Sunteți pe pagina 1din 13

Terapia Ocupaţionala Curs 1

Def:
TO este o metodă activa de reeducare fizică şi psihică care se bazează pe gesturi împrumutate din viaţa cotidiană,
urmăreşte adaptarea pacientului la dizabilitatea sa în scopul conservării sau redării unui maxim de independentă în
activităţile familiale şi sau sociale.
TO de reeducare fizică şi psihică care foloseşte gesturi împrumutate din tehnicile artizanale şi din viaţa cotidiană în
scopul adaptării pacientului la dizabilitatea să şi având ca finalitate conservarea sau redarea unui maxim de
independentă, activităţile practice desfăşurate fiind alese pt a solicita predominant funcţiile deficienţe. Aceste
activităţi sunt alese în acord cu restantul funcţional al fiecărui pacient. Aşadar TO este în acelaşi timp o metodă de
reeducare, readaptare, revalorizare şi reinserţie familială, socială şi profesională.
Se poate vorbi de 2 nivele de acţiune ale TO:
1. În plan Funcţional
2. În plan Psihic
La niv funcţional To reprezintă un re antrenament sau o adaptare la gesturile necesare vieţii cotidiene şi
independenţei pacientului. De ex:
- Nu este de ajuns să se recupereze forţă musculară şi amplitudinea articulara utilă la nivelul membrului
superior afectat, este nevoie să se reînveţe utilizarea mâinii şi a membrului superior în totalitate cu suficientă
viteză, forţa şi coordonare pt a realiza o anumită activitate cu finalitate concretă. 10 – 12.50 despre prezenţa!
- TO trebuie să fie adaptată la deficienta pacientului şi la consecinţele funcţionale ale acestei deficienţe.
Revenind la exemplu anterior, pe baza unor teste de prehensiune, se poate aprecia viteza, calitatea şi
comparaţiile necesare adaptându-se programului de TO la particularităţile subiectului integrand în acest
program activităţi accesibile dar şi curative care se antreneze permanent restantul funcţional individual.
Tipurile de activităţi sunt:
- Tâmplărie
- Modelaj
- Pictură
- Ceramică
Principiul de bază al TO este acela de adaptare la necesităţi, la aptitudini, la obişnuinţe, la imaginaţie, totul în
scopul obţinerii unor rezultate utile şi sau estetice, pt a dezv interesul, motivaţia pacientului paralel cu antrenarea la
activităţile cotidiene. Altfel spus, este necesară mobilizarea atenţiei pacientului asupra unei activităţi care dpdv
psihologic să i se pară atractivă şi care să răspundă nevoilor de reeducare funcţională şi de readaptare fizică şi sau
mentală.
Obiectivele TO sunt multiple
Ele derivă din necesitatea recâştigării funcţionalităţii în condiţiile concrete de efectuarea unor activităţi cotidiene a
căror realizare îi poate conferii pacientului independenta şi chiar utilitate socială.
Un prim obiect al TO constă în educare sau reeducarea complexă motorie, senzorială şi psihomotorie. Prin
antrenarea corespunzătoare a complexului neuro-mio-artro- kinetic în derularea mişcării cât mai aproape de
fiziologic, astfel se urmăreşte ca activitatea concretă desfăşurată să antreneze fota musculară, amplitudinea de
mişcare şi orientarea corectă a mişcării în segmentul deficitar. Programul de TO trebuie însă să răspundă şi
obiectivului de supraveghere ortopedica fapt ce presupune combaterea posturilor sa au atitudinilor vicioase ori a
acţiunile viciate de compensări ne fiziologice sau dimpotrivă, presupune atunci când este cazul compensarea
tubularilor de statică şi sau dinamica pt realizarea corectă a mişcării în cursul activităţii desfăşurate. Realizarea
primelor 2 obiective asigura condiţiile pt readaptarea funcţională şi adaptarea la dizabilitate în sensul recâştigării
capacităţii de a efectua o activitate compromisă die prin resurse proprii revalorizate, fie prin ajutoare tehnice
adaptate deficientei în sine, adaptate însă şi toleranţei pacientului şi posibilităţilor sale concrete de a le folosi.
Aceasta readaptare funcţională crează premize realizarii unui act obiectiv al TO acela de a asigura independenta
pacientului în viaţa cotidiană, recâştigarea sau menţinerea capacităţii sale de autoingrijire, autoservire, deplasare,
comunicare.
Un obiectiv important al TO mai ales în cazul deficienţelor la niv membrului superior îl constituie reeducarea
abilităţii gestuale deosebit de importanta pt refacerea schemelor de mişcare în activităţile manuale care implică o
anumită viteza, precizie şi acurateţe a gestului. Acest obiectiv alături de readaptarea funcţională conturând premizele
atingerii următorului obiectiv acela de readaptare sau adaptare socio-profesională în sensul recâştigării capacităţii de
muncă în aceiaşi profesie sau eventual într-o profesie corespunzătoare dizabilităţii sale pe măsură restantului
functional corect evaluat şi antrenat pt nouă profesie. În toate fazele programului de TO nu trebuie neglijat obiectivul
psihologic acela de antrenare voliţionala a pacientului, de stimularea încrederii în forţele sale şi mai ales în
perspectivele concrete de adaptare la dizabilităţi şi mai ales la consecinţele acestora de recâştigare a interesului pt
activităţile concrete care pot accelera reinserţia în familie şi în societate.
Obiectivele TO:
1. Educarea / reeducarea motorie
a. Educarea sau reeducarea senzorială şi psihomotorie
b. Supravegherea ortopedică
c. Readaptarea funcţională şi adaptarea la dizabilitate
d. Independenţa vieţii cotidiene
e. Adaptarea sau readaptarea socio-profesională
f. Reeducarea abilităţii gestuale, precizia şi viteza gestului
g. Rolul psihologic
2. Mijloacele terapeutice de care dispune TO sunt şi ele diverse fiind de fapt împrumutate din activităţile
cotidiene astfel:
a. Activităţile Artizanale – ţesut, tricotat, broderie, olărit, etc. Urmăresc ca prin activităţi simple să
antreneze capacitatea funcţională orientată spre obţinerea unor obiecte utile dar şi estetice să suscite
interesul pacientului şi obţinerea prin mijloace simple şi fără efort deosebit de rezultate care să
întărească pacientului convingerea în utilitatea să. Ex: 39.40 – 42.05
b. Activităţile Creatoare – sunt împrumutate din artele vizuale, pictura modelaj, ceramică, şi aceste
activităţi ajuta la obţinerea unor obiecte estetice cu eforturi mici dar care angrenează abilitatea
gestuală
c. Activităţile De Joc – jocuri adaptate au calităţi terapeutice deosebite. Pt că ocupă activ şi atractiv
timpul liber al pacientului care este excedentar. Capacitează la gesturi simple repetate, aspectul
distractiv al jocului diminua monotonia gestuală, monotonia mişcărilor permanent repetate şi jocurile
dezvoltă emulaţia între pacienţi, spiritul de competiţie, de auto depăşire şi de îmbunătăţire perenantă a
performanţelor. Programele TO presupun şi exerciţii de reeducare necesitând manipularea de obiecte
simple ale căror şi dimensiuni de manevrare se pot adapta restantului funcţional individual pe
măsurară recuperării capacităţii de manevrare, este posibilă desfăşurarea unor activităţi tot mai
complexe de timp tâmplărie, lăcătuşerie, construcţii, activităţi care se realizează în ateliere adaptate în
care pacienţii încep să se readapteze activităţilor proprii meseriei anterioare sau învăţa stereotipuri noi
în acord cu capacitatea lor funcţională actuală, stereotipuri dinamice care să le permite reorientarea
profesională.
d. Ortezarea Protezarea atât de repaus cât şi de corecţie precum şi cea de lucru. Prin aceste ajutoare
tehnice reuşim să orientăm, să ajutăm sau să corectăm derularea mişcărilor la nivelul segmentelor
lezate pe parcursul activităţilor. Ca obiectiv permanent rămâne instruirea pacientului asupra modului
cum trebuie să se mişte igienic, economic, cât mai fiziologic şi eficient pt a îşi menaja zonele afectate
antrenându-le corespunzător cu sau fără compensaţiile impuse în activităţi cât mai apropriate de
normalitate.
Mijloacele TO
1. Activităţi Artizanale
2. Activităţi creatoare
3. Activităţi de joc
4. Activităţi ale vieţii cotidiene
5. Manipularea de obiecte simple
6. Ortezare, protezare de repaus şi corecţie
7. Ortezare protezare de lucru
8. Sfaturi de igiena vieţii
În funcţie de obiectivele stabilite derivate din analiza dizabilităţii individului se aleg mijloacele care răspund adecvat
restantului funcţional şi scopului final urmărit.
Relatia orientativa Obiective – Mijloace in TO

