HJHHJ

S.C.
CASA DE SĂNĂTATE DRAGOMIR
CUPRINS
Noţiuni introductive ................................................... pag 2
Masajul spatelui ........................................................... pag 16
Masajul membrelor inferioare .................................... pag 26
Masajul piciorului ....................................................... pag 37
Masajul abdomenului ...................................................... pag 43
Masajul toracelui anterior .................................................. pag 54
Masajul membrelor superioare ......................................... pag 61
Masajul mâinii ................................................................ pag 70
Masajul regiunii cervicale ............................................... pag 76
Masajul capului ............................................................... pag 83
Masajul feţei şi al frunţii .................................................. pag 89
Şedinţa de masaj general ................................................. pag 104
Şedinţa de masaj anticelulitic (la nivel de modul 1) .............. pag 106
CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 1 din 80

S.C. CASA DE SĂNĂTATE DRAGOMIR
NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Introducere
Istoric
Masajul este probabil cel mai vechi si cel mai simplu tratament medical.
In culturile traditionale este acceptat ca un fapt firesc ca oamenii de toate
varstele sa beneficvieze de masaje regulate. In lumea sportului, valoarea
masajului a fost dintotdeauna recunoscuta. In ultimul timp a inceput sa fie
folosit si in alte domenii: recuperare medicala si estetica.
Cercetarile stiintifice demonstreaza extraordinara eficacitate a atingerii, iar
atingerea este esenta masajului. S-a dovedit ca simplul act al masajului a
imbunatattit moralul pacientilor si le-a sporit viteza de recuperare dupa boala.
Eu insumi am constatat veridicitatea acestui aspect in activitatea mea
profesionala.
Masajul, asa cum ajung sa isi dea seama cei care il practica, nu are doar
latura fizica, ci si latura psihologica, fiziologica si energetica..
Unul dintre avantajele unice ale acestei forme de terapie este acela ca masajul
este la fel de benefic si pentru cel care-l face si pentru cel care-l primeste.
Masajul poate sa stimuleze sau sa calmeze, in functie de ritmul si de
profunzimea manevrelor.
Acesta poate atenua tensiunea, durerea, insomnia.
Mai presus de toate, poate conduce spre vindecare
Desi exista si inclinatii native, masajul se deprinde de la cei care au trecut
prin etape succesive ale invatarii.
Masajul poate fi definit ca orice forma de prelucrare sistematica si metodica
prin atingere asupra tesuturilor în scop fiziologic sau curativo-profilactic.
Istoric
Masajul manual este cea mai veche, răspândită şi eficace formă de

abordare a părţilor moi ale corpului omenesc. Acelaşi reputat autor afirmă că
mâna (maseorului), prin multiplele sale proprietăţi „devine prin practică
îndelungată, cel mai valoros şi mai eficient aparat de masaj".
Îndelungata practică medicală a dovedit de-a lungul timpului că orice
dispozitiv, mecanism, instrument sau aparat acţionat mecanic sau electric, oricât
de ingenios a fost şi este conceput, nu poate înlocui masajul manual şi nu poate
obţine efectele sale medicale şi sportive.
Masajul s-a practicat din vechime, din timpuri nedefinite, la toate
popoarele, putem spune, la nivel planetar. Din timpuri imemoriale, masajul se
practica fără a i se fi cunoscut efectele fiziologice şi medicale precise, fără o
metodologie precizată, dar cu efecte benefice recunoscute şi apreciate. Timp de
mii de ani aplicarea mâinilor pe locuri dureroase, în scopul îndepărtării efectelor

nocive ale unor suferinţe necunoscute, producea efecte subiective favorabile.

