Scoala postliceala FEG Calarasi

Specializarea: Asistent medical de farmacie

Anul II Semestrul II

CLORAMFENICOL

Profesor: Constantin Selena

Elev: Vitman Carmen Camelia

Calarasi
201
 REACTIILE TOXICE

Reactiile adverse la medicamente sunt efecte nedorite cu caracter nociv

pentru sanatate, care apar la dozele folosite obisnuit in terapie.
Ele trebuie deosebite atat de efectele nedorite, care nu sunt
daunatoare sanatatii, de exemplu uscaciunea gurii provocata de atropina,
cat si de intoxicatiile acute, care sunt manifestari nocive care apar la doze
foarte mari, care le depasesc pe cele utilizate in terapie. Intoxicatiile cu
substante chimice nu sunt nici ele considerate reactii adverse. Acestea fac
obiectul toxicologiei si pot surveni in mod accidental (de exemplu,
accidente de munca), in scop criminal, sau de suicid.
Majoritatea reactiilor adverse la medicamente sunt putin
importante si sunt reversibile. Exista insa si reactii adverse grave, unele
care pot duce la infirmitati, iar altele chiar la moarte, astfel incat astazi se
vorbeste de o in treaga patologie generata de medicamente numita
patologie iatrogena. Sub acest aspect s-a diferentiat o ramura a
farmacologiei numita farmacoepidemio logie, care studiaza influenta
medicamentelor asupra bolilor in populatie. Cel mai frecvent,
medicamentele scad frecventa si gravitatea bolilor, scad frecventa
complicatiilor unor boli, produc chiar modifi cari favorabile sub aspect
semiologic, dar asistam, de asemenea, la aparitia de boli noi, generate, din
pacate, chiar de medicamente.
Reactiile adverse la medicamente sunt foarte variate in functie de
medicament, tipul de reactie adversa, nivelul de pregatire a doctorilor,
posibilitatea de supraveghere a bolnavului etc. Frecventa reactiilor
adverse depinde de grupa terapeutica a medicamentului. Cele mai
frecvente reactii adverse se inregistreaza la medicamentele
anticanceroase, iar medicamentele cardiovasculare pot produce reactii
adverse cu o frecventa de peste 20%.

Reactiile adverse toxice

Reactiile adverse toxice sunt dependente de doza, fiind cu atat mai

frecvente si mai grave cu cat dozele sunt mai mari. Aceste reactii adverse
pot fi depistate inainte de introducerea medicamentelor in terapie, unele
chiar din faza de cercetare pe animale de laborator. De aceea, studiul
toxicitatii acute, al toxicitatii subacute si al toxicitatii cronice la mai
multe specii de animale de laborator sunt absolut obligatorii pentru toate

2
medicamentele autorizate de punere pe piata. Regulile de desfasurare a
acestor cercetari sunt extrem de stricte si riguroase.
Exista mai multe mecanisme prin care se pot produce reactiile
adverse toxice.
Uneori este vorba de o exagerare a efectului terapeutic, in urma
actiunii medicamentului prin acelasi mecanism si asupra acelorasi
receptori ca in cazul efectului terapeutic. Spre exemplu, medicamentele
care scad tensiunea arteriala pot fi utile pentru tratamentul hipertensiunii
arteriale, dar in doze mari si in anumite conditii pot produce hipotensiune
arteriala ca reactie adversa.
Alteori, reactiile adverse se produc prin actionarea acelorasi
receptori farmacologici ca si in cazul efectului terapeutic, dar este vorba
de receptori situati in alte organe decat cele a caror afectiune se trateaza.
Spre exemplu, medicamentele care stimuleaza receptorii adrenergici
produc bronhodilatatie prin stimularea unor receptori adrenergici la
nivelul bronhiilor si sunt utile in tratamentul astmului bronsic, dar acestea
pot actiona si asupra receptorilor adrenergici de la nivelul cordului,
putand astfel sa agraveze o cardiopatie ischemica.
Exista situatii de medicamente care produc reactii adverse printr-un
alt mecanism decat cel prin care se produce efectul terapeutic. Spre
exemplu, aminoglicozidele, medicamente al caror efect terapeutic consta
in distrugerea specifica a anumitor microbi, pot fi toxice pentru rinichi si
pentru nervul acustico-vestibular.
Exista mai multe situatii care pot explica aparitia de reactii adverse
de tip toxic, chiar daca medicamentele se administreaza la doze
terapeutice.
Uneori este vorba de persoane mai sensibile la medicamente, care
prezinta fenomene toxice la dozele terapeutice mari.
Alteori este vorba de o sensibilitate crescuta a anumitor organe. Un
organ bolnav este de regula mai sensibil la medicamente decat un organ
sanatos. Din aceste considerente nu este bine sa se administreze
medicamente care pot fi toxice pentru anumite organe bolnave. Spre
exemplu, nu este bine sa se administreze antibiotice aminoglicozide, care
sunt toxice pentru rinichi, unui bolnav care prezinta o patologie renala
asociata infectiei pentru care se administreaza aminoglicozidele.Alteori,
se pot intalni situatii in care se apeleaza la marirea dozei pentru a obtine
un efect mai intens.
Pot aparea si probleme de ordin farmacocinetic care sa creasca
nivelul plasmatic al medicamentului. Putem intalni fenomene care conduc
la impiedicarea eliminarii unui medicament din organism. Astfel,
administrarea unui medicament la un bolnav caruia ii este afectat organul
implicat in eliminarea medicamentului respectiv poate conduce la
cresterea nivelului seric al medicamentului si implicit a toxicitatii.