Activitati Educare/reeduc Ed/red Supraveghere Reada Independenta Read Reed Rolul


are motorie senzoriala ortopedica funct vietii socio abili psihologic
si si cotidiene pro precizie
pshimotoie adapt vit
la
dezab
Activitati + + + + +
de joc
Activitati + + + + +
creatoare
Activitati + + + + + +
Artizanale
Activitati + + + + + +
ale vietii
cotidiene
Exercitii de + + + +
reeducare
prin
manipularea
unor
obiecte
simple
(plastilina,
pasta de
modelat)
Oretezare +
de repaus
Ortezare de + + +
lucru
(activitate)
Igiena + + +
Vietii
cotidiene
Discutii +

Instituirea unui program de TO corespunzător presupune iniţial o bolanţare corespunzătoare a posibilităţilor fiecărui
pacient, bilanţarea are rolul de a evidenţia posibilităţile sau imposibilităţile subiectului în toate domeniile pe baza
cunoaşterii tuturor aspectelor care pot influenţa funcţionalitatea. Aceste aspecte putând contura exact obiectivele şi
mijloacele concrete de TO.
Bilanţarea
Presupunere o evaluare complexă şi completă a pacientului începând cu bilanţul stării cutanate si a fanelelor aspect
deosebit de important mai ales în cazul necesităţii ortezarii sau protezării pacientului.
Urmează bilanţul neurologic care furnizează date importante asupra funcţionalităţii unor segmente si a elementelor
clinice generate de div patologii neurogene, bilanţarea continua cu cele 4 nivele ale bilanţului complex propriu-zis
de TO.
I. Bilanţul funcţional general
II. Bilanţul funcţional adaptat vieţii personale familiale şi sociale
III. Bilanţul profesional în scopul reluării lucrului sau reorientării profesionale
IV. Bilanţul posibilităţilor de adaptare
1. Bilanţul Funcţional General – ne este bine cunoscut, este specific kinetoterapiei, cuprinde bilanţarea
articulara, bilanţarea musculară la care se adăugă bilanţarea abilităţii şi bilanţarea autonomiei în activităţile
de bază ale vieţii cotidiene:
a. Toaletă
b. Îmbrăcat
c. Alimentaţie
2. Bilanţul Funcţional Adaptat Vieţii Personale – Presupune o sumă de evaluări la nivelele de desfăşurare a
activităţii social familiale a pacientului. El cuprinde:
a. Bilanţul menajere:
i. Capacitatea de a pregătii mesele
ii. De a face menajul )spălat călcat, curăţenie, etc.)
iii. Bilanţul activităţilor de recreere citit, manevrare radio tv, mobilizări în exterior, jocuri sau
sporturi adaptate
iv. Bilanţul posibilităţilor de comunicare – scris, apăsare pe butoane, folosirea ţel, tipuri de mers,
urcat, coborât scări, folosirea mij de transport în comun, conducerea autovehiculului adăpat
sau nu dizabilităţii.
3. Bilanţul profesional în scopul reluării lucrului sau reorientării profesionale – Presupune însumarea datelor
furnizate de bilanţul autonomiei cotidiene, bilanţul posibilităţilor gestuale, a posibilităţilor de deplasare,
transport în comun sau cu maşina adaptată precum şi însumarea datelor derivând din studiul locului de
muncă cu evaluarea tuturor adaptărilor care se impun, studiu gesturilor profesionale:
a. Evaluarea posibilităţilor sau imposibilităţilor de compensare a eventualelor deficienţe în realizarea
acestora, ca şi studiul motivaţiei faţă de profesie, interesul pacientului daca este capacitat sau nu să se
integreze în mediul de munca şi să presteze aceea profesie.
4. Bilanţul posibilităţilor de adaptare – Presupune evaluarea datelor cumulate furnizate de bilanţul compensării
situaţiilor posibile, a mij de ortezare care se impun, a adaptărilor şi mijloacelor tehnice necesare
compensărilor eficiente ale dizabilităţii.
FLICTENA!

