Dimitrie Cantemir (1673-1723) este cel mai de seama g�nditor umanist rom�n si

totodata autor al primelor scrieri filosofice originale rom�nesti. Studiaza acasa

greaca, latina si filosofia cu fostul dascal de limba greaca la scoala domneasca
din Iasi, eruditul Ieremia Cacavela. La Academia Patriarhiei Ortodoxe din
Constantinopol �si aprofundeaza studiile �n limbile antice si orientale,
filosofie, literatura si �n noile curente din g�ndirea stiintifica.

Dimitrie Cantemir, dupa o gravura de A.Osipov, 1712

Conceptia despre lume a lui D. Cantemir a cunoscut de-a lungul vietii

carturarului o evolutie �n directia accentuarii tendintelor laice si rationaliste.
Lucrarile sale de tinerete, desi platesc tribut teologiei si scolasticii,
marturisesc despre contactul autorului lor cu stiinta si filosofia Renasterii si cu
rationalismul aristotelic.

a o conceptie optimista despre om, desigur ca �n limitele moralei crestine.

�Divanul� constituie o expresie a tendintelor laice si rationaliste, umaniste, care
se afirma �n cultura rom�na �n sec. al XVII-lea.

"Divanul", Iasi, 1698.

"Herbul tarii" (foaia de titlu, verso)

Scrierea �Imaginea de nedescris a stiintei sacre� (1700) �ncearca sa integreze

fizica, �ntemeiata pe recunoasterea determinismului natural, �ntr-un sistem teist.

�Imaginea de nedescris a stiintei sacre� (1700)

foaie de manuscris

Totodata aceasta scriere atesta un interes pentru astrologie, pentru stiintele

oculte, �sacre�, interes specific multor reprezentanti ai Renasterii europene.
�Micul compendiu de logica� (1700) este o apoteoza a ratiunii.

�Micul compendiu de logica� (1700)

foaie de titlu, manuscris

Stiinta omeneasca nu mai e un �viciu�, si mai ales, logica nu mai este o

�nascocire a diavolului�, ca �n �Imaginea de nedescris a stiintei sacre�, ci o
�comoara a disciplinelor mintii�, �cheia portilor celor mai bine ferecate ale
filozofiei�, �lumina naturala�, prin care omul ajunge la adevarata �ntelepciune.

Opera de maturitate a lui D. Cantemir se caracterizeaza prin tendinta de

separare a stiintei, domeniului ratiunii, al argumentarii logice, de teologie,
domeniu al credintei. Aceste lucrari sunt �Istoria ieroglifica� (1705),
�Interpretarea naturala a monarhiilor� (1714), �Descrierea Moldovei� (1715),
�Crestea si descrestea Portii Otomane� (1714-1716), �Hronicul vechimii rom�no-
moldo-vlahilor� (1717-1723), �Sistema religiei mahomedane� (1722) s.a.

"Sistema religiei mahomedane",

Sankt-Petersburg, 1722

Fenomenele naturale si istorice se supun, potrivit conceptiei lui Cantemir,

determinismului cauzal. Exista o �ordine a naturii� si tocmai aceasta este obiectul
stiintei, al cunoasterii rationale. G�nditorul separa �n spirit rationalist,
cunostintele dob�ndite pe calea cercetarii faptelor de convingerile izvor�te din
credinta, delimiteaza planul teologic de cel filosofic. El defineste, �n �Istoria
ieroglifica�, �filosofia fizica� care se ocupa de studiul �corpurilor naturale� de
credinta a carei lucrari �nici dovada au, nici a sa dovedi sa pot�. D. Cantemir
subliniaza importanta simturilor si a experientei �n cunoastere: �Toata stiinta �n
povata simturilor sa afla�, �toata cunostinta si toata stiinta din �nainte
mergatoarea simtire purcede�. De asemenea, pentru stabilirea adevarului, important
este experimentul: �experienta si ispita lucrului mai adevarata poate fi dec�t
toata socoteala mintii�.

Stiinta si filosofia au misiunea de a cerceta cauzele lucrurilor, ele nu

trebuie sa se limiteze la �nregistrarea faptelor, ci sa afle cauzele fenomenelor,
sa arate �nu numai cum si ce s-au facut�, ci si �pentru ce ase s-au facut�.
Cantemir afirma existenta unei ordini ne�ntrerupte a naturii si chiar a unei
evolutii a lucrurilor dupa o lege a miscarii ciclice, care presupune parcurgerea
unor momente de crestere si descrestere. �n spiritul deismului Cantemir nu admite
interventia divinitatii �n desfasurarea lucrurilor. Creatorul, - afirma el, -
�zidirea sav�rsind, de lucru sa odihneste�, iar mai departe �din veci si p�na �n
veci zidirea ca o slujnica dupa porunca neparasit alearga�. �n opera sa este
subliniata totodata ideea ca ordinea naturala niciodata nu poate fi �ncalcata,
nici chiar de natura �nsasi, care nu-si poate modifica regulile.Ca umanist,
Cantemir a afirmat demnitatea omului, �ndepart�ndu-se de doctrina bisericeasca
despre coruperea naturii umane. Binele public, interesele obstesti, apararea
mosiei s�nt norme supreme ale conduitei sociale preconizate de carturar si traduse
�n fapta �n primul r�nd de el �nsusi, prin opera si activitatea sa. Cantemir cere
ca omul sa fie apreciat dupa �nvatatura si faptele sale si nu dupa origine. Dupa
Cantemir, omul este cea mai nobila dintre toate fapturile. Nobletea omului rezida
�n ratiune, care �i confera titlul de fiinta constienta de libertatea sa si de
participarea prin aceasta la moralitate. �n vreme ce toate creaturile naturii
urmeaza inconstiente ordinea naturii asa cum a fost creata initial de divinitate,
omul are de la �nceput �socoteala sf�rsitului� (constiinta scopului).