3
Medicamentele care se elimina prin excretie urinara pot fi toxice in doze
terapeutice la bolnavii cu insuficienta renala, iar medicamentele care se
elimina prin metabolizare hepatica pot fi toxice in doze terapeutice la
bolnavii cu insuficienta hepatica. Pot interveni, de asemenea,
fenomene de inhibitie enzimatica care determina scaderea metabolizarii si
cresterea implicita a nivelului seric al medicamentului a carui
metabolizare este inhibata.
In alte situatii se intalneste o crestere a concentratiei formei libere
active a medicamentului, nelegata de proteinele plasmatice. Astfel,
scaderea proteinelor plasmatice, intalnita in sindromul nefrotic sau in
insuficienta hepatica, poate creste forma libera a medicamentelor care se
leaga de aceste proteine, crescandu-le astfel toxicitatea. Pot aparea, de
asemenea, fenomene de deplasare a unui medicament de pe proteinele
plasmatice de catre un alt medicament, crescandu-i astfel concentratia
formei libere si implicit toxicitatea.
Tot in categoria reactiilor adverse de tip toxic sunt incluse unele
reactii adverse particulare, cum sunt dismorfogenitatea si teratogenitatea,
mutagenitatea si cancerogenitatea.

4
 CLORAMFENICOL

Antibiotic puternic,cu spectru larg, folosit în tratamentul bolilor

infecțioase.

Indicatii
Febra tifoida si febra paratifoida (antibiotic de
electie), meningite bacteriene, indeosebi cu H. influenzae, abcese
cerebrale cu bacterii anaerobe (patrunde bine
prin meninge si creier), infectii abdominale cu anaerobi; tifos exantematic
si bruceloza (atunci cand tetraciclinele sunt contraindicate); infectii
urinare rezistente la alte antibiotice.

Doze si mod de administrare

Adulti: 20-60 mg/kg corp si zi, respectiv 1-3 drajeuri sau capsule a
250 mg la 6 ore (1-4 g/zi), in functie de gravitatea infectiei (fara a depasi
25 g doza totala si 10-14 zile de tratament).
Copii mici, 50 mg/kg corp si zi; scolari (6-12 ani), 30-40 mg/kg
corp si zi (fara a depasi doza totala de 700 mg/kg corp); la nou-nascuti
-10 mg/kg corp si zi pentru primele 2 saptamani, 20 mg/ kg corp si zi
pentru varsta de 2-4 saptamani.
Doza se reduce in caz de insuficienta hepatica grava - la adult nu
trebuie sa depaseasca 2 g/zi. Se administreaza la mese pentru a
evita consecintele iritatiei digestive; in tratamente prelungite se
asociaza vitamine din complexul b si se introduce in alimentatie iaurt,
pentru a evita consecintele distrugerii florei intestinale.

Compozitie
Drajeuri continand cloramfenicol 250
mg sau 125 mg (flac. cu 12 buc.); capsule
operculate continand cloramfenicol 250 mg
sau 125 mg (flac. cu 12 buc.).

Actiune terapeutica
Antibiotic bacteriostatic cu spectru
larg; sunt sensibili, in majoritate chlamidiile,
micoplasmele, rickettsiile,

5
pneumococii, streptococii piogeni si viridans, enterococul, meningococul,
gonococul, brucelele, Haemophilus, salmonella typhi si alte salmonele,
Shigella, Vibro cholerae,
majoritatea bacteriilor anaerobe - clostridium, cocii anaerobi, Bacteroides
- unele tulpini de e. coli, K. pneumoniae, Proteus
mirabilis. rezistenta se dezvolta lent si numai la unele specii microbiene
(de exemplu salmonella typhi, shigella).