Bilanţul Complex al Programului pt TO


1. Bilanţul stării cutanate şi fanelelor
2. Bilanţul neuro
3. Bilanţul funcţională general
a. Bilanţ articular
b. Muscular
c. Acivităţii
d. Autonomiei în activităţile de bază ale vieţii cotidiene
Bilanţul functional adaptat vieţii personale (familială şi socială)
1. Bilanţul Activităţilor menajere
2. Bilanţul activităţilor de recreere
3. Bilanţul posibilităţilor de comunicare
Bilanţul profesional pt reluarea lucrului sau reorientare profesională
1. Bilanţul autonomiei cotidiene
2. Bilanţul posibilităţilor gestuale
3. Bilanţul posibilităţilor de deplasare
4. Studiul locului de muncă (adaptări)
5. Studiul gesturilor profesionale
6. Studiul motivaţiei faţă de profesiune
7. Bilanţul posibilităţilor de adaptare
a. Bilanţul compensării gestuale posibile
b. Bilanţul mijloacelor de ortezare
c. Bilanţul adaptărilor şi mijloacelor tehnice necesare compensării dizabilităţii.
To rămâne un capitol extrem de complex al recuperării funcţionale reprezentând un domeniu al imaginaţiei creatoare
practice cu implicaţii directe în viaţa de fiecare zi. Această formă terapeutică răspunde direct relaţiei,
- dizabilitate – acţiune activitate adaptată
- Rezultat util sau estetic
- Motivaţia reinserţiei familiale şi sociale
Relaţia între aceste elemente este directă şi presupune implicare pe fiecare palier atât a terapeutului cât şi a
pacientului.

