţionale.
Astfel Ryanir, Allegiant sau Tiger Airways utilizează exclusiv distribuţia

directă, vânzările online reprezentând aproape 100% din vânzările totale. De reţinut
Alte companii ca easyjet, Virgin Australia sau Southwest Airlines utilizează
şi sistemele de distribuţie globală (GDS)
Companiile LCC au adoptat extrem de rapid internetul ca metodă de rezervări şi distribuţie,

eliminând costurile cu intermediarii. Cota lor de piaţă a crescut în mod progresiv la nivel global.
Companii ca GOL din Brazilia, Southwest Airlines din SUA sau Air Asia se
aşteaptă să contribuie semnificativ la creşterea importanţei acestui
segment.
Un aspect important de reţinut se referă la faptul că primele poziţii din

clasamentul celor mai mari companii aeriene, din punct de vedere a
numărului de pasageri, a încasărilor obţinute, a capacităţii deţinute şi
a destinaţiilor deservite sunt ocúpate de companii aeriene din SUA. Ştiaţi că?
Topul primelor 10 companii aeriene pe fiecare coordonată menţionată
se regăseşte în figurile de mai jos.
71
Încasări (mld. Număr de

de dolari) pasageri
(milioane)
În ceea ce priveşte numărul de pasageri internaţionali transportaţi, Ryanair este lider de

piaţă, cu mai mult de 85 de milioane de pasageri transportaţi, urmat de easyJet, ambele companii
europene de tip low-cost.
La capitolul transport aerian intern, lider de piaţă este Southwest Airlines din SUA cu 130
de milioane de pasageri transportaţi (companie low-cost), urmată de Delta Air Lines (105
milioane pasageri) şi China Southern Airlines (91 de milioane de pasageri interni).
Transportul aerian civil cuprinde câteva elemente:

(1) fabricarea echipamentului;
(2) aeroporturi;
(3) navigaţia aeriană şi serviciile de control a traficului;
(4) companiile aeriene.
Nici unul din aceste elemente nu este dependent doar de turism pentru a-şi desfăşura activitatea.
În plus faţă de transportul civil de pasageri, acestea asigură şi transportul militar, al poştei,
transportul de mărfuri. Cu toate acestea, turiştii reprezintă pentru fiecare din aceste elemente o
parte însemnată a pieţei, şi, din aceste considerente, trebuie apreciate drept componente ale
industriei turismului.
72
În ceea ce priveşte aeroporturile, acestea pot fi în proprietatea statului, a autorităţilor locale sau
privată. În multe cazuri responsabilitatea funcţionării aeroportului este împărţită între:
❖ autorităţile locale şi centrale (ex. Germania) şi
❖ autorităţile locale şi întreprinderi private (ex. Milano).
Tabelul 11. Lista primelor 10 de aeroporturi din lume în funcţie de traficul

de pasageri din 2015; Lista primelor 10 de aeroporturi din lume în funcţie
de traficul internaţional de pasageri din 2015
Sursa: Airports Council International - ACI http://www.internationalairportreview.com
Importanţa proprietarului constă în faptul că, acolo unde controlul e deţinut sectorul public, este
posibil ca o parte a costurilor directe să fie eliminate de pe lista cheltuielilor, iar cifrele care
reflectă performanţele să fie îmbunătăţite .
Veniturile aeroporturilor provin din:
❖ taxele de aterizare;
❖ taxe de decolare;
❖ taxe de parcare;
❖ taxă per pasageri transportaţi;
❖ venituri din vânzările „duty - free”;
❖ servicii de catering;
❖ alte servicii comerciale etc. De reţinut
Atât pentru aeroporturi cât şi pentru companiile aeriene există ameninţarea renunţării la taxele
vamale în cadrul UE, deci eliminarea vânzărilor „duty - free”. Estimările apreciază că dacă s-ar
elimina vânzările duty-free, s-ar produce o creştere a taxelor impuse de aeroport cu 20-40%, în timp
ce pachetele de vacanţă vor trebui scumpite cu 10-14 Euro/pers. Un studiu (1997) arată că profitul
aeroporturilor poate creşte cu 20% pentru fiecare 10 minute de întârziere în plecarea avioanelor
73
tocmai datorită acestor vânzări. Astfel că reducerea aglomeraţiei nu reprezintă un obiectiv

pentru aeroporturi.
În schimb, problema congestionării este o problemă majoră a aeroporturilor internaţionale.
De aceea se fac eforturi majore pt perfecţionarea tehnologiei care va îmbunătăţi handling-ul la
sol.
Activitatea de handling la sol cuprinde:
❖ mutarea scărilor la aeronavă ;
❖ transportul pasagerilor şi bagajelor acestora de la terminal la avion şi invers,
❖ montarea calelor de frânare la aeronave, etc.
Companiile aeriene întâmpină dificultăţi în aeroporturile congestionate în
legătură cu găsirea nişelor necesare pentru aterizarea şi decolarea la noile
zboruri pe care doresc să le realizeze. Aceste nişe se alocă / acordă prin
negocieri care au loc, de regulă în noiembrie, în fiecare an pentru zborurile
planificate pe anul următor :
❖ serviciile regulate (de linie) au prioritate faţă de cele din grupa
Charter ;iar De reţinut
❖ aşa-numitele drepturi de „întâietate, prioritate” ale companiile
aeriene existente fac ca noile companii să se confrunte cu
probleme foarte mari.
Serviciile tehnice care se asigură la sol şi care constau în asistarea şi controlul avionului aflat în
aer sau în momentul decolării / aterizării, sunt considerate de obicei componente ale industriei
turismului întrucât au un rol cheie în realizarea serviciilor de transport aerian.
Serviciile pe care le oferă companiile aeriene pot fi grupate în 3 categorii:

(1) servicii regulate
(2) servicii Charter
(3) servicii de tip „air-taxi”
(1) Servicii regulate

 sunt oferite de aproape 700 de companii aeriene din întreaga lume, din care aproximativ
250 sunt membre IATA;
 operează pe rute bine stabilite, interne sau externe, pt care au
primit licenţe din partea guvernelor respective. Operează în baza
unor orare publicate, indiferent de gradul de umplere a
avioanelor. Există însă zboruri şi rute care nu sunt viabile din
punct de vedere comercial de-a lungul unui an şi de aceea pot fi
operate numai în anumite perioade cu cerere mare.
 companiile aeriene ce oferă aceste servicii pot fi în proprietate
publică sau privată, iar la nivel global există o tendinţă de a
De reţinut
încuraja deţinerea în proprietate particulară (ex. Air – France se
află în proprietate. statului şi e considerată emblemă naţională (flag carrier ; SAS se află
numai parţial în proprietatea statului ; în Marea Britanie toate companiile aeriene se află
acum în proprietate particulară.
74
(2) Servicii Charter

 nu sunt operate conform unor orare publicate şi nu sunt promovate de către companiile
aeriene care le organizează;
 avioanele sunt închiriate unor intermediari pt o sumă fixă, iar intermediarul devine astfel
responsabil cu vânzarea locurilor din avion, companiile aeriene
preocupându-se numai de efectuarea zborului. Intermediarul
poate schimba rutele , poate să anuleze zborurile, transferând
pasagerii spre alte zboruri;
 odată cu liberalizarea transportului aerian de linie (regulat) în
Europa, distincţia între serviciile Charter şi cele regulate a devenit
din ce în ce mai neclară. Companiile aeriene specializate în curse
Ştiaţi că?
Charter au încercat să ofere şi zboruri regulate. Pe de altă parte,
numeroase companiile aeriene de linie au divizii cunoscute sub
denumirea Charter (ex: Lufthansa are o asemnea divizie: Condor).
(3) Servicii de taxi-aerian

 taxiurile aeriene sunt avioane particulare închiriate Charter, cu un nr. mic de 4-8 locuri şi
folosite pentru zborurile în interes de afaceri;
 oferă avantajele flexibilităţii şi comodităţii, rutele fiind stabilite în funcţie de pasageri;
 un alt avantaj constă în folosirea de aerodromuri mici, aflate chiar în apropierea firmei sau
fabricii. În Europa există cca 1300 aerodromuri care pot fi folosite, faţă de cca 200
aeroporturi;
 zborurile pot fi organizate în timp scurt, iar costul închirierii poate fi comparat cu cel al
tarifelor însumate pt toţi cei care călătoresc cu avionul respectiv, la clasa Business;
 în Marea Britanie există aproape 150 companii aeriene care oferă asemenea servicii.
Există anumite aspecte în funcţionarea actuală a transportului aerian civil care determină
necesitatea reglementării acestei activităţi. Necesitatea reglementării este determinată:
(1) în primul rând, de asigurarea securităţii pasagerilor, astfel încât companiile aeriene sunt
licenţiate şi supervizate;
(2) din motive de protecţie a populaţiei sunt necesare reglementări şi în domenii precum
controlul zgomotului şi a poluării.
În linii mari transportul aerian are 3 domenii de reglementări:

(a) rutele internaţionale de linie sunt operate în baza unor înţelegeri
între guvernele ţărilor în cauză ;
(b) tarifele aeriene pe rutele internaţionale, de linie, sunt în prezent tot
mai puţin supuse controlului, întrucât în America de Nord şi Europa
companiile aeriene au libertatea de a-şi stabili propriile tarife. În
general, în transportul intern există un control mai redus asupra
tarifelor practicate. De reţinut
(c) guvernele aprobă şi licenţiază companiile aeriene care vor opera
curse de linie, atât internaţionale cât şi interne.
75
Acordurile internaţionale privind transportul aerian sunt negociate prin trimitere la cele 5
„libertăţi” sau drepturi ale aerului definite la Convenţia Transportului Aerian Civil de la Chicago
din 1944, unde 8 guverne au purtat discuţii cu scopul de a promova transportul aerian mondial
şi de a stabili procedurile standard de operare a curselor aeriene între state.
❖ Libertatea 1 – acordarea reciprocă a drepturilor se survol;
❖ Libertatea 2 – dreptul de a realiza escale tehnice;
❖ Libertatea 3 – dreptul de a transporta pasagerii, marfa şi poşta din ţara de reşedinţă;
❖ Libertatea 4 – dreptul de a transporta pasageri, mărfuri şi poşta spre ţara de reşedinţă;
❖ Libertatea 5 – dreptul de a transporta pasageri, mărfuri şi poşta spre/din alte ţări decât
ţara de reşedinţă.
Cu excepţia situaţiilor speciale (de natură politică sau militară), primele 2 libertăţi se acordă în
mod automat, pe bază de reciprocitate. Pt acordarea celorlalte 3, guvernele iniţiază tratative
în decursul cărora sunt negociate o serie de condiţii referitoare la drepturile de trafic ale
companiile aeriene din fiecare ţară.
Există şi alte libertăţi care nu au fost discutate la Convenţia de la Chicago şi anume:

❖ Libertatea a 6-a – transportul pasagerilor, poştei şi mărfurilor între 2 ţări, cu o companiile
aeriene care nu aparţine nici uneia din cele 2 ţări, dar care operează via ţara de
provenienţă a companiei.
❖ Libertatea a 7-a – transportul pasagerilor şi mărfurilor direct între
2 state de către o companiile aeriene care nu aparţine nici uneia
din cele 2 ţări. Cursa respectivă se efectuează numai în afara
teritoriului naţional, deci pe o rută între 2 ţări.
❖ Putem vorbi de o a 8-a libertate care permite unei companiile
aeriene străine să transporte pasageri în interiorul unei alte ţări,
pe o rută care are originea sau destinaţia în ţara de reşedinţă a
Ştiaţi că?
companiile aeriene. De obicei acest tip de transport se numeşte
„cabotaj”.Iniţial, cabotajul se practica pt a pune în legătură statul donator al dreptului de
cabotaj cu fostele sale colonii – ex. Marea Britanie – Hong Kong.
❖ În prezent dreptul de cabotaj se poate acorda unei companiile aeriene dintr-o altă ţară, pt
a asigura transportul de cabotaj intern în statul donator, ceea ce reprezintă o a 9-a
libertate a aerului.
ex: SUA a permis cabotajul pe ruta spre şi dinspre Honolulu, mai ales în perioadele în care companiile aeriene
americane se confruntau cu conflicte de muncă sau cu alte dificultăţi.
76
Cele 9 libertăţi ale aerului
În timp ce un număr mic de ţări îşi exprimă opţiunea pentru un „cer deschis”, cele mai multe
solicită controlul. O înţelegere internaţională asupra serviciilor aeriene, la care au subscris mai
mult de 90 de ţări, prevede schimburi mutuale (conform primelor două libertăţi), iar pentru
restul situaţiilor fiind necesare acorduri între statele implicate. Convenţia a hotărât să nu
condiţioneze serviciile Charter, considerând că statele implicate pot impune orice reglementare
considerată a fi necesară.
❖ Transportul pe rute în interiorul ţării (cabotaj), nu face subiectul înţelegerilor
guvernamentale şi, în mod uzual, este realizat numai de către companiile aeriene ale ţării
respective.
❖ Trebuie să menţionăm că, conform legislaţiei specifice din SUA, companiile aeriene din alte
ţări nu pot opera curse aeriene în interiorul SUA, doar ca o extensie a zborurilor
77
transatlantice ; companiile americane pot să opereze transport aerian între oraşele

europene.
Produsul unei companii aeriene cuprinde o multitudine de componente articulate astfel încât
„întregul” să fie coerent, funcţional, accesibil, atractiv şi obţinut cu costuri unitare cât mai scăzute.
Printre componentele cele mai importante care fac obiectul deciziei în politica de produs sunt:
❖ tipul şi capacitatea aparatelor de zbor;
❖ gama serviciilor prestate pe parcursul transportului (în zbor şi la
sol);
❖ ruta de zbor (orar, escale, distanţe, frecvenţe, corespondenţe, etc);
❖ accesul public la ofertă;
❖ posibilitatea şi oportunitatea combinării serviciilor oferite cu
oferta unor prestatori complementari. De reţinut
Rutele aeriene – se pot prezenta sub o varietate de forme, de la reţelele
cu aspect liniar, la cel de reţea sau grilaj (grid), până la cel radial, având în centru un ax sau nod
aerian, numit HUB, sistemul astfel constituit purtând numele de HUB and SPOKE.
❖ În cazul rutelor liniare avionul pleacă de la aeroportul de bază, iar în drum spre
destinaţia finală face o serie de opriri intermediare justificate tehnic sau comercial. Atât
din motive tehnice dar şi economice, tot mai multe companii aeriene au renunţat la acest
model de rută considerat mai puţin eficient, întrucât costurile medii unitare de operare
sunt ridicate, dimensiunile pieţei în multe dintre punctele de escală comercială nu
justifică costurile de aterizare, staţionare, decolare, etc. Din
aceste considerente multe companii aeriene au micşorat numărul
de escale, chiar şi pe cursele efectuate pe distanţe lungi.
❖ Rutele sub formă de reţea sau grilă sunt, de obicei, specifice

rutelor interne. Un exemplu clasic este cel al unei rute celebre din
India, denumită „dreptunghiul de diamant”, respectiv Bombay – De reţinut
Delhi – Calcutta – Madras. Pincipalul avantaj al acestui tip de rută
este reprezentat de obţinerea unui grad înalt de utilizare a
capacităţii de transport. De asemenea, avioanele pot opera cu ocazia unui zbor unic pe
un număr mare de rute, conectând astfel un număr mare de oraşe şi , în plus, nefiind
nevoite să se întoarcă pe acelaşi traseu. Timpul la sol (de staţionare a avionului), se
micşorează substanţial, ceea ce duce la îmbunătăţirea parametrilor tehnici şi economici
de utilizare a avionului. În aceste condiţii, volumul traficului aerian este mai mare
comparativ cu rutele liniare, în schimb, eforturile de comercializare sunt dispersate, ceea
ce reprezintă un dezavantaj.
❖ În cazul rutelor radiale, rutele au aspectul unor raze sau spiţe (spoke), care pornesc din
aeroportul central (hub), prin care se face legătura cu un număr mare de aeroporturi
situate la distanţe diverse, în ţări diverse. Acest tip de rută permite creşterea numărului
de perechi de aeroporturi care sunt puse în legătură, fără a se deschide rute
suplimentare.
Sistemul HUB AND SPOKE a apărut în SUA unde companiile aeriene nu-şi puteau permite
financiar, să deservească toate aeroporturile cu o frecvenţă maximă a transporturilor de tip oraş-
oraş.
❖ Aeroporturile HUB asigură serviciile transcontinentale şi intercontinentale, în timp ce
78
❖ Aeroporturile SPOKE sunt regionale, ele asigurând legăturile pentru

distanţele lungi, fiind deci intermediari.
Aceste servicii de intermediere se pot asigura cu avioane mai mici, cu
costuri mai reduse, iar companiile aeriene care deservesc aceste rute de
alimentare sunt, de obicei, asociate cu marile companii. Zborurile sunt
astfel componente ale unui complex, iar teoretic eficienţa creşte. Un hub care
De reţinut
are, să zicem, 55 spokes, poate realiza 1500 de legături de tip oraş – oraş
(teoretic). Între hub-uri sunt folosite avioane de capacităţi mari, care
înregistrează prin acest sistem coeficienţi de ocupare a capacităţii de transport mai ridicaţi.
Popularitatea sistemului s-a resimţit începând cu anul 1995, când ¾ din pasagerii aeroportului
Atlanta au fost transferaţi spre alte aeroporturi (spokes). Sistemul se potriveşte zborurilor pe
distanţe lungi, iar opririle solicitate de realizarea conjuncţiilor au o pondere redusă în cadrul
călătoriei totale.
Acest sistem are şi dezavantaje economice. Organizarea unui asemenea sistem necesită
realizarea unor valuri frecvente de linii apropiate de plecare şi sosire, ceea ce duce la creşterea
presiunii asupra aeroporturilor aglomerate şi determină întârzieri. De asemenea, numărul
personalului la sol este mare. Unele aeroporturi fac faţă mai bine acestor probleme, de ex.
aeroportul Schiphol din Amsterdam care a câştigat de pe urma acestor zboruri, în condiţiile în
care sosirea şi plecarea în zborurile „hub and spoke” se realizează pe acelaşi terminal, spre
deosebire de aeroportul din Bruxelles, unde în acest scop se folosesc terminale diferite, fiind
necesară deplasarea pasagerilor între terminale, cu autocare.
În anumite situaţii, companiile aeriene care nu folosesc acest sistem pot fi mai profitabile,
realizând zboruri fără escale, pentru care tarifele percepute sunt mai mari, chiar dacă cererea este
mai mică. Aceste zboruri de adresează, în special, oamenilor de afaceri.
În scopul extinderii reţelei de rute companiile aeriene folosesc mai multe metode:
❖ una dintre cele mai frecvent utilizate este achiziţionarea rutelor pe care operează alte
companii aeriene.
În acest fel, cumpărând drepturile de operare pe rutele externe de la Companiile Pan
American şi TWA atunci când acestea s-au confruntat cu mari dificultăţi financiare,
companiile American Airlines, Delta şi United Airlines au putut să-şi extindă reţeaua
de rute.
❖ franciza
❖ partajarea spaţiului de zbor (block spacing)
❖ partajarea codurilor de operare (code sharing). Ştiaţi că?
În activitatea de transporturi aeriene, o caracteristică specifică este
multitudinea de variante de tarife care se pot aplica pe aceeaşi rută de zbor, eventual chiar pentru
acelaşi nivel calitativ al serviciilor.
79
Tarifele sunt diferenţiate în funcţie de numeroase elemente, între care:

❖ sezon;
❖ lungimea sejurului la destinaţie;
❖ dacă în intervalul de timp al călătoriei este inclus un week-end;
❖ durata de valabilitate a biletului;
❖ intervalul de timp între momentul cumpărării biletului şi momentul
efectuării călătoriei ;
❖ cum, unde, când a fost achiziţionat biletul;
❖ modalitatea de plată;
❖ dimensiunea grupului care călătoreşte; De reţinut
❖ numărul şi vârsta copiilor care fac parte din grup, etc.
Categoriile de tarife aplicabile la cursele de linie operate de companiile aeriene sunt atât de diverse
încât este posibil ca pe acelaşi zbor, pasagerii din acelaşi avion, să fi plătit între 8-15 niveluri
diferite de preţ, cu diferenţe între ele de la 5-100%. Pe ruta Atlanticului de Nord, de exemplu, se
practică 60 de categorii de tarife, care sunt publicate în manuale de tarife aeriene, ele putând deci
fi cunoscute de public. Diferenţa cea mai senzaţională este aceea care se
înregistrează pe rute cu lungime obiectivă egală şi condiţii comparabile de
achiziţionare şi plată a biletelor. Tariful pe unitatea de distanţă (km sau
milă) scade odată cu creşterea distanţei, situaţie specifică tuturor
mijloacelor de transport.
În cazul transporturilor aeriene însă, diferenţele tarifare între rute au drept
cauză nu numai diferenţele de distanţă ci şi locul de situare pe glob a rutelor Ştiaţi că?
sau oraşelor care sunt cap de rută (vorbim astfel despre „oraşe cu tarif
scăzut” şi „oraşe cu tarif ridicat”). Nivelul tarifelor europene a fost, mult timp, mai ridicat
comparativ cu nivelul tarifelor practicate în America de Nord sau Asia/Pacific, pe rute
comparabile. Frankfurt, Bruxelles, Paris şi Amsterdam fac parte din categoria oraşelor cu „tarif
mare”, diferenţa tarifară fiind de 50-75% faţă de oraşele cu „tarif mic”, precum Londra, Dublin,
Lisabona sau Atena.
Transportul aerian a devenit tot mai ieftin, pe de o parte datorită scăderii absolute a tarifelor, iar
pe de altă parte, datorită extinderii gamei tarifare care permite accesul la trasportul aerian a unei
categorii de public cu o cerere foarte elastică la preţ. Au proliferat tarifele foarte scăzute,
condiţionate de respectarea de către publicul călător a unor termeni sau restricţii care nu
afectează calitatea prestaţiei, avantajând totodată şi companiile aeriene (de ex, prin atenuarea
caracterului sezonier al cererii).
Fixarea tarifului/loc în avion, de către o companie aeriană, este un proces complex, care ia în
considerare mai multe aspecte:
❖ mărimea şi tipul avionului
80
❖ densitatea traficului pe rută şi nivelul concurenţei

❖ regularitatea cererii şi măsura în care se înregistrează o cerere
comparabilă şi în sensul invers al rutei respective
❖ tipul cererii pe ruta respectivă: cerere pentru clasa I, business,
economy, tarife IT sau alte discounturi
❖ coeficientul de ocupare a avionului minim necesar pentru a acoperi
cheltuielile totale. În general, acesta se situează între 50-60% De reţinut
pentru cursele regulate (este un coeficient care trebuie atins ca
medie anuală).
De obicei, companiile aeriene practică preţul discriminatoriu, adică percepe preţuri unitare
diferite pentru diferitele unităţi ale aceluiaşi produs sau serviciu, invocând motive care nu au
legătură cu modificări sau diferenţe de costuri din procesul de producţie. În multe cazuri, această
strategie de preţ este influenţată, cel mai adesea, de diferenţele în elasticitatea cererii, decât de
diferenţele de costuri. Astfel, în cazul unei elasticităţi scăzute între cerere
şi preţ compania percepe preţuri mai ridicate, iar atunci când elasticitatea
este ridicată, compania fixează preţuri mai scăzute. Diferenţele de cost pot
motiva diferenţele tarifare, ca de ex, diferenţierea între tarifele aeriene din
perioadele de trafic de vârf şi cele din perioadele de trafic redus. Clasele I
şi business (cu tarife mult mai ridicate), vor realiza niveluri mai mari din
profitul companiei comparativ cu clasa economic sau biletele cu reducere; o
Ştiaţi că?
companie aeriană cu aprox. 10%din locuri la clasa business poate obţine
40% din totalul veniturilor din vânzarea acestora. Stabilirea tarifelor
presupune cunoaşterea amănunţită a cererii potenţiale. Biletele cu reduceri vor atrage o piaţă
nouă, care însă nu presupune reducerea cheltuielilor de transport din partea clienţilor
tradiţionali.
Toate serviciile de transport regulat au la bază sisteme avansate de rezervare, şi
comercializează o parte din locurile de avion cu tarife foarte scăzute (APEX). Aplicarea lor este
posibilă pe acele reţele unde rezervarea poate fi confirmată înaintea plecării. Aceasta permite
companiilor aeriene să aprecieze capacitatea de umplere cu f. mare exactitate. Pentru a umple
locurile rămase nevândute, companiile oferă tarife stand-by, disponibile acelor pasageri care nu
au rezervare şi care acceptă riscul de a nu găsi un loc liber la cursa dorită. Pe multe rute, în special
cele frecventate de oameni de afaceri, şansa găsirii de locuri libere este mare.
Companiile aeriene fac adeseori rezervări peste capacítate (overbooking), datorită
numărului mare de no-shows (persoane cu rezervare dar care nu se prezintă la avion), pe anumite
rute ponderea acestor no-shows este foarte mare, până la 30%. Sunt însă şi situaţii când datorită
acestor practici, se prezintă la avion mai mulţi pasageri decât numărul locurilor din avion;
rezolvarea constă fie în transportarea pasagerilor la o clasă superioară, fie în despăgubirea
financiară a acestora în timp ce li se oferă locuri pentru un alt avion, etc.
Asociatia Internaţională a Transportului Aerian (IATA) a fost creata la 28 august 1919, la
iniţiativa Companiilor aeriene britanice, olandeze, germane, daneze, norvegiene si suedeze care
încercau sa organizeze transportul aerian, în perspectiva cooperării. În 1935 IATA avea 29
membrii şi era organismul profesional cel mai reprezentativ în transportul aerian internaţional.
La Convenţia de la Chicago din 1944 s-au fixat pentru prima dată, principiile generale ale
81
cooperării internaţionale veritabile. Acest acord, care trasa elementele generale ale cooperării
urma sa fie completat de numeroase convenţii bilaterale.
Cele mai importante decizii se luau insa in cadrul IATA si OACI
(Organizaţia Aviaţiei Civile Internaţionale). Pentru un număr însemnat de
ani, IATA a exercitat un control efectiv asupra tarifelor pe rutele
internaţionale. Scopul principal al asociaţiei în forma iniţiala era de a
promova siguranţă, regularitate şi eficienţă în transportul aerian , de a
concepe mijloacele de colaborare între Companiile Aeriene, de a coopera
cu alte organizaţii internaţionale în vederea realizării efective a Citire
securităţii transportului aerian. Iniţial companii aeriene din SUA şi apoi din alte ţări, au ales să se
retragă din IATA ceea ce a dus la o importantă restructurare a acesteia. Rolul IATA în ceea ce
priveşte fixarea tarifelor a devenit astfel neimportant, iar companiile aeriene au libertatea de a-
şi stabili preţurile, serviciile şi celelalte aspecte ale activităţii. În prezent, rolul IATA constă în
aceea că reprezintă o „centrala” a unui sistem, care urmează avantajele financiare între membri.
Companiile aeriene low-cost
Aceşti transportatori aerieni pot fi definiţi ca fiind operatori aerieni de curse regulate într-un
sistem point-to-point (rute directe, fără escale sau schimbări ale aparatelor de zbor) şi care
oferă servicii no-frills (fără pretenţii, adică lipsa oricărui alt serviciu,
exceptând transportul propriu-zis), angajaţii sunt plătiţi sub media
sectorului de activitate al transportului aerian de pasageri. Modelul low-
cost şi-a demonstrat eficienţa, în timp ce marea majoritate a marilor
companii aeriene se confrunta cu probleme, segmentul low-cost se
menţinea pe poziţii. În Europa, prima companie low-cost, Ryanair, cea mai
mare la ora actuală pe piaţa europeană. Ştiaţi că?
În acelaşi timp, companiile aeriene tradiţionale se confruntă cu dificultăţile
sistemului hub and spoke care necesită o infrastructură impozantă, extrem de costisitoare, cu un
consum mare de forţă de muncă, dar care oferă o gamă largă de destinaţii, flexibilitate în
schimbarea unei călătorii şi „frills”, respectiv servicii de alimentaţie la bordul aeronavei, dotări
pentru agrementul pasagerilor, diverse servicii, etc.
Diferenţele dintre cele două sisteme de transport aerian al pasagerilor:
❖ rutele deservite. O companie tradiţională, mai ales una naţională, deserveşte o reţea amplă
de rute care leagă localităţi de pe întreg teritoriul unui stat, în timp ce transportatorii low-
cost nu pun accent pe numărul de aeroporturi spre care asigură legături, cât, mai curând,
pe dimensiunea aeroporturilor sau importanţa lor. Ele nu sunt interesate să fie prezente pe
cât mai multe aeroporturi, ci doar pe acelea care înregistrează fluxuri importante de
pasageri şi deci, le asigură încasări mari.
❖ productivitatea muncii este măsurată ca raport între numărul de angajaţi şi
numărul aparatelor de zbor ale unei companii aeriene. În SUA, Southwest Airlines
înregistrează în 2002 o productivitate de 85 angajaţi/aeronavă (etalonul pentru SUA), în
timp ce în acelaşi an, United Airlines avea 173 angajaţi/aeronavă. Astfel, companiile low-
cost reduc la minim numărul angajaţilor şi corespunzător, cheltuielile cu forţa de muncă.
82
❖ comercializarea serviciilor se realizează în mod clasic prin: agenţii de turism, prin

