7.

ÎNMULŢIREA FAMILIILOR DE ALBINE

7.1.ROIREA NATURALĂ
Roirea este un act de reproducţie asexuată, de împărţire, de divizare şi răspândire a speciei.
În mod obişnuit, între 25 mai şi 1 iulie, familiile de albine ajung la dezvoltare maximă,
când se declanşează şi instinctul de roire, perioadă ce corespunde cu culesul oferit de zmeură,
fâneaţă şi tei.

Cauzele roirii naturale:

1. expunerea urdinişurilor la soare (fapt care determină ridicarea temperaturii în stup
şi mobilizarea unui număr mare de albine pentru ventilaţie)
2. lipsa spaţiului din stup (acest lucru stânjeneşte mult activitatea mătcii, ocupându-se
cuibul cu miere)
3. lipsa spaţiului pentru clădirea fagurilor
4. dezechilibrul biologic între numărul albinelor doici şi cantitatea de puiet tânăr ce
trebuie hrănit (se consideră necesar un număr de 3-4 albine doici pentru îngrijirea unei larve,
atunci când se depăşeşte acest număr apare un surplus de doici care nu-şi poate valorifica
lăptişorul, îl consumă, lucru care duce la o hipertrofie ovariană şi o intensificare a instinctului
de roire)
5. lipsa unei ventilaţii suficiente (acest fapt determină ca majoritatea albinelor tinere să
iasă din stup pe peretele frontal sau sub scândurica de zbor ca un ciorchine)
6. vârsta mătcii – familiile cu mătci tinere roiesc mai greu, faţă de cele cu mătci bătrâne
(acest lucru se pune pe seama faptului că familiile se simt orfane şi încep să clădească botci)
7. capacitatea stupului – aceasta poate să limiteze spaţiul pentru creşterea puietului,
depozitarea mierii, clădirea fagurilor şi adăpostirea albinelor

Roirea mai poate avea loc şi în alte situaţii şi anume:

a) când lipseşte complet culesul, iar în stup nu mai sunt rezerve de hrană (poate
avea loc roirea în masă a coloniilor unei prisăci). Roiuri se numesc roiuri de
foamete
b) când există o stare de mizerie în interiorul stupului pe care albinele nu reuşesc să-
l mai cureţe şi care emană şi mirosuri respingătoare – roirea este o roire de salvare
Roirea naturală – este un fenomen care are loc doar în familiile puternice care dispun de
provizii de miere şi păstură şi familii sănătoase.

7.2.MANIFESTĂRILE ROIRII NATURALE PENTRU TINERII APICULTORI

 albinele sunt agitate – toată familia este agitată, albinele aleargă în zig-zag pe
faguri cu aripile întinse şi produc un zumzet specific, cu o tonalitate înaltă;
 albinele de pe fagurii cu puiet stau liniştite, iar o parte din culegătoare aduc polen
şi nectar în stup;
 la un moment dat pe marginile laterale şi inferioare ale fagurilor apar botcile de
roire (albina carpatină = 40-45 botci, excepţional 100);
 după căpăcirea primelor botci, roirea poate avea loc în orice moment;
 cu câteva zile înainte de ieşirea roiului se constată o încetinire a zborului
albinelor culegătoare;
 un semn caracteristic este “barba”formată de albinele care se aglomerează în
faţa stupului pe perete sau sub scândura de zbor;
 cel mai caracteristic semn este întinderea puietului în faguri până la partea cea
mai de jos şi peste tot lăsând neocupaţi doar fagurii din marginile cuibului;
  matca emite “sunete războinice” contra rivalelor din botci, sunetele emise
reprezintă semnalul că a 2-a zi colonia roieşte

7.3.FORMAREA ROIURILOR ŞI PĂRĂSIREA STUPULUI

Roirea are loc pe timp frumos, fără vânt, între orele 12.00-14.00
Primul roi care iese din stup se numeşte roi primar – el este format din matca bătrână, mai
greoaie la zbor, nu se deplasează prea departe de stupină.
După eclozionare primei mătci poate ieşi roiul secundar.
După roiul secundar familia îşi poate începe activitatea, alegîndu-şi o matcă şi distrugându-
le pe celelelalte sau poate să roiască în continuare o dată sau mai de multe ori, acest lucru ducând la
slăbirea familiei.
Începând cu cel de-al doilea roi pot pleca cu fiecare roi mai multe mătci (4-7 mătci).
Starea de roire poate dura 12-14 zile de la ieşirea primului roi.
Roiurile secundare şi celelalte roiuri zboară şi se aşează mai departe de stupină, mătcile
tinere fiind mai uşoare, dar de obicei ies la aceleaşi ore şi în aceleaşi condiţii ca roiul primar.
Mătcile care se pregătesc să eclozioneze şi matca eclozionată ce se pregăteşte să plece cu
roiul secundar sau terţiar emit nişte sunete specifice numite “cântatul mătcilor”.
Roiul este format din albine de toate vârstele care îşi umplu guşile cu miere cât să poată trăi
până îşi vor clădi noul cuib. Roiul are o formă globuloasă, în interior găsindu-se matca.
După aşezarea roiului, la început ca un ciorchine la umbra unui pom, pe suprafaţa lui
albinele cercetaşe comunică prin aşa-zisul „dans” locurile găsite pentru adăpostirea familiei. Fiecare
cercetaşă arată o altă direcţie. Comunicarea poate să dureze ore în şir (s-au văzut situaţii în care
roiurile au sta în acelaşi loc o zi întreagă).
În momentul în care toate albinele execută acelaşi „dans” înseamnă că ele s-au pus de acord
şi au deliberat despre locul unde se va adăposti.