Terapia Ocupaţională Curs 2

Programe de recuperare în reeducare funcţională a adultului


TE în traumatologie şi în reumatologie
Elemente în reumatologie
Principiul de baza de la care pornim în elaborarea prog de TO în reumatologie, este acela de economisire a
articulaţiilor afectate, fie că este vorba de reumatisme inflamatorii sau degenerative. Scopul pe care şi-l propun
programele de TO este acela de recuperare funcţională, gestuala globală în principal pt viaţa cotidiană şi urmăreşte
capacitatea de integrare a persoanei cu dizabilităţi în viaţa să socio-familiala şi ulterior dacă este posibil în viaţa sa
profesională, având în vedere posibilităţile dar şi limitele funcţionale ale acesteia.
Derularea prog de TO în reumatologie presupune din partea subiectului în primul rând dorinţa şi în al doilea rând,
perseverenţa.
De ex: poliartrita reumatoida.
În ploi reumatoida, TO participa în toate fazele de evoluţie şi tratament ale bolii, începând chiar din faza de asistare a
pacientului la pat (perioadele de imobilizare la pat ale pacientului, posturarile funcţionale de care tre să se ocupe
terapeutul şi de modalitatea derulării activităţilor în perioada de imobilizare în perioada de activare inflamatorii a
bolii.
În general pacientele purtătorii de Poli reumatoida beneficieaza de un prog destul de larg de to care se bazează pe
confecţionarea şi utilizarea de orteze personalizate. Ortezele personalizate pot fi de mai multe feluri:
1. Orteze de repaus - Care se utilizează pt scăderea durerii mai ales în perioadele acute şi subacute în care art
inflamate trebuiesc asezate într-o poziţie neutră care să nu trezească durerea şi cât mai aproape de poziţiile
funcţionale
2. Ortezele de susţinere – Care urmăresc să prevină deformările articulaţiilor inflamate şi afectate.
3. Ortezele de lucru – Urmăresc să limiteze componentele de deviere exagerată care se pot produce în cursul
prehensiunii
4. Ortezele de corecţie – care urmăresc să reducă posturile vicioase
Cunoscând mecanismul deformărilor, se indica educaţia gestuală ca şi formă de tratament în cazul prog de TO,
aceasta educaţie gestuală urmărind să antreneze protectia articulaţiilor afectate în cursul diverselor activităţi printr-o
igienă articulara corectă şi urmăresc aceste măsuri de educaţie gestuală, urmăresc mobilizarea cu măsură a tuturor
articulaţiilor afectate. Cel mai important exemplu îl constituie eliminarea gesturilor care conţin înclinaţii cubitale ale
mâinii sau care presupun mişcări de torsiune a degetelor (ciordeles).
Uneori este necesar un ajutor tehnic care să îmbunătăţească condiţiile de prehensiune ex: suporturi care se
aşează la niv mâinii, adaptarea diverselor piese pe care le utilizează subiectul la tipul de prehensiune.
Şedinţele de TO în poliartrita reumatoida, tre să fie scurte dar repetate întrerupându-se numai pt repaus şi refacere a
pacientului, pauzele fiind proporţionale cu activitatea.
Mijloacele utilizate tre să fie alese în scopul de a dezvolta independenta pacientului. Activităţile alese în TO tre să
fie atât din domeniul activităţilor domestice ex: bucătari, menaj, cât şi din domeniul activităţilor de tip artizanal,
activităţi adaptate posibilităţilor gestuale reale de etapa ale pacientului respectiv:
- Tre să fie adaptată amplitudinea, forţa, supleţea şi precizia gestuală
Dacă discutăm despre reumatisme degenerative, ex cele mai tipice sunt artrozele articulaţiilor portante (coxartroza,
gonartroza). Cele mai frecvente atingeri artrozice şi care pot devenii în funcţie de evoluţie invalidante în anumit
interval de timp.
Programele de TO îşi propun în cazul reumatismelor degenerative în primul rând, educaţia gesturilor cotidiene care
reprezintă baza întregului tratament.
Educaţia gesturilor cotidiene, urmăreşte să nu favorizeze uzura cartilajului sau limitarea dureroasă a mobilităţii
articulaţiei afectate.
În acest scop, se urmăreşte diminuarea maximă a forţelor de presiune exercitate pe articulaţie. Această diminuare a
presiunilor tre să nu afecteze, să nu limiteze funcţia. Pt a încerca să răspundem acestui deziderat major de scădere a
forţelor de presiune, se urmăresc următoarele direcţii:
- Scăderea greutăţii corporale prin aplicarea diverselor diete şi mai mult, pacienţii tre instruiţi în şopul de a
putea să-şi instrumenteze dietele singuri.
o Sunt învăţaţi să-şi evalueze caloric alimentele,
o Să-şi repartizeze caloric pt tipul de mese şi alimente
o Să înveţe reţete culinare şi de pregătire a unor alimente pt a putea să şi le facă singuri
- Lucru în condiţii de descărcare relativă – Oridecâte ori este posibil, sub tre sa lucreze din aşezat, inclusiv
activităţile menajere. Indicam în general piese de mobilier ajustabile pe înălţime (mese, tabureti).
- Sub cu coxartroză tre învăţat să se aşeze şi să se ridice corect. Înălţimea scaunelor tre să fie aleasa în funcţie
de talia subiectului în aşa fel încât să fie de cel puţin 90° în sus, nu în jos! 45.05 despre coxartroză.
- Alegerea judicioasă ajutoarelor tehnice pt facilitarea vieţii cotidiene (Igiene personală, îmbrăcat, zone de
lucri şi activitate profesională şi petrecerea timpului liber)
o Îmbrăcatul tre să găsim piese de îmbrăcăminte în aşa fel încât să nu solicite pacientul (capse,
catarame, încălţătorile cu coada lungă, ciorapii, etc)
o La lucru, tre să fie totul adaptat, masă, unelte adaptate a unghiurile posibilităţilor pacientului.
- Studiul activităţii profesionale – la locul de muncă tre să avem în vedere toate solicitările ce afectează art
vizate.
- La domiciliu – Tre instalată o bară atât în baie cât şi în zona pe care o traversează, pt a oferii subiectului
puncte de repaus prin sprijin pt descărcarea articulaţiilor.
Reeducare mobilităţii şi stabilităţii articulaţiilor atinse
Pt reeducare mobilităţii şi stabilizării art, se poate face lucru contra rezistenta, care tre să se realizeze prudent. Acest
tip de activitate tre să tonifice gradual ansamblu muşchilor stabilizatori din jurul articulaţiei.
Acesta activitate cu contra rezistenta trebuie să se facă prudent! Pentru că dacă rezistenţa opusă este prea mare, face
că muşchiul să-şi crească contracţia, fapt ce duce la o creştere de presiune în articulaţie care poate să aibă un efect
NOCIV pt pacient. 56.40 Co-contractie = Este implicarea mai multor muşchi în realizarea mişcării 1.00
Utilizarea ciclismului se recomandă fără rezistenţă!!!
Programele de TO tre să aibe că finalitate reaşezarea subiectului pe locul în lumea să obişnuită, familială şi socială.
Programul de TO tre să urmărească independenta imediată a subiectului şi tre găsite activităţile parţial sau total
autonomia.
Terapia Ocupaţională În Traumatologie
Prog în TO în recuperarea sechelelor traumatologice se fundamentează pe exerciţii active. Aceste exerciţii active
permit integrarea subiectului în diverse tipuri de activităţi care au un spectru foarte larg (artizanal până la activităţi
cu eforturi fizice mai mari). Taie 1.04.20... 1.05.30
1. Primul Element – Elaborarea scopului funcţional de atins. În funcţie de acest scop, vom avea posibilitatea să
punem în practică anumite tehnici:
a. Elaborarea Scopurilor – Presupune cunoaşterea pacientului. Tre evaluat dizabilitatea (vezi bilanţul) şi
tre evaluat personalitatea subiectului, aceste lucruri mă vor îndrepta în alegerea diverselor programe
care urmăresc:
i. Independenta imediată
ii. Creşterea de mobilitate
iii. Readaptarea la activităţile anterioare
b. Definirea Activităţii Concrete – Tre să se faca într-un serviciu de to pt că aceasta definire a activităţii
presupune studiul kinesiologic al membrului de reeducat. Este nevoie să efectuez o analiză bio
articulara care să-mi permită condiţiile de derulare a mişcării:
i. În ce plan al spaţiului se va lucra
ii. Ce rezistenţa trebuie să opună materialul pe care lucrează subiectul
iii. Pe ce amplitudine de mişcare va lucra
c. Alegerea tehnicii –
i. Adaptarea uneltelor la planul de lucru
ii. Alegerea activităţii (în consens cu dorinţa pacientului)
iii. Adaptarea cadrului specific în care activitatea respectivă se va derula
d. Progresivitate – în funcţie de 1.18
e. Supraveghere care cele două sunt cele mai importante în derularea întregului prog de to. Urmărirea
derulării activităţii pe parcursul ei dar şi urmărirea apariţiei unei simptomatologii negative (dureri,
lipsa atenţie, oboseala).
f. Readaptare - Dacă la progresivitate tre adaptate ritmul, amplitudinea, readaptarea se referă la
momentul în care subiectul şi-a recăpătat funcţia.
g. Readaptare la efort – Sub tre să facă faţă unui prog de lucru de 8 ore. Asta se face prin antrenament la
efort prin