birouri proprii sau on-line. Această ultimă dintre metode este cea mai puţin costisitoare
şi de aceea, foarte mult utilizată de companiile low-cost care folosesc în acest scop fie site-
uri proprii fie site-uri specializate. Se apreciază că, în medie,
costurile de vânzare prin acest canal de distribuţie reprezintă
aproximativ 1% din preţul propriu-zis al biletelor de avion. In
cadrul sistemului de distribuţie clasic, prin intermediul agenţiilor
de turism, compania aeriană cedează acesteia un comision de 5-
7% din valoarea biletului comercializat. Compania Tarom din
considerente legate de reducerea costurilor de vânzare, a decis De reţinut
reducerea comisionului cedat agenţiilor de turism la valoarea de
1% începând cu luna aprilie 2006. Pentru a rămâne competitive, companiile tradiţionale
oferă pasagerilor stimulente sub forma reducerilor tarifare şi a programelor de fidelizare.
O altă modalitate de scădere a costurilor o reprezintă folosirea „biletului electronic” (fiecare
client are un cod unic în baza căruia se vor confirma rezervarea şi accesul la bordul
avionului.
❖ point-to-point versus hub and spoke. În general, companiile low-cost se axează pe rute
directe, estimându-se faptul că numai 10% dintre pasagerii acestora au nevoie de zbor de
legătură pentru a ajunge la destinaţia dorită. Comparativ, clienţii companiilor aeriene
tradiţionale, în procent de peste 40% schimbă cel puţin o singură dată avionul pe parcursul
unei călătorii. Deloc de neglijat este faptul că utilizarea sistemului hub and spoke generează
cheltuieli suplimentare deosebit de mari. Zborurile directe, non-stop, sunt mult mai ieftine
din acest punct de vedere. Ele durează mai puţin decât cele cu escale şi, cum angajaţii
companiilor aeriene sunt plătiţi pe unitatea de timp, un zbor mai lung va genera cheltuieli
mai mari cu forţa de muncă. La aceste cheltuieli se adaugă şi cele de handling (încărcare,
descărcare, reâncărcare bagaje, etc.) pe fiecare aeroport de legătură. Nici costurile cu
combistibilul nu sunt de neglijat, decolările, aterizările, rulările pe pistă, etc. Necesită un
consum mai mare de kerosen decât dacă avionul se află în zbor.
❖ costurile cu forţa de muncă. Piloţii sunt o categorie de personal foarte (cea) mai bine
remunerată. Companiile low-cost îşi plătesc piloţii cu un salariu mediu lunar de 10.000 –
12.000 USD, în timp ce la o companie tradiţională salariul poate depăşi 220.000 USD/an.
Companiile tradiţionale se mândresc cu un personal extrem de experimentat, cu o vechime
în muncă considerabilă şi îşi plătesc personalul corespunzător. Companiile low-cost au
apărut relativ recent pe piaţă, experienţa piloţilor nu este la fel de mare, deci salariile plătite
sunt mai mici.
❖ parcul de avioane. Companiile low-cost operează, de regulă, un singur model de aeronavă,
ceea ce determină cheltuieli mai mici, în timp ce companiile tradiţionale utilizează mai
multe tipuri de aeronave. De exemplu, Delta are 16 tipuri de aeronave. Companiile
tradiţionale trebuie să-şi adapteze tipul de avion la fiecare categorie de rută pe care o
operează (rute scurte, avioane scurt-curier, rute transoceanice, avioane de mare capacitate
şi cu rază mare de acţiune). În aceste condiţii o companie tradiţională are cheltuieli mari de
întreţinere a flotei eterogene utilizate, la care se adaugă cheltuielile de policalificare a
echipajelor.
83
Modelul low-cost are trei caracteristici distinctive:

(1) Produsul oferit este cât se poate de simplu. Companiile se rezumă la efectuarea
transportului propriu-zis. Nu se ia masa la bordul avionului, de cele mai multe ori nici
băuturile sau snacksurile nu sunt gratuite. Nu există servicii multi-class, există o singură
clasă, numărul locurilor disponibile din avion fiind mai mare, ceea ce determină o utilizare
intensivă a aparatelor de zbor. Pentru zborurile low-cost nu se fac
rezervări „pe locuri”, ci „în limita locurilor disponibile”, pasagerul
aşezându-se pe oricare loc liber. Aceste companii nu au o
obişnuinţă în a utiliza programe de fidelizare. În ultima perioadă,
datorită creşterii concurenţei pe piaţa de profil, sunt tot mai
frecvent utilizate asemenea măsuri de fidelizare a clientelei.
De reţinut
(2) Poziţionarea pe piaţă se referă la segmentul de clienţi care
utilizează servicii low-cost. Cei mai mulţi clienţi nu călătoresc în
interes de seviciu şi nu pun accent pe frecvenţa zborurilor sau pe existenţa unui orar
strict. În general, aceste companii acţionează pe distanţe scurte, aeroporturi secundare,
regionale şi ocolesc hub-urile.
(3) Costurile de operare sunt reduse prin următoarele căi:
❖ omogenizarea parcului de aeronave – costuri de întreţinere şi de formare a
personalului mai mici;
❖ simplificarea şi eficientizarea operaţiunilor de ground-handling;
❖ utilizarea aeroporturilor secundare, mai ieftine, cu taxe de aeroport mai mici;
❖ utilizarea preponderentă a Internet-ului ca reţea de distribuţie.
China şi Filipine sunt ţările unde se previzionează cea mai mare creştere a capacităţii de transport
asigurate de LCC, în perioada 2011-2016 (Graficul 1)
Graficul 1. Creşterea în valori absolute a capacităţii de transport (milioane persoane)

asigurate de LCC (2011-2016)
Câteva caracteristici principale care fac din transportatori low-cost mai competitivi decât
companiile aeriene tradiţionale :
a) Unele companii au introdus tarife « one-way » ce nu necesită escale sau înnoptări
84
b) Servicii no-frills, care adesea permit reducerea costurilor operaţionale cu 6-7%

c) Cabine la o singură clasă
d) Călătorii fără bilete (fizice)
e) Curse frecvente pentru a concura cu alte linii aeriene în cazul destinaţiilor populare
f) Revizii scurte, adesea mai puţin de o jumătate de oră, cu o rotaţie mai ridicată a
aeronavelor şi mai puţin timp petrecut pe platforme şi pe pistă
g) Utilizarea de aeroporturi secundare unde e fezabil (inclusiv
asugurarea transportului la şi de la aeroport acolo unde nu există)
h) Curse sau zboruri directe (sistem « point-to-point »)
i) Costuri mai reduse cu personalul, cu un echipaj mai puţin numeros
datorită lipsei serviciilor complementare din timpul zborului, care
reduce şi timpul de staţionare şi de reîntoarcere a aeronavei prin
economia de timp obţinută prin lipsa nevoii serviciilor de curăţenie De reţinut
impuse de servirea mesei.
j) Flexibilitate în repartizarea personalului, lipsa înnoptărilor
echipajului la locaţiile non-bază şi operaţiuni simplificate (de ex. unele toalete din
aeronavele de pe cursele interne sunt golite doar la cererea echipajului şi nu la fiecare
cursă).
k) Multe aeronave sunt închiriate, ceea ce permite reducerea cheltuielilor de amortizare
l) Multe servicii sunt externalizate, cum ar fi cele cu personalul de la sol şi check-in,
minimizând cheltuielile generale şi reducând costurile cu regia cu 11-15%
m) Tipuri standardizate de aeronave pentru reducerea costurilor de mentenanţă şi utilizarea
unei game restrânse de piese în cazul unor reparaţii
n) Spaţii de birouri reduse în aeroporturi
o) Accent mare pe publicitate, în special panouri, bannere (inclusiv online), reviste pentru a
compensa scăderea utilizării agenţilor de turism ca principală metodă de efectuare a
rezervărilor
p) Puternică dependenţă de internet şi telefon pentru rezervări
q) Personal administrativ redus, cu multe vânzări realizate pe bază de comision pentru a
stimula performanţa (metodă de remuneraţie utilizată uneori şi în cazul piloţilor)
Compania aeriană irlandeză Ryanair, cel mai mare operator low-cost din Europa, operează peste 1.500 de
zboruri pe zi, de la 53 de baze, pe 1 500 de rute din 28 de ţări, conectând astfel peste 168 de destinaţii. Ryanair
operează cu o flotă de peste 290 de aeronave Boeing 737-800, are o echipă formată
din peste 8.500 de oameni şi a deservit în 2012 peste 80 de milioane de pasageri
(www.forbes.ro). Printre propunerile « bizare » pe care CEO-ul companiei le-a avut
pentru reducerea costurilor, fără a fi însă (încă) implementate se numără :
(1) Reducerea numărului de toalete din aeronave la una singură, şi înlocuirea lor
cu 6 scaune ; « această măsură ar permite scăderea tarifelor cu 5%, tăind 3$
din preţul unui bilet de 63$ »
(2) Taxarea cu 1€ a pasagerilor care utilizează toaleta, urmărind şi cshimbarea Citire
comportamentului pasagerilor în sensul utilizării toaletei înainte şi după zbor
(3) Locuri de stat în picioare sau « scaune verticale », locurile urmând să fi costat într 6$ şi 13$
(4) Taxarea pasagerilor supraponderali (măsură susţinută şi de sondajele realizate în rândul
consumatorilor)
(5) Solicitarea unei sume de 40 de lire sterline (63$) pentru printarea tichetelor de îmbarcare
(http://edition.cnn.com/2011/10/17/travel/ryanair-money-saving-schemes )
85
• SERVICII DE CAZARE, TRANSPORT

