Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Indiferent de ţară şi cultură, copiii sunt viitorul planetei şi doar educația îi poate transforma în
adulţi responsabili.
cunoașterea altor țări și cunoașterea mai multor limbi străine (vizează facilitarea
mobilității transfrontalierii);
schimburi de elevi dintre școli și țări, relațiile cu persone din alte comunități entice,
lingvistice;
incluziune socială;
interculturalitate;
coeziune socială;
creșterea gradului de sensibilizare a opiniei publice față de teme precum: sărăcia,
discriminarea, excluziunea socială;
incluziunea activă a persoanelor cu handicap.
nevoi tot mai diverse de învățare și dezvoltare ale elevilor unele școli sunt mai
reticente și obligă elevii să se adapteze unui anumit model școlar și nu se adaptează ea la
cerințele copiilor (unii copii se simt exclusi,marginalizați);
necesită mult timp, iar schimbarea poate fi derutantă, întâmpinând prejudecăți din partea
familiei și a copiilor;
măsuri administrative (lipsa banilor);
implicarea politicului (țările dezvoltate preiau control).
La acestea mai pot fi adăugate și alte trăsături și preocupari ale unui cadru didactic
deschis către diversitate, dintre care amintim câteva: percepții pozitive asupra comunității,
parinților și familiei, stimularea elevilor prin expectații adecvate, dezvoltarea unui mediu cultural
și de învațare adecvat, învățarea centrată pe elevi, instrucția mediată cultural, restructurarea
curriculară; alfabetizarea culturală; autoanaliza propriilor atitudini și credințe; luarea în
considerare a etnicității, a limbii, rasei, religiei, a nivelului economic, ca mijloace de reducere a
discontinuității dintre cultura pe care elevii o aduc la școală și cea a instituției educaționale și a
majorității; respectul pentru diversitate, motivarea tuturor celor care învata, crearea unui mediu
de învațare incluziv, sigur, suportiv, promovarea de practici didactice care traversează
disciplinele și culturile, a justiției și echității; utilizarea de metode activ-participative; dezvoltarea
încrederii și a respectului, familiarizarea cu diferite metodologii favorabile diversității,
dezvoltarea capacității de a oferi feedback relevant; abilitatea de a detecta prejudecățile în
materialele didactice, de a dezvolta acte de învațare care valorifică diferențele culturale, abilități
de management cross cultural al clasei de elevi, etc.
În concluzie, putem afirma că profesorul intercultural trebuie să dispună de competente
didactice și relaționare deschise adaptării și perfecționării continue, pentru a putea forma eficient
aceeași capacitate de adaptare la ceilalți, la mediu și elevilor. Sintetizând opiniile din literatura de
specilitate privind formarea profesorului pentru interculturalitate, A. Nedelcu (2008) desprinde
trasăturile comune ale acestor 101 programe, care vizează trei dimensiuni: cognitivă,
instrumentală și expresivă. Dacă dimensiunea cognitivă vizează cunoașterea drepturilor omului, a
instituțiilor implicate în promovarea lor, a rețelelor sociale, profesionale și de informare,
dimensiunea instrumental-metodologica presupune mai ales utilizarea metodelor didactice
adecvate promovării valorilor și atitudinilor specifice interculturalității. Aceasta dimensiune a
formarii cadrelor didactice trebuie urmarită în mod special deoarece ea furnizează adevăratele
”instumente de lucru” pentru dobândirea competențelor interculturale.
Dimensiunea expresivă (relațional-comportamentală) este una dintre cele mai ”sensibile”
dimensiuni a formării, deoarece pe de o parte, de aceasta dimensiune depind celelate două
dimensiuni, iar pe de alta parte, această dimensiune necesită mult timp pentru formare. De fapt
această dimensiune vizează ”mentalul” profesorilor, presupune investigarea propriilor valori,
concepții, prejudecăți privind elevii, școala, rolul de profesor/parinte etc. De asemenea
dimensiunea expresivă vizează și modul concret prin care transpunem în comportament
concepțiile privind diversitatea.
Urmărind aceste dimensiuni ale formării, profesorii vor putea deveni principalii agenți ai
diversității (parafrazînd afirmația lui M. Fullan - ” profesorii sunt agenții schimbării”) vom putea
crea cu adevărat un spațiu al ”întâlnirii cu celălalt”, al dialogului autentic, al învățării cu și prin
celălalt.
Profesorul intercultural trebuie să fie conștient că procesul de predare- învățare
nu este neutru din punct de vedere cultural, ci, din contră este un serios purtător de valori.
Orice program de formare trebuie să-i pregătească pe profesori pentru:
a fi conștienți de natura diversă din punct de vedere cultural și etnic a societății în care
locuiesc; a fi capabili să-și recunoască propriile prejudecăți, să recunoască diferitele forme de
discriminare;
a putea deveni agenți de schimbare în educație, în cadrul unei societăți pluraliste.
BIBLIOGRAFIE
Vlăsceanu, L., în Dicționar de sociologie, Editura Polirom, Iași, 1993, p. 555.
Maria Stoica, Pedagogie și psihologie pentru examenele de definitivare și gradele
didactice, Editura Gheorghe Alexandru, Craiova, 2001