Programul de TO în recuperare mâinii posttraumatice 1.26.30


În general, prog de TO în sechele post traumatice şi în mâna post traumatica în mod deosebit, tre să ţină cont de:
1. Prevenirea Limitării Mobilităţii - Ea poate fi indusă de mai multe tipuri de sechele traumatice dar în principal
de edeme şi de contracturi.
o Manevrele uzuale pt prevenirea limitării mobilităţii sunt:
 Posturarea corectata
 Mobilizarea
2. Creşterea Mobilităţii Pasive - care este limitată la sechelarii post traumatici, prin apariţia contracturilor, care
dacă nu se tratează şi compensează în timp util, determina retracturi. Creşterea mobilităţii pasive se
realizează prin întinderi pasive şi active
3. Creşterea Forţei Musculare – folosim toate mijloacele de tonifiere:
o Activitatea izometrică
o Activitatea izotonică
 La început se face liberă
 Cu încărcare
 Cu încărcare progresivă
Elementul de bază îl constituie elementul activ asistat pe orteze, orteze care tre să fie dinamice, să beneficieze de:
resorturi, greutăţi
4. Creşterea Rezistenţei – Durata crescută la eforturi medii.

În prog de recuperare a recuperării mâinii, esenţială este selecţia activităţii.


Selecţia activităţii presupune 3 aspecte:
1. Caracteristicele Activităţii – activitatea aleasă tre să:
o Crească domeniul activ de mişcare
o Crească domeniul pasiv de mişcare
o Să crească forţa
o Să crească rezistenţă
o Că crească coordonarea
o Şi precizia gestului.
o Va fi nevoie să crească sau să scadă tonusul pe anumite gr de muşchi
o Să crească stabilitatea mişcării
o Să crească mobilitatea şi abilitatea de mişcare
Ca şi caracteristici ale activităţii alese mă interesează factorii cognitivi legaţi de activitate:
- Nr secventelor
- Complexitatea secventelor
- Organizarea secventelor
- Suma concentraţiei şi memoriei concentrate

2. Analiza Biomecanică – Cuprinde:


- Stabilirea amplasamentului exact al uneltelor şi al echipamentului.
- Precizarea fazelor activităţii
- Precizarea mişcărilor în fiecare fază
- Domeniul fiecărei mişcări analiza goniometrică pt fiecare mişcare
- Capacitatea de repetare a fiecărei mişcări, acest lucru tre să ţină cont dacă mişcarea este:
o unilaterală,
o bilateral sau reciprocă
- Tre precizat tipul de contracţie pt fiecare mişcare: concentrica, excentrică, izometrica, izotonica.
- Tre să precizez muşchii implicaţi şi forţa lor minimă
- Tre să precizez suma lucrului mecanic şi a rezistenţei pe care o implică activitatea respectivă cu toate
secvenţele ei
3. Analiza Dezvoltării Neurologice
Activitatea tre să creeze o stimulare senzorială (info de la receptorilor mâinii) se vor folosi obiecte rugoase, mai
grele, cu suprafeţe mai familiarizate şi treptat se pot introduce obiecte mai puţin familiare)
- Dezvoltarea reflexelor favorabile, tre să le întărească stabilitatea şi echilibrul
- Tre să amelioreze permanent mobilitatea articulara
- Tipul de senzaţie pe care îl poate să-l producă activitatea este foarte variat:
o Stimulare tactilă, termică, vestibulara, proprioceptivă (simţul poziţiei, întinderii)
o Senzaţii vizuale auditive, olfactive care să reprezintă un plus de info în recuperare

Adaptarea Activităţii
Care urmăreşte:
- Şopul terapeutic
- Să elimine orice mişcare suplimentară, parazita sau orice posturi inadecvate
- Să precizeze posturile cele mai adecvate derulării activităţii respective
- Să se deruleze fără pericol şi fără solicitare în termenii mişcării
- Să se deruleze fără situaţii jenante
- Să obţină anumite răspunsuri

