Sunteți pe pagina 1din 6

METODE DE LUCRU PENTRU COPIII CU TULBURĂRI PERVAZIVE

DE DEZVOLTARE

1. Autismul
Etiologia tulburărilor din spectrul autismului (TSA) are un caracter multifactorial
complex, literatura de specialitate făcând referire de la factori genetici până la factori de mediu.
Davis III, T. E., White, S.W., Ollendick, T. H., (2014) afirmă că în ultimii 20 de ani tot mai multe
persoane sunt diagnosticate cu tulburări din spectrul autist. Conform criteriilor DSM-5, tulburarea
din spectrul autist se definește prin întrunirea următoarelor criterii: a) persistența deficitului în
comunicarea și interacțiunea socială în contexte, medii diferite; b) existența unor pattern-uri
comportamentale, interese sau activități ce au caracter restrictiv și repetitiv; c) simptomele trebuie
să fie prezente în perioada de dezvoltare timpurie; d) simptomatologia determină afectarea
semnificativă în plan social, ocupațional sau în alte arii importante pentru funcționarea cotidiană;
e) afectarea funcționării nu este mai bine clarificată de dizabilități intelectuale sau de întârzieri
globale ale dezvoltării (American Psychiatric Association, 2013).
Autismul este un sindrom neurocomportamental din categoria tulburărilor pervazive de
dezvoltare, cauzat cel mai probabil de o disfuncţie a sistemului nervos central şi care conduce la
tulburări comportamentale complexe. În 1943 doctorul Leo Kanner a descris pentru prima dată 11
copii care s-au prezentat la clinica sa cu o combinaţie de grave deficite de vorbire, marcate de
anormalităţi în interacţiunea socială şi o înclinaţie spre comportamente stereotipe şi repetitive.
Aceştia au fost primii copii diagnosticaţi cu autism infantil. Deşi denumirea iniţială a evidenţiat
faptul că autismul e observat cu precădere în copilărie, acum este clar că autismul e văzut ca o
boală pe tot parcursul vieţii, a cărei manifestare şi severitate se modifică în timp odată cu
dezvoltarea individului. În 1944, psihiatrul austriac Hans Asperger a descris o altă formă a
tulburării de tip autist, numind-o “autism Asperger“. El a descris pentru prima dată copiii cu
afectare severă a capacităţii de relaţionare socială care semănau cu cei autişti descrişi de Leo
Kanner în 1943, dar erau mai inteligenţi şi limbajul lor era mai bine dezvoltat. A denumit
tulburarea „psihopatie autistă“, pentru a menţiona caracterul stabil al bolii (Kiss, 2019).
2. Intervenții terapeutice
Problematica generală determinată de tulburările din spectrul autist și impactul acestora la
nivel social presupune ca fiecare verigă umană din sistemul care contribuie la formarea sau
recuperarea copilului cu TSA (părinte, educator, diferiți terapeuți specializați, medici etc.) să fie
conştientă de posibilele obstacole pe care le poate întâlni pe parcursul procesului de recuperare-
integrare. Toți actorii mai sus amintiți trebuie să fie pregătiți să facă faţă cu profesionalism,
răbdare, creativitate tuturor provocărilor pe care autismul le implică. Necesitatea abordării
sistematice și coerente a problematicii TSA este determinată și de faptul că prevalenţa autismului
este tot mai mare de la un an la altul - tulburările din spectrul autist tind să fie mai comune decât
cancerul la copii, diabetul juvenil și SIDA împreună (Blumberg, Stephen J., et al., 2013).
Cercetările de dată recentă arată că tulburările din spectrul autist pot să afecteze orice familie,
indiferent de rasă, etnie sau mediu social (Peeters, T., 2009). Din perspectiva incidenței TSA,
raportul pe sexe este de 4 la 1 pentru băieți, iar din perspectiva gradului de afectare se pare că
persoanele de sex feminin sunt mai profund afectate decât cele de sex masculin (Gherguţ, A.,
2013).
Terapii care vizează motricitatea:
• Kinetoterapia – dezvoltarea şi structurarea performanţelor kinetice
• Terapia educaţională a psihomotricităţii - învăţarea şi dezvoltarea structurilor percepriv-
motrice, structurartea schemei corporale, orientarea spaţio-temporală, educarea
lateralităţii, identificarea formelor şi culorilor
• Terapia Sherborne – dezvoltarea identităţii/conştiinţei de sine şi a conştientizării prezenţei
active a semenilor prin intermediul activităţilor motrice
• Terapii prin mediere artistică/plastică:
• Meloterapia, Art-Terapia, Terapia prin dans, Teatrul experienţial – exersarea capacităţilor
de exprimare verbală şi non-verbală, a tensiunilor, anxietăţii sau afectivităţii, stimularea
imaginaţiei şi empatiei. De asemenea, prin prisma caracterului integrativ, vor pune în
valoare rezultatelor celorlalte forme de intervenţie terapeutică (Kiss, 2019).