Acest procedeu folosit empiric pe scară largă era mult răspândit în China, India,
Egipt şi la alte popoare din trecutul îndepărtat care ajunseseră la un înalt grad de
civilizaţie şi cultură.
Numeroase documente din istoria Egiptului antic şi despre medicina
tradiţională chineză atestă că masajul era folosit în scopuri medicale de peste trei
mii de ani. În India antică, masajul consta din neteziri, presiuni şi frământări ale
părţilor moi începând cu faţa şi terminând cu membrele. Pentru prima dată în
istorie, grecii antici au folosit masajul ca mijloc de pregătire fizică a diferitelor
categorii de atleţi (Prof. dr. Adrian lonescu). Herolidos din Lentini şi Hipocrat au
descris efectele şi indicaţiile masajului precum şi prescripţiile medicale ale
acestuia.
Romanii au răspândit şi dezvoltat progresiv masajul, însuşindu-l de la
sclavii popoarelor subjugate (în special de la greci). Galenus, medic roman de
origine greacă, a descris principalele manevre de masaj: fricţiunile, netezirile,
presiunile şi stoarcerile, gradate după intensitatea aplicaţiei şi durata şedinţelor.
Din aceste dovezi scrise, putem şti cât de veche este practica masajului manual
cu scop medical.
Rolul şi efectul benefic al masajului a fost reactualizat de influenţa arabă
ce a pătruns în sud-vestul continentului nostru, cel mai de seamă reprezentant
fiind Avicenna - anii 980-1037, iar în secolul al XVI-lea reapar menţiuni despre
efectele benefice ale masajului, datorate lui Hyeronimus Mercurialis din Veneţia.
Din secolul XVIII, în ţările avansate ale Europei (Suedia, Franţa, Anglia,
Germania), se reactualizează rolul şi efectele masajului, începând a se pune şi
bazele sale ştiinţifice.
La început treptat şi apoi rapid, diverşi reprezentanţi ai acestor naţiuni şi
şcoli fundamentează şi răspândesc tehnicile masajului manual (medical şi
sportiv). Cel mai cunoscut şi practicat tip de masaj tradiţional european este
masajul suedez, dezvoltat de studentul Per Henrik Ling în Suedia în anul 1830.
Primele cercetări experimentale care urmăreau stabilirea ştiinţifică a
efectelor şi a indicaţiilor masajului pentru organismul sănătos şi bolnav au fost
efectuate şi publicate în secolul al XIX-lea.
În ţara noastră, la începuturi, masajul a fost aplicat deasemenea în mod
empiric, observându-se efectele benefice asupra organismelor bolnave. Bazele
ştiinţifice în dezvoltarea masajului medical datează din a doua jumătate a
secoluiui al XIX-lea. Primii care l-au aplicat cu determinare medicală ţintită au
fost „ortopediştii", chirurgii, traumatologii şi reumatologii. Între cele două
războaie mondiale masajul medical a început să fie folosit ca tratament ajutător
în reeducarea şi recuperarea răniţilor şi invalizilor de război.
Prima lucrare românească despre masaj datează din 1885, aparţinând lui
R. P. Manga (lucrarea, destul de complexă, se referă la date istorice, descriere de
tehnici, observaţii asupra efectelor masajului aplicat în tratamentul
reumatismului, al anchilozelor fibroase, al nevralgiilor şi al „artritelor").

Masajul recuperator este abordat în premieră de N. Hălmagiu (1889) în

lucrarea sa „Masajul şi mobilizarea ca tratament în unele fracturi".
După anul 1930, în Transilvania, masajul este răspândit ca practică
medicală, mai ales în sanatorii şi staţiuni balneoclimaterice sub impulsul Prof.
dr. Marius Sturza, care după 1940 îl „implementează" şi la Bucureşti, pe baze
ştiinţifice.
După anul 1950, în cadrul noului Institut de Balneologie reînfiinţat de
regretatul Prof. dr. Traian Dinculescu, masajul medical îşi câştigă un important
şi binemeritat rol în terapia medicală, datorită eminentului cercetător şi
practician, dr. Tudor Agârbiceanu. Acest medic de mare reputaţie în domeniul
balneo-fizioterapiei, a creat o adevărată şcoală de maseuri medicali, ale cărei
efecte şi rezultate sunt recunoscute şi în zilele noastre.
Masajul reprezintă o succesiune de manevre aplicate asupra corpului

