Semnalizarea

de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă

 Semnalizarea trebuie înţeleasă ca fiind un ansamblu de semnale
primite de un lucrător, care determină acţiunea acestuia în
împrejurări specifice (prezenţa riscurilor profesionale, necesitatea
utilizării unor sisteme sau echipamente de protecţie, etc.).
Semnalele pot fi de diferite tipuri: optice, acustice, olfactive,
tactile sau combinaţii ale acestora.

 Utilizarea diferitelor forme de semnalizare de securitate nu

afectează obligaţia ce revine angajatorilor de a lua măsurile de
prevenire adecvate pentru reducerea sau, după caz, eliminarea
riscurilor profesionale de la locurile de muncă.

 Ca principiu general, semnalizarea trebuie să se realizeze

simplu, rapid şi într-un mod uşor de înţeles.
 Aspecte generale privind
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă

 Cerinţele minime pentru semnalizarea de securitate şi/sau de

sănătate la locul de muncă sunt stabilite prin Hotărârea de Guvem
nr. 971/2006, care transpune Directiva 92/58/CEE.
 Prevederile hotărârii nu se aplică semnalizării prevăzute de
reglementările referitoare la introducerea pe piaţă a substanţelor
şi preparatelor periculoase, a produselor şi/sau a echipamentelor,
cu excepţia cazului în care aceste reglementări fac referire în mod
expres la acest lucru. De asemenea, prevederile acestei hotărâri nu
se aplică semnalizării utilizate în reglementarea traficului rutier,
feroviar, fluvial, maritim şi aerian.
 Semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate se referă la un obiect,
o activitate sau o situaţie determinată şi furnizează informaţii ori
cerinţe referitoare la securitatea şi/sau sănătatea la locul de
muncă, printr-un panou, o culoare, un semnal luminos ori acustic,
o comunicare verbală sau un gest-semnal, după caz.
 Semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă se realizează
întotdeauna pe baza evaluării riscurilor profesionale din cadrul unei
organizaţii, a analizării situaţiilor de urgenţă previzibile şi a mijloacelor
preventive adoptate, dacă se evidenţiază necesitatea de:
• a avertiza lucrătorii asupra existenţei anumitor riscuri, interdicţii sau
obligaţii;
• a alerta lucrătorii atunci când se produce o situaţie de urgenţă,
determinată, care necesită mijloace rapide de protecţie sau evacuare;
• a facilita localizarea şi identificarea de către lucrători a mijloacelor şi
instalaţiilor specifice de protecţie, evacuare, urgenţă sau prim ajutor;
• a orienta sau ghida lucrătorii care realizează manevre periculoase.
 Semnalizarea de securitate nu trebuie considerată ca un mijloc de
substituţie a mijloacelor tehnice şi organizatorice de protecţie colectivă şi
trebuie utilizată atunci când după utilizarea acestora nu a fost posibilă
eliminarea riscurilor sau reducerea lor în mod satisfăcător.
 Semnalizarea de securitate nu trebuie considerată ca o modalitate de
înlocuire a formării şi informării lucrătorilor în domeniul securităţii şi
sănătăţii în muncă.
 O clasificare a semnalizării de securitate, după forma utilizată pentru
realizarea acesteia, este următoarea:
• Semnale sub formă de panou, care furnizează anumite informaţii
vizibile la un iluminat cu intensitate suficientă. Principalele tipuri sunt:
 de avertizare a unui pericol sau risc;
 de interzicere a unui comportament care poate provoca un pericol;
 de obligare a utilizării unui anumit comportament;
 de luptă împotriva incendiilor pentru identificarea şi localizarea
echipamentelor corespunzătoare;
• Semnale luminoase emise cu ajutorul unui dispozitiv care cuprinde
materiale transparente sau translucide, iluminate din interior sau dintr-
o parte, astfel încât formează o suprafaţa luminoasă;
• Semnale acustice care reprezintă semnale sonore, codificate, emise de un
dispozitiv, fără intervenţia unei voci umane sau de sintetizator. Sunt
deosebit de importante în special atunci când este necesară transmiterea
informaţiei rapid şi uşor (alarme, sirene, etc.);
• Comunicările verbale reprezintă mesaje verbale predeterminate, în care
este utilizată vocea umană sau de sintetizator;
• Semnale prin gesturi care se realizează prin mişcarea sau dispunerea
braţelor ori mâinilor în mod codificat pentru a dirija persoanele care
efectuează manevre ce determină riscuri pentru lucrători.
• Etichetele substanţelor chimice furnizează informaţii cu privire la
pericolul pe care acestea îl reprezintă, precum şi cu privire la
precauţiile de luat în cursul manipularii şi depozitării lor.

