Sunteți pe pagina 1din 9

MANAGEMENTUL

UNITATILOR DE
SERVICE-AUTO

CHIDESA EDY COSMIN


AMENAJAREA UNUI ATELIER AUTO

În contextul economic actual, industrial şi administrativ, previziunea este un atribut


managerial, care bine executat, conduce la asigurarea viitorului unei întreprinderi ţinând cont
de resursele umane şi materiale ale acesteia. Un manager care îşi exercită corect capacităţile
previzionale, conduce întreprinderea spre succes. În întreprinderile care au un volum mare de
prelucrare informaţională este indispensabilă o planificare raţională a activităţii, flexibilă şi
adaptată pieţei concurenţiale. Atelierele de Service Auto se caracterizează prin lucrări curente
şi lucrări temporare. Lucrările curente sunt caracteristice service-urilor specializate pe
întreţineri generale şi repararea şi întreţinerea numai a anumitor componente (motor, frâne,
direcţie, caroserie, părţi electrice, etc.), şi acestea numai pentru un anumit tip de marcă auto.
Principiul de baza al unui atelier auto este de a face reparaţii complexe, de bună
calitate, cu cât mai puţin personal, la cele mai mici costuri şi pentru un număr cit mai mare de
clienţi.
Fiecare service auto din teritoriu are câte 5-6 angajaţi care efectuează reparaţii auto.
Acestia trebuie să recepţioneze de la clienţi comenzile ferme. De regulă angajatul discută cu
clienţii (comunică) de la care află simptomele autovehicului şi evoluţia premergătoare în timp
a acestuia până la apariţia defecţiunii. Aceste informaţii sunt culese de la persoane în marea
lor majoritate nespecialişti în domeniul mecanicii auto. Mecanicul auto poate să nu fie nici el
specialist în sistemul componentei auto semnalat defect.
Diagnoza corectă a stării de sănătate a unui autovehicul este determinantă pentru
scurtarea timpului de intervenţie şi a costurilor de staţionare în service. Pe baza diagnosticului
se face lista cu necesarul de furnituri.
Schema generală a unui service

Personalul angajat în
sistemul atelierului de service auto
este repartizat la fiecare
compartiment după specificul acestuia. Sistemul expert trebuie să gestioneze atât comenzile
cât şi disponibilul de forţă de muncă şi resursele tehnice şi tehnologice posibile. Un model
posibil al unui atelier auto ar fi acesta:

Schema de organizare a unui service auto

La un moment dat un angajat poate să se găsească în una din situaţiile


următoare:
- Execută o intervenţie auto;
- Disponibil (în aşteptarea unei intervenţii auto);
- Concediu medical sau de odihnă;
- Activitate administrativă comandată de şeful service-ului.
Prin contractul de muncă angajatul are precizate elementele de baza ale serviciului
cum ar fi: durata contractului de muncă, profesiunea, calificarea, competente, programul de
muncă, etc. Toate acestea determină salariul şi implicit tariful orar al manoperei prestate.
Contractul de muncă mai prevede şi alte condiţii negociate între părţi care sunt cu
caracter opţional:
- Acceptarea de intervenţii în zilele de sărbatoare şi week-end;
- Acceptarea lucrului în schimb de noapte;
- Acceptarea de intervenţii în deplasare la alte service-uri ale reţelei.
Aceste disponibilităţi suplimentare sunt acceptate de cca 20 % din personal. Toate
modificările contractului de muncă, sau intenţia de acceptare a modificărilor sunt adresate
agenţiei locale a reprezentanţei service şi sunt transmise la centrul reţelei.
Fiecare service trebuie să-şi cunoască activitatea curentă, să-şi planifice activităţile
viitoare, să înregistreze comenzi pentru care are utilaje disponibile dar fară personal
specializat, personal în aşteptare de comenzi, stocuri de piese de schimb, furnituri de
aprovizionat, etc.
În momentul în care apare un client care face o solicitare, service-ul analizează propria
disponibilitate la zi, programează intervenţia în viitor sau deplasează intervenţia la cel mai
apropiat service sau caută şi programează personal calificat disponibil din alte service-uri
pentru munca în deplasare sau face alte combinaţii posibile cu scopul de a deservi clientul cât
mai operativ şi la cel mai mic preţ. Furniturile sunt programate pentru achiziţie, dacă nu există
în magazia proprie, sau costă prea mult transferul de la un alt service al subansamblului
necesar.
Activitatea fiecărui salariat este contabilizată la locul desfăşurării intervenţiei şi
centralizată la sediul reţelei pentru toţi angajaţii. În figura de mai jos este prezentat un model
de raport saptamanal de activitate. Această activitate este postfactum şi serveşte mai ales
pentru stabilirea salariului muncitorilor dar şi pentru optimizarea încărcării posturilor.
Planificarea strategică presupune nu numai relevarea stării în care se vor găsi muncitorii în
viitorul apropiat ci şi o prognoză de intervenţii, care are la bază contracte ferme cu clienţii,
combinată cu o previziune euristică pe baza intervenţiilor statistic determinate pentru etapele
din aceeaşi perioadă calendaristică a anilor precedenţi.
RAPORT DE ACTIVITATE SAPTAMANALA