uman în scop terapeutic, profilactic şi ∕ sau estetic.
În funcţie de tipul masajului, adică de manevrele folosite, efectele sunt

diferite: tonifiante, stimulante, excitante, sedative, relaxante, calmante, etc.
Masajul acţionează asupra:

 pielii:
o îmbunătăţeşte calităţile fizice ale pielii (elasticitatea,
supleţea);
o îmbunătăţeşte funcţiile pielii de termoreglare, respiratorie,
excretorie, procesul de regenerare a celulelor, circulaţia
sangvină şi limfatică;
 ţesutului conjunctiv:
o îmbunătăţeşte calităţile fizice ale fibrelor conjunctive
(mobilitatea, elasticitatea, supleţea);
o îmbunătăţeşte procesul de regenerare a celulelor, circulaţia
sangvină şi limfatică;
o îndepărtează stazele şi depunerile de minerale;
 ţesutului muscular:
o accelerează procesele metabolice din muşchi;
o îmbunătăţeşte tonusul şi elasticitatea fibrelor musculare
(prevenind întinderile sau contracturile musculare);
o îmbunătăţeşte procesul de regenerare a ţesutului muscular
(prin îndepărtarea celulelor îmbătrânite), circulaţia sangvină
şi limfatică;
o îndepărtează stazele şi depunerile de minerale;
 articulaţiilor:

o îmbunătăţeşte supleţea, elasticitatea şi mobilitatea

elementelor articulare;
o îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, îndepărtează stazele şi
creşte temperatura locală;
o acţiune sedativă asupra durerilor de tip nevralgic;
o înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază;
 sistemelor cardiovascular, limfatic, nervos, endocrin, respirator,
digestiv, excretor.
Situaţii în care masajul somatic este contraindicat:

 masajul somatic este contraindicat în cazul pacienţilor cu boli infecto-
contagioase, boli acute, boli febrile, boli de piele, boli grave de inimă,
ficat, stomac, intestine, pancreas, plămâni, tuberculoză, osteită, stări
hemoragice, etc.;
 nu se recomandă masajul somatic la pacienţii cu tromboflebită, varice
voluminoase, ulcer varicos, pentru a nu facilita deplasarea cheagurilor
sangvine, odată cu creşterea fluxului sangvin;
 în cazul pacienţilor cu cancer se poate efectua numai cu acordul
medicului oncolog si in absenta durerii post masaj;
 la femeile însărcinate se recomandă evitarea zonelor adiacente şi din
proximitatea organelor genitale, pentru a nu provoca o expulzare
prematură a fătului; de asemenea aceste zone vor fi evitate şi la
pacientele aflate în perioada menstruaţiei, pentru a nu provoca o
hemoragie;
 masajul somatic se execută cu precauţie la pacienţii cu tensiune
arterială crescută, pentru a evita o creştere şi mai mare a tensiunii;
 masajul somatic se execută cu precauţie la pacienţii cu fracturi recente,
leziuni sau traumatisme;
 nu se aplică pacienţilor bolnavi psihic sau în stare de ebrietate;
 masajul somatic trebuie efectuat de un terapeut competent şi autorizat.
Utilizarea masajului fară a ţine seama de contraindicaţii poate avea un

efect dăunător chiar dacă a fost corect executat.
Ca regulă generală, se recomandă ca în toate cazurile în care masajul
produce efecte negative sau chiar şi nesigure, să aplicăm principiul hipocratic
,,primum non nocere!" adică „în primul rând să nu faci rău!" şi să renunţăm
la masaj.