 În cadrul semnalizării de securitate şi/sau sănătate sunt utilizate

anumite culori numite ”de securitate”, semnificaţia şi informaţiile
generale cu privire la utilizarea acestora fiind prezentate în tabelul
următor:
 Culoare Semnificaţie sau Indicaţii şi
scop precizări
 Semnal de interdicţie  Atitudini periculoase

 Pericol – alarmă  Stop, oprire, dispozitiv

Roşu  Materiale şi de oprire de urgenţă.
echipamente  Evacuare .
de prevenire şi stingere a  Identificare şi localizare.
incendiilor

• Semnal de avertizare  Atenţie, precauţie.

Galben sau galben-oranj  Verificare.

• Semnal de obligaţie  Comportament sau

Albastru
• Semnal de salvare
Verde sau de prim ajutor
• Situaţie de securitate
Acţiune specifică.
 Obligaţia purtării
echipamentului
individual de protecţie.
 Uşi, ieşiri, căi de acces,
Echipamente posturi,
încăperi.
 Revenire la normal.
 Pentru a asigura o vizibilitate cât mai bună, la înscrierea semnelor pe
panourile de semnalizare se vor utiliza următoarele culori de contrast:

Culoare de securitate Culoare de contrast

Roşu Alb

Galben sau galben- Negru

oranj

Albastru Alb

Verde Alb

 Panourile de securitate, precum şi alte materiale utilizate în cadrul

semnalizării de securitate şi/sau sănătate în muncă pot fi elaborate la
nivel de organizaţie, de către persoana desemnată cu atribuţii de
securitate şi sănătate în muncă sau de către serviciul de prevenire şi
protecţie, ori se pot utiliza materiale avizate de instituţiile competente.
 Obligaţiile angajatorilor privind
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă
 Atunci când riscurile nu pot fi evitate sau reduse suficient prin
mijloace tehnice de protecţie colectivă ori prin măsuri, metode sau
procedee de organizare a muncii, angajatorul trebuie să prevadă
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
 Angajatorul are obligaţia de a verifica existenţa semnalizării de
securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
 Practic, aceste obligaţii ce revin angajatorului sunt puse în
aplicare de către lucrătorul desemnat cu atribuţii în domeniul
securităţii şi sănătăţii în muncă, fapt pentru care acesta trebuie să
cunoască în profunzime cerinţele legale cu privire la realizarea
unei semnalizări corecte şi adecvate de securitate şi/sau de
sănătate la locurile de muncă.
 Pentru alegerea semnalizării adecvate, vor trebui luate în
considerare rezultatele evaluării riscurilor realizate în
conformitate cu cerinţele legale prevăzute în Legea nr. 319/2006.
 Semnalizarea de securitate reprezintă informaţii furnizate lucrătorilor
întrun mod specific şi, ca în orice situaţie, un exces de utilizare poate
genera confuzie. De aceea, se consideră că semnalizarea de securitate
trebuie realizată şi aplicată în anumite situaţii bine stabilite, dintre care
se menţionează:
• accesul în toate acele zone sau încăperi în care activitatea necesită
utilizarea unuia sau mai multor echipamente individuale de protecţie
(nu se referă doar la cei care desfăşoară activitatea, ci şi la cei care au
acces în zonă în timpul activităţii);
• zonele sau încăperile în care, pentru desfăşurarea activităţii, este
necesară prezenţa unui personal autorizat;
• semnalizare generală care permite cunoaşterea de către toţi lucrătorii
a situaţiilor de urgenţă şi/sau a instrucţiunilor de protecţie în aceste
situaţii (prin intermediul semnalelor acustice, luminoase sau al
comunicării verbale);
• semnalizarea echipamentelor de intervenţie în caz de incendiu, a
ieşirilor şi căilor de evacuare, precum şi cu privire la amplasamentul
mijloacelor de prim ajutor;
• pentru alte situaţii relevate ca urmare a evaluării riscurilor din cadrul
organizaţiei.
 Lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora trebuie să fie informaţi referitor
la toate măsurile care trebuie luate privind semnalizarea de securitate
şi/sau de sănătate utilizată la locul de muncă, fără ca prin aceasta să se
aducă atingere prevederilor cu privire la informarea lucrătorilor,
prevăzute în Legea nr. 319/2006.