7.4.PRINDEREA ROIULUI

Există mai multe situaţii în funcţie de locul unde s-a aşezat roiul. De obicei se foloseşte
o roiniţă (ca un clopot) sau o lădiţă.
a) atunci când se găseşte pe o ramură, aceasta poate fi tăiată şi albinele scuturate în
roiniţă. Dacă nu poate fi tăiată se scutură în roiniţă, dacă nici acest lucru nu se poate,
atunci se vor peria albinele după ce au fost stropite cu apă.
b) dacă roiul se găseşte într-un loc greu accesibil se poate proceda la confecţionarea unei
momeli formate dintr-un fagure cu puiet necăpăcit legat în vârful unei prăjini. Fagurele
se va ţine până când albinele vor trece pe el şi apoi vor fi puse în roiniţă
c) prinderea mătcii pe scândura de zbor la ieşirea roiului asigură prinderea imediată a
roiului, deoarece fără matcă roiul se întoarce
d) Uneori se poate realiza ademenirea roiurilor sau oprirea lor din zbor (eficienţa este
discutabilă)
- coşniţe sau corpuri de stupi cu faguri vechi, bine păstraţi se aşează între crengile
copacilor din apropierea stupinei;
- se freacă pereţii sau se toarnă între faguri o soluţie alcoolică de propolis în care se
adaugă esenţă de Melissa Officinalis (ROINIŢĂ) sau extract de coajă de lămâie;
- o coajă de stejar, de formă dreptunghiulară 20/30 cm, se freacă pe partea
zgrunţuroasă cu soluţia de mai sus, astfel ca porii să se îmbibe bine. Această coajă se
prinde cu o frânghie de ramura unui copac, la umbră, aşezându-se astfel încât să
permită lăsarea ei cu uşurinţă în jos;
- în momentul în care roiul s-a desprins de pe creangă şi vrea să-şi ia zborul, se poate
ciocăni într-o tigaie veche şi spartă, încercând astfel să sugerăm albinelor apropierea
unei primejdii şi obligarea lor să se oprească din zbor (eficienţă minimă a metodei);
- pulverizarea roiului înainte de a-şi lua zborul (eficienţă mai mare)
 7.5.INTRODUCEREA ROIURILOR ÎN STUPI

- După prinderea roiului acesta se introduce într-un stup pregătit cu 4-5 rame cu faguri artificiali
prin scuturare deasupra ramelor (urdinişul este deschis). Dacă nu este cules se adaugă un fagure
cu miere sau într-un hrănitor sirop.
- Introducerea în stup se poate face şi prin scuturarea roiului pe o pânză în faţa stupului, urdinişul
fiind larg deschis. Roiniţa se răstoarnă la o distanţă de 30-40 cm. După un moment de
dezorientare în care albinele se împrăştie ele vor simţi mirosul de faguri şi vor intra în stup.
La 24 de ore de la introducerea roiului se verifică prezenţa mătcii, iar dacă este vorba de
roiul primar, începerea ouatului. În lipsa culesului se asigură sirop sau 1-2 faguri cu miere. Trebuie
să se urmărească obţinerea de puiet pentru a împiedica criza ce se va instala în 3 săptămâni ca
urmare a pierderii unei părţi din albine şi a lipsei albinelor tinere.
NU TREBUIE SĂ UITAŢI !!!
- un roi primar ieşit în prima jumătate a lunii iunie trebuie să aibă la începutul lunii
septembrie 8 faguri clădiţi din care 5-6 cu puiet şi restul cu provizii
- roiurile secundare sunt mai slabe. Ele sunt cu 7-8 zile mai târzii, nu au matca
împerecheată, iar declanşarea ouatului se produce mai târziu, la 10-15 zile de la roire.
Aceste roiuri se verifică la 2-3 zile, pentru a urmări împerecherea mătcii şi
depunerea ouălor.
Dacă la intrarea în iarnă roiurile secundare sunt slabe se unifică, pentru a avea cel puţin
1,5 kg albine.
În funcţie de datele când ies roiurile, productivitatea acestora este diferită, în cazul roirii
naturale.
Din acest punct de vedere roiurile pot fi:
a) roiuri timpurii – ies cu 40-50 zile înaintea culesului. Până la apariţia culesului ies 2
generaţii de albine, roiul se întăreşte şi la fel şi familia mamă
b) roiuri târzii – ies cu 5-10 zile înainte de cules
c) roiuri care ies la date medii – apar cu 25-30 zile înaintea culesului. Se recomandă ca
până la apariţia culesului, întreaga energie a roiurilor să se canalizeze în direcţia
construirii fagurilor artificiali. S-a constatat că aceste roiuri reuşesc să construiască în 2
săptămâni până la 20 de faguri.