ŞI DISTRIBUŢIE ÎN TURISMUL
CAPITOLUL 2
INTERNAŢIONAL
SECVENŢA 6 • DISTRIBUŢIA PRODUSULUI TURISTIC
LA NIVEL INTERNAŢIONAL
1. Sistemele de distribuţie globale (GDS).
2.Principalele companii de pe piaţa GDS şi mărcile deţinute.
3.Etapele procesului de distribuţie la nivel internaţional.
4.Rolul agenţiilor de turism online (OTA) în distribuţia la nivel internaţional.
5.Rolul internetului în achiziţia produselor turistice la nivelul consumatorului final

1. Cunoaşterea sistemelor globale de distribuţie (GDS) a serviciilor turistice la
nivel internaţional.
2.Înţelegerea etapelor procesului de distribuţie la nivel internaţional.
3. Identificarea rolului agenţiilor de turism online (OTA).
4.Cunoaşterea rolului internetului în achiziţia produselor turistice la nivelul
consumatorului final
III. Cuvinte cheie

GDS, OTA, distribuţie, agenţii de turism, internet
SECVENŢA 6. DISTRIBUŢIA
PRODUSULUI TURISTIC LA NIVEL INTERNAŢIONAL
86

În modulul precedent au fost prezentaţi factorii care au contribuit la dezvoltarea
transportului aerian la nivel internaţional. S-a discutat despre rolul şi impactul vânzărilor
electronice de zboruri. Au fost prezentate principalele alianţe ale liniilor aeriene
internaţionale. S-au analizat rolul aeroporturilor internaţionale şi serviciile oferite de acestea.
Au fost expuse şi clasificate serviciile oferite de companiile aeriene internaţionale. S-au
prezentat tipurile de rute şi tipuri de tarife din transportul aerian. Au fost identificate
caracteristicile şi avantajele companiilor low-cost.

 Sistemele de distribuţie globale (GDS).
 Principalele companii de pe piaţa GDS şi mărcile deţinute.
 Etapele procesului de distribuţie la nivel internaţional.
 Rolul agenţiilor de turism online (OTA) în distribuţia la nivel internaţional.
 Rolul internetului în achiziţia produselor turistice la nivelul consumatorului final.

Povestea conversaţiei din anii ’50 dintre fondatorul American Airlines, C.R. Smith şi un
reprezentant de vânzări al IBM este una legendară. Lansarea în 1962 a sistemului SABRE poate
echivala cu lansarea comerţului electronic. În cei 50 de ani de când industria transportului aerian
a început să înveţe lumea cum să desfăşoare afaceri prin mijloace electronice, multe s-au schimbat
în domeniul distribuţiei serviciilor de transport aerian.
Lumea anului 2012 este una digitală. Mai mult de 1 miliard de persoane au
un cont pe reţeaua Facebook. Sunt mai mult de 200 de milioane de « mesaje »
zilnic pe Twitter. Apple a vândut 2 milioane de smartphon-uri iPhone 5 în
primele 24 de ore din momentul în care dispozitivele au fost disponibile
pentru pre-comandă. In fiecare zi, numărul de iPhone-uri vândute la nivel
mondial este mai mare decât numărul de naşteri.
Citire
Vânzările electronice la nivel internaţional au atins 1400 de miliarde în 2013. Călătoriile
reprezintă cea mai mare categorie a comerţului electronic, având ca pion principal vânzările de
bilete de avion. In SUA se estimează că turiştii de afaceri (« business travellers ») şi turiştii ce
călătoresc în scop recreaţional (« leisure tourists ») au cheltuit 85,7 miliarde pe achiziţia online
de bilete de avion, aproape 58% din cheltuielile totale efectuate în mediul online. Cifra se
pevizionează că va atinge în 2016 110,2 miliarde dolari (The Future Of Airline Distribution, A
Look Ahead To 2017, A special Report Comsissioned by IATA, 2012).
87
Sistemele de distribuţie globale (GDS)
Înaintea dezvoltării sistemelor computerizate, procesul de rezervare a unui bilet la liniile aeriene
era unul deosebit de complex. Companiile de transport aerian publicau periodic orarele şi
preţurile biletelor lor, care erau apoi distribuite agenţilor de turism. Dacă un client dorea să
rezerve un zbor de la, să spunem, Londra la Roma, agentul de turism trebuia să identifice ce
companie aeriană operează zboruri pe ruta cerută, iar apoi examina fiecare zbor din orar pentru
a vedea dacă există vreunul care să se potrivească cu cererile clienţilor. Acest procedeu s-a
modificat radical o dată cu apariţia sistemelor CRS şi GDS, ocazie cu care agenţii de rezervare ai
companiilor aeriene puteau găsi informaţii şi face rezervări rapid şi uşor prin intermediul unui
computer legat la baza de date centrală a liniei aeriene, şi mai apoi când
liniile aeriene au început să plaseze terminale în agenţiile de turism care le
permiteau agenţilor să caute informaţii şi să facă rezervări pentru ei.
CRS (sisteme computerizate de rezervări) : un sistem computerizat ce a

fost dezvoltat iniţal pentru companiile aeriene pentru a gestiona
rezervările şi bazele de date, şi care apoi a fost adaptat pentru agenţiile de
De reţinut
turism. Sistemele CRS sunt precursoarele sistemelor GDS şi au ajuns să fie
adaptate la scară largă de către hoteluri, firmele de închirieri de maşini şi
alte companii din sectorul călătoriilor.
GDS (sisteme globale de distribuţie) : reţele de distribuţie electronică care facilitează

conectivitatea, cumpărarea şi rezervarea în rândul a mii de furnizori şi prestatori din sfera
turismului şi mai mult de 163 000 de agenţii de turism la nivel mondial.
La sfârşitul anilor ’90 sistemele CRS au evoluat în patru companii majore ce au devenit cunoscute
ca sisteme globale de distribuţie :
(1) Amadeus : format printr-un consorţiu a principalelor linii aeriene din Europa şi System
One, CRS iniţial al Eastern Airlines.
(2) Galileo : a evoluat din fuziunea CRS Apollo (creat de către United Airlines) şi Galileo CRS
(fondat de către un consorţiu concurent al unor linii aeriene europene) ; acum e parte a
Travelport.
(3) Sabre : a apărut prin colaborarea dintre SABRE CRS cu American Airlines.
(4) Worldspan : rezultat prin fuziunea dintre TWA PARS CRS şi sistemul Delta Air Lines
DATAS II; acum e parte din Travelport.
Tabelul 12. Date generale privind principalele companii de pe piaţa GDS în 2008
Amadeus Sabre Travelport

Sisteme GDS deţinute Amadeus Sabre Apollo, Galileo,
şi operate Worldspan
Venit net (milioane €) 2 861 2 881 2 527
Număr de angajaţi 8 750 9 000 5 500
(aproximativ)
Sursa: The Role and Value of the Global Distribution Systems in Travel Distribution, PhoCusWright, 2009
88
Astfel, la momentul actual, putem vorbi de 3 mari companii GDS deţinute de investitori privaţi şi
6 mari sisteme de distribuţie globală (Tabelul 13).
Tabelul 13. Statistici agregate ale celor companiilor GDS (2008)
Tranzacţii (bilete de avion, cazare şi închirieri de maşini; date 1,104 miliade (~2100
furnizate de Amadeus, Sabre şi Travelport) tranzacţii/ minut)
Venituri 9 624 miliarde $
Agenţii de turism ~ 163 000
Utilizatori (~3 agenţi de turism/locaţie) ~ 490 000
Linii aeriene Mai mult de 550
Proprietăţi hoteliere Mai mult de 90 000
Locaţii pentru închirieri de maşini Mai mult de 30 000
Sursa: The Role and Value of the Global Distribution Systems in Travel Distribution, PhoCusWright, 2009
Sistemele GDS sunt adesea văzute ca un mediu de distribuţie pentru companiile aeriene; mai mult
de 550 linii aeriene şi majoritatea covârşitoare a tarifelor curselor comerciale sunt accesibile prin
intermediul GDS. Totuşi mai mult de 90 000 de hoteluri, cele mai mari companii de transport
aerian la nivel mondial, sute de touroperatori şi principalele linii de croazieră îşi comercializează
produsele agenţiilor de turism prin intermediul sistemelor GDS.
În ultimii ani, companiile GDS au făcut investiţii semnificative în tehnologie, pentru a veni în
întâmpinarea nevoilor atât consumatorilor tradiţionali, cât şi celor online.
Figura 15. Principalele companii GDS din America de Nord şi Europa şi mărcile proprii
deţinute
Companii GDS Portaluri de servicii de turism Portaluri de servicii de turism