Contraindicatii
Insuficienta medulara toxica in antecedente, leucopenie, anemie,
icter hemolitic; nu se administreaza in timpul sarcinii, grija mare la nou -
nascuti (doze mici); prudenta la hepatici si la renali. cloramfenicolul nu se
asociaza cu alte medicamente care pot deprima hematopoieza; prudenta
in asocierea
cu sulfamide antidiabetice, anticoagulante cumarinice, fenitoina, metotrex
at (sunt potentate); paracetamolul prelungeste timpul de injumatatire
al cloramfenicolului, iar fenobarbitalul ii creste metabolizarea.
Cloramfenicolul nu se foloseste decat cu indicatii stricte, la recomandarea
medicului; se evita utilizarea profilactica si repetarea curelor; tratamentul
se face sub controlul hemoglobinei.

Atentionari speciale
Insuficienta hepatica, insuficienta renala Deoarece cloramfenicolul
poate determina reactii adverse grave, administrarea acestuia la pacientii
cu boli renale sau hepatice trebuie efectuata cu prudenta si trebuie
monitorizate concentratiile plasmatice ale medicamentului. Copii
Administrarea acestui medicament este contraindicata la copiii cu varsta
sub 6 ani. Varstnici Deoarece cloramfenicolul poate determina reactii
adverse grave, administrarea acestuia la varstnici trebuie efectuata cu
prudenta si trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale
medicamentului.

Sarcina si alaptarea
Cloramfenicolul traverseaza bariera placentara de aceea este
contraindicata utilizarea sa in perioada de sarcina. Cloramfenicolul este
excretat in lapte, de aceea este contraindicata utilizarea sa in perioada de
alaptare.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Cloramfenicolul poate determina la unii pacienti reactii adverse
(confuzie, halucinatii, delir) ce pot afecta capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje).

6
Reactii adverse
Ocazional anemie toxica (reversibila), rareori anemie aplastica,
leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie de natura alergica sau
idiosincrazica - de mare gravitate (evolutie deseori letala), survine mai
ales la tratament prelungit sau repetat; uneori uscaciunea gurii, greata,
voma, diaree, rareori suprainfectii cu Candida, disbacterioze intestinale,
eruptii cutanate, urticarie, reactii neurotoxice (cefalee, confuzie mintala,
nevrita optica). La nou-nascuti, mai ales la prematuri, dozele mai mari
decat cele recomandate pot provoca un sindrom toxic, care poate fi mortal
(sindromul cenusiu). In febra tifoida dozele mari, folosite initial, pot fi
cauza de soc endotoxinic.

Principalele reacţii adverse determinate de către cloramfenicol sunt

cele hematologice. Gravitatea cea mai mare o prezintă deprimarea
hematopoiezei cu pancitopenie (anemie aplastică, leucopenie sau
agranulocitoză şi trombocitopenie) ce se manifestă clinic prin hemoragii
şi infecţii. Frecvenţa apariţiei acesteia este rară dar este ireversibilă şi
deseori evoluează cu deces. Apariţia acestei reacţii adverse nu este

7
dependentă de doza administrată şi poate să se producă şi după
întreruperea tratamentului.
O altă reacţie adversă hematologică este oprirea maturării
precursorilor eritroizi şi mieloizi cu apariţia anemiei, leucopeniei,
trombocitopeniei şi creşterea sideremiei. Această reacţie adversă 3 este
benignă, hemoleucograma revenind la normal după 1-3 săptămâni de la
întreruperea tratamentului. Apariţia acestei reacţii adverse este
dependentă de doza utilizată şi de durata tratamentului. O altă reacţie
adversă gravă, apărută în cazul administrării unor doze mari, este
,,sindromul cenuşiu” ce se manifestă mai ales la nou-născuţi, la 4 zile
după începerea tratamentului, prin anorexie, vărsături, distensie
abdominală, diaree cu scaune verzi, tahipnee, cianoză cu colorarea pielii
în cenuşiu, letargie şi care poate evolua cu deces la 2-3 zile după debut. O
afecţiune asemănătoare ,,sindromului cenuşiu” a fost descrisă, în unele
cazuri, la copiii şi adulţii cărora li sau administrat doze foarte mari de
cloramfenicol. Alte reacţii adverse ce pot să apară în cazul utilizării
cloramfenicolului sunt: diaree, greaţă, vărsături, iritaţie perianală,
suprainfecţii (candidoză, colită pseudomembranoasă), astenie, pareze,
reacţii de hipersensibilitate (erupţii cutanate maculare sau veziculare,
febră, angioedem, reacţie Herxheimer, eritem polimorf), uscăciunea gurii
sau a mucoasei nazale. Tratamentul îndelungat poate determina unele
reacţii adverse neuropsihice: nevrită optică, polinevrită, confuzie,
halucinaţii, delir.