Pentru D. Cantemir omul nu mai este �rob, ci stap�n lumii�, el e �cea mai de-a
firea si cea mai evghenicha�, cea mai nobila dintre toate fiintele. �n conceptia sa
omul este o fiinta rationala si libera, care poate si trebuie sa se calauzeasca �n
viata dupa �socoteala cea dreapta�, care �i permite �pe gresitoarea pofta sa o
stap�neasca�. Scrierile istorice ale lui Cantemir sunt patrunse de patriotism si
umanism civic. Ele sunt menite, pe de o parte, sa dovedeasca romanitatea si
continuitatea poporului rom�n, pe de alta parte, iminenta decadere a Imperiului
otoman. Demonstr�nd originea �nobila�, latina a poporului rom�n, unitatea si
continuitatea sa, carturarul patriot lupta pentru apararea fiintei poporului sau.
M�ndria pentru originea romana a poporului rom�n se asociaza la Cantemir cu
elogiul adus civilizatia antice, culturii greco-romane. El �i lauda pe elini
pentru ca sunt �ntemeietorii civilizatiei si �n aceasta vede titlul de noblete al
vechilor greci; tot astfel considera ca nobletea poporului sau consta �n faptul ca
este mostenitorul si continuatorul acestei civilizatii. El a elogiat civilizatia
umana, �or�nduiala si cinstesia omeneasca�, consider�nd ca �ntemeietori ai acesteia
pe �elinii� din antichitate si a afirmat ideea unicitatii civilizatiei omenesti.
�n spirit umanist si chiar iluminist D. Cantemir afirma despre epoca �n care
traieste ca se caracterizeaza prin trezirea la lumina dupa ��ntunericul� de p�na
atunci.

O contributie deosebita are Cantemir �n domeniul filosofiei istoriei. Conceptia

sa asupra istoriei afirma existenta unei ordini naturale, a unei legi istorice a
evolutiei ciclice, careia i se supune orice existenta particulara, orice forma
statala, orice �monarhie�. Scurta scriere �Interpretarea naturala a monarhiilor�
este consacrata demonstrarii pe plan teoretic a ideii succesiunii naturale a
monarhiilor �ntr-o ordine anumita si poate fi considerata ca una dintre primele
�ncercari de filosofie a istoriei din Europa moderna.
 "Interpretarea naturala a monarhiilor", foaie de titlu
a manuscrisului �n limba rusa, Sankt-Petersburg, 1714

Cantemir este unul dintre primii �nvatati europeni care au sustinut ideea
cresterii si descresterii imperiilor. �n �Interpretarea naturala a monarhiilor�
(1714) schema medievala a celor patru monarhii este supusa unei interpretari
rationaliste. Cantemir �si propune sa arate �modul natural al nasterii, cresterii,
decaderii si �n sf�rsit al pieirii acestor monarhii�.

Formularea �cresterii si descresterii� ca lege istorica universala �l apropie

pe carturarul rom�n de iluminism, scrierea lui preced�nd cu aproape doua decenii
lucrarea lui Montesquieu �Considerations sur les causes de la grandeur des Romains
et de leur decadence� Cantemir a aplicat conceptia sa despre evolutia imperiilor �n
cartea consacrata istoriei Imperiului Otoman si �n �Hrnicul vechimei a romano-
moldo-vlahilor�. Dimitrie Cantemir considera istoria o stiinta cu anumite �canoane�
� cum ar fi apelarea la documente, aprecierea critica si interpretarea izvoarelor,
probarea faptelor, evidentierea cauzelor fenomenelor etc. El formuleaza un
principiu metodologic modern c�nd precizeaza ca istoria �nu pofteste credinta�, ci
�stiinta�. Astfel, opera lui D. Cantemir se �nscrie �n coordonatele umanismului
renascentist de nivel european si reprezinta o deschidere spre ideile filosofiei
moderne.

Prin multilateralitatea preocuparilor, prin �mbinarea creatiei stiintifice cu

cea artistica, prin unitatea dintre creatorul de cultura si omul de actiune
Dimitrie Cantemir (1673-1723) aminteste de titanii Renasterii. G�ndirea si opera
sa, strabat�nd distanta de la scolastica la umanism si stiinta europeana moderna,
reprezinta, prin excelenta, o �ntruchipare a sintezei dintre cultura Orientului si
cea a Occidentului. �ncercarea de a construi un sistem teologico-filosofic propriu,
�ntreprinsa �n tinerete, �n cartea �Imaginea de nedescris a stiintei sacre� (1700),
a fost abandonata de Dimitrie Cantemir �n anii de maturitate. Aceasta �ncercare
merita totusi sa fie apreciata, deoarece �n lumea ortodoxa timp de secole nimeni nu
�ntreprinsese ceva similar. Lucrarile fondatorilor neoaristotelismului grec
reprezentau doar comentarii la opera aristotelica si nu sisteme proprii. Desi
construit �n jurul unor extrase din opera fizicianului si filosofului flamand din
perioada Renasterii Van Helmont(1577-1644), sintezele filosofice ale caruia iesise
din atentia publicului cultivat occidental de mai bine de o jumatate de secol,
sistemul teologico-filosofic al lui Dimitrie Cantemir dezvolta unele puncte de
vedere originale pentru sud-estul Europei �n probleme ale cunoasterii, ale
universaliilor, ale raportului dintre liberul arbitru si predestinatie, insist�nd
�n ultima instanta asupra ideii de �ordine naturala� ca necesara si imuabila.