Activitatea pe saptamina de la 13 oct. 2019 la 18 oct. 2019


Domeniul: Electro
Atelierul: Atelier Electro
Calificarea ELECTR. AUTO Codul E52

Numele Marca Activitatea Motivarea deplasarii OBS (specializarea)


Ch. Edy 102 Sist. de pornire Cerere client Electrician auto
............. ........ .................... ........................... .............................
............. ........ .................... ........................... ..............................

Raport săptămânal de activitate

In organizarea atelierului de reparatii trebuie sa se tina cont de faptul ca acesta sa fie


suficient de mare pentru a putea lucra la autovehicul si pentru a putea fi ferit de precipitate si
intemperii. Instalatiile de ventilatie generala si locala din halele si incaperile destinate
lucrarilor de intretinere si reparare a autovehiculelor vor fi in buna stare, urmarindu-se in
permanenta functionarea lor la parametrii proiectati.
Persoanele fizice sau juridice vor asigura afisarea instructiunilor tehnice si de
exploatare privind instalatiile de ventilatie, precizand programul de functionare al acestora
precum si obligatiile referitoare la reviziile tehnice si verificarile periodice.
Utilajele din hala si ateliere vor fi bine fixate, legate la pamant, dotate cu dispozitivele
de protectie in buna stare.
Lucratorii trebuie sa poarte echipament de lucru si echipamentul de lucru
corespunzator lucrarilor pe care le executa cu instalatiile si utilajele din dotare.
Sculele vor fi asezate pe suporturi speciale, amplasate in locuri corespunzatoare si la
inaltimi accesibile. Dupa terminarea lucrului sculele vor fi curatate si inchise in dulapuri.
Dotarea atelierului de reparatii
Atelierul de reparatii trebuie sa fie dotat cu scule si dispozitive pentru repararea
autovehiculelor cum ar fi:
- girafa pentru ridicarea motorului,
- cricuri pentru ridicarea masini,
- compresor pentru suflarea piesei,
- groapa de lucru,
- menghina pentru nivelarea pieselor,
- borne de lucru,
- dulap de scule,
- lampa portabila,
- stingator,
- autogen
- aparat de sudura, etc.
Desfasurarea activitatilor de reparatie
Autovehiculele trebuie sa fie introduse in hala cu motorul in functiune, avand in
rezervor o cantitate de carburant de cel mult 10% din capacitatea acestuia, necesara deplasarii
autonome de la un punct de lucru la altul.
Canalul de revizie trebuie mentinut in stare curata, asigurandu-se scurgerea apei,
uleiurilor si combustibililor. Introducerea autovehiculelor se va face cu maxim 5 km/h, dirijate
din fata de catre conducatorul locului de munca.
Standul unde se face verificarea bunei functionari a sistemului de rulare si a motorului
trebuie sa aiba montat grilajul de protectie
La diagnosticarea motorului in timpul functionarii se va avea in vedere sa se evite
asezarea lucratorului in dreptul paletelor ventilatorului si sa se asigure evacuarea gazelor arse
folosindu-se in acest scop tubulatura de evacuare si sistemul de ventilatie.
Demontarea partilor componente ale instalatiei electrice se va face numai dupa
decuplarea bateriei. Demontarea subansamblelor de sub cadru sau caroserie se va executa
numai cu autovehiculul asezat pe capre metalice prevazuta in partea superioara cu pene de
lemn astfel incat sa asigure stabilitatea autovehiculului.
Se interzice desfundarea conductelor de benzina sau motorina prin suflarea cu gura.
Spalarea si degresarea pieselor mici se va face numai cu detergenti in cuve speciale,
amplasate in locuri corespunzatoare
Pentru lucrarile absolute necesare sub autovehicul, cand inaltimea de suspendare nu
permite o pozitie de lucru in picioare, lucratorii vor folosi paturi rulante adiacente.
Se interzice incercarea franelor cu autovehiculul in mers, in hale si ateliere. Proba
franelor se va face numai la standul de incercat sau in locuri special amenajate.
Se interzice scoaterea din hala a autovehiculelor la care nu s-a efectuat un control al
sistemelor de siguranta rutiera (directie,frana,semnalizare luminoasa).
La montarea si demontarea arcurilor se vor folosi clesti sau scule speciale. Se interzice
folosirea aparatelor de sudura la locurile de montare a auto-vehiculelor atata timp cat acestea
sunt in lucru.
Inainte de pornirea motorului, pentru verificarea finala, teava de esapament a
autovehiculului va fi conectata la instalatia de evacuare a gazelor de esapament.
In locurile pentru umflarea pneurilor trebuie sa se afiseze la loc vizibil tabelul cu
presiunile admise pe tipuri de automobile, precum si intructiunile specifice de protectia
muncii
Iluminatul natural si artificial se va realiza astfel incat sa se asigure o buna vizibilitate
la locul de munca. Corpurile de iluminat trebuie sa fie curatate periodic. De asemenea se vor
face masuratori periodice asupra iluminarii, precum si verificarea instalatiilor de iluminat.

Principalele pericole existente în desfăşurarea activităţii din interiorul unui


service de maşini

Pericol de electrocutare: Rănile cauzate de şocurile electrice au loc de obicei datorită


