ALTERNATIVA ECOLOGICA A

PROCESULUI DE IRIGATIE
 Această lucrare de irigație este obligatorie pentru zonele în care se manifestă
secetă dar și pentru acele specii care necesită zone umede și răcoroase dar care
datorită importanței se cultivă în zone de stepă uscată sau pe nisipuri.
Agricultura este responsabilă de consumarea a aproximativ 92% din
cantitatea totală a apei dulci. Aceste resurse de apă trebuiesc folosite cât mai
rational și responsabil. În momentul irigării trebuiesc luate măsurile pentru a reduce
la minim pierderea apei prin evaporare precum și scurgerile de la suprafață. De
asemenea trebuiesc scoase din calcul sursele de poluare a apelor. Concret
aproximativ 29% din apa folosită în agricultură este folosită pentru a crește furajele
pentru animale, pentru întreținerea fermelor și pentru a adăpa respectivele animale
ceea ce înseamnă ca produsele de origine animală au o amprenta a apei ridicată.
Resursele de apă trebuiesc folosite cât mai rațional și responsabil în
agricultura ecologică. Momentele optime de udare sunt diferite în funcție de specia
cultivată dar și de condițiile climatice.
Prioritate au udările din lunile de vară care în general sunt secetoase în
condițiile țării noastre. Ca metode de udare în mod frecvent sunt utilizate udarea pe
brazde sau prin aspersiune. Una din metodele mai moderne o constituie udarea prin
picurare. Această metodă are avantajul ca repartiția apei se face în zona radiculară
a plantelor, prevenindu-se tasarea și spălarea solului, precum și faptul ca se reduce
drastic cantitatea de apă consumată, udarile fiind corelate cu evoluția factorilor
biologici ai plantei și cu cei climatici.
 Calitatea apei dar și folosirea diferitelor tipuri de apă (alcalină, plasmatică,
informată, magnetizată) pot fi alternative în dezvoltarea agriculturii ecologice.
Conținutul în săruri solubile a apei de irigat este cuprinsă intre 0,15 - 3 g/l săruri
solubile. Daca conținutul de săruri solubile este de 4 g/l, apa începe să devină
dăunătoare pentru plante. Cele mai dăunătoare săruri sunt carbonatul și clorura de
sodiu, care nu trebuie sa depășească 1 g/l.
Reacția apei trebuie sa fie in jur de 7, apa cu ph mai mare de 7 se poate folosi
doar pe terenuri acide.
Temperatura apei de irigat trebuie sa fie cât mai aproape de temperatura
mediului în care cresc plantele. Apele subterane se încălzesc în timpul circulației prin
canale.
Regimul de irigație al unei culturi se referă la modul cum se administrează
apa de irigat în timp. În acest scop trebuie sa se cunoască bilanțul apei, norma de
irigație, irigația de aprovizionare, norma de udare, momentul de udare și graficul
udării.
Bilanțul apei poate fi în circuit închis iar apa necesară plantelor provine din
precipitații și irigații. În circuit deschis când rădăcinile plantelor pot fi aprovizionate de
apa freatica prin capilaritate.
 Norma de irigație reprezintă cantitatea de apă care se dă unei culturi în timpul
perioadei de vegetație, pentru obținerea unei recolte cât mai mari. Această normă
depinde de bilanțul apei, deoarece în cazul în care precipitațiile și alimentarea cu
apă, din pânza freatică, acoperă necesarul plantei, nu mai este nevoie de irigație.
Irigația de aprovizionare se face înainte de însămânțare, cu scopul de a
asigura apa necesară răsăritului uniform, și pentru a realiza în sol o rezerva de apa
pentru primele faze ale culturii. Pentru cerealele de toamnă irigația de necesitate se
face după veri secetoase. Pentru culturile de primăvară irigarea de aprovizionare se
face după ierni secetoase.
Norma de udare este cantitatea de apă exprimată în metri cubi la hectar, care
se dă la o singură udare, pentru a asigura nevoile plantelor. Ea are ca limită
superioară, capacitatea solului de câmp pentru apa , iar ca limită inferioară 75-80 %
din capacitatea de câmp. Practic la jumătatea intervalului dintre capacitatea de câmp
și coeficientul de ofilire.
În ceea ce privește stadiul de germinație al plantelor este recomandată
utilizarea apei alcaline, datorita faptului ca asigura o buna protecție împotriva
agenților patogeni.