7.6.PREVENIREA ROITULUI

Trebuie să nu uităm că roirea este un instinct al familiei de albine, care se produce atunci
când familia găseşte momentul prielnic. Multitudinea metodelor de combatere a roirii dovedeşte
ineficienţa lor. De multe ori cu toate măsurile luate de apicultor, fenomenul este inevitabil.
Important este să învăţăm să pierdem cât mai puţin. Se spune că „pentru a fi un bun apicultor
trebuie să observi cel puţin o roire”.
Măsurile ce trebuie luate pentru întâmpinarea apariţiei fenomenelor de roire constau în:
a) umbrirea stupilor – sau aşezarea stupilor cu urdinişurile îndreptate spre nord
b) controlul periodic al apariţiei botcilor
c) distrugerea botcilor – care nu este singura soluţie, acest lucru poate determina formarea
unui număr şi mai mare de botci, în locuri mai ascunse. Distrugerea dă rezultate când
este făcută cu 1-2 zile înainte de marele cules
Pentru stupinele mari, sunt valabile 3 măsuri:
1. lărgirea capacităţii stupului
2. aerisirea interioară bogată
 3. asigurarea spaţiului pentru ouat al mătcii
Mulţi stupari aplică şi alte măsuri şi anume:
a) ridicarea periodică de faguri cu puiet căpăcit fără albinele acoperitoare din 10 în 10
zile, din cuibul coloniilor puternice. Aceşti faguri se dau familiilor ajutătoare (din
lateralul stupilor orizontali sau deasupra stupilor M.E.)
b) schimbarea mătcilor vârstnice mai mari de 2 ani
c) spargerea de cuib – cu faguri cu miere – care se asociază cu distrugerea botcilor
d) preschimbarea stupilor puternici cu cei slabi (se pierde albina culegătoare) asociată
cu distrugerea botcilor
În stupinele foarte mari (este foarte greu să se realizeze aceste lucruri) se procedează la
o metodă simplă şi sigură - inversarea corpurilor de cuib.

INDICIU – acest lucru se începe o dată cu înflorirea păpădiei. Inversarea se face din 10
în 10 zile mai târziu din 7 în 7 zile până la apariţia marelui cules.

7.7.ROIREA ARTIFICIALĂ – FORMĂ DE ÎNMULŢIRE CONTROLATĂ ŞI

DIRIJATĂ DE CĂTRE APICULTOR

- Se aplică înainte de intrarea familiilor de albine cu „frigurile roitului” urmărindu-se ca

roiurile să se dezvolte şi să participe la valorificarea culesului şi să-şi asigure proviziile
pentru iernare.
- Roirea se va face numai de la familii puternice, sănătoase, de preferat care îşi schimbă matca
liniştit şi care şunt blânde, care au productivitate mare pentru miere şi ceară, care sunt
rezistente la iernat şi la boli
♦ÎN PRACTICĂ EXISTĂ MULTE METODE DE ÎNMULŢIRE ARTIFICIALĂ A FAMILIILOR DE
ALBINE, FIECARE CU AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE EI, ÎNSĂ TOATE AU LA BAZĂ
ACELAŞI PRINCIPIU:
♦ROIURILE SE FORMEAZĂ PE BAZA:
ramelor cu puiet
albinelor tinere acoperitoare
albinelor culegătoare
rezervelor de hrană
BOTCILOR sau MĂTCILOR crescute dirijat sau cumpărate la timp
METODE:
♦Înmulţire prin divizare
♦Înmulţire prin stolonare
♦Din familii perechi
♦Înmulţire prin mutaţie
♦ÎNMULŢIRE INTENSIVĂ A FAMILIILOR DE ALBINE MENŢINÂND POTENŢIALUL
DE PRODUCŢIE LA EFECTIVUL DE BAZĂ (metodă propusă de ing. Popescu I.)

Înmulţirea prin divizare(fig.1) = este o metodă de bază a înmulţirii familiilor de albine, este
uşor de aplicat şi dă rezultate bune. Se execută în cursul unei zile cu zbor intens, când majoritatea
lucrătoarelor sunt plecate la cules.
Metoda constă în împărţirea egală a albinelor, puietului şi rezervelor de hrană a familiei în 2
stupi care se aşează de o parte şi de alta a familiei de bază astfel încât albinele culegătoare să se
împartă în mod cât mai egal în cei 2 stupi. Urdinişurile celor 2 stupi se reduce la jumătate. Seara
roiul fără matcă se recunoaşte după albinele agitate de la urdiniş, i se va da o matcă împerecheată
(într-o colivie).
Metoda se bazează pe împărţirea unei familii puternice în două .Nu este tocmai recomandată
Fig.1 Divizare
decât dacă roirea se aplică cu 50-60 de zile înaintea culesului principal.
Dacă aplicaţi metoda ţineţi cont de :
♦Dacă divizarea se face mai târziu este necesară întărirea repetată a familiilor noi
♦Pentru împărţirea corespunzătoare a culegătoarelor, stupii cu cele două familii noi se vor aşeza de
o parte şi de alta a locului unde a stat familia divizată
♦Roiul fără matcă este bine să primească o matcă de la rezervă, împerecheată( pentru refacere
rapidă)
♦Această metodă se practică în sudul ţării după culesul la salcâm având intervalul necesar de
refacere până la floarea-soarelui.