instalaţiilor electrice neadecvate, echipamentului necorespunzător cât şi proastei întreţinere a
utilajelor. Pericolul de electrocutare poate apărea în toate secţiunile din interiorul unui service
auto şi poate duce la un şoc electric ce poate fi fatal celor care angrenează utilajele sau poate
deveni o sursă de aprindere (scânteie) provocând astfel incendiu sau explozie.
Pericol mecanic. Aceste tipuri de pericole se referă la folosirea echipamentului
mecanic, şi pot apărea în timpul unor operaţiuni cum ar fi ridicarea, măsurarea geometriei
roţilor sau echilibrarea acestora, tăiere şi sudură sau folosirea aerului comprimat.
Lucrul în rampă este de asemenea inclus în această categorie de pericole.
Pericolul chimic. Acesta se referă la: (a) produsele utilizate în interiorul unui service
auto cum ar fi: vopseluri, diluanţi, chit auto si agenţi de întărire, benzina, uleiul rezidual de
motor, solvenţi de curăţare şi (b) agenţii chimici ce sunt eliberaţi în aer în timpul diferitelor
activităţi, cum ar fi motoare aflate în funcţiune (gaze de eşapament), sudură, încărcarea
bateriilor (hidrogen), vopsirea cu compresor (izocianuri), montarea cablurilor de la sistemul
de frânare şi ambreiaj (azbest). Expunerea îndelungată la astfel de pericole chimice poate
afecta sănătatea muncitorului putând avea efecte de scurtă sau lungă durată. Reducerea
riscului de pericol chimic se va face printr-un sistem eficient de ventilare, implementarea
procedurilor de siguranţă în manevrarea produselor chimice cât şi folosirea echipamentului de
protecţie. Pe lângă efectele dăunătoare sănătăţii, acumularea vaporilor proveniţi din folosirea
diferitelor produse poate duce la o acumulare de gaze, în timp ce alte produse precum benzina
şi uleiul de motor sunt inflamabile. Prezenţa surselor de aprindere în aceste cazuri poate
conduce la explozii şi incendii. De aceea este necesară implementarea măsurilor speciale de
siguranţă.
Zgomot şi vibraţii. Ambele reprezintă pericole mari de sănătate. Zgomotul este un
pericol prezent în majoritatea secţiilor din interiorul unui service auto în timp ce vibraţiile
afectează în special muncitorii din secţia de asamblare a caroseriei. Atât zgomotul cât şi
vibraţiile pot fi reduse cu ajutorul instalaţiilor corespunzătoare, o buna întreţinere şi folosire a
echipamentelor.
Radiaţiile electromagnetice. Acest pericol este prezent în timpul tăierii cu flacără
deschisă şi în procedeele de sudură.
Alte pericole. Aceste pericole sunt asociate cu mediul general de lucru. Încălcarea
unor norme precum curăţenia, igiena şi confortul la locul de muncă precum şi o iluminare
necorespunzătoare pot afecta în timp atât siguranţa cât şi sănătatea muncitorului.
Explozii şi combaterea incendiilor. Majoritatea agenţilor chimici care se găsesc într-
un service auto, precum benzina, uleiul de motor, vopseluri, solvenţi, hidrogenul sunt pe de o
parte inflamabile iar pe de altă parte pot crea o acumulare de gaze cu risc exploziv. În acelaşi
timp prezenţa surselor de aprindere precum scânteile, electricitatea statică, emisia de gaze de
eşapament, duc la necesitatea stabilirii de norme de siguranţă împotriva exploziilor şi
prevenirea incendiilor.

Respectarea normelor de sănătate şi securitate a muncii in incinta unui atelier


auto

Normele specifice de securitate a muncii sunt reglementări cu aplicabilitate naţională,