Cabinetul de masaj si crearea unui mediu adecvat:
Sala de masaj trebuie:

 să fie suficient de spaţioasă pentru executarea manevrelor de masaj
şi asigurarea volumului de aer necesar unei bune oxigenări;
 să fie curată, în culori calde, odihnitoare, relaxante;
 să fie aerisită direct din exterior;
 să existe grupuri sanitare anexe: separat băbaţi/femei şi separat
personal/pacienţi;
 să existe cabine pentru duş;
 să existe cearceafuri/huse pentru masa de masaj curate, spălate şi
călcate pentru fiecare pacient;
 să existe prosoape mici/mari curate, spălate şi călcate pentru fiecare
pacient, etc.;
 să existe uleiuri de masaj, creme, dispozitive pentru aromaterapie şi
meloterapie, ceas la vedere, etc.
de măsline virgin poate fi putin mai vascos
Pentru efectuarea unui masaj eficient se întrebuinţează numai uleiuri

naturale (de măsline virgin, de sâmburi de strugure, de nuci, de migdale, etc.);
acesta sunt cele de bază, în care se adaugă 1 - 2 % ulei esenţial de pin, brad,
mentă, portocale, lămâie, rozmarin, lavandă, cătină etc. (de exemplu 2 - 5
picături de ulei esenţial la 100 ml. ulei de bază; la o cantitate mai mare de ulei
esenţial există riscul de iritare a pielii).
Ca uleiuri esenţiale pot fi utilizate uleiuri esenţiale de:
 geranium  remediu in tratamentul celulitei, vaselor sparte,
epidermei congestionate;
 grapefruit  efect tonic, elimină toxinele şi apa din ţesuturi;
 eucalipt  antiinflamator;
 portocal  diminuarea ridurilor, vergeturilor, activarea circulatiei;
 menta  înlatură durerile musculare, oboseala, durerile de cap;
 muşeţel, salvie, cătină  hidratant;
 rozmarin  excitant;
 brad, molid, tei  relaxante;
Uleiurile esenţiale pot fi utilizate şi în aromaterapie: într-un dispozitiv
electric sau 2-3 picături într-un bol cu apă, la căldură sau la rece.
Se pot folosi si uleiuri minerale din gama pentru beeblusi, dar acestea sunt
mai greu absorbite de catre piele.
Pastrati uleiul intr-un recipient cu dop, pentru a nus evarsa in timpul

sedintei de masaj sau se poate folosi chiar si un bol.
Daca este posibil puteti incalzi uleiul in prealabil si sa-l tineti intr-un loc
sigur unde nu aveti cum sa-l rasturnati.
Dupa ce ati stabilit contactul cu pacientul turnati in palma cam o jumatate
de lingurita de ulei, dupa care, cu mainile relaxate, intindeti uleiul fin pe toata
suprafata.
In momentul in care treceti la o noua partte a corpului incepeti prin a
pregati zona cu o noua cantitate de ulei.
Uleiul trebuie facut sa patrunda in piele prin miscari lungi de alunecare.
Este indicata tendinta de a folosi ulei in exces, pentru ca poate ingreuna
manevrele masajului, fiind suficienta doar o pelicula fina.
Canapeaua/masa de masaj:
 poate avea diverse forme şi dimensiuni: fixe sau extensibile, cu
extensie pentru cap sau decupaj pentru faţă;
 înălţimea poate varia în funcţie de statura terapeutului: 60-65-70
cm; lungimea: 1,80 - 2 m; lăţimea 65 - 70 cm; sunt de preferat cele
cu inaltime reglabila
 taburet pentru pacient;
 scaun de lucru cu rotile pentru terapeut;
 cearceaf şi prosoape curate pentru fiecare pacient.
Ţinuta maseurului/terapeutului:
 ţinuta vestimentară trebuie să fie:
o obligatoriu curată;
o din materiale naturale (de preferinţă bumbac, care să
absoarbă transpiraţia);
o în culori deschise, calde, plăcute, nu stridente ori deprimante;
o mulată pe corp (pentru a evita atingerea pacientului), cu
mânecă scurtă obligatoriu;
o fără inele, lanţuri, brăţări, ceas, etc.;
o cu papuci de interior (este interzis în sala de masaj accesul cu
încălţămintea din exterior);
 igienă personală strictă:
o unghiile tăiate scurt şi îngrijite;
o alimentaţie sănătoasă, bogată în minerale şi vitamine, care să
permită refacerea echilibrului energetic, a pierderilor de
minerale şi de vitamine provocate de efortul depus în timpul
terapiei; să nu consume înainte de terapie mâncăruri grele, cu
mirosuri puternice (usturoi, ceapa etc.);

