Dacia literară

Revista ,,Dacia literară” a apărut la Iaşi pe 30 ianuarie 1840, sub conducerea lui Mihail
Kogalniceanu.
A avut trei numere, după care a fost interzisă. Direcţia ei a fost continuată însă de revistele
„Propăşirea” (1844) şi „România literară” (1855).
Titlul revistei este unul foarte sugestiv: substantivul propriu ,,Dacia” anunţă
într-un fel unirea principatelor într-un singur stat, iar adjectivul ,,literară” arată orientarea strict
literară.
Articolul program al « Daciei literare » se numeşte ,,Introducţie” şi este semnat de Mihail
Kogalniceanu, fiind un manifest al romantismului românesc.
Mentorul revistei aduce prin intermediul articolului program un elogiu celor mai importante
publicaţii anterioare: ,,Curierul românesc” din Bucureşti aflat sub conducerea lui Ion Heliade
Radulescu, ,,Albina românească”, tot o publicaţie ieşeană aflată sub patronatul lui Gheorghe
Asachi şi publicaţia braşoveană condusă de George Bariţiu, ,,Gazeta de Transilvania”.
Le găseşte însă şi nişte lipsuri: provincialismul lor (,,prea multă coloră locală” ) şi lipsa
preocupării pentru literatură.
Kogălniceanu militează pentru o nouă orientare a literaturii române, pentru modernizarea ei.
El cere combaterea imitaţiilor şi a traducerilor mediocre: ,,Dorul imitaţiei s-a făcut la noi o
manie primejdioasă pentru că omoară în noi duhul naţional. Această manie este mai ales
covârşitoare în literatură, […] traducţiile însă nu fac o literatură.”
,,Dacia literară” stimula scrierile originale inspirate din istoria naţională, frumuseţile
patriei şi folclorul naţional. „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt
destul de mari, obiceiurile noastre destul de pitoreşti şi de poetice, pentru ca să putem găsi şi la
noi sujeturi de scris, fără să avem pentru această trebuinţă să ne împrumutăm de la alte naţii” (nu
se menţionează cuvântul „folclor”, dar el este implicit – de altfel, încă din primul număr,
Negruzzi publică articolul Cântece populare a Moldaviei).

De asemanea se dorea şi realizarea unei limbi unitare şi a unei literaturi naţionale: ,,Românii
să aibă o limbă şi o literatură comună pentru toţi.”
Kogalniceanu a fost şi un promotor al criticii obiective, pe criterii axiologice (conform axiologiei,
ştiinţa valorilor): ,,Critica noastră va fi nepărtinitoare:vom critica cartea, iar nu persoana”.
În cele trei numere ale revistei s-au publicat drept modele compuneri originale: ,,Alexandru
Lapusneanul” de Costache Negruzzi , ,,Anul 1840” de Grigore Alexandrescu, ,,Buchetiera de la
Florenţa” de Vasile Alecsandri.
Kogalniceanu însuşi a publicat fragmente din cronici cu titlul: ,,Letopiseţele Ţării Moldovei”.
,,Dacia literară” a influenţat întreaga perioda cuprinsă între 1830 – 1860, adică perioada
paşoptistă. Ea a contribuit la modernizarea literaturii române şi a imprimat direcţia naţional-
populară.
Scriitorii paşoptişti: V. Alecsandri, I. Ghica, Costache Negruzzi, Dimitrie Bolintineanu, Nicolae
Balcescu, Ion Heliade Radulescu şi Alecu Russo. Ei îi anunţă pe Marii Clasici.