Înmulţirea prin stolonare (fig.2) (ROI

STOLON)
Este o metodă eficace, care ţine familia
de albine în stare activă.
Într-un stup pregătit, cu un urdiniş
micşorat la 1-3 cm se vor introduce din familia
aleasă pentru înmulţire 1-3 rame cu puiet
căpăcit, plus 2 rame cu provizii. În funcţie de
numărul de rame ridicate se va proceda la
scuturarea albinelor tinere de pe rame cu puiet Fig.2 Stolonare
necăpăcit (1-3). Până la formarea propriilor
albine culegătoare, roiului i se administrează în celulele unui fagure gol 100-200 ml apă. Stupul cu
roiul format se mută pe un loc nou în stupină. Roiului i se va da o matcă împerecheată în colivie sau
o botcă matură.
Roiul se poate forma şi de la mai multe familii de bază, adică pe 6-8 rame cu puiet. În acest
caz albinele roiului se afumă pentru uniformizarea mirosului. Pentru depopulare se va proceda la
ţinerea urdinişului închis 24 h (atenţie – stupul să fie umbrit pentru a se evita supraîncălzirea).

Înmulţire din familii perechi(fig. 3)

Familiile se întreţin în perechi înaintea culesului.
Ele se duc în alt loc la apariţia acestuia. În locul lor
se pune un stup gol în care se trec jumătate din
fagurii cu puiet şi hrană. Albina culegătoare va
intra in stupul nou. După 24 de ore se introduce o
botcă sau matcă .Familiile deplasate participă mai
puţin la cules dar se refac repede. La culesul
următor metoda se poate repeta. Se asigură astfel şi
producţie şi sporirea efectivului.

Fig.3 Familii perechi

 Înmulţirea prin mutaţie (fig. 4)

♦Se aplică atât familiilor puternice cât şi celor intrate în frigurile roitului.
♦Familia se mută, pe locul ei se pune un stup cu
matca,2faguri cu puiet căpăcit( din familia
mutată),completare se face cu faguri clădiţi şi
artificiali.
♦Stupul mutat primeşte o matcă sau o botcă şi se
va reface rapid.
♦ Operaţia se face în timpul zilei, culegătoarele
nu au puiet şi vor valorifica bine culesul.
♦O altă variantă este folosirea a două familii (A
şi B)Roiul se va forma din matca şi populaţia de
albine culegătoare prin aşezarea acestuia pe locul
familiei A.Familia A rămasă doar cu puiet se
Fig.4
aşează pe locul familiei Mutaţiesă-şi
B, lăsând-o
crească o matcă sau i se va da una.
Familia B se aşează pe un loc nou în stupină.
♦FAMILIILE SE REFAC RAPID FIIND PERIOADĂ DE ROIRE

CREŞTEREA MĂTCILOR

O familie de albine poate să-şi crească matca în mod natural, fără ca omul să intervină.
Când ?
 când matca a dispărut – adică familia este orfană – în acest caz vor fi crescute din
schimbarea destinaţiei a unor larve de albine lucrătoare (botci de salvare). Mătcile
obţinute sunt mai mici, au un număr redus de tuburi ovigene, iar prima matcă obţinută
este o matcă ce provine din cea mai vârstnică larvă.
NU APELAŢI LA ASTFEL DE MĂTCI
 când matca de pregăteşte de roit – aceste mătci rezultă din botci de roire. Mătcile sunt
crescute şi hrănite cu lăptişor de matcă, sunt valoroase dar transmit instinctul de roire
(NECBALIA)
 când familia îşi „schimbă matca liniştit” (pe cele necorespunzătoare) – în acest caz
familiile încep creşterea viitoarelor mătci încă din stadiul de ou şi le hrănesc din
abundenţă cu lăptişor de matcă. Mătcile sunt valoroase. Instinctul de roit aproape că nu
se manifestă (familii anecbalice).
Cunoscând aceste fenomene, apicultorul poate să apeleze la obţinerea mătcilor prin:
- orfanizarea familiei în mod artificial
- provocarea unui defect mătcii, care nu va mai fi acceptată şi familia începe să
construiască botci
- reducerea spaţiului în perioada mai-iunie pentru a declanşa instinctul de roire – NU
ESTE RECOMANDAT!!!

CE NE TREBUIE PENTRU CREŞTEREA MĂTCILOR ?

Pentru creşterea mătcilor ne trebuie:
- familia de selecţie (donatoare de material biologic) sau familia de prăsilă
- familia crescătoare (asigură hrana şi îngrijirea larvelor) – familia doică
- familia paternă (familia donatoare de trântori)
Calitatea mătcilor depinde nu numai de familia de prăsilă care oferă materialul biologic, cât
şi de familia doică care asigură împreună calităţi materialului biologic prin hrana şi îngrijirea
acestuia.
 CÂND CREŞTEM MĂTCI ?
Este foarte important ca lucrările de creştere a mătcilor să se facă între 2 culesuri principale,
adică atunci când aproape se sfârşeşte un cules iar următorul este gata să înceapă.
NU ÎN PLIN CULES
DE CE ?
Albinele, în plin cules nu acordă interes creşterii botcilor.
Uneori ele distrug botcile pentru ca albinele doici să participe la cules.
Momentul cel mai prielnic este spre sfârşitul culesului la floarea soarelui.
Vom avea astfel şi mătcile tinere necesare pentru a înlocui mătcile bătrâne în luna august
când se porneşte noul an apicol şi când trebuie să pregătim contingentul de albine pentru iarnă,
viguros, rezistent la frig, intemperii, boli şi cu care familia porneşte în primăvară.

