Managementul clasei de elevi ,cuprinde trei componente esenţiale :managementul

conţinuturilor ,managementul problemelor disciplinare si managementul relaţiilor

interpersonale.

Managementul problemelor disciplinare se refera la tehnicile necesare rezolvării

problemelor de disciplină ale clasei, a conflictelor şcolare.

In şcoli grupul de elevi este un grup primar,iar profesorului[care este managerul

grupului de elevi şi al cursului pe care-l predă],îi revine sarcina de a-i face pe elevi:să

interacţioneze intre ei,să comunice,să lucreze împreuna prin colaborare,să-i motiveze.

Aceste acţiuni ale profesorului trebuie să transforme grupul de elevi, dintr-unul secundar cum

a fost la început ,într-unul primar ,iar ca manager a-l grupului are datoria de a aplana

conflictele şcolare apărute.

DEFINITIE:Un conflict apare atunci când dezacordul intre părţi [indivizi grupului] se

acutizează,îmbracă forme violente[începând cu violenţa limbajului si sfârşind cu bătaia].

CAUZE posibile ale conflictelor:-comunicare defectuoasă;

-interpretare diferită a realităţii;

-prejudecăţile,stereotipiile preluate necritic;

-dezinteresul manifestat de cineva;

-lipsa de încredere in sine si ceilalţi;

-situaţii stresante,etc.

Analiza lor în parte ,poate oferi atât modalitatea de prevenire a conflictelor,cât si soluţii

pentru conflictele deja existente.

 TIPURI de conflict[după numărul persoanelor implicate in conflict]:

-între doi indivizi;

-între un individ si un grup;

-între două sau mai multe grupuri;

-între etnii,etc.

FORME DE MANIFESTARE A CONFLICTELOR:-disputa;

-cearta;

-refuzul de a comunica;

-greva,etc.

Pentru a facilita rezolvarea conflictelor,profesorul poate să-si exprime preocuparea pentru

elev in calitate de persoană,constituind ‚astfel o relaţie cu elevul.Cadrul didactic trebuie să

aibă capacitatea de a stăpânii comportamentul elevilor ,fară a aminti greşelile trecute,să

încurajeze onestitatea şi îi poate ajuta pe elevi să facă o alegere şi să fie responsabili.

Managerul clasei trebuie să ajute elevul să emită singur o judecată de valoare asupra

propriului comportament :să ofere reguli comportamentale explicite si repetate consecvent;

să-i ajute să înţeleagă implicaţiile pe termen lung,fără să impună un sistem de valori unic.

Acesta trebuie să-i ajute pe elevi să-şi schimbe comportamentul dând diverse sarcini elevilor;

să-i ajute să identifice pertinenţa propriilor opţiuni comportamentale.

Comunicarea asertivă s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficientă la situaţii

conflictuale interpersonale. Deoarece aceste situaţii apar si în clasă cadrul didactic ar trebui să

posede abilitaţi de comunicare asertivă. Învăţarea deprinderilor de asertivitate este facilitată

de contrastarea ei cu cele două modele comportamentale opuse:pasivitatea si agresivitatea.

Limbajul la persoana aIIa de felul:Ai întârziat;Ţi-ai încălcat promisiunea;Iar vorbeşti

neîntrebat,reprezintă o comunicare agresivă care de multe ori duce la amplificarea

conflictelor.

Limbajul asertiv ,responsabil ,utilizează trei componente:descrierea comportamentului,

exprimarea propriilor emoţii,sentimente,ca şi consecinţă a comportamentului interlocutorului

şi consecinţă a comportamentului asupra propriei persoane.

Exemple:Daca cineva întârzie la prima ora îmi fac probleme că pierde câteva minute din oră

şi s-ar putea să nu mai înţeleagă lecţia nouă.

Prin comunicarea asertivă profesorul împreună cu elevul se angajează în schimbarea

comportamentului nepotrivit.Angajamentul ,, se pecetluieşte,, printr-o strângere de mână,sau

prin semnarea de către elev a unui contract de schimbare a comportamentului.După semnare

elevul trebuie să pună in practică cerinţele contractului ,iar profesorul verifică periodic

eficienţa acestuia. Chiar dacă planul de remediere a comportamentului este întrerupt,,elevul

nu a îndeplinit întocmai sarcinile din contract,,nu se critică,nu se pedepseşte elevul pentru

întreruperea programului:pauza poate fi un mijloc eficient de implementare a măsurilor de

management al clasei:,,Hai să încercăm alt plan de reabilitare în cadrul regulilor noastre.

Discuţiile de grup au o mare importanţă în reabilitarea comportamentală şi rezolvarea

conflictelor.

SITUAŢIE CONFLICTUALĂ :La începutul anului şcolar în curs s-a transferat in clasa

noastră [aIVa],un elev de la munte .Băiatul,deşi nu era slab la învatatura ,era foarte

timid ,s-a aşezat in ultima bancă ,nu vorbea cu nimeni ,daca era solicitat răspundea dar cu

mare frica ,tot timpul parcă se temea să nu greşească ,avea o nesiguranţa tot timpul,cu toate

ca răspunsurile lui erau in general bune. Elevii ceilalţi râdeau mereu de el şi îl evitau,

spunându-i ,,Ciudatul’’. Mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva pentru ca acest elev să

se integreze în grupul clasei. Am împartit clasa in grupe de elevi,integrându-l si pe el intr-o

grupă,le-am dat sarcini care trebuiau rezolvate prin cooperare,am realizat proiectul ,,Revista

clasei’’in cadrul căruia a primit sarcina de a lucra, acasa , cu celalti colegi:să scrie articole
şi să realizeze desene la temele avute.Am avut cu el şi o discuţie despre familia lui,despre

satul de unde vine ,şi am aflat ca părinţii săi sunt foarte severi ,că nu are prieteni si nici fraţi .

Părinţii nu-l lăsau sa meargă la nimeni deoarece casele erau departe una de alta şi pentru a nu

deranja,singurele discuţii cu părinţii erau când aceştia ii dădeau cate ceva de făcut în

gospodărie,nu-l băteau dar îi vorbeau tot timpul cu ton de comanda .

I-am chemat pe părinţi la şcoala şi le-am explicat că băiatul trebuie să socializeze mai

mult in special cu copiii de vârsta lui.Că ar trebui sa-i dea voie sa meargă la colegi ,iar aceştia

sa fie primiţi la el pentru a-şi rezolva sarcinile şcolare,sau de ce nu ,să se joace împreuna .

Deşi nu mă aşteptam părinţii au fost destul de receptivi la idee si mi-au promis ca mă vor

ajuta. Tot timpul am folosit o comunicare asertiva,atât cu elevii cat si cu părinţii lor ,in special

cu cei ai băiatului despre care am vorbit. Elevul respectiv a început să-şi viziteze colegii,să

primească vizite ,a legat câteva prietenii,iar colegii au încetat sa-l numească ,,Ciudatul „

Tot timpul sunt aproape de elevii mei ,daca au vreo nelămurire sau vreo problemă

pot sa vină s-o discutăm. Nu uit săi recompensez pentru realizarea sarcinilor,pentru a-i

impulsiona sa lucreze la fel ,sau mai bine şi la următoarele . Am observat că elevul în cauză

se implică mai mult în sarcinile şcolare ,se joacă cu colegii,îndrăzneşte sa pună întrebări .

Deşi a durat câteva luni să-l scot din acea stare de nesiguranţă ,acum sunt mulţumită de

rezultat.