o hidratare temporizată corespunzătoare.
Elemente de nomenclatură anatomică
Nomenclatura anatomică cuprinde termeni de orientare care fac posibilă

comunicarea facilă şi universală a poziţiei diferitelor segmente sau părţi ale
corpului şi a raporturilor dintre ele.
Corpul omenesc, construit pe principiul simetriei bilaterale, este un corp
tridimensional, prezentând trei axe şi trei planuri spaţiale principale.
Axele corpului uman sunt axul longitudinal, axul sagital şi axul transversal:
- axul longitudinal (axul înălţimii corpului) pleacă din creştetul capului
(vertex) şi cade în centrul poligonului de susţinere al corpului; prezintă
doi poli: polul superior (cranial) şi polul inferior (caudal);
- axul sagital (axul grosimii corpului sau antero-posterior) are doi poli:
polul anterior şi polul posterior.
- axul transversal (axul lăţimii corpului) este orizontal şi are un pol drept
şi un pol stâng.
Planurile sunt suprafeţe imaginare care secţionează corpul uman; fiecare plan
anatomic este delimitat prin câte două axe de orientare:
- planul frontal este dispus paralel cu fruntea; planul frontal împarte
corpul într-o parte anterioară (ventrală) şi o parte posterioară (dorsală);
- planul transversal este dispus orizontal şi împarte corpul într-o parte
superioară (cranială) şi o parte inferioară (caudală);
- planul sagital este dispus vertical; planul sagital trece prin mijlocul
corpului (median), împărţindu-l în două jumătăţi simetrice, se numeşte
planul medio-sagital; toate celelalte planuri paralele cu acesta se numesc
planuri parasagitale.
Termeni anatomici care desemnează diferite poziţii şi raporturi:
o anterior (ventral/fata) – posterior (dorsal/spate): arată poziţia în raport cu

planul frontal;
o medial - lateral/intern -extern: arată poziţia în raport cu planul sagital;
o superior(cranial) – inferior (caudal): arată poziţia în raport cu planul
transversal;
o proximal – distal: arată raporturile dintre segmentele membrelor.
Termeni care desemnează mişcările membrelor şi a segmentelor lor:
o flexia este mişcarea prin care două segmente ale unui membru se apropie;
o extensia este mişcarea opusă flexiei, de îndepărtare a două segmente;

o abducţia este mişcarea opusă adducţiei prin care membrele se îndepărtează

de planul sagital;
o adducţia este mişcarea prin care membrele se apropie de planul sagital;
o pronaţia este mişcarea de rotaţie a mâinii prin care degetul mare (policele)
din poziţia lateral (iniţială) se dispune medial;
o supinaţia este mişcarea de rotaţie a mâinii opusă pronaţiei, prin care degetul
mare (policele) ajunge din poziţia medial în poziţia lateral.
o circumducţia este mişcarea care combină flexia, rotaţia, lateralitatea şi
extensia;
ELEMENTE DE ANATOMIE
SISTEMUL LOCOMOTOR (OSTEO-MUSCULO-ARTICULAR)
Sistemul locomotor (osteo-musculo-articular) împreună cu organele de

simţ, sitemul nervos şi sitemul endocrin integrează organismul în mediul de
viaţă.
Sistemul osos şi sitemul muscular lucrează “în echipă” prin intermediul
articulaţiilor pe baza sistemului pârghiilor.
SISTEMUL OSOS
Sistemul osos este componenta pasivă a sistemului locomotor şi este

format din totalitatea oaselor legate prin articulaţii. Corpul uman este alcătuit din
208 oase care reprezintă 20% din greutatea sa.
Oasele sunt piese dure, solide, rezistente şi oarecum elastice, formate din
ţesut osos compact şi spongios, având inervaţie şi vascularizaţie proprii.
Funcţiile sistemului osos:
 susţinere;
 protecţie;
 locomoţie;
 depozit de substanţe minerale;
 hematopoieză (adică formarea elementelor figurate sangvine de
către măduva roşie din oase).
Măduva oaselor este o substanţă moale, semifluidă, buretoasă, bogată în