(segmentul « leisure travel ») (segmentul « corporate travel »)
Sursa : Tourism and Travel Distribution in a Changed World, Vol.1, Irish Tourist Industry Confederation,
2010
89
Consumatorii, de multe ori fără să conştientizează, utilizează instrumentele GDS online prin
intermediul site-urilor agenţiilor de turism online (OTA), care oferă diverse soluţii şi posibilităţi
de a combina diferite servicii şi produse turistice. Site-urile OTA ca Expedia, au contracte
încheiate direct cu furnizorii, dar utilizează şi bazele de date ale sistemelor GDS
The Interactive Travel Services Association (ITSA) a însărcinat PhoCusWright cu efectuarea unui
studiu privind rolul şi influenţa GDS-urilor în distribuţia produselor turistice şi economia
turismului la nivel global. Principalele rezultate relevă următoarele:
 Sistemele GDS au procesat mai mult de 1.1 miliarde de tranzacţii în 2008

 In SUA, valoarea tranzacţiilor realizate prin GDS a reprezentat o treime din
veniturile furnizorilor şi prestatorilor din sfera turismului, iar în Europa această
valoare a reprezentat 20% (valori pentru anul 2008)
 Sistemele GDS joacă un rol central în activităţile derulate de agenţiile
de turism online (OTA) şi de cele tradiţionale. Acestea asigură o
infrastructură esenţială şi eficientă pentru 163 000 de agenţii de
turism, care au ca angajaţi sau colaboratori aproape 500 000 de agenţi
de turism la nivel mondial.
 In SUA, rezervările prin intermediul GDS au reprezentat 72% din
Ştiaţi că?
rezervările efectuate de către agenţiile de turism şi OTA (cota
rezervarilor prin GDS în cazul agenţiilor de turism tradiţionale este de
75%).
 Valoarea medie a unei rezervări efectuate prin intermediul unei agenţii de turism
tradiţionale este semnificativ mai ridicată decât cea a unei rezervări efectuate
printr-o agenţie de turism online
 Sistemele GDS reprezintă metoda favorită de rezervări a agenţilor de turism din
segmentul « corporate », care pe lângă acces la informaţii pentru rezervări au nevoie şi
de o serie de instrumente şi servicii pentru a asigura un management eficient al
programelor şi pachetelor pentru segmentul turismului de afaceri.
 În cazul răspândirii modelului « plata pentru conţinut » (« pay for content »), prin care
companiile aeriene vor obliga OTA și agențiile de turism să plătească pentru acces la unele
sau toate dintre conținuturile acestora prin intermediul GDS, apare un risc crescut ca
aceasta să conducă la costuri semnificative de distribuție în aval pentru intermediari
și consumatori.
 Sistemele GDS joacă un rol major în distribuţia produselor turistice atât în sectorul
turismului de afaceri, cât şi a celui recreaţional, dar trebuie să facă faţă unor serii de
provocări, pornind de la creşterea posibilităţilor de a face rezervări directe la furnizori şi
prestatori şi până la modificările tipologiei serviciilor oferite de companiile aeriene,
respectiv schimbarea modelelor de stabilire a preţurilor.
Care sunt etapele procesului de distribuţie la nivel internaţional?
Furnizori ca liniile aeriene sau hotelurile încarcă informaţii (gen tarife/loc sau tarife/cameră) în
reţelele GDS şi ODD în mod direct sau prin intermediul unui furnizor de tehnologii de rezervări.
Portaluri-le de călătorii online, OTA şi alţi intermediari selectează informaţiile solicitate şi le
afişează în rezultatele căutărilor. Rezervările pot fi făcute apoi direct online de către turişti sau
indirect prin intermediul agenţilor de turism, urmând ca aceste tranzacţii să fie transmise
instantaneu furnizorilor în cauză.
90
OTA (agenţii de turism online) : o entitate cu existenţă online şi care îşi desfăşoară activităţile
preponderent online. Sunt câteva sute de agenţii turistice online în USA şi Europa (dacă
considerăm o agenţie online o agenţie la care peste 50% din vânzări sunt
realizate online). Totuşi 4 din cele mai mari OTA- Expedia, Orbitz
WorldWide, Priceline şi Travelocity şi site-urile lor afiliate, cumulează
aproximativ 96% din vânzările agenţiilor de turism online (valabil pentru
anul 2008, conform “The Role and Value of the Global Distribution Systems
in Travel Distribution, PhoCusWright, 2009). Alte sisteme GDS regionale
care operează în principal în Asia şi Orientul Mijlociu sunt: Axess, Infini, De reţinut
Topas sau TravelSky.
Un alt canal de distribuţie deosebit de important în special pentru hoteluri este Pegasus Online
Distribution Database (ODD) care conectează hotelurile cu sute de portaluri online de călătorii
şi OTA. Baza de date Pegasus include mai mult de 86 000 de hoteluri de pe tot globul şi furnizează
servicii unei proporţii semnificative de agenţi de turism.
Internetul a schimbat foarte mult modul de căutare, planificare şi achiziţie a produselor şi

serviciilor turistice. In etapa de informare şi planificare, este foarte probabil ca turiştii să
acceseze o varietate de site-uri web care vor include în mod invariabil unul sau mai multe din
următoarele elemente :
 Motoare generale de căutăre (de exemplu « google »)

 Site-uri web ale destinaţiilor turistice (de exemplu www.incredibleindia.org,
www.romaniatourism.com )
 Agenţii de turism online (OTA) (de exemplu Expedia)
 Comunităţi/platforme online de recenzii turistice (de exemplu TripAdvisor)
o La ora actuală TripAdvisor este cea mai mare platformă
online de recenzii turistice. În ianuarie 2010 acesta conţinea
peste 30 milioane de recenzii (Zehler A., Crotts J.C, Magnini
V.P., 2011), iar la început de 2013 se înregistrau peste 75 de
milioane de recenzii şi comentarii, cu mai mult de 60 de
milioane de vizitatori unici lunar
(www.tripadvisor.com/pages/about_us.html). Site-ul De reţinut
generează venit prin crearea de link-uri către platforme de
rezervare a biletelor de călătorie. 20-30% dintre persoanele
care utilizează site-ul TripAdvisor ajung pe platforma de rezervare a biletelor direct
din site.
 Site-uri care permit meta-căutări (de exemplu Kayak.com, Cheapflights.com, vola.ro,
care permit căutări multiple pe diverse site-uri web pentru a genera comparaţii între
produse şi servicii.
 Link-uri pe diverse reţele sociale ca Facebook sau Twitter.
Aspecte referitoare la canalele de distribuţie la nivel internaţional
Câteva observaţii fundamentale trebuie făcute referitor la evoluţia canalelor de distribuţie :
(1) Canalele tradiţionale de distribuţie sunt încă importante, dar ele utilizează într-o
proporţie tot mai mare internetul ca mijloc de comunicare . Utilizarea canalelor
tradiţionale rămâne importantă pe pieţele B2B (business-to-business), unde furnizorii îşi
91
pun la dispoziţie serviciile prin intermediul touroperatorilor, agenţilor de turism şi

sistemelor GDS.
(2) Consumatorii tind să folosească într-o mai mare măsură agenţii de turism şi
touroperatorii atunci când achiziţionează produse şi pachete complexe sau
călătoresc spre destinaţii mai îndepărtate (de ex. agenţiile de turism au constatat că în
cazul croazierelor, care prin natura lor sunt produse complexe
necesitând alegerea itinerariului, linei de crozieră, navei, cabinei,
modului de servire a mesei, etc., majoritatea tranzacţiilor se
definitivează prin telefon.
(3) Agenţiile de turism online (OTA) reprezintă canalul de

distribuţie cu cea mai mare creştere şi au câştigat o cotă de
De reţinut
piaţă semnificativă. Succesul acestora s-a manifestat în special pe
segmentul călătoriilor de scurtă durată (« short-break travel »)
care a cunoscut o dezvoltare impresionantă în ultimii zece ani. Deşi oferă consumatorilor
acces la preţuri scăzute, comparaţii între tarife, informaţie personalizată şi cuprinzătoare,
OTA trebuie să investească în interfeţe tot mai sofisticate şi prietenoase, care să permită
tranzacţii complexe.
(4) Vânzările directe ale furnizorilor către consumatori constituie cea mai mare
pondere a vânzărilor online. Cercetările arată că vânzările de pe website-urile
furnizorilor cumulează aproximativ 65% atât în SUA, cât şi în Uniunea Europeană. Există
totuşi un anumit grad de variaţie între diverse categorii de servicii vândute (aproximativ
70% din închirierile de automobile online se fac direct prin website-urile companiilor de
profil, în timp ce în cazul rezervărilor hoteliere cota website-urilor unităţilor de primire
turistică a scăzut la 42% în UE şi 59% în SUA ; totuşi Intercontinental, Hilton şi Marriot
sunt printre primele 20 de site-uri cu profil turistic din lume).
(5) Vânzările online au avut cel mai mare succes în cazul deciziilor determinate în
primul rând de preţ. Biletele de avion sau de tren pot fi achiziţonate cu uşurinţă direct
de la transportatori sau OTA, preţul fiind principala referinţă în funcţie de care se face
comparaţia.
(6) Concentrarea şi în acelaşi timp fragmentarea distribuţiei turistice online. Pe de o