 Lucrătorii trebuie să beneficieze de o instruire corespunzătoare în ceea

ce priveşte semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de
muncă, în special sub forma unor instrucţiuni precise. Această instruire
trebuie să cuprindă:
• semnificaţia semnalizării, mai ales a celei care conţine cuvinte;
• comportamentul general şi specific ce trebuie adoptat.

 Potrivit Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, consultarea şi

participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora trebuie să se
realizeze şi în ceea ce priveşte aspectele referitoare la semnalizarea de
securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă.
 Cerinţe minime generale privind
semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă

 Cerinţele minime generale au în vedere descrierea diferitelor utilizări şi

stabilirea regulilor generale privind interşanjabilitatea şi
complementaritatea acestora.
 Semnalizarea de securitate şi/sau de sănătate trebuie utilizată numai
pentru a transmite mesaje sau informaţii.
 În scopul realizării semnalizării de securitate şi/sau de sănătate la locul
de muncă se pot utiliza următoarele modalităţi de semnalizare:
• Semnalizare permanentă
– Semnalizarea referitoare la o interdicţie, un avertisment sau o obligaţie,
precum şi semnalizarea privind localizarea şi identificarea mijloacelor de
salvare ori prim ajutor trebuie să se realizeze prin utilizarea panourilor
permanente. Pentru semnalizarea permanentă destinată localizării şi
identificării materialelor şi echipamentelor de prevenire şi stingere a
incendiilor trebuie să se folosească panouri şi/sau o culoare de securitate.
– Semnalizarea de pe recipiente şi de pe conducte trebuie să se facă
conform prevederilor Anexei 3 din H.G nr. 971/2006.
– Locurile în care există risc de coliziune cu obstacole şi de cădere
a persoanelor trebuie să fie semnalizate permanent cu o culoare
de securitate şi/sau cu panouri.
– Căile de circulaţie trebuie să fie marcate permanent cu o culoare
de securitate.
• Semnalizarea ocazională
– Atunci când împrejurările o impun, trebuie să se folosească
semnale luminoase, semnale acustice şi/sau comunicare verbală,
ţinându-se seama de interşanjabilitatea şi combinaţiile posibile,
pentru semnalizarea pericolelor, mobilizarea persoanelor pentru
o acţiune specifică, precum şi pentru evacuarea de urgenţă a
persoanelor.
– Orientarea persoanelor care efectuează manevre ce presupun un
risc sau un pericol trebuie să se realizeze, în funcţie de
împrejurări, printrun gest-semnal şi/sau prin comunicare
verbală.
 Semnalele prevăzute a fi utilizate sunt interşanjabile şi pot fi
combinate pentru a le amplifica efectul. Astfel:
 • Dacă eficienţa este aceeaşi, se poate alege între următoarele variante:
– culoare de securitate sau un panou, pentru a marca locurile cu
obstacole ori denivelări;
– semnale luminoase, semnale acustice sau comunicare verbală;
– gesturi-semnal sau comunicare verbală.
• Pot fi utilizate împreună următoarele modalităţi de semnalizare:
– semnal luminos şi semnal acustic;
– semnal luminos şi comunicare verbală;
