Sunteți pe pagina 1din 4

Simplificat prin efort fizic intelegem capacitatea organismului de a desfasura un lucrumecanic (efort) la o

intensitate cat mai mare si mentinerea acestei activitati un timp cat maiindelungat. Procesul de
antrenament in sportul de performanta urmareste cresterea continuaa capacitatii de efort, cei doi
indicatori fundamentali fiind volumul si intensitatea efortului.Acesti indicatori sunt completati de
specificitatea, densitatea si complexitatea efortului

Modificari induse de efort la nivelul diferitelor organe

La inceputul antrenamentului apar adaptari generale, care odata cu selectionarileadecvate si limitarile


tot mai accentuate ale parametrilor solicitarii vor deveni din ce in cemai specifice.Limitele
acestor adaptari specifice depind in primul rand de patrimoniul geneticindividual, dar si de factori
extragenetici, fiind dependente in principal de insusi procesul deantrenament (ciclitatea, conditiile
materiale, echipamentul, aparatura, parteneri, etc.)Adaptarea metabolica se refera la totalitatea
modificarilor functionale si metabolicece insotesc imediat administrarea stimulilor de efort, in timp ce
adaptarea epigeneticacuprinde ansamblul modificarilor ce apar in urma solicitarilor sistematice, in timp
adiferitelor structuri celulare si tisulare, exprimand in ultima instanta statutul de organismantrenat.

Modificarile respiratiei in efort

A. Modificari imediate (acute) includ:

-frecventa respiratorie : In repaus este de 16-18 respiratii/min. Se modificaatat in timpul efortului cat si
dupa incetarea acestuia: in alergarile pe distante foarte scurte,sariturile, aruncarile, loviturile de atac,
ridicarea halterelor, respiratia este blocata in inspiratie profunda pe tot timpul desfasurarii acestora.
Imediat dupa terminarea efortului frecventarespiratorie creste (valori de 20-30 resp/min pana la 40-50
resp/min), in functie de intensitatea,durata efortului si gradul de antrenament.Dupa eforturi izometrice
cu apnee totala, frecventa respiratorie este mai mare decatdupa eforturi dinamice de durata lunga si
aceeasi intensitate.Cea mai buna frecventa respiratorie este de pana la 30 resp/min, frecventa lacare se
pastreaza un raport bun intre inspiratie si expiratie. Cresterea frecventei pesteaceasta valoare se
realizeaza prin scurtarea expiratiei, ceea ce va duce la acumulare deCO2.Dupa efectuarea eforturilor
maxime, de scurta durata, frecventa respiratorie poateatinge valori de 40-50 resp/min; dupa eforturile
intense si de lunga durata 30-40 resp/min iar dupa cele moderate 25-30 resp/min.Dupa terminarea
efortului in primele 30-40 sec se mentine o ventilatie pulmonarafoarte crescuta, apoi frecventa
respiratorie scade treptat.

-amplitudinea respiratorie creste foarte mult pentru a asigura un debitrespirator mai mare si deci o
cantitate mai mare de O2 (creste VIR, VER). Crestereaamplitudinii respiratiei se produce paralel cu
cresterea frecventei numai pana la o anumitavaloare (40-50 resp/min) dupa care amplitudinea
miscarilor respiratorii scade.Imediat dupa terminarea efortului amplitudinea creste pentru a acoperi
datoria deO2 acumulata.
-debitul respirator (cantitatea de aer care trece prin plamani timp de 1 min ; secalculeaza inmultind VC
cu frecventa respiratorie) creste proportional cu durata siintensitatea efortului. in repaus este de 8
l/min; in eforturile de intensitate medie poateajunge la 60 l/min; in eforturile submaximale aerobe la
100-150 l/min iar in cele maximaleaerobe la 150-180 l/min.

-consumul de O2 : In efort aprovizionarea cu O2 la nivelul organismului estelimitata datorita timpului


scurt de contact intre aerul alveolar si sangele din capilare,circulatia sanguina fiind accelerata in timpul
efortului. Aprovizionarea este compensata princresterea amplitudinii respiratorii si disparitia spatiului
mort.La periferie are loc o crestere a coeficientului de utilizare a O2 de catre sangelearterial de la 30-
40% la 70%. in repaus consumul de O2 este de 250 ml/min. in eforturilemedii ajunge la 1500 ml/min in
cele submaximale la 2500 ml/min iar in eforturile maximalela 3000-3500 ml/min.

B. Modificarile tardive pot reprezenta parametrii gradului de antrenament; eleinclud:

-frecventa respiratorie : In repaus este 10-12 resp/min la sportivii antrenati sise datoreste dezvoltarii
mari a musculaturii inspiratorii si cresterii elasticitatii cutiei toracice;in efort cei bine antrenati
efectueaza efectueaza apnee totala, iar dupa terminarea efortuluidatoria de O2 este platita printr-un
numar mai mic de respiratii decat la cei neantrenati.

-amplitudinea miscarilor respiratorii creste tot pe seama dezvoltariimusculaturii toracice. Ca rezultat


creste volumul curent de repaus de la 500 ml laneantrenati la 700-800 ml la antrenati. Raportul dintre
inspiratie si expiratie este de 1/1,8sau 1/2 la antrenati si 1/1,5 la neantrenati (deci creste durata
expiratiei).Pneumograma (inregistrarea miscarilor respiratorii) va arata o amplitudine maimare, un
raport inspiratie/expiratie modificat si o frecventa mai mica.

-debitul respirator ramane nemodificat in repaus (8 l/min) si creste mult inefort (150-180 l/min) pe
seama cresterii amplitudinii respiratorii.Exista ramuri de sport (inotul, canotajul, alergarile de fond,
antrenamentele laaltitudine) care maresc ventilatia pulmonara atingand un debit respirator maxim.