care cuprind prevederi minimal obligatorii pentru desfăşurarea principalelor activităţi din
economia naţională în condiţii de securitate a muncii.
Respectarea conţinutului acestor prevederi nu absolvă persoanele juridice sau fizice de
răspunderea ce le revine pentru prevenirea şi asigurarea oricăror altor măsuri de securitate a
muncii, adecvate condiţiilor concrete de desfăşurare a activităţii respective.
Normele specifice de securitate a muncii fac parte dintr-un sistem unitar de
reglementari privind asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, sistem compus din:
 norme generale de protecţie a muncii, care cuprind prevederi de securitate şi medicină
a muncii general valabile pentru orice activitate;
 norme specifice de securitate a muncii, care cuprind prevederi de securitate a muncii
specifice unor anumite activităţi sau grupe de activităţi, detaliind prin acestea
prevederile normelor generale de protecţie a muncii.
Prevederile tuturor acestor norme specifice se aplică cumulativ şi au valabilitate
naţională indiferent de forma de organizare sau proprietate în care se desfăşoară activitatea pe
care o reglementează.
Printre normele specifice activităţilor de întreţinere şi reparare se numără şi
următoarele reguli:
 Autovehiculele trebuie să fie introduse în hală cu motorul în funcţiune, având în rezervor
o cantitate de carburant de cel mult 10% din capacitatea acestuia, necesară deplasării
autonome de la un punct de lucru la altul. Fac excepţie autovehiculele care sunt introduse
în hală numai pentru reviziile tehnice periodice.
 Autovehiculele trebuie să fie introduse pe linia de întreţinere şi reparare numai după ce
sunt spălate.
 Canalul de revizie trebuie menţinut în stare curată, asigurându-se scurgerea apei, a
uleiurilor şi a combustibililor. Introducerea autovehiculelor pe canal se va face cu viteza
de maximum 5 km/h, dirijate din faţă, de la sol, de către conducătorul locului de muncă.
 Pentru fiecare tip de autovehicul, verificarea presiunii în pneuri şi ridicarea acesteia la
valorile stabilite (faţă sau spate) trebuie să se facă potrivit prevederilor din tabelul
cuprinzând presiunea admisă. Acest tabel trebuie să fie afişat la locul de muncă.
 La umflarea pneurilor se va folosi în mod obligatoriu dispozitivul de protecţie împotriva
săririi cercului de la jantă. În cazul jantelor monobloc sau din mai multe bucăţi nu se
utilizează dispozitiv de protecţie. Compresorul folosit la umflarea pneurilor va fi în stare