Modalitate de adaptare a activităţii


1. Prin poziţionare
a. Planul de lucru, ridicare, înclinare, amplasare în funcţie de posibilităţile pe care le are subiectul
2. Eventuala adăugare de greutăţi care presupune dezvoltare de
a. Forţa
b. Co-contractie
c. Creşterea amplitudinii pasive
3. Adăugare de benzi elastice care au rolul de dez a fostei şi a co-contractiei. Sunt utile antrenării rezistenţei,
obţinerii întinderii pe anumite structuri şi mai este posibilă asistarea unor muşchi slabi prin poziţionarea
diversă a benzilor
4. Schimbarea materialelor
a. Stimularea cutanată dacă este mai bogată, activitatea poate fi realizată mai corect sau mai uşor:
i. Stimulare proprioceptivă
ii. Termică
b. Ajuta la obţinerea unei coordonări mai bune
5. Schimbarea dimensiunii şi formei obiectelor – aceasta modalitate se adresează antrenării şi preciziei de fineţe
şi a dexterităţii. Cu cât obiectele sunt mai mici cu atât precizia tre să fie mai mare
6. Schimbarea unei metodologiei unei activităţi în funcţie de dizabilitatea subiectului – activităţile bimanuale să
fie realizate unii lateral prin adaptări. Aceste lucru tre să fie şi în interesul pacientului.

Prog de TO în recuperarea mânii post traumatice, plecăm de la faptul că funcţia complexă a mâinii poate fi definită
la mai multe nivele, ea poate fi definită ca:
1. Putinţă - Capacitatea de a face (mâna periferică). Eu ştiu ce să fac şi vreau, dar momentan nu pot (am mâna
afectată)
2. Ştiinţă de a face (mâna centrală). Eu am capacitatea să fac, am funcţie şi mai şi vreau, dar comanda centrală
este pierdută (hemiplegie)
3. Voinţa de a face (psihic). Am mâna şi comanda centrală integra dar o afectare psihică mă împiedică să mai
lucrez, nu mai am voinţa, dorinţă, chef, sunt o lepră ordinară, etc.

TO este o metodă de reeducare complexă, ea reuşeşte să interfereze toate aceste 3 nivele:


1. O metodă de reeducare organică (antrenează musculatura, articulaţiile, sensibilitatea). Îmbunătăţeşte prin
troficitate toate
2. Reprezintă o metodă de reeducare psiho-motorie
3. Este o metodă de reeducare psihologică (antrenează voinţa, dorinţă, încrederea)
Primul element pt un prog de TO este bilanţarea, vezi bilanţarea.
În afectarea post traumatica a mâinii se pleacă de la afectarea pumnului.
Pumnul normal tre să aibe 3 calităţi fiziologice funcţionale fundamentale:
- Să fie stabil
- Să aibe rezistenta la prehensiunea de forţă
- Tre să lucreze la amplitudini maximale pt prehensiunile uşoare
Pumnul patologic este în general deficitar pe 2 direcţii:
- Este afectată stabilitatea
- Este afectată prono-supinatia prin conexiune cu antebraţul.

Evaluarea caracteristicilor de lucru ale pumnului se face prin mai multe modalităţi dar cele mai importante
elemente de evaluat sunt 3:
1. Amplitudini de nivele de evaluare:
a. Poziţia de funcţiune 30 g 2.06
b. Poziţia funcţională +10-20 g flexie/extensie şi înclinaţie
c. Niv 3 poziţia de funcţiune +prono-supinatie
d. Niv 4 sub poate să execute mişcări maximale în toate planurile
2. Modalităţile de prehensiune:
a. Prehensiunea transversală
b. Prehen oblică sau bimanuala
c. Prehen mono-manuala
3. Exigenţele Prehensiunii - depind de examinator, de subiect şi de activitate, dar de obicei pt pumn cel mai
important criteriu de evaluare de lucru a pumnului îl constituie greutatea pe care o poate menţine.

Nivele de aptitudine ale pumnului patologic

Troficitate, durei, Forţa de prehensiune


Nivel Amplitudine (grade) Control radiologic
contracturi în kg
Consolidare
0 0 +++ 0
îndoielnică
Extensie 10 flexie 20
pronosupinatie
I ++ < sau = 5 Consolidare
aproape de poziţia
de funcţiune
Extensie 20 flexie 40
pronosupinatie
II 0 sau + 10kg Consolidare
poziţia de funcţiune
+20g i fiecare sens
+ 30 în toate
III 0 Peste 10 kg Consolidat
amplitudinile

Obiectivele to în afecţiunile traumatice ale pumnului 2.17 vor fi întotdeauna


- Durerea
- Funcţionalitatea musculaturii periarticulare
- Forţa de prehensiune
- Intensitatea mişcărilor că amplitudine şi forţa.
Caracteristicele generale ale activităţilor propuse în traumatismele pumnului

Terapie Ocupaţională Curs 3

Caracteristicele generale ale acţiunilor propuse în traumatismele pumnului

Mâna Dominantă

Nivel Situaţii de evitat Obiective Condiţii de exerciţiu Activităţi tipice


Prehensiuni uşoare variante/diverse Olărit dar partea de
Dureri, edeme,
tipuri. Prehensiunea dominantă modelaj nu de finisaj,
0 mişcări luxante Atela de stabilizare
derivativă (sau se schimbă tipul de priză imprimerie, activităţi cu
(amplitudini)
sau se modifica parametrii prehensiunii şabloane.
Atela de stabilizare (nu pt
Ţesut, tâmplărie-ajustat
Stabilizarea pumnului. Sinergie între activităţile curente
Dureri, edeme, cu raşpel. Activităţi în
I flexia degetelor şi extensia pumnului. nedureroase). Atela de
mişcări luxante metal (lucrări de
Prehensiuni medii cu dominantă statică adaptare a pumnului (atela
intensitate medie)
de necesitate)
Amplitudine maximă fără Toate de la stadiul I
1 Mişcările luxante rezistenţă.prehensiuni bilaterale cu Tranziţie fără atela completat cu olărit sau
dominantă statică metal.
II Tâmplărie, ţesut
Prehensiuni solicitante cel mai adesea, (adaptat), imprimerie
2 - Tranziţie cu atela
unilateral (presa pneumatică şi
manuală)
Tâmplărie, lucru în
metal – foloseşte toate
uneltele.
Creştere de forţă, amplitudine,
III - Fără atela Observaţie: se permit
coordonare şi rezistenţă.
munci cu loviri după cel
puţin 10 săptămâni.
Olărit-rotunjit deflorare.