parte, cele mai importante brand-uri se concentrează în structuri de tip conglomerat (de
exemplu Travelocity şi Lastminute.com sunt deţinute de Sabre Holdings, sistem de
distribuţie globală ; Expedia, cea mai mare OTA, deţine o serie de brand-uri ca
TripAdvisor, Virtual Tourism, Hotels.com). De cealaltă parte, există un număr
impresionant de site-uri de călătorie, care oferă produse şi servicii turistice la nivel local,
naţional şi internaţional. Barierele de intrare sunt scăzute şi în permanenţă apar noi şi noi
website-uri. Consumatorii trebuie să ia decizii cu privire la site-uri utilizate, cu cele în care
au încredere şi pe care să le utilizeze pentru tranzacţii.
Mai trebuie precizat faptul că dinamica pieţei turismului de afaceri (« corporate travel ») este
semnificativ diferită faţă de turismul în scop de recreere. In timp ce deciziile turiştilor vacanţieri
se bazează în primul rând pe preţ şi apoi pe orar, turistul de afaceri ţine cont de alte aspecte.
92
Câteva din nevoile specifice segmentului « corporate travel » compartiv cu cele ale tuiştilor
ce călătoresc în scopul petrecerii timpului liber sau cu motive personale sunt :
 Contracte şi furnizori preferaţi : reprezentanţii corporaţiilor negociază o serie de

contracte cu liniile aeriene pentru a obţine discount-uri
determinate de volumul vânzărilor. Aceste contracte pot să
includă alte elemente ca privilegii legate de posibilitatea de
upgrade a serviciilor, acces la spaţiile de odihnă şi relaxare
(« lounge ») ale aeroportului, asigurându-i turistului de afaceri un
nivel mai ridicat al serviciilor şi un nivel mai scăzut al cheltuielilor
pe parcursul călătoriei. De reţinut
 Eficienţa angajaţilor şi cele mai scăzute tarife « raţionale » :
pentru angajaţii care călătoresc din partea firmelor respectarea programului/orarului
este mai importantă sau la fel de importantă că şi preţul biletului. Programele de călătorie
ale firmelor sunt configurate astfel încât să ia în considerare o serie de criterii cum ar fi
programul, furnizori preferaţi, clasele de tarife şi politicile de preţ pentru a determina nu
neapărat cel mai scăzut tarif, ci cel mai mic mic tarif « logic ».
 Securitate şi risc : o problemă deosebit de importantă în programele de « corporate
travel» este managementul riscului prin care companiile pot în permanenţă să cunoască
locaţiile angajaţilor.
 Managementul cheltuielilor : companiile devin tot mai sofisticate în procesul de
gestionare a costurilor, incuzând înregistrarea tuturor detaliilor legate de cheltuieli şi
integrând procesele de achiziţie cu sistemele de contabilitate şi raportare financiară.
O privire de ansamblu asupra canalelor de distribuţie ale produselor turistice ar putea fi

reprezentată astfel (Figura 16)
93
FURNIZORI/PRESTATORI
Transport (Aerian/Naval/Feroviar/Terestru, etc.)
Cazare (Hoteluri/B&Bs/etc.)
Închirieri de automobile
Atracţii turistice, Evenimente, Restaurante, etc.
ONLINE
ONLINE OFFLINE OFFLINE
-website-uri -Touroperatori
-ODD -GDS
proprii de tip “incoming”
(Pegasus) (Amadeus/
-email
-Extranet Sabre/Galileo/
-site-uri de
Worldspan
rezervări pe
INDIRECT
–Voce (call-
internet
DIRECT
center-e)
-aplicaţii
mobile
-reţele sociale
ONLINE OFFLINE
OFFLINE
-OTA (Expedia, -Agenţii de
-telefon
Orbitz, turism
-sediul
furnizorului Travelocity, detailiste
etc.) -Touroperatori
-Touroperatori
Utilizatori finali
Consumatori turistici
Clienţi corporate
Alţi călători
Figura 16. O imagine globală a canalelor de distribuţie în turismul internaţional

Sursa : Tourism and Travel Distribution in a Changed World, Vol.1, Irish Tourist Industry Confederation,
2010
Referitor la rolul agenţiilor de turism online (OTA) acestea au introdus o serie de inovaţii
pentru îmbunătăţirea experienţelor de informare şi achiziţie. Dintre acestea, cele mai importante
ar fi (PhoCusWright, 2009):
(1) Matricea afişată a rezultatelor: introdusă de către Orbitz şi

devenită între timp instrument standard în sfera călătoriilor
online, această matrice permite consumatorilor să facă click pe
orice celulă, pentru sortarea rezultatelor legate de zbor în funcţie
de preţ, companie aeriană sau număr de escale.
De reţinut
94
Figura 17. Matricea afişată a rezultatelor căutării unui zbor pe Expedia
(2) Tarife “ascunse sau opace”: făcute iniţial cunoscute prin intermediul modelului de
licitare a preţului biletelor de avion « Priceline’s Name Your Own Price », tarifele « opace »
permiteau călătorilor să obţină bilete de avion reduse substanţial. În schimb, linia aeriană
şi data exactă a plecării erau ascunse până în momentul achiziţionării zborului, iar
călătorii nu primeau nici puncte de loialitate.
(3) Asamblarea dinamică a pachetelor turistice: opţiune introdusă de către Expedia şi

devenită între timp un standard în sfera călătoriilor online, aceasta permite călătorilor să
achiziţioneze multiple componente sau servicii în timpul unei
singure căutări (de exemplu “zbor+hotel”). Această facilitate
asigură de cele mai multe ori un preţ global mai scăzut decât în
cazul achiziţiei celor două componente în mod individual.
(4) Date flexibile şi alternative de căutare : opţiunea permite
călătorilor să compare opţiunile de zbor în cadrul unor date
multiple de plecare şi sosire pentru a găsi cel mai scăzut tarif. De reţinut
(5) Căutări alternative de aeroporturi
(6) Notificări privind cele mai scăzute tarife
(7) Căutări de hoteluri, afişarea şi sortarea rezultatelor : opţiunile adiţionale permit

a. căutarea şi sortarea rezultatelor în funcţie de proximitatea faţă de un anumit
punct de reper sau adresă
b. afişarea de hărţi pe baza rezultatelor căutărilor
c. integrarea impresiilor şi comentariilor turiştilor în rezultatele căutărilor,
95
d. opţiuni multiple de sortare incluzând preţul, numărul de stele, brand-ul,

evaluările clienţilor şi alte facilităţi.
Rolul internetului în achiziţia produselor turistice la nivelul consumatorului final
Statisticile pe sectoare de afaceri ale Consumer Barometer (www.consumerbarometer.com)

arată că dintre industria auto, domeniul financiar şi imobiliar, alimente si sănătate, media şi
divertisment, comerţ cu amănuntul, tehnologie şi turism, la nivel global acesta din urmă
beneficiază cel mai mult de pe urma internetului ca mediu de achiziţie. La nivel mondial 57% din
persoanele care au achiziţionat servicii de turism internaţionale au apelat la internet.
Citire
La nivel european, Consumer Barometer oferă câteva date interesante legate de procentul
persoanelor care studiază online pachetul turistic înainte de achiziţie. 89% din totalul
persoanelor care au cumpărat servicii turistice au apelat la internet pentru a se documenta
înainte de a achiziţiona un pachet. De asemenea, se observă că majoritatea căutărilor se realizează
pe motoarele de căutare (67%), şi doar un număr nesemnificativ fac cercetare de pe dispozitive
mobile. Tendinţa pentru următorii ani este spre schimbare, deoarece tot mai multă lume
achiziţionează smartphone-uri sau notebook-uri.
Tabelul 14. Utilizarea internetului pentru informare şi achiziţie de pachete turistice la

nivel european
Achiziţii online 61%
Informare online înainte de cumpărare 89%
Informare pe motoare de căutare înainte de achiziţie 67%
Informare pe telefonul mobil înainte de achiziţie 5%
Sursa : www.consumerbarometer.com
La nivelul României, 42% din totalul achiziţiilor de pachete turistice s-a realizat pe internet. Din
acesta un procent impresionant de 93% a fost realizat prin activităţi de cercetare pe internet
desfaşurate înainte de cumpărare. Mai mult, din acest procent 80% dintre cei care au achiziţionat
pachete turistice au apelat la motoare de căutare, restul apelând direct la site-uri cunoscute. Se
poate observa de asemenea că 8% dintre cei care au căutat informaţii au făcut-o prin intermediul
site-urilor dedicate telefoanelor mobile, in timp ce la nivel european acest procent este de doar
5%.
96
Tabelul 15. Utilizarea internetului pentru informare şi achiziţie de pachete turistice la

nivelul României
Achiziţii online 42%

Informare online înainte de cumpărare 93%
Informare pe motoare de căutare înainte de achiziţie 80%
Informare pe telefonul mobil înainte de achiziţie 8%
Sursa : www.consumerbarometer.com
Studiul „Think with Google” din 2012 a fost realizat cu subiecţi de pe piaţa americană, dar
considerăm că rezultatele lor pot fi extinse la nivel global, deoarece societatea americană este una
mixtă – imigranţi de pe mai multe continente, din mai multe culturi, persoane stabilite recent sau
de mai mult timp în SUA, o geografie diversă a continentului care influenţează stilul de viaţă şi
veniturile etc. Astfel, în 2012 site-urile de recenzii de călătorie au fost utilizate de 37% din
respondenţi. Totuşi se remarcă şi în acest studiu că motoarele de căutare au fost principala sursă
de informaţii, urmate de website-urile hotelurilor şi ale companiilor aeriene. Site-urile dedicate
destinaţiilor s-au situat la mijlocul clasamentului, iar reţelele sociale au fost utilizate doar de 21%
dintre persoane.
Figura 18. Surse de informare pentru călătorii de plăcere
Sursa: Adaptat dupa “Think with Google” 2012
Video-ul ca mijloc de informare despre destinaţii a crescut în popularitate. În 2012, 21% din
călătorii cu scop recreaţional au vizualizat filme video despre destinaţia lor, comparativ cu 14%
în 2009. Din graficul de mai jos se poate observa că este recomandat ca site-urile de turism să
investească în filme video atractive pentru prezentarea ofertei, deoarece peste 60% din
respondenţi au vizualizat filme de prezentare când s-au gândit să călătorească sau în momentul
alegerii destinaţiei. Video-ul a jucat un rol important şi în alegerea serviciilor de cazare şi
activitaţilor de timp liber.
97
Figura 19.Rolul filmelor video în planificarea călătoriei