Terapii destinate comunicării/limbajului:
• Logopedia – corectarea tulburărilor de limbaj
• Vorbirea cu Sprijinul Semnelor – stimularea dezvoltării limbajului verbal prin intermediul
semnelor
• Picture Exchange Comunication System – stimularea comunicării funcţionale
• Terapii comportamentale:
• Applied Behavior Analysis – modificarea comportamentului prin metode
comportamentaliste riguroase
• Treatment and Education of Autistic and Related Communication Handicapped Children
– autismul este considerat o cultură specifică, încercându-se modificarea/streucturarea
socială în raport cu specificul cultural
• Son-Rise – program controversat aflat încă în evaluare clinică !
• Terapiile cu ajutorul animalelor
• Terapiile cu ajutorul roboţilor
• Terapii auxiliare: Terapia ocupaţională, Terapile vizând stimularea cognitivă, Organizarea
şi formarea autonomiei personale, Ludoterapia, Terapiile vizând socializarea (Kiss, 2019).
Problematica specifică intervențiilor terapeutice adresate copiilor cu tulburări din spectrul
autist poate fi considerată ca fiind relativ nouă în Romania, iar conturarea unor direcții de acțiune
și intervenție în acest domeniu este încă într-o fază incipientă. La sfârșitul anilor ’90 și începutul
anilor 2000, chiar și în mediile academice psihoeducaționale și medicale, problematica specifică
TSA avea o notă de exotism, dat fiind faptul că existau doar descrieri succinte ale autismului. Chiar
dacă în ultimii ani s-au înregistrat modificări semnificative în abordarea problematicii pe care noi
o analizăm, putem afirma că în România abia începând cu anul 2010 se conturează o schimbare de
perspectivă din punctul de vedere al intervenției specifice (Legea 272/2004 privind protecția și
promovarea drepturilor copilului, Legea nr. 151/2010, Legea nr. 200/2013 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 151/2010 privind serviciile specializate integrate de sănătate, educaţie şi
sociale adresate persoanelor cu tulburări din spectrul autist şi cu tulburări de sănătate mintală
asociate). Remarcăm faptul că schimbările mai sus menționate vin pe fondul unor inițiative ale
societății civile, asociații de părinți, ONG-uri specializate în drepturile persoanelor cu nevoi
educaționale speciale, reprezentanți ai mediului academic etc (Mareș, Toth, 2015).
La nivel european, Recomandarea Comitetului de miniștrii CM/Rec (2006) , face referire
la rolul părinților în formarea și educația copiilor – element care este încă deficitar în legislația și
în politicile socio-educaționale din România, politici care fac trimiteri la nevoia de educație a
părinților fără a contura linii directoare sau legislative în acest sens. Tot la nivel european,
problematica TSA este abordată și de Direcția Generală de Sănătate și Protecția Consumatorului a
Comisiei Europene, care a emis în februarie 2005 un document referitor la o serie de “elemente
despre prevalența” TSA în Uniunea Europeană. În aceeași direcție de sensibilizare și conștientizare
a problematicii TSA la nivel european vine și Recomandarea Comitetului de miniștri CM/Rec
(2009) ce face referiri specifice la educația și incluziunea copiilor și tinerilor cu TSA, iar una dintre
aceste referiri sugerează “implicarea organizațiilor nonguvernamentale care reprezintă copiii și
tinerii cu TSA și a familiilor acestora” în procesul de incluziune (Rec(2006)19, CM-UE).
Activitățile care sunt adesea dificile pentru elevii cu autism includ:
- indicații și activități în mai mulți pași â
- urmărirea unor indicații verbale
- organizarea și respectarea programului
- activități de grup („circle time”) din moment ce în general înseamnă să stea jos și să
asculte informații verbale sau auditive
- activități pe centre de lucru, pentru că implică sarcini academice, uneori așteptări
neclare, urmărirea indicațiilor
- jocul liber, deoarece implică abilități sociale, joc ce implică cooperare și abilități
verbale cu foarte puțină structură
- instrucția de grup
- reuniunile, orele de muzică și de educație fizică pentru elevii cu probleme senzoriale
Strategii de succes:
- Fiți calm, pozitiv și un model de comportament potrivit pentru elevul cu autism, precum
și pentru ceilalți elevi – modul de salut etc.
- Fiți conștienți de caracteristicile autismului și de strategiile generale – pentru a vă
aminti rapid folosiți Informații de bază despre autism sau Informații de bază despre
Sindromul Asperger.
- Folosiți fișa Despre mine pentru a afla informații relevante despre preferințele,
temerile, nevoile, etc. fiecărui elev în parte. Puneți întrebări specifice despre siguranță
și impulsivitate.