– gest-semnal şi comunicare verbală.
 O atenţie deosebită trebuie acordată eficienţei semnalizării. Astfel,
semnalizarea de securitate nu trebuie să fie în niciun fel afectată de:
• prezenta unei alte semnalizări sau a unei alte surse de emisie de acelasi
tip care afectează vizibilitatea ori audibilitatea, ceea ce implică:
• evitarea amplasării unui număr excesiv de panouri la o distanţă prea
mică unul faţă de celălalt;
• să nu se utilizeze concomitent două semnale luminoase care pot fi
confundate;
• să nu se utilizeze un semnal luminos în apropierea unei alte surse
luminoase asemănătoare;
• să nu se folosească două semnale sonore concomitent;
 • să nu se utilizeze un semnal sonor dacă zgomotul din mediu este prea
puternic.
• designul deficitar, numărul insuficient, amplasamentul greşit, starea
necorespunzătoare ori funcţionarea necorespunzătoare a mijloacelor
sau dispozitivelor de semnalizare.
 Este obligatoriu ca mijloacele şi dispozitivele de semnalizare, să fie, după
caz, curăţate, întreţinute, verificate, reparate periodic şi, dacă este
necesar, înlocuite astfel încât să se asigure menţinerea calităţilor lor
intrinseci şi/sau funcţionale.
 Amplasarea mijloacelor sau dispozitivelor de semnalizare care trebuie
instalate, precum şi numărul acestora se stabilesc în funcţie de
importanţa riscurilor, a pericolelor ori de zona care trebuie acoperită.
Modul de amplasare şi funcţionarea acestor mijloace trebuie să permită
recepţionarea în timp util a informaţiei referitoare la riscul asupra
căruia oferă informaţii sau la acţiunea care trebuie executată.
 În cazul semnalizărilor care necesita o sursă de energie pentru
funcţionare trebuie să fie prevăzută alimentare de rezervă, pentru
situaţia întreruperii alimentării cu energie, cu excepţia cazului în care
riscul dispare odată cu întreruperea acesteia.
 Un semnal luminos şi/sau sonor trebuie să indice, prin declanşarea sa,
începutul acţiunii respective. Durata semnalului trebuie să fie atât cât o
impune acţiunea.
 Semnalul luminos sau acustic trebuie să fie reconectat imediat după
fiecare utilizare.
 Semnalele luminoase şi acustice trebuie să facă obiectul unei verificări a
bunei lor funcţionări şi a eficienţei lor reale înainte de punerea în
funcţiune şi, ulterior, prin verificări periodice.
 În cazul în care auzul sau vederea lucrătorilor este limitată, inclusiv
datorită purtării echipamentelor individuale de protecţie, trebuie să fie
luate măsuri adecvate suplimentare de semnalizare sau de înlocuire a
celor existente.
 Zonele, sălile sau incintele utilizate pentru depozitarea substanţelor ori a
preparatelor periculoase în cantităţi mari trebuie sa fie semnalizate
printr-un panou de avertizare corespunzător sau trebuie identificate în
conformitate cu prevederile Anexei nr. 3 a H.G. nr. 971/2006, exceptând
cazul în care etichetele diferitelor ambalaje sau recipiente sunt suficiente
în acest scop.
 Orice semnal de securitate şi/sau de sănătate la locul de muncă trebuie
înlăturat când situaţia care îl justifică nu mai există.
Cerinţe minime generale privind panourile de semnalizare