Sursa: Adaptat după “Think with Google” 2012
Cele mai populare tipuri de filme video în 2012 au fost cele provenite de la hoteluri, companii de
transport aerian, linii de croazieră. Recenziile de călătorie de la persoane considerate experte în
domeniu au fost preferate de 58% din călători. Nu e de neglijat nici informaţia care poate fi
generată de autorii de blog-uri: 56% din persoane au apreciat descrieri de călătorii venind din
partea altor persoane obişnuite, iar 48% au găsit video-urile realizate de amatori realizate în
vacanţe ca utile.
Figura 20. Cele mai populare tipuri de filme video cu temă turistică
Sursa: Adaptat dupa “Think with Google” 2012
O ultimă informaţie interesantă din studiu arată că 65% din turişti încep să caute informaţii
online înainte de a fi decişi asupra destinaţiei.
98
TESTE DE EVALUARE
CAPITOLUL 2
1. Cea mai bună metodă de extindere la nivel internaţional a

companiilor hoteliere este considerată: a)franciza b) investiţia
directă c)contractul de management d)alianţa strategică e)joint-
venture-ul
2. Printre caracteristicile consorţiilor hoteliere se numără:
a)participarea cu o cotă la capitalul firmei străine b)autonomie în
Test
deciziile de management c)utilizarea fondului comercial în comun
d)profit repartizat egal e)proprietate exclusivă asupra brandurilor hoteliere
3. Serviciile „no-frills” sunt specifice: a)hotelurilor „boutique” b) hotelurilor „budget”
c)hotelurilor „business” d)hotel resort-urilor
4. Sosirile de turişti internaţionali au depăşit în 2018: a)500 de milioane b)1 miliard c)1,5
miliarde d)2 miliarde
5. Ţara cu cele mai ridicat nivel al cererii (cheltuielilor) pentru turismul internaţional în
2016 a fost: a)SUA b) China c)Germania d)Marea Britanie
6. Este adevărată relaţia: a)ARR<RevPar b) ARR=RevPar c) ARR>RevPar d) ARR+RevPar=1
e)niciuna
7. Enumeraţi şi prezentaţi succint inovaţiile introduse de agenţiile de turism online (OTA)
pentru îmbunătăţirea experienţelor de informare şi achiziţie (minim 5).
8. Enumeraţi minim 5 aspecte legate de performanţa economică a pieţei transportului
aerian la nivel internaţional
99
CAPITOLUL 2
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
❖ BHATIA, A.K., International Tourism Management, Sterling Publishers Private Limited,
2001
❖ CLARKE, ALAN, CHEI, WEN, International Hospitality Management-Concepts and
❖ COLES, TIM & HALL, M.C (eds), International Tourism and Business, Routledge Taylor
and Francis Group, 2008, p.9
❖ COOPER, CHRIS, HALL, MICHAEL C., Contemporary Tourism: An International
❖ CRISTUREANU, CRISTIANA, Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura
C.H.Beck, 2006
❖ GEE, CHUCK Y., FAYOS-SOLÁ, EDUARDO, International Tourism: A Global Perspective,
1997
❖ LUMSDON L., PAGE, S.J. (eds) (2004), Tourism and Transport: Issues and Agenda for
the New Millennium, Oxford: Elsevier. .
❖ PAGE, STEPHEN J., Transport and Tourism Global Perspectives, Third edition,
Pearson Education Limited, 2009
❖ POSTELNICU, GHEORGHE, Turism internaţional, Editura Risoprint, 2009
❖ PRIDEAUX, BRUCE, MOSCARDO, GIANNA, LAWS, ERIC, Managing Tourism And
❖ WACHOWIAK, HELMUT, Tourism and Borders-Contemporary Issues, Policies and
❖ The Future Of Airline Distribution, A Look Ahead To 2017, A special Report

Comsissioned by IATA, 2012
❖ The Role and Value of the Global Distribution Systems in Travel Distribution,
PhoCusWright, 2009
❖ Tourism and Travel Distribution in a Changed World, Vol.1, Irish Tourist Industry
Confederation, 2010
❖ ***www.unwto.org
❖ ***www.wttc.org
❖ ***www.iccaworld.com
❖ ***www.etc-corporate.org
❖ ***www.consumerbarometer.com
❖ ***http://www.thinkwithgoogle.com
100

Limbă

Suport de Curs - Turism International 2019 ID ECTS

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport de Curs - Turism International 2019 ID ECTS

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Turism international | 2018/2019

Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

INFORMAŢII GENERALE ______________________________________________________________________________ 4

CAPITOLUL 1. TURISMUL INTERNATIONAL : CONCEPTE, DATE ŞI TENDINŢE _______________ 9

SECVENŢA 1 INTRODUCERE ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL ___________________________________ 9

SECVENŢA 2. DATE RELEVANTE PRIVIND TURISMUL INTERNAŢIONAL : PREZENT ŞI

SECVENŢA 3. DEFINIŢII ŞI CONCEPTE UTILIZATE ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL. ___________ 30

TESTE DE EVALUARE ________________________________________________________________________________ 47

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ________________________________________________________________________ 48

CAPITOLUL 2. SERVICII DE CAZARE, TRANSPORT ŞI DISTRIBUŢIE ÎN TURISMUL

SECVENŢA 4. INDUSTRIA OSPITALITĂŢII LA NIVEL INTERNAŢIONAL __________________________ 49

SECVENŢA 5. PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A SERVICIILOR DE TRANSPORT AERIAN ______________ 64

SECVENŢA 6. DISTRIBUŢIA PRODUSULUI TURISTIC LA NIVEL INTERNAŢIONAL _______________ 86

TESTE DE EVALUARE ________________________________________________________________________________ 99

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ______________________________________________________________________ 100

Date de identificare curs

Instituţia de învăţământ superior:

Condiţionări şi cunoştinţe prerechizite

Urmarea acestui curs nu este condiţionată de parcurgerea anterioară a altor cursuri.

Cursul de „Turism internaţional” îşi propune familiarizarea studenţilor cu principalele

Competenţele specifice acumulate

✓ Identificarea rolurilor şi responsabilităţilor într-o echipă plurispecializată şi

Organizarea temelor în cadrul cursului

Turismul international : concepte, date Introducere în turismul internaţional. Istoria si

Date relevante privind turismul international :

Definitii şi concepte utilizate în turismul

Servicii de cazare, transport şi Industria ospitalităţii la nivel internaţional

Distribuţia produsului turistic la nivel

7. Formatul şi tipul activităţilor implicate în curs

Promovarea în cadrul acestui curs necesită realizarea obligatorie a unui proiect ce

Numărul întâlnirilor faţă în faţă, le sediul facultăţii, pentru prezentarea şi discutarea

În afara întâlnirilor studenții sunt stimulați să lanseze întrebări prin intermediul

Materiale bibliografice obligatorii şi facultative

(1) BHATIA, A.K., International Tourism Management, Sterling Publishers Private

(6) COOPER, CHRIS, HALL, MICHAEL C., Contemporary Tourism: An International

Materiale şi instrumente necesare pentru curs

În cadrul cursului se va apela la o serie de echipamente şi materiale didactice precum:

Politica de evaluare şi notare

Elemente de deontologie academică

Strategii de studiu recomandate

Având în vedere faptul că toată structura tematică a cursului şi programul activităţilor

DISCIPLINĂ: TURISM INTERNAŢIONAL

SECVENŢA 1 • INTRODUCERE ÎN TURISMUL

III. Cuvinte cheie

CAPITOLUL 1. TURISMUL INTERNATIONAL : CONCEPTE, DATE ŞI TENDINŢE

SECVENŢA 1 INTRODUCERE ÎN TURISMUL INTERNAŢIONAL

 Schema logică a modulului

 Conţinutul informaţional detaliat

(1) Schimbul şi comerţul ca motivaţie de călătorie.

(3) Călătoriile cu scop religios : de o importanţă deosebită în

(4) Marile expediţii (aventurierii) : marii călători ce au explorat teritoriile îndepărtate

Dezvoltarea inerentă a spa-urilor, după utilizarea lor în scop recreaţional de către

(6) Grand Tour : Renaşterea a însemnat următoarea etapă importantă în evoluţia

(7) Conceptul de « vacanţă anuală » : introducerea « vacanţei anuale » sau « concediului

(8) Transportul feroviar şi călătoriile organizate cu trenul: Introducerea căilor ferate

(11) Dezvoltarea staţiunilor turistice de pe litoral : în urma aglomerărilor urbane, nevoia

(12) Călătoriile în secolul XX : schimbările în atitudinea oamenilor faţă de căutarea plăcerii,

(14) Concediile plătite şi turismul: introducerea concediului

❖ sporirea venitului pe cap de locuitor şi a venitului discreţionar ;

DISCIPLINĂ: TURISM INTERNAŢIONAL

SECVENŢA 2 • DATE RELEVANTE PRIVIND TURISMUL

II. Obiectivele secvenţei