elemente sanguine care umple cavităţile substanţei osoase spongioase şi
cavitatea medulară a oaselor lungi.
Funcţiile măduvei osoase:
o participă la edificarea ţesutului osos în perioada osteogenezei;

o participă la procesele de reparare osoasă la adult;

o are rol hematopoetic;
o reprezintă una din rezervele de grăsime ale organismului.
Oasele au o bogată vascularizaţie şi inervaţie. Principalele proprietăţi

fizice ale oaselor sunt elasticitatea, dată de substanţele organice, 35% (oseină) şi
rezistenţa, dată de substanţele (săruri) minerale, 65% (fosfaţi, carbonaţi, foarte
mici cantităţi de fluorură şi clorură de calciu). Procentele variază de la un os la
altul şi în raport cu vârsta. La bătrâneţe oasele devin mult mai casante, deci sunt
mai puţin elastice.
Periostul este o membrană fibroasă, bogat vascularizată şi inervată, care
înveleşte osul pe suprafaţa sa exterioară, cu excepţia suprafeţelor acoperite de
cartilaj articular şi a unor inserţii musculare.
Periostului are rol în:
o formarea ţesutului osos în perioada osteogenezei;
o nutriţia osului la adult;
o formarea calusului în cazul fracturior,
o ameliorarea unor pierderi limitate de substanţă osoasă.
Tipuri de oase:
 lungi – ex: femurul;
o oasele lungi au o diafiză (corpul osului) şi două epifize
(capetele osului);
 late – ex: omoplatul (scapula);
 scurte – ex: vertebra;
 pneumatice – ex: oasele din jurul foselor nazale;
 situate în grosimea unui tendon – ex: rotula (patela).
Componentele scheletului corpului uman:

1. scheletul capului: - format din neurocraniu şi viscerocraniu;
2. scheletul trunchiului: - format din coloana vertebrală, coaste, stern
şi bazin;
3. scheletul membrelor:
 scheletul membrelor superioare:
 centura scapulară;
 scheletul membrelor superioare propriu-zise;
 scheletul membrelor inferioare:
 centura pelviană;
 scheletul membrelor inferioare propriu-zise.
ARTICULAŢIILE

Articulaţiile reprezintă ansamblul elementelor care unesc între ele două

sau mai multe extremităţi osoase.
Clasificarea articulaţiilor după gradul de mobilitate:
1. sinartroze – sunt articulaţiile imobile, fără cavitate articulară;
2. amfiartroze – sunt articulaţiile semimobile;
3. diartroze – sunt articulaţiile mobile, din categoria cărora fac parte
artrodiile sau articulaţiile sinoviale.
Articulaţiile sinoviale sunt compuse din:

1. suprafeţe articulare (sferice, concave, mosor, etc.);
2. cartilaj articular format din ţesut cartilaginos hialin, cu rol de
amortizare a presiunii exercitate de greutarea corpului şi de
protecţie a suprafeţelor articulare;
3. capsula articulară, care leagă capetele oaselor ca un manşon;
4. lichid sinovial, care are rol de lubrifiant, diminuând frecarea şi
favorizând alunecarea.
SISTEMUL MUSCULAR
Sistemul muscular este componenta activă a sistemului locomotor şi este

constituit din totalitatea muşchilor din organism.
Clasificarea muşchilor:
1. muşchi somatici (scheletici);
2. muşchi viscerali (netezi);
3. muşchi special: miocardul sau muşchiul inimii.
1. muşchii somatici (scheletici):

- sunt formaţi din ţesut muscular striat;
- îmbracă scheletul osos şi împreună cu oasele şi articulaţiile
corespunzătoare asigură mişcarea segmentelor corpului;
- sunt bogat vascularizaţi;
- au inervaţie dublă (somatică şi vegetativă);
- acţiunea lor este voluntară;
 muşchii scheletici sunt compuşi din:
 corp;
 cel puţin două tendoane:
 tendon de origine – se prinde de osul care rămâne fix
în timpul mişcării;
 tendon de inserţie – se prinde de osul mobil;
 tendoanele pot fi:
 cilindrice;
 late (aponevroze);

 după numărul tendoanelor de origine muşchii scheletici se

numesc:
 biceps;
 triceps;
 cvadriceps.
2. muşchi viscerali (netezi):