 Forma şi culorile panourilor sunt definite în funcţie de obiectul lor

specific, respectiv panouri de interzicere, avertizare, obligativitate,
salvare sau de prim ajutor, precum şi panouri privind materiale şi
echipamente de stingere a incendiilor.
 Pentru a putea fi observate şi înţelese rapid, pictogramele trebuie să fie
cât mai simple posibil şi trebuie evitate detaliile inutile.
 Pictogramele utilizate pot fi uşor diferite sau mai detaliate decât cele
prezentate în Anexa 2 la H.G. nr. 971/2006, cu condiţia ca semnificaţia lor
să rămână neschimbată şi nicio diferenţă sau adaptare să nu provoace
confuzie asupra semnificaţiei.
 Pentru a-şi realiza rolul de avertizare / informare în condiţii bune,
panourile trebuie confecţionate dintrun material cât mai rezistent la
şocuri, intemperii şi agresiuni cauzate de mediul ambiant.
 Dimensiunile şi caracteristicile colorimetrice şi fotometrice ale panourilor
trebuie să asigure o bună vizibilitate şi întelegere a mesajului acestora.
Din acest motiv, reglementările legale nu prevăd dimensiunile panourilor,
ci doar stabilesc anumite raporturi dimensionale care trebuie respectate.
 Panourile trebuie orientate în funcţie de unghiul de vedere, ţinându-se
seama de eventualele obstacole, fie la intrarea întro zonă în cazul unui
risc general, fie în imediata apropiere a unui risc determinat sau a
obiectului ce trebuie semnalat şi întrun loc bine iluminat, uşor accesibil şi
vizibil şi instalate, în principiu, la o înălţime corespunzătoare pentru a
putea fi observate cât mai uşor.
 În cazul în care condiţiile de iluminare naturală nu asigură o bună
vizibilitate a panourilor, se vor utiliza culori fosforescente, materiale
reflectorizante sau iluminare artificială.
• Panourilede interdictie sunt identificabile datorită următoarelor
caracteristici:
– formă rotundă;
– pictogramă neagră pe fond alb, margine şi bandă diagonală roşii (partea
roşie trebuie să ocupe cel puţin 35 % din suprafaţa panoului).
• Panourile de avertizare sunt identificabile datorită următoarelor
caracteristici:
– forma triunghiulară;
– pictogramă neagră pe fond galben, margine neagră (partea galbenă
trebuie să acopere cel puţin 50% din suprafaţa panoului).

• Panourile de obligativitate sunt identificabile datorită următoarelor

caracteristici:
– formă rotundă;
– pictogramă albă pe fond albastru (partea albastră trebuie sa ocupe cel
puţin 50% din suprafata panoului).
• Panourile de salvare şi acordarea primului ajutor au următoarele
caracteristici:
– formă dreptunghiulară sau pătrată;
– pictograma albă pe fond verde (partea verde trebuie să acopere cel
puţin 50% din suprafata panoului).

• Panourile privind materialele sau echipamentele necesare pentru

prevenirea şi stingerea incendiilor au următoarele caracteristici:
– formă dreptunghiulară sau pătrată;
– pictogramă albă pe fond roşu (partea roşie trebuie sa acopere cel puţin
50% din suprafaţa panoului).
Cerinţe minime privind semnalizarea obstacolelor şi a locurilor
periculoase şi pentru marcarea căilor de circulaţie
 În interiorul zonelor construite ale întreprinderii, în care lucrătorii au
acces în cursul activităţii lor este obligatorie marcarea locurilor cu risc de
lovire de un obstacol şi de cădere a obiectelor şi persoanelor prin culoarea
galbenă alternativ cu culoarea neagră sau culoarea roşie alternativ cu
culoarea albă.
 Pentru a fi uşor detectabil, dimensiunile marcajului trebuie să ţină seama
de dimensiunile obstacolului sau ale locului periculos semnalat.
 Benzile galben-negre sau roşu-albe trebuie să fie înclinate la circa 45° şi să
aibă dimensiunile aproximativ egale.
 În cazul în care destinaţia şi echipamentul încăperilor impun acest lucru
pentru protecţia lucrătorilor, căile de circulaţie a vehiculelor trebuie
marcate clar prin benzi continue, având o culoare perfect vizibilă, de
preferinţă albă sau galbenă, ţinându-se seama de culoarea solului.
Amplasarea benzilor se va face astfel încât să se ţină seama de distanţele
de securitate necesare între vehiculele care pot circula în zonă şi orice
obiect aflat în apropiere, precum şi între pietoni şi vehicule.
 Căile permanente de circulaţie situate în exterior, în zoncle construite,
trebuie marcate la fel.
 Fac excepţie de la prevederile de mai sus căile de circulaţie care sunt
prevăzute cu trotuare sau bariere corespunzătoare.
 Cerinţe minime privind semnalele acustice