-consumul de O2 in efort este mai mare la antrenati, atingand valori de 5000-6000 ml/min fata de 3000-
3500 ml/min la neantrenati (adaptare respiratorie si circulatorie si cresterea coeficientului de utilizare a
O2 din sangele arterial).

-capacitatea vitala atinge la cei antrenati valori de 6500-7000 ml in functie deramura de sport
practicata.Produsul dintre volumul curent si frecventa respiratorie /min reprezinta minut
volumul.Antrenamentul creste mult minut volumul ; la sportivii de anduranta s-au inregistrat in
efortvolume de peste 120l/min. De asemenea prin antrenament se imbunatateste si
eficientaschimburilor gazoase prin bariera alveolopulmonara.VO2 maxim poate creste prin antrenament
cu pana la 25% . Sportivii si antrenoriiau cautat de mult timp o metoda simpla care sa ofere un indice al
performantei sportive ce poate fi folosit in selectie. Un bun sportiv nu este intotdeauna cel cu cel mai
mare VO2maxim, desi acesta este important. un indicator mai bun se realizeaza prin corelarea
VO2maxim si a pragului aerob-anaerob influentat de asemenea de antrenament.in concluzie
antrenamentul induce modificari adaptative tardive in repaos si efort realizando respiratie mai
economica; bradipnee in repaos si cresterea frecventei respiratorii in efortla limita necesitatilor cu un
bun echilibru al consumului de O2 si al eliminarii de CO2.Cresterea ventilatiei se realizeaza prin cresterea
volumului curent (contractiediafragmatica); creste capacitatea vitala cu scaderea procentuala a
volumului rezidual; areloc utilizarea mai prompta si mai intensa a O2 la nivel tisular; creste rezistenta la
hipoxie siimplicit timpul de apnee prin folosirea rezervelor tisulare de O2; se formeaza un
stereotipdinamic datorat sinergismului contractiei muschilor membrelor cu cel al miscarilor respiratorii
si scade datoria de O2.

Explorarea aparatului respirator in medicina sportiva

A. Starea de sanatate a aparaaului respirator, inclusiv modificarile de formaale totaceluiB. Aspectele


dimensionale ale cutiei toracice si gradul de elasticitate alacesteia, informatii furnizate de examenul
somatoscopic. in cadrul acestui examen se vainregistra :

- perimetria toracica in repaos, inspir fortat si expir fortat.- diametrele toracice anteroposterioare si
transverse- indicele Erissman.Aceste investigatii pot fi completate cu examinari somatoscopice ce
inregistreaztipului respirator (costal superior, costal inferior, costo-abdominal).Tipurile costal inferior si
costo-abdominal favorizeaza o volumetrie respiratoriemai buna prin eficienta crescuta a functiei
diafragmatice. Sunt caracteristice sportivilor bineantrenati. Se mai determina eventualele modificari ale
curburilor coloanei vertebrale cuimplicatii in determinarea volumului cutiei toracice (cifoza, spate plat)
sau sechele derahitism (stern infundat, matanii costale etc.).

C. Aspecte dimensionale si functionale pulmonare

Parametrii utilizati cel mai frecvent sunt :1.

Capacitatea vitala (CV)

formata din 3 fractiuni :

- volumul curent (VC), valoarea medie este de 0. 5 l (16-18% din CV).- volumul inspirator de rezerva
(VIR); valoarea medie este de 1. 5 l (40-49% din CV).- volumul expirator de rezerva (VER) ; valoarea
medie este de 1, 2 l (35-42% din CV)La sportivi procentajul VER este deseori mai mare, in functie de a
mai buna starede antrenament, in special la cei ce practica sporturi ce se efectueaza cu toracele
blocat(haltere, lupte).2.

Volumul expirator maxim pe secunda

(VEMS) reprezinta volumul de aer pe caresubiectul poate sa-l elimine in prima secunda dupa o inspiratie
forta. Furnizeaza informatiiasupra starii si calibrului bronhiilor si rapiditatii volumelor pulmonare de
schimb. Prezintavalori absolute si relative (indicele Tiffeneau).Indicele Tiffeneau = VEMSx100/CV (80%
din CV), creste la sportivii ce practicavolei, baschet, handbal, rugby (96-100%).VEMS-ul are o
periodicitate zilnica; cea mai mare valoare apare la ora 9 dimineata,cea mai mica la ora 18.3.

Volumul inspirator maxim pe secunda


(VIMS) reprezinta volumul de aer ce poate fiintrodus in arborele respirator in prima secunda a unei
inspiratii maxime si fortate, dupa oexpiratie maxima. Calcularea valorilor absolute si relative se face ca la
VEMS. Pentruobtinerea valorilor relativ normale se adauga 8% la indicele Tiffeneau. La copii si
sportivivalorile normale depasesc 90% CV.4.

Frecventa respiratorie

(Fr) reprezinta numarul de cicluri respiratorii pe unitatea detimp in conditii bazale. Un ciclu respirator
complet e format dintr-o faza inspiratorie si unaexpiratorie cu durata in proportie de 1/1 - 1/1.
2.Determinarea se poate face prin metoda clinica (palpare) sau metoda spirografica.La sportivi s-au
inregistrat urmatoarele valori:- in repaus = 12-18 resp/min- in efort mediu = 35-40 resp/min- in efort
submaximal = 60-70 resp/min- in efort maximal respiratia este mult redusa, putand ajunge pana la
apnee, dar seaccentueaza evident imediat dupa terminarea efortului (65-75 resp/min)5.

Consumul de O2

(VO2) reprezinta volumul de O2 retinut in arborele respirator din volumul de aer pe 1 minut in conditii
de repaos; este egal in medie cu 300 ml.