CREŞTEREA MĂTCILOR LA NIVEL DE STUPINĂ MICĂ

1. Creşterea mătcilor în celulele proprii a larvelor

CE NE TREBUIE?
- o ramă cu fagure însămânţat cu larve de diferite vârste, provenită de la o
familie selecţionată ca familie de prăsilă.
CE FACEM ?
- rama se duce într-o cameră cu temperatura de 24-25 °C şi 85% umiditate
- fagurele se taie în treimea inferioară astfel încât de-a lungul tăieturii să
rămână un rând de celule cu larve în vârstă de 1 zi.
- rama astfel pregătită se introduce într-o familie crescătoare.
- rama se ridică după 9 zile, botcile folosindu-se
DEZAVANTAJ
- se pot pierde botci la decuparea lor pentru folosire, datorită distanţelor mici
dintre 2 botci.

2. Metoda Miller
CE NE TREBUIE?
- o ramă goală pe care se fixează pe speteaza superioară 4 –5 bucăţi de faguri artificiali de
formă triunghiulară, cu baza de 7 –8 cm.
CE FACEM?
- rama astfel pregătită se introduce într-o familie selecţionată, între 2 rame cu puiet
căpăcit aproare de ecloziune, pe care se găseşte şi matca, restul ramelor cu puiet fiind îndepărtate;
lateral se vor aşeza rame cu faguri cu miere şi păstură ( toate ramele trebuie să fie acoperite bine de
albine).
- lipsind spaţiul albinele vor creşte rapid fagurii artificiali din rama introdusă, iar matca va
depune ouă.
- după o săptămână rama va fi introdusă într-o familie crescătoare care a fost aleasă şi din
care se ridică matca şi puietul dar se lasă rezervele de hrană.
- după 9 –10 zile se aleg cele mai frumoase botci (acest lucru se poate face succesiv)
ŢINEŢI CONT CA :
- ambele familii (familia donatoare de material biologic şi familia crescătoare) să fie
puternice, să aibă hrană sau să fie stimulate cu sirop de zahăr.
3.Metoda creşterii mătcilor prin folosirea larvelor numai cu celulele în care se găsesc

CE NE TREBUIE?
-un izolator- care se realizează dintr-o ramă de cuib, din
care au ieşit 2-3 generaţii care se aşează între 2 gratii
Hanemman.
CE FACEM?
-în izolator se pune matca, după care rama se pune în
mijlocul familiei de prăsilă; simţind matca albinele vor intra în
număr mare în izolator şi o vor hrănii.
- matca va depune un număr mare de ouă, ştiindu-se cu
precizie vârsta acestora. IZOLATOR
- după însămânţarea izolatorului acesta se scoate din
familia de prăsilă, se scoate fagurele însămânţat şi se taie o porţiune din partea de mijloc şi
superioară, apoi se taie fâşii de câte un rând de celule.
-celulele din rândul ales se scurtează la o treime din înălţime iar cele de pe partea opusă se
scurtează până aproape de bază; fâşia se taie apoi în bucăţi de câte o celulă;
-celulele se fixează apoi pe suporturi de 20x20x5mm. sau 25x25x5mm.( pene de lemn sau
plastic- respectiv cutii de chibrit sau dopuri de plastic )
- suporturile se fixează pe şipci de creştere ( 15-16 suporturi pe o şipcă ) ce se fixează apoi pe
rame de creştere.
- ramele astfel pregătite se introduc în familii crescătoare care se vor orfaniza şi vor fi
puternice ( cu multă albină )
- într-o astfel de familie se vor aşeza 2 astfel de rame de creştere, între ele se vor aşeza o ramă
cu puiet căpăcit şi una cu păstură şi vor fi încadrate de rame cu faguri cu puiet căpăcit.

METODE PENTRU INTRODUCEREA MĂTCILOR

Introducerea mătcilor poate să aibă loc sub forma de botcă sau de matcă.

Introducerea sub forma de botcă. Botca se introduce în locul mătcii neoorespunzătoare.

în acest scop, se procedează la orfanizarea famdliei, iar la oca 6 zile se distrug toate
botcile, introducîndu-se botca dorită. După eclozionare, matca tînără se împerechează şi va
începe activitatea de depunere a ouălor.

Introducerea sub forma de matcă. Modul de introducere al mătcilor determină în mare

măsură acceptarea acestora de către familiile de albine.
Există două metode de introducere a mătcilor şi anume :
 directă, cînd matca este introdusă fără a se utiliza materiale de
protecţia ei împotriva albinelor lucrătoare şi
 indirectă, cînd matca este introdusă în colivii special confecţio-
nate în vederea protejării şi izolării ei, de albinele lucrătoare.