- sunt formaţi din ţesut muscular neted;
- asigură motilitatea viscerelor;
- acţiunea lor este involuntară.
3. muşchi special: miocardul sau muşchiul inimii:
- este un muşchi striat care se comportă ca un muşchi neted, adică
acţiunea sa este involuntară.
MANEVRELE FUNDAMENTALE ALE MASAJULUI
Acestea se impart in urmatoarele categorii:
1. miscarile de alunecare
 netezirea (efleurajul):
o cu falangele distale ale degetelor;
o cu toată zona palmară;
o cu partea cubitală;
o cu partea dorsală (sub formă de pieptene);
o cu mână după mână;
o în formă de romb (pe zona lombară);
o circulară cu o mână şi cu două mâini (pe abdomen);
 frământatul (petrisajul):
o cu o mână;
o cu două mâini;
o în contratimp (în zig-zag);
o sub formă de geluire;
o cu coatele sau antebreţele;
o mǎngăluirea (rulatul);
 fricţiunea:
o cu falangele distale ale două sau mai multor degete;
o cu articulaţia interfalangiană a unuia sau mai multor degete;
 vibraţia:

o cu falangele distale ale două sau mai multor degete;

o cu articulaţia interfalangiană a unuia sau mai multor degete;
o cernutul
 baterea (tapotamentul):
o sub formă de căuş;
o sub formă de nuiele (cu partea cubitală);
o cu pumnul uşor întredeschis;
o sub formă de ciupitură;
o cu falangele distale ale degetelor (pianotat);
 mişcări:
o active - sunt mişcări pe care le execută pacientul la indicaţiile
terapeutului:
 simple - execută mişcarea pacientul;
 cu opoziţie - pacientul execută mişcarea şi terapeutul
manifestă opoziţie în sensul îngreunării mişcării;
 cu încărcătură (cu greutăţi);
o pasive - sunt mişcări pe care le execută terapeutul, combinate cu
presiuni, apăsări, tracţiuni, scuturări, etc.
NETEZIREA
Netezirea este o miscare de alunecare, de mangaiere, pe topografia

corpului, de început, de final şi de trecere de la o manevră la alta.
Netezirea are rolul de a:
o realiza o adaptare lentă, uşoară între terapeut/maseur şi
client/pacient;
o stimula circulaţia sangvină şi limfatică (în consecinţă manevrele
se execută centripet, adică duc fluidele spre inimă).
Mainile trebuie sa fie relaxate astfel incat intreaga lor suprafata sa fie
in contact cu corpul pacientului
Se efectueaza:
o cu falangele distale ale degetelor;
o cu partea dorsală (sub formă de pieptene);
o cu mână după mână;
o în formă de romb (pe zona lombară);
o circulară cu o mână şi cu două mâini (pe abdomen);

 frământatul (petrisajul):
se refera la prelucrarea muschilor prin manevre de prindere si eliberari

ritmice. Sunt miscari de profunzime medie. mainile executa miscari
identice intr-un ritm continuu si alternant, comprimand si relaxand
muschii, indepartand produsele reziduale din circulatia venoasa si
limfatica.
FRĂMÂNTATUL CU O MÂNĂ
Frământatul cu o mână:
o este o manevră sedativă usoara;
o folosita pe toate partile corpului;
o se realizează prinzând muşchiul perpendicular pe fibră cu o
mână între police (opozant) şi index (arătător); mâna se sprijină
pe partea cubitală, celelalte degete ajutând mişcarea indexului;
se realizează o compresiune perpendicular pe fibra muşchiului,
apoi o relaxare prin destinderea mâinii şi alunecare în lungul
muşchiului şi din nou compresie perpendicular pe fibra
muşchiului la 2-4 cm de compresiunea anterioară.
FRĂMÂNTATUL CU DOUĂ MÂINI
Frământatul cu două mâini:

o este o manevră sedativă medie;
o se realizează prinzând muşchiul perpendicular pe fibră simultan
cu ambele mâini (mâinile sunt poziţionate ca în oglindă, sub
forma de “gât de lebădă”), iar tehnica este identicǎ ca la
frământatul cu o mână.
FRĂMÂNTATUL ÎN CONTRATIMP
Frământatul în contratimp (în zig-zag):

o este o manevră sedativă intensa;
o se realizează prinzând muşchiul perpendicular pe fibră cu
mâinile poziţionate în oglindă, la început între degetele unei
mâini şi policele celeilalte mâini şi apoi invers, astfel încât
muşchiul “să urmeze un traseu în val continuu, în zig-zag, la
45o”;
o nu este o compresie şi destindere a muşchiului ca la frământatul
cu două mâini, ci in val continuu.

FRĂMÂNTATUL SUB FORMĂ DE GELUIRE
Frământatul sub formă de geluire:

o este o formǎ specialǎ de frǎmântat, denumită popular “mersul
ursului”
o combina presiunea cu framantatul si se aplica asupra tuturor
tesuturilor; presiunea se face pe buricele degetelor, combinand
cu o miscare de framantat intre degete si podul palmei,
patrunzand sub straturile superficiale ale muschilor, asupra
periostului sau in jurul articulatiilor;
o se realizează poziţionând falangele distale ale indexului
(arătătorului) şi mijlociului (degetele 2 şi 3) pe regiunea de
prelucrat, cu sprijin pe podul palmei tragem uşor înapoi (atât cât
permite ţesutul), presând ţesutul, apoi descongestionăm printr-o
alunecare uşoară înainte şi reluăm procedura.
o se poate face cu un deget sau doua, sau chiar cu toate degetele.
FRICŢIUNEA
Fricţiunea:
o este o manevră de profunzime;.
o poate avea rol relaxant decontracturant sau dimpotriva,
stimulant.
o se aplica asupra tuturor tesuturilor.
o se poate executa cu buricele degetelor, cu toata palma sau numai
cu o parte a palmei, prin miscari de du-te - vino sau circulare.
o este important sa crestem treptat porfunzimea si intensitatea l
care lucram si ne putem folosi si de greutatea propriului corp
pentru a suplimenta profunzimea apasarii, astfel incat mainile sa
ramana puternice dar relaxate
BATEREA (Percutia)
Baterea:
o este o manevră stimulativă si cuprinde o succesiune de
miscari ritmice si vioaie efectuate repetat cu ambele maini;
o este manevra cu efectul cel mai stimulator asupra fibrei
musculare;
o se realizează în ordinea pe care o considera terapeutul; trecerea

de la un tip de batere la altul se face cursiv, astfel încât pacientul

să nu realizeze că sunt tipuri diferite, de la usor spre puternic:
 baterea sub formă de căuş se realizează alternativ cu
fiecare mână, mâna fiind rigidă în prelungirea
antebraţului, strânsă sub formă de căuş, prin uşoară
apăsare asupra zonei de prelucrat, creându-se astfel un gol
de aer care acţionează ca un amortizor;
 baterea sub formă de nuiele se realizează alternativ cu
fiecare mână din încheietură, degetele relaxate sunt lăsate
să cadă pe muşchi “asemeni nuielelor”;
 baterea cu partea cubitala a pumnul uşor întredeschis
se realizează alternativ cu fiecare mână din încheietură,
mâna este întredeschisă, relaxată, uşoară şi face presiune
cu partea cubitală pe zona de prelucrat;
 Forme speciale de batere sub formă de ciupitură pe
musculatura flasca sau pe tesut adipos sau cu falangele
distale ale degetelor pe faţă şi frunte.
VIBRAŢIA
Vibraţia:
o este o manevră sedativă asupra tesuturilor moi si stimulantă
asupra tesuturilor nervoase.