Sunteți pe pagina 1din 2

Les trois graces

Mircea Eliade

Mircea Eliade (n. 9 martie 1907, București, Regatul României – d. 22 aprilie


1986, Chicago, SUA a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor
român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor
Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de
Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri
filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată.
Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul
jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei
Române (din 1990).
* Alaturi de Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu HD, Mihai Eminescu, Nicolae
Iorga etc, Mircea Eliade se inscrie in seria personalitatilor de formatie enciclopedica prin
care spiritualitatea romaneasca patrunde adanc in universalitate.
* Considerat sef de scoala al celebrei generatii a deceniului al IV-lea "Intaia
generatie torturata de imperativul sintezei",Mircea Eliade este in acelasi timp ultimul
mare istoric al religiilor care in opera sa "Istoria credintelor si a ideilor
religioase",impune o serie de conceptii precum fenomenologia sacrului, coincidentia
opositorum,si hierofaniile .

* Nuvela "Les trois graces" (1976) reprezinta o capodopera a fantasticului de tip


initiatic reunind sugestii din folclorul romanesc "tinerete fara batranete si viata fara de
moarte",si din spiritualitatea universala : mitul pacatului originar, mitul celor trei gratii,
mitul Persefonei .
* Titlul nuvelei este simbolic gratiilor(Chantele) ,fiind divinitatile ce insufleteau
petrecerile zeilor , semnificand armonia desavarsita, tineretea eterna .
* TEHNICA NARATIVA aceea a pluralitatii perspectivelor, nuvela reunind
reflexe ale sacruluisi profanului ca dimensiuni ale miticului intr-o naratiune politista ce
evoca ancheta intreprinsa de Emanuil Alpeni pentru a descifra imprejurarile stranii ale
mortii doctorului Aurelian Tataru .

* Nuvela se deschide cu dialogul ce survine mortii doctorului Aurelian Tataru


prabusit pe un povarnis de langa cabana Sestina, dialog in care sunt antrenati inginerul
Hagi Pavel, botanistul si poetul Filip Zalomit, fosti colegi de universitate ai doctorului
Tataru precum si ai doctorului Nicoleanu .
* In spatiul nuvelei, Filip Zalomit reprezinta dimensiunea timpului interior,
ultimele cuvinte ale doctorului Tataru "Les trois graces" amintindu-i de un episod din
vremea studentiei din Elvetia, unde descoperisera trei vile, expresia armoniei desavarsite
denumite astfel .
* Sintagma "Les trois graces" are insasi o alta semnificatie.
* Ca oncolog Aurelian Tataru ingrijeste trei batrane aflate intr-o situatie critica,
Aglae Irimescu, Italia Galdau, Frusinel Chiperi pe care le numeste "Les trois graces".
* Serul administrat de acesta are un efect miraculos determinand nu numai
vindecarea batranelor cat si intinerirea acestora .
* In viziunea doctorului Aurelian, neoplasmul(cancerul)reprezinta un reflex al
mitului pacatului originar, cand , printr-o mutatie genetica organismul si-a pierdut
capacitatea de regenerare .

* Intr-o epoca dogmatica doctor Tataru este acuzat de obscurantismul iar


tratamentul este sistat .
* Italia Galdau, Aglae Irimescu se expatriaza, numai Frusinel ramane sa traiasca
ca florile dupa soare .Intalnirea acestora cu doctor Tataru sfarsitul dezastruos ea insasi
esuand ca o bacanta stapanita de erosul profan .
* Emanuil Alpini vede in persoana sa o reeditare a mitului Persefonei prin
capacitatea de a transcende spatiul si timpul .
* In schimb Zalomit o percepe ca pe o biata muritoare care traieste un miracol
neamplinit .
* Finalul nuvelei este deschis.Dupa moarte calugarului Calinic, detectivul
Emanuil Alpini si Zalomit par a-si da mana in incercarea de a descifra un mister ce
transcende legile vietii si ale mortii .

S-ar putea să vă placă și