INTRODUCEREA DIRECTĂ A MĂTCILOR

Există foarte multe procedee care vizează introducerea directă a mătcilor, rezultatele
obţinute fiind mai mult sau mai puţin pozitive. Dintre aoestea amintim procedeele prin :

Pulverizarea cu apă zaharată

Seara se îndepărtează matca vîrstnică din stup. Se închide urdinişul apoi se perie toate
albinele de pe faguri pe fundul stupului şi, în acelaşi timp, un ajutor pulverizează cu apă
zaharată albinele, între care punem şi matca nouă. Apoi se introduc repede ramele la loc şi
se închide stupul. Urdinişul rămîne şi el închis timp de vreo 10 minute, după care se des-
chide ca să poată trece una sau două albine pînă dimineaţa, cînd se aran-jează urdinişul la
mărimea corespunzătoare.
O altă variantă constă în scuturarea în fata urdinişului a albinelor de pe 2—3 rame şi
pulverizarea imediată a acestora cu apă zaharată. în grupul de albine se pune şi matca nouă
udată. Matca va intra în sttup odată cu albinele.

Procedeul prin surprindere

Se îndepărtează matca necoresipunzătoare, se hrănesc albinele din abundenţă cu sirop
de zahăr, apoi se scutură toate albinele de pe rame în fata urdinişului, închis pentru
cîteva minute. Matca tînără se aruncă în grupul de albine dezorientate, după care se
deschide urdinişul. Odată cu albinele, intră şi noua matcă în familie.

Năclăirea în miere
Pentru o mai buna acceptare a mătcii, aceasta se introduce într-o ceaşcă cu miere cu
gura largă, se năclădeşte bine apoi cu o baghetă se scoate matca şi se aşează pe fagure în
cuib în locul mătcii bătrîne. în acest fel, matca introdusă este curăţattă de către albine şi
protejată în acelaşi timp. Familia nu se deranjează timp de 2—3 zile, după care se verifică
acceptarea mătcii.
O variantă a acestui procedeu constă în apropierea de cu ziuă a două rame,
asigurîndu-se un spaţiu de 1 cm între ele. Seara se introduce între cele două rame foarte
fin şi fără zgomot matca nouă, năclăită în miere lichidă. Apoi, se închide stupul cu
multă atenţie, să nu facem zgomot, şi se verifică acceptarea mătcii peste 5—6 zile.
Reuşita acestui procedeu este mai sigură cînd înainte de introducere, matca se tine timp
de cca. 1/2 oră într-o colivie fără hrană, iar mierea cu care se unge matca provine din
familia respectivă. Matca fiind înfomettată se va comporta mai liniştit pe faguri.

Năclăirea cu lăptişor
Se năclăieşte matca în lăptişor şi se procedează ca şi în cazul cu miere.
Scufundarea mătcii in apă
Prin scufundarea mătcii în apă, aceasta pierde mirosul ei caracteris-tic cît şi eel al farniliei
în care a stat pînă atunci. în acedt scop, se îndepărtează matca vîrstnică, iar cea nouă se
introduce într-o cutie de mărimea unei cutii de chibrituri (dar să nu fie cutie de
chibrituri !). Dacă afară este mai rece, cutia se umple cu apă călduţă şi se clatină foarte
fin timp de 10—20 secunde. După aceea se îndepărtează apa şi se introduce cutia între două
rame cu faguri, împingînd cutia cu degetul în jos şi ţinînd capacul fix, pentru a înlesni
ieşirea mătcii.

Introducerea mătcii pe rame cu puiet fără albine

In acest scop se scot din alte familii 3—4 rame cu puiet matur aproape de
eclozionare, se scuitură albinele şi se introduc într-un alt stup. Pentru ca puietul să nu
răcească se micşorează cuibul cu diafragmă, se închide urdinişul cu o plasă de sîrmă sau
gratie Hanneman, se pune matca pe fagure şi se introduce stupul într-o încăpere cu
temperatura de 30°C.
Matca nu poate părăsi cuibul, iar odată cu ecloziunea primelor albine, aoestea
înconjoară matca şi o îngrijesc. Dacă se introduc încă 1—2 rame cu puiet căpăcit matur, se
va forma o nouă familie care dacă este hrăniită zilnic cu sirop de zahăr se va dezvolta în
mod corespunzător.

Introducerea mătcii pe rame cu provizii

Se scot toate ramele cu puiet şi matca vîrstnică, lăsînd în cuib numai ramele cu miere şi
păstură acoperite cu albine. Astfel orfanizată, familia se introduce într-o încăpere la rece
şi întuneric, timp de o noapte. A doua zi, se introduc în mijlocul stupului 2—3 rame cu
puiet, acoperite cu albine tinere, între care se pune şi matca nouă pe care vrem să o
introducem.În acest caz, este bine ca înainte de intervenţiile stuparului, să se facă
uniformizarea mirosului albinelor din ambele familii cu care se lucrează.

Introducerea mătcii prin pudrare cu făină

Se scoate rama pe care se află matca necorespunzătoare, se îndepărtează matca şi se
aşează cea nouă exact în locul celeilalte. Apoi, se pre-sară uşor, peste matcă şi albine,
făină şi se introduce rama în locul ei în cuib, de unde a fost scoasă.

Introducerea mătcii cu ajutorul fumului

Se scoate matca necorespunzătoare din familia de albine şi imediat se introduce
matca nouă prin urdiniş, cu ajutorul fumului.
Se poate utiliza şi fum de salpetru. In acest caz trebuie o deosebită atenţie la dozarea
cantităţii de fum, pentru a nu asfixia albinele. Din familie se îndepărtează matca
necorespunzătoare şi ramele cu puiet.
După ce s-au afumat albinele prin cîteva pufnituri, în funcţie de mărimea familiei, se
introduce matca nouă pe la urddniş şi se dă după ea puţin fum. După vreo 2 minute se
deschide stupul timp de cîteva minute pentru îndepărtarea fumului şi asigurarea familiei cu
aer curat, necesar penitru dezmeticirea albinelor. Albinele revenite încep lucrul în stup,
fără să sesizeze noua matcă introdusă, care şi ea începe să depună ouă.

Introducerea mătcii în familia orfanizată

Se orfanizează familia respectivă, iar în acest timp se introduce matca nouă într-un pahar,
unde se mişcă pînă oboseşte. Introdusă direct în cuib pe fagure ea va sta foarte liniştită, fiind
primittă cu uşurinţă de către albine.

Introducerea mătcii cu ajutorul mirosului celei inlocuite

Se scoate matca necorespunzătoare, se omoară şi se freacă cu ea, în special cu ovarele
ei, interiorul unei colivii de metal cu posibilităţi de ventilaţie, în care se introduce matca
nouă cu cîteva albine. Colivia se pune într-o încăpere caldă timp de 24 ore. Apoi, se pune
un dop de fagure cu miere şi se aşează înifcre două rame în cuib. Verificarea acceptării se
face după cîteva zile.
Introducerea directă prezintă avantajul că fiind introduse libere, încep depunerea
ouălor imediat, fără să se întrerupă creşterea puietului.
Dezavantajul constă în faptul că nu toate familiile au aceeaşi com-portare în direcţia
acceptării mătcilor, înregistrîndu-se şi pierderi de mătci.

Introducerea indirectă a mătcilor

Pentru protej area mătcilor se utilizează diferite tipuri de colivii sau căpăcele, dintre
care amintim coliviile tip Miller, Titov şi Benton.
Colivia specială cu ajutorul căreia se face introducerea mătcilor tre-buie să fie
confecţionată din plasă de sîrmă pentru protejarea acestora împotiiva albinelor care la
început sînt ostile. Totodată trebuie să permită hrănirea mătcilor prin pereţii de plasă cu
ochiuri avînd diametrul de cca 3 mm. în rest cuşca poate avea orice forma, aoeasta neavînd
nici o influ-enţă asupra acceptării mătcii.
Colivia trebuie să fie asitfel construită încît albinele lucrătoare din familia primitoare să
poată avea un contact permanent cu matca şi să poată linge substanţa de matcă de pe
corpul acesteia, inhibînd astfel modi ficările care au loc înitr-o familie fără matcă sau
în care albinele nu au acces la matcă.
Odată cu matca nu trebuie să se introducă şi albine lucrătoare din altă familie,
deoarece prezenţa acestora ajunge uneori să alerteze pe mem-brii familiei primitoare,
ceea ce poate crea dificultăţi procedeului de intro-ducere a mătcii.
Dacă în colivie nu se introduce hrană, matca este obligată să solicite hrană de la
albinele lucrăitoare din familie. Odată cu hxana, ea va primi şi mirosul familiei, iar
albinele vor putea să lingă substanţa de martcă.
 In cadrul Inlstitutului de cercetări pentru apicultură s-au experimen-tat diferite
variante pentru introducerea mătcilor în colivii, obţinîndu-se un procent de 91%
acceptare după salcîm şi 100% în perioada de toamnă.

Colivia tip Miller este una din cele mai utilizate Se confecţionează din plasă de sîrmă
cu ochiurile de 3 mm cu ajutorul unui calapod din lemn. La unul din capete colivia este
închisă, iar la partea opusă se află orificiul pe unde se introduce matca şi are loc
eliberarea acesteia de către albinele lucrătoare. Orificiul ooliviei se acoperă cu un dop
de lemn sau de metal prevăzut cu un canal în care se introduce şerbet, care după 24-48
ore se înlocuieşte cu un dop de fagure artificial perforat, pentru a fi ros mai uşor de
către albine. Colivia se introduce în mijlocul cuibului în prezenţa puietului, pe porţiuni
de fagure cu miere, avînd poziţie oblică cu vîrful în jos.

Colivia tip Titov este de asemenea utilizată pentru introducerea mătcilor Prezintă cei
patru pereţi confecţionaţi din plasă de sîrmă cu ochiurile de 3 mm avînd dimensiunile de
55 X 30 X 16 mm.
La partea superioară a coliviei se găseşte un orificiu cu diametrul de 16 mm în care
se introduce botca şi care se închide cu capac metalic. La partea inferioară se găseşte un
căpăcel de lemn cu ajutorul căruia se închide complet partea de jos. în supapă se găseşte
un orificiu rotund cu diametrul de 10 mm în care se introduce hrana pentru matcă şi
care se închide cu un capac. Se poate procura de la filialele judeţene şi centrele de
aprovizionare şi desfacere ale Asociaţiei Crescătorilor de Albine din Romania.

Colivia tip capac este utilizată de asemenea de către apicultoriEste confecţionată tot din
plasă de sîrmă avînd o suprafaţă de 100 cm2. Colivia se împlînită în fagure pînă la nivelul foii
de fagure artificial, matca avînd posibilitatea să se mişte sub capac. In partea inferioară,
lateral, pre-zimtă un orificiu care serveşte la eliberarea măteii, avînd forma unui tub cositorit
şi umplut cu pasta de miere cu zahăr pudră.
Se îndepărtează matca necorespunzătoare, se lasă familia timp mai îndelungat orfană şi se
distrug toate botcile apărute. Colivia cu matca nouă se aplică pe o porţiune de fagure cu miere
şi puiet matur, gata de ecloziune. Albinele tinere care eclozionează vor îngriji matca, care apoi va
începe să depună ouă.Albinele tinere de sub capac împreună cu cele din afară încep să roadă
dopul de şerbet din ambele părţi, astfel că în interval de 3—4 zile matca va fi eliberată.Utilizînd
capacul pentru introduoerea mătcilor s-a constatait că acestea încep să depună ouă. mainte de a fi
eliberate.

Colivia tip Benton de transportat mătci se foloseşte şi pentru intro-duoerea acestora în

familiile de albine. In acesit scop, se face un orificiu în dreptul compartimentului cu hrană.
Colivia se introduce în mijlocul cuibului cu partea de hrană în jos, între două rame, fixîndu-se cu
ajutorul unor plăcuţe metalice.Prin utilizarea acestor colivii reuşita introducerii este sigură, dar eli-
berarea mătoilor are loc după un timp mai îndelungaf, durînd pînă la 8 zile.

Introducerea mătcilor în familii orfane sau orfanizate

In cazul în care familia de albine nu este orfană, se caută matca şi se îndepărtează din cuib.
Dacă familia este orfană se caută şi se distrug toate botcile existente în cuib.
La interval de 3—6 ore după ce a avut loc orfanizarea sau îndepăr-tarea botcilor, se introduce
în mijlocul cuibului, între ramele cu fagurii cu puiet, o colMe cu o matcă nouă împerecheată, în
aşa fel ca plasa cuştii să se lipească de celulele umui fagure cu miere necăpăcită, pentru ca matca să
se poată hrăni singură.După 1—2 zile la partea inferioară a coliviei se pune o bucată de fagure
artificial perforat, iar colivia se instalează în acelaşi loc. Albinele rod fagurele şi eliberează matca,
iar după 2—3 zile se urmăreşte dacă a fost acceptată şi dacă depune ouă.
O altă varianită constă în introducerea în colivie a mătcii necorespunzătoare şi aşezarea acesteia
în mijlocul cuibului, între ramele cu fagurii cu puiet. După 1—2 ore se îndepărtează colivia şi se
înlocuieşte cu o altă colivie în care se găseşte matca nouă.
 Un alt procedeu constă în introducerea mătcii necorespunzătoare în colivie şi menţinerea
acesteia timp de 1—2 ore în cuib. Apoi se scoate matca şi se înlocuieşţte cu altă mateă
împerecheaită.Eliberarea mătcilor în ambele cazuri se face de către albine în urma roaderii bucăţilor
de fagure artificial perforat, aşezat la orificiul coliviei.

Introducerea mătcilor neîmperecheate

Mătcile neîmperecheate se introduc în nuclee pentru împerechere. Indiferent de tipul de
nucleu, în general, mătcile se introduc în colivii la 3—6 ore după formarea acestora. La 24
ore după introducere, se verifică nucleele dacă mătcile au fost sau nu acceptate.Un indiciu al
acceptării mătcii îl constituie intrarea în normal a activităţii albinelor din nucleu şi
începerea clădirii fagurilor.In cazul celor acceptate se montează dopul de fagure artificial la
orificiul coliviei şi se urtmăreşrte eliberarea mătcii şi apoi împerecherea acesteia.În cazul unei
familii orfanizate se indepăntează toate ramele din cuib prin scuturarea albinelor la
urdiniş. Albinele intrate în stup, neavînd rame la dispoziţie, sînt obligate să formeze un
roi atîrnat de podişor. In această situaţie se pune matca neîmperecheată între albine, fără
nici un fel de precauţie, aceasta fiind acceptată uşor.După puţin timp se redau familiei
ramele cu puiet, scoase anterior.Un alt procedeu se referă la introducerea măiteii
neîmperecheate, năclăită în miere lichidă şi introdusă între albinele a două rame apropiate,
în mijlocul cuibului. Operaţia trebuie să se efectueze în mare linişte, întu-neric şi fără fum.
Matca fiind năclăită nu poate fugi pe rame şi în acelaşi timp pierde miroisul ei propriu.

MĂSURI PENTRU O BUNA ACCEPTARE

Oricare ar fi tipul de colivie utilizat se recomandă instalarea unui hrănitor cu sirop de
zahăr, chiar în prezenţa unui cules în natură. In acest fel albinele sunt preocupate de
recoltarea siropului, acordând mai puţină importanţă mătcii.Din practica apicolă s-a constat că
pentru început este bine să se realizeze o orfanizare completă prin îndepărtarea mătcii
necorespunzătoare, iar puietul să se introducă în alte familii. În aceste condiţii primirea va
fi mai usoară, iar matca va începe mai repede ouatul, apoi se restituie ramele cu fagurii cu
puiet.