bună de funcţionare, dotat şi inscripţionat corespunzător.
 Lucrătorul de la rampă care efectuează verificarea trebuie să fie instruit şi autorizat
asupra cunoaşterii caracteristicilor tehnice, funcţionale ale compresoarelor. Mişcarea
autovehiculelor pe rampă trebuie să se facă numai dirijată de persoane cu atribuţii de
serviciu şi numai după ce acestea s-au convins că echipa a ieşit din canalul de revizie şi s-
a îndepărtat de autovehicule, iar sculele şi piesele au fost îndepărtate.
 Demontarea autovehiculelor în vederea reparării se va executa în sectoare şi pe posturi de
lucru specializate pentru aceste operaţii.
 Subansamblurile rezultate de la demontarea autovehiculelor trebuie depozitate în spaţii
special destinate acestui scop.
 Uneltele de lucru utilizate de către muncitori precum şi instalaţiile de ridicat (cricuri,
macarale etc.) vor fi controlate înainte de începerea lucrului.
 Se interzice folosirea sculelor decalibrate sau defecte.
 Se interzice executarea operaţiilor de demontare a părţilor din autovehicul când acestea
sunt prinse sau / şi susţinute de mijlocul de ridicat.
 La demontarea arcurilor se vor folosi cleşti sau scule speciale.
 Depresarea bucşelor, inelelor de rulmenţi, cămăşilor etc. se va face numai cu prese şi
dispozitive speciale.
 Transportul subansamblurilor demontate, grele sau voluminoase se va face cu mijloace de
transport pe care se va asigura stabilitate acestora în timpul transportului.
 La demontarea îmbinărilor nituite trebuie folosite paravane metalice de protecţie
împotriva proiectării de metal sau a aşchiilor de metal rezultate în timpul lucrului.
 Demontarea părţilor componente ale instalaţiei electrice de pe autovehicul se va face
numai după decuplarea bateriei de acumulatoare.
 Demontarea subansamblurilor de sub cadrul sau caroseria autovehiculului, pe locuri
staţionare, se va executa numai cu autovehiculul aşezat pe capre metalice prevăzute la
partea superioară cu pene de lemn, în bună stare, încât să asigure stabilitate
autovehiculului.
 Se interzice desfundarea conductelor de benzină, motorină, încercarea conductelor pentru
aer etc. prin suflare cu gura.
 Lucrătorii care fac probe sub presiune vor verifica buna funcţionare a manometrelor de
control, precum şi integritatea garniturilor de etanşare.
 Spălarea şi degresarea pieselor mici se va face numai cu detergenţi, în cuve speciale,
amplasate în locuri corespunzătoare (cu avizul organelor P.S.I. din unitate).

S-ar putea să vă placă și