Principalele traumatisme ale mânii beneficiare de TO Traumatismele tendoanelor flexorilor degetelor.


Flexia degetelor este funcţia esenţială care asigură diversele tipuri de prehensiuni.
Bilanţul patologic al leziunilor tend flexorilor evidenţiază:
- Contracturi
- Dureri
- Tulburări de coordonare
- Limitarea mobilităţii
- Scăderea Forţei de prehensiune

Caracteristici generale ale activităţilor propuse în programele de TO lezarea tend flexorilor degetelor
Nivelul de
I II III
gravitate/recuperare
Activităţi complexe NU prehensiuni de forţă fără Echilibru muscular precar, forţa de
Situaţii de evitat necesitând forţa, rezistenta, ortezarea pumnului, risc de prehensiune peste 4-5 kg, pensă
precizie, activităţi care agravare sau flexum. pulpo-palmară sub 1 cm. Evitarea
declanşează dureri, oboselii. Toate acestea determina
contracturi. contractura!
Prehensiuni cu dominantă
Exigente sporite în prehensiunea
Scăderea anxietăţii, statică (deschiderea, închiderea
statică. Automatismul prehensiunii
Obiective prehensiuni simple, frecventă a degetelor).
dinamice (flexie,extensie rapidă).
coordonare mai bună Activităţi solicitante de nivel
Prehensiuni diversificate.
mediu.
Atela de pumn mulată. Priză
Condiţii de exerciţiu Fără sau uşor contrat
pulpara pe un volan
Desen, ţesut, imprimerie, Desen, ţesut, imprimerie, olărit,
Activităţi tipice Tâmplărie, folosirea şurubelniţei
olărit tâmplărie

Paraliziile Traumatice Ale Nervilor Periferici 41.50


Nervul Cubital
Afectarea funcţiei ultimelor 2 degete. Tulburări motorii + tulburări senzitive.
Afectarea musculaturii mici de precizie şi fineţe a mâinii – grifa cubitală. În formele extreme apare grifa cubitală.
Bilanţul patologic cuprinde:
- Aspectele de mai sus + - leziuni asociate ale tend flexorilor (mai ales ultimele 2 degete)
Obiective: 44.50 despre lezarea nervului 53.40
 Depind de întreţinere şi de recuperare propriu-zisă
 În faza de întreţinere se urmăreşte menţinerea motricităţii şi prevenirea deformărilor
 Faza de recuperare propriu-zisă în care voi introduce porg de recuperare
 Caracteristicile propuse se referă la forţa şi supleţea mişcării.
Activităţile eficace sunt:
- Ţesut
- Tâmplărie care urmăresc şi adaptarea pumnului
- Activităţi poligestuale, simple, repetitive care urmăresc antrenarea de prehensiune alternative
- Activităţi care trebuie sa dezvolte sensibilitatea discriminativa
- Activităţi care la început să se bazeze pe componenta statică şi apoi pe cea dinamică.
Pt Nervul Median
Funcţia primelor degete, atât tulburări motori cât şi senzitive. 57 taie!

Se antrenează mişcările afectate care sunt:


- Opoziţia
- Abducţia policelui
- Deviaţia maximală fiind aşa numita mana simiana (mâna de maimuţă)
Deosebirea între mana umană şi membrul anterior a unui cimpanzeu elementul principal îl constituie opoziţia!
Cele mai multe pense sunt controlate de N Median!!!
Afectarea N median, grevează în principal activitatea de forţă şi de prehensiune mâinii umane.
În faza de refacere la fel, activităţi de prevenţie în care mai mult posturarile sunt importante să prevină retracturile.
În faza de recuperare se indica prehensiunea cu toată mâna şi antrenarea penselor specifice.
Ex: Pensă tri-digitală: police - index, medius, şi pensă police - index.
Dacă recuperarea parezei şi a recuperării complexe de N median, nu se poate realiza, se apelează la lateralizarea
mâinii (se vor învăţa toate prehensiunilor de fineţe, de forţa la mâna opusă). 1.06.10...
Nervul Radial – Controlează extensia degetelor şi extensia pumnului şi stereotipul de gândire este acelaşi în această
afectare a nervului. Se gândesc activităţi care să stimuleze extensia pumnului şi a degetelor.

Sindromul De Distrofie Simpatică Reflexă Regionala / Clasică Algoneurodistrofie 1.09.50