- Promovați un mediu primitor și oferiți oportunități pentru elevul vostru (și pentru
ceilalți) de a-și dezvota abilitățile de interacțiune socială și de învățare extinsă.
- Predați înțelegerea și acceptarea – consultați Resurse pentru sugestii privind lectura,
inclusiv cărți și programe pe care le puteți folosi cu elevii
- Așezați elevul în pereche cu modele pozitive
- Dați-le posibilitatea elevilor de a lucra pe perechi, în grupuri mici
- Fiți conștienți că elevii cu autism se pot izola în interiorul sălii de clasă (interacțiunea
apare doar între o persoană de sprijin și între elev), fiți atenți la izolare și preveniți-i
apariția lucrând cu elevii și cu paraprofesioniștii pentru a sprijini schimbul social între
elevi).
- Asigurați-vă că organizarea, comunicarea și problemele senzoriale sunt abordate
(consultați Strategii generale și Lista sălii de clasă)
- Stabiliți rutine clare și obiceiuri care să sprijine activitățile regulate și tranzițiile.
Informați elevul de schimbările în rutină, componența personalului, etc.
- Gândiți-vă la locul elevului – plasați elevul în cea mai bună poziție pentru o atenție
optimă în instrucție sau în funcție de nevoile senzoriale
- Fiți atenți în mod special la strategiile generale trasate pentru sprijinirea comunicării și
organizării (indicații simple, timpul necesar de așteptare pentru procesarea indicațiilor
verbale și cererilor, programele vizuale, ajutorul – prompt și indiciile)
- Fiti atenți la problemele senzoriale ale elevilor din clasa voastră (de exemplu, ușile
dulapurilor care scârțâie și activitățile rapide, zgomotoase, fac orele de educație fizică
supra-stimulante și copleșitoare)
- Puneți la dispoziție reguli scrise dar și convenții „nescrise”, dacă e nevoie. Folosiți
povești care au un caracter social pentru a-l ajuta pe elev să înțeleagă o regulă sau o
așteptare, deoarece elevii cu autism adesea se conformează mai bine dacă înțeleg de ce
există o regulă (de exemplu, este important să facă liniște – fără zgomot și fără vorbit
– în timp ce profesorul vorbește. Dacă fac gălăgie, elevii nu-l vor mai putea auzi pe
profesor.).
- Folosiți lauda descriptivă pentru a construi comportamentele dorite (de exemplu „Îmi
place că duci gunoiul la coșul de gunoi!”).
- Luați în considerare diferite forme de sprijin pentru prezentările în clasă (de exemplu,
planșe cu semne, sprijn vizual sau o prezentare power point pentru copilul cu slabe
abilități de limbaj expresiv), excursii etc.
- Formați profesorii în instruirea multimodală! Găsiți modalități pentru a preda și întări/
recompensa comportamentele, așteptându-vă ca elevul să nu învețe doar din ceea ce
aude, ci și vizual (poze, hărți, diagrame, tipare), prin imitație (activități care implică
mișcare și folosirea mâinilor), prin repetare (repetă după mine...) și chiar prin cântat.
- Colaborați cu personalul din învățământul special al elevului pentru a vă furniza
strategii pentru modificarea programei, sprijin vizual, accesul la comunicare,
instrumente de organizare și abilități de predare și studiu direct (luarea de notițe,
managementul timpului etc.).
- Asigurați-vă că activități precum excursiile, prezentările la clasă, reuniunile și jocurile
sunt abordate din timp. Gândiți-vă la modalități prin care elevul poate fi inclus și
discutați, faceți planuri pentru ei împreună cu echipa de sprijin.
- Excursiile: folosiți un suport narativ cu caracter social pentru a descrie elevului unde
se face excursia, cu cine va fi, ce se va întâmpla și programul zilei respective. Dacă e
posibil, includeți poze (website-urile și imaginile Google sunt resurse grozave) (Autism
speaks, 2013).

3. Bibliografie
American Psychiatric Association, DSM-5, 2013.
Autism speaks, Romanian Angel Appeal (2013), Servicii pentru familie. Ghidul comunității
școlare, București.
Committee of Ministers to member states on policy to support positive parenting on 13 December
2006 at the 983rd meeting of the Ministers’ Deputies,
https://search.coe.int/cm/Pages/result_details.aspx?ObjectID=09000016805d6dda, consultat:
25.10.2019.
Kiss, J., F. (2019), Psihopedagogia copilului cu autism și ADHD, Note de curs, Oradea.
Gherguţ, A. (2013), Sinteze de psihopedagogie specială, Polirom, Iași.
Mareș, G., Toth, A. (2015), Studiu privind nevoile de servicii în rândul părinților, copiilor și
tinerilor cu TSA, Asociația Sociometrics, București.