 Un semnal acustic trebuie:

• să aibă un nivel sonor considerabil mai înalt faţă de zgomotul ambiant,
astfel încât să poată fi auzit, fără să fie excesiv sau supărător;
• să poată fi recunoscut uşor, în special după durata impulsurilor,
distanţa dintre impulsuri sau grupuri de impulsuri şi să poată fi
diferenţiat uşor de orice alt semnal acustic şi de zgomotele ambientale.
 Dacă un dispozitiv poate emite un semnal acustic atât cu frecventă
variabilă, cât şi cu frecvenţă constantă, frecvenţa variabilă va fi utilizată
pentru a indica, în raport cu frecvenţa constantă, un nivel mai ridicat de
pericol, o urgenţă crescută de intervenţie sau o acţiune impusă/solicitată.
 Semnalele acustice de pericol trebuie să fie superioare cu cel puţin 15 dB
nivelului fondului sonor ambiental (aceasta înseamnă mai mult de 65
dB), dar trebuie evitate situaţiile de supraexpunere, care se produc, de
exemplu, dacă nivelul sonor creşte cu mai mult de 30 dB în 0,5 s.
 Dacă zgomotul ambiental este mai mare de 110 dB, se recomandă
combinarea semnalului sonor cu un semnal de pericol luminos.
 Semnalul acustic de pericol trebuie generat de frecvenţe situate între 300
şi 3000 Hz. Este de dorit ca frecvenţele cu nivel mai ridicat, ale
semnalului şi zgomotului ambiental, să fie diferenţiate în mod evident.
 Referitor la caracteristicile temporale, este recomandat să se utilizeze
semnale de pericol pulsante în locul celor constante în timp. Frecvenţa de
repetare a pulsaţiilor trebuie să fie cuprinsă între 0,2 şi 5 Hz. Se
recomandă semnale acustice de pericol a căror frecvenţă să fie variabilă
în timp.
 Semnalele acustice de pericol trebuie să îndeplinească condiţiile de
audibilitate cel mai târziu la 1 secundă de la acţionare şi să se menţină cel
puţin pe perioada a 2 secunde.
 Sunetul semnalului de evacuare trebuie să fie continuu.
 Cerinţe minime privind semnalele luminoase

 În funcţie de condiţiile de utilizare prevăzute, lumina emisă de un semnal

trebuie să producă un contrast luminos adecvat mediului, fără să
antreneze fenomenul de orbire, prin intensitate prea puternică, sau
vizibilitate redusă, ca urmare a iluminării insuficiente.
 Suprafaţa luminoasă care emite un semnal poate avea o culoare uniformă
sau poate conţine o pictogramă pe un fond determinat. Culoarea
uniformă trebuie să corespundă tabelului cu privire la culori şi
semnificaţia acestora prezentat anterior. Pictogramele conţinute în
semnalul luminos trebuie să fie în conformitate cu cerinţele referitoare la
pictograme.
 Dacă un dispozitiv poate emite atât un semnal continuu, cât şi unul
intermitent, semnalul intermitent va fi utilizat pentru a indica, în raport
cu semnalul continuu, un nivel mai ridicat de pericol sau o urgenţă mai
mare de intervenţie ori de acţiune solicitată sau impusă.
 În cazul utilizării semnalului intermitent, durata fiecărui impuls luminos
şi frecvenţa impulsurilor trebuie stabilite astfel încât:
• să asigure o bună percepţie a mesajului;
• să evite orice confuzie, atât între diferitele semnale luminoase, cât şi cu
un semnal luminos continuu.
 Dacă un semnal luminos intermitent este utilizat în locul unui semnal
acustic sau în completarea acestuia, codul semnalului luminos trebuie să
fie identic.
 Dispozitivele care emit un semnal luminos utilizabil în caz de pericol grav
trebuie să fie supravegheate în mod special sau să fie prevăzte cu un bec
de rezervă.
 Cerinţe minime privind comunicarea verbală

 Comunicarea verbală, utilizată ca semnal de securitate, trebuie să fie

caracterizată printrun limbaj format din texte scurte, grupuri de cuvinte
şi/sau cuvinte izolate, eventual codificate.
 Comunicarea verbală, utilizată ca semnal de securit se stabileste între un
vorbitor sau un emiţător şi unul ori mai multi auditori.
 Mesajele verbale trebuie să fie cât mai scurte, simple şi clare.
 Siguranţa comunicării verbale trebuie asigurată atât de calităţile de
comunicare ale vorbitorului, cât şi de facultăţile auditive ale auditorilor.
 Comunicarea verbală poate fi directă, utilizând vocea umană, sau
indirectă, prin voce umană ori artificială, difuzată prin oricare mijloc
corespunzător.
 Persoanele implicate trebuie să cunoască bine limbajul utilizat, pentru a
putea pronunţa şi întelege corect mesajul verbal şi pentru a adopta, în
consecinţă, comportamentul corespunzator în domeniul securităţii şi/sau
al sănătăţii.
 Dacă comunicarea verbală este utilizată în locul sau complementar unui
gest-semnal, trebuie folosite cuvinte-cod, ca de exemplu:
• start – pentru a indica începerea comenzii;
• stop – pentru a întrerupe sau a termina o mişcare;
• opreşte – pentru. a opri operaţiunea;
• ridică – pentru a ridica o greutate;
• coboară – pentru a coborî o greutate;
• înainte
• înapoi sensul mişcărilor respective trebuie coordonate, când este
• dreapta cazul, cu gesturile de semnalizare corespunzătoare
• stânga
• pericol – pentru a solicita oprirea de urgenţă;
• repede – pentru a accelera o mişcare, din motive de securitate.
 Cerinţe minime privind gesturile-semnal

 Gesturile-semnal trebuie să fie precise, simple, ample, uşor de executat şi

de înţeles şi bine diferenţiate de alte gesturi-semnal.
 Utilizarea în acelaşi timp a ambelor braţe trebuie să se facă în mod
simetric şi pentru executarea unui singur gest-semnal. Pot exista uşoare
variaţii ale gesturilor, cu condiţia ca acestea să respecte caracteristicile
prezentate anterior şi cu condiţia ca semnificaţia şi înţelegerea lor să fie
cel puţin echivalente
 Persoana care emite semnale, denumită agent de semnalizare, transmite
instrucţiunile de manevră, utilizând gesturi-semnal, către persoana care
recepţionează semnale, denumită operator.
 Agentul de semnalizare trebuie să poată urmări vizual desfăşurarea
manevrelor, fără a se afla în pericol din cauza acestora.
 Agentul de semnalizare are ca responsabilităţi în mod exclusiv
direcţionarea manevrelor şi asigurarea securităţii lucrătorilor aflaţi în
apropiere. În situaţia în care nu sunt îndeplinite aceste condiţii, trebuie să
se prevadă încă unul sau mai mulţi agenţi de semnalizare.
 Atunci când nu poate executa ordinele primite cu garanţiile de securitate
necesare, operatorul trebuie să întrerupă manevrele în curs pentru a cere
noi instrucţiuni.
 Agentul de semnalizare trebuie să poată fi uşor recunoscut de către
operator.
 Agentul de semnalizare trebuie să poarte unul sau mai multe elemente de
recunoaştere adecvate, ca de exemplu: vestă, cască, manşoane, banderole,
palete. Elementele de recunoaştere trebuie să fie viu colorate, de
preferinţă toate de aceeaşi culoare, utilizată exclusiv de agentul de
semnalizare.

Semnificaţie Descriere Ilustrare

 START;  Braţele întinse orizontal, cu
Atenţie; palmele îndreptate în faţă
 Începerea executării
comenzii.