Este o complicaţie a leziunilor posttraumatice dar poate să apară şi în contextul unei suferinţe cardiace, şi la
hemiplegici. Este o hipersipatico-tonie, o reacţie simpatică excesivă, care produce vasoconstricţie urmată de o
vasodilataţie plegica.
Consecinţa este că funcţionalitatea mâinii şi a pumnului sunt alterate dat tumefacţiei globale într-o primă fază a
durerii cu limitare de mobilitate la toate articulaţiile de la pumn în jos.
Obiectivele în implementarea prog de TO sunt:
1. Sporirea încrederii în forţele proprii ale subiectului. El trebuie să accepte şi să participe.
2. Trebuie să antrenăm contracţia, contracţiile au efect asupra circulaţiei, ameliorarea circulaţiei creşte
troficitatea în zona afectată
3. Normalizarea comenzilor corticale. Acest lucru se face prin utilizarea de stimuli periferici care trebuie să fie
extero receptivi (de sensibilitate – tactila, termică) dar şi proprioceptivi – poziţia şi tensionarea structurilor
periarticulare.
4. Recuperarea forţei şi a amplitudinii de mişcare.
Caracteristicile activităţilor.
Activitatea trebuie să aibe un răsunet psihologic şi să-l intereseze pe subiect fapt ce duce la creşterea încrederii.
Acest răsunet psihologic va implementa activităţi bimanuale, ploligestuale simple, scurte ne solicitante. Abia ulterior
folosim activităţi diversificate cu forţa, rezistenta şi precizie sporite.
Activităţile propuse în prog TO la această afecţiune sunt activităţi din timpul vieţii cotidiene ADL.
- Activităţi de auto întreţinere
- De menajere, de petrecerea timpului liber.
Pe lângă sfaturi de viaţă, este nevoie de mijloace de adaptare: orteze de susţinere, de lucru, etc.
Ulterior este posibil să utilizăm activităţi cu intensificarea exigentelor:
- Ţesut
- Imprimerie
- Olărit
- Modelaj
- Tâmplărie
Amputaţiile parţiale ale Mâinii 1. 19.10
Sunt de 4 mari categorii:
- Amputaţiile mâinii de relaţie
o Police
o Index
o Medius
- Amputaţiile degetelor intermediare
- Amputaţiile mâinii de forţă 3, 4 şi 5 şi rămâne cu ultimele 2
- Amputaţia mâinii metacarpiana unde degetele sunt secţionate total cu sau fără police.
TO este extrem de importantă în cazul acestor traumatisme
În orice fel de recuperare de amputaţii, există o perioadă de pregătire şi de prelucrare a bonturilor.
Prima etapă este răsunetul psihologic şi întreţinerea sau ameliorarea bonturilor. Acest aspect se antrenează prin
prehensiuni simple, activităţi selective prin folosirea unei atele mulate care să determine contact complet şi să
genereze în timp stimulare senzitivă care să îmbogăţească info la nivel cerebral. Dacă în această fază, în amputaţie
este implicat şi policele, uneori este nevoie de relateralizare de la început.
Faza a doua
Este de reeducare chirurgicală de replantare unde se reîncearcă o reconstrucţie a degetelor prin transferuri sau
degetele de la picioare. În această fază de după intervenţia chirurgicală, urmărim:
- Introducerea de prehensiuni globale
- De prehensiuni simple, variate
- Antrenarea penselor de relaţie şi a prehensiuni cu toată mâna
- Se folosesc activităţi de ţesut, de imprimerie
- Iar atunci când recuperarea este avansată se pot introduce activităţi mai selective (scris desen, pirogravura,
decupaj, activităţi menajere adecvate).
Şi atunci când este posibil să se realizeze reinserţia profesională.
Principalele ocupaţii folosite în TO predominant a mâinii post traumatice
În alegerea activităţilor se pleacă de al tehnicile simple. Cele artizanale oferă mai multe soluţii pt pacienţii
posttraumaticii.
Dintre activităţile majore, un domeniul în care putem să folosim div tehnici şi metode este TÂMPLĂRIA.
Avantaje:
- prezintă o gamă largă de lucrări,
- uşor de apreciat şi dozat şi permite o adaptare foarte bună a uneltelor,
- prezintă o tehnică elementară, simplificată
- metodele sunt aplicabile în orice stadiu de tratament,
- presupune un control complet al rezultatelor şi că şi orientare revine sexului masculin.
ŢESUTUL LA RĂZBOI
- Prezintă avantaje similare
- Pretează la numeroase adaptari, determina lucru selectiv
- Poate fi foarte bine personalizat
- O gamă largă de lucrări.. idem tâmplăria
- Convine mai ales femeilor
MODELAJUL – OLĂRITUL
- Este uşor de utilizat încă de la început (când precizia gestului nu este atât de mare) şi implică mai puţină
grijă.
- Olăritul şi mai ales fasonare şi decorarea obiectelor, presupune o precizie gestuală mult mai bună.
LUCRU ÎN METAL
- Avantajul principal constă în faptul că materialul şi uneltele lucrează în plan orizontal
- Sunt lucrări mai puţin exigente în care preciziile le dau aparatele de lucru nu gestualitatea omului.
ÎMPLETITURI
- Sunt atractive
- Folosesc un utilaj limitat, sărac dar antrenează specific mobilitatea art la toate niv lanţului kinetic la membr
superior: pumn, cot, umăr, fără rezistenţă şi
- Este antrenată în mod specific pensă tri digitală.
ATELIERELE MENAJERE
- Bucătărie
- Croitorie
Trebuie să dezvolte aptitudinile pt viaţa de familie a subiectului şi sunt indicate datorită faptului că pretează la
ajutoare tehnice şi adaptări diverse şi uşor de implementat
IMPRIMERIA
- Operaţiuni uneori destul de complexe realizate cu oricare mână.
- Reprezintă un lanţ de secvenţe automate care conduc la obţinerea unor rezultate imediate
- Ele putând fi folosite alternativ cu tâmplăria sau cu ţesutul
TO post traumatic şi în patologia să rezultatele obţinute prin activităţile realizate conduc la identificarea obstacolelor
pe care subiectul le întâmpină în efectuarea anumitor gesturi şi identificarea obstacolelor. Identificarea periodică a
obstacolelor şi a limitelor poate să conducă la reevaluarea permanentă a programului care să conducă fiecare etapă la
rezultate din ce în e mai performante.