o APA ALCALINĂ
 S-a demonstrat ca în mediul acid bolile se dezvolta mult mai ușor și mai
repede decât în mediul bazic (alcalin). Apa alcalină conține o cantitate mare de
oxigen față de apa acidă. Astfel cu cât celulele au pH-ul mai ridicat cu atât sunt
mai oxigenate și mai imune.
Beneficiile apei alcaline
Detoxifierea. Consumul de apă alcalină neutralizează aciditatea și îndepartează
rezidurile acide din celule și țesuturi. Elimină toxinele acumulate în organism ca
urmare a consumului anumitor alimente sau medicamente și previne procesul de
îmbătrânire.
Hidratarea. Această apă ajută la redobândirea sănătății optime fiind mult mai
ușor absorbită la nivelul celular, hidratând astfel organismul.
Oxigenarea. Apa alcalină acționează precum un antioxidant neutralizând radicalii
liberi.
Apa alcalină s-a obținut prin procesul de electroliză cu aparatul de alcalinizare.

o APA MAGNETIZATĂ
 Cu mult înainte de a se fi descoperit magnetul în Europa, în Extremul Orient,
în India și în China mai ales, efectele terapeutice ale acestuia au fost intens studiate.
Multe dintre aceste culturi cunoșteau puterea magnetului și îl purtau sub forma de
amuletă. Această terapie străveche a ajuns pana în zilele noastre, fiind folosită cu
mult succes în tratarea bolilor.
Utilizarea apei magnetizate în scopurile medicale poate fi urmărită cu mii de
ani înapoi. A fost și mereu este utilizată în toată lumea. De abia în ultimii ani apar
primele informații serioase și informațiile bazate științific despre activitatea biologică
a apei prin influența câmpului magnetic. Apa în corpul uman sau animal reprezintă
un mediu universal în care are loc procesele de viață complexe. Reprezintă vehiculul
de bază care influențează starea de sănătate și performanța organismului.
Este solventul multor substanțe și se aplică semnificativ în metabolismul la
toate nivelurile, purtătorul de minerale, oligoelemente, este folosit ca fluid de racire și
împiedică astfel supraîncălzirea organismului.
Prin aranjamentul spațial al moleculei apei este determinat caracterul ei polar.
Dintre cele două molecule de apă, una leagă hidrogenul la oxigen, în timp ce a doua
moleculă (prin influența atomului de oxigen cu perechea de electroni liberă) este
legată cu puntea de hidrogen. Această legătura duce la comportarea apei la o serie
de anomalii. Prin legăturile de hidrogen moleculele de apă se unesc sub formă de
lanțuri și formațiuni ciclice și ramificate. Toate aceste formațiuni în mod constant
apar și dispar, iar cel mai frecvent sunt înconjurate de moleculele monomerice de
apă. Aceste smocuri duc la faptul că compușii cu molecula de aceeași formă și
mărime, ca și molecula de apă, se află în aceleași condiții în starea găzoasă, în timp
ce apa rămâne încă mult timp în starea lichidă sau solidă.
Legăturile de hidrogen pot explica și celelalte anomalii ale apei - mărimea
volumului în timpul trecerii la starea solidă. În timpul trecerii la starea solidă volumul
de apă crește cu aproximativ 10%, iar gheața ivită plutește la nivelul apei, de aceea
are o densitate mai mică decât apa.
Prin aducerea câmpurilor magnetice în apropierea corpului apar microcurenți
benefici în tot corpul. Concentrația de oxigen în sânge sporește cu 200% provocând
creșterea vitezei de regenerare a țesuturilor inflamate sau deteriorate. Prima
indicație a magneților este anihilarea durerilor din orice zona a corpului.
Apa magnetizată are un rol de armonizare generală foarte interesant. Efectele
cele mai bune s-au observat la curele cu apa magnetizată în tratarea unor afecțiuni
precum hipertensiune, ulcer gastric, diabet, nevralgii, migrene, etc.
Obținerea apei magnetizate se poate realiza și acasă cu ajutorul unei baghete
magnetizate. Prin introducerea acesteia în apă. Magnetizarea apei se realizează
după 15 minute în repaus sau prin agitare efectul fiind mult mai rapid.
o APA INFORMATĂ
Calitatea apei este definitorie pentru starea noastră de bine și de sănătate
cât și pentru menținerea ecosistemului. Apa pura de izvor provenită din adâncul
pământului are propietăți și calități. Acestea rămân neschimbate și se pot
dezvolta mai departe atâta timp cât apa rămâne pură, nepoluată.

S-au efectuat studii pe patru specii și anume gulioare, varza roșie, ridichi
de luna, ridichi negre care s-au udat cu patru tipuri de apa (alcalină, magnetizată,
informată, martor).
S-a observat ca cele mai bune rezultate s-au obținut la plăntuțele udate cu
tipul de apa informată urmata de apa alcalină. În același timp apa alcalină a
determinat o dezvoltare mai bună a gulioarelor comparativ cu apa informată. În
ceea ce privește apa magnetizată aceasta a avut un efect relativ constant pentru
cele toate patru specii studiate.
Din studiul făcut reiese ca apa martor a avut o influență mult mai slabă
asupra dezvoltării plăntuțelor decât cele 3 ape utilizate excepție făcând ridichiile
negre unde dezvoltarea fost mai buna în cazul apei magnetizate.
Procesele fiziologice ce au loc la creșterea și germinarea plantelor sunt
influențate pozitiv de apa alcalină. Acest lucru se explica prin faptul ca nici un
organism patogen nu se poate dezvolta într-un mediu alcalin.
În cazul apei magnetizate nu au fost constatate diferențe majore între cele
patru specii de plante în ceea ce privește dezvoltarea în perioada de timp
studiată.
o TEHNOLOGIA GRANDER
Aceasta tehnologie conferă apei în special celei de la rețeaua de
alimentare urbană posibilitatea de a recăpăta propietăți de mult pierdute,
îmbunătățindu-i calitatea gustul și influențează în sens pozitiv alți parametrii.
Acest procedeu de optimizare a propietățiilor naturale ale apei este
rezultatul unui îndelungat asupra magnetismului natural. Tehnologia Grander
realizează un transfer de informație în apă. Din punct de vedere chimic apei nu i
se adaugă nimic dar nici nu i se extrage nimic. Apa își recapătă propietăți de mult
pierdute și pe care doar puține ape naturale le mai păstrează în zilele noastre.
În conformitate cu cercetările realizate de Johann Grander se observa
printre altele capacitatea mărita de autopurificare, solubilitate mărită,
comportament microbiologic modificat.
 Procedeele convenționale de tratare a apei perturba structura internă. În
acest sens tehnologia Grander permite îmbunătățirea calității apei prin
reordonarea structurii sale moleculare.. Aceasta reordonare are procese de
reactivare a memoriei naturale a apei și reactivarea capacității naturale de
autoepurare a apei.
Utilizatorii tehnologiei Grander afirma că se poate percepe, un gust mai
plăcut al apei, aromă îmbunătățita a alimentelor, înflorire exuberantă a florilor,
apa se păstrează proaspătă un timp mai îndelungat.
 BIBLIOGRAFIE

 Ligia Ion, ,,Conversia certificarea și inspecția fermelor agricole,, Editura Ex

Terra Aurum, Bucuresti 2017

 https://www.biomag-magnetoterapie.ro/indicatiile-medicale-ale-
magnetoterapiei/probleme-care-se-gasesc-pe-tot-corpul/magnetizarea-apei

 https://www.gazetadeagricultura.info/constructii-instalatii-echipamente/619-
irigatii/405-irigarea-culturilor-agricole.html

 http://opiniabuzau.ro/irigarea-culturilor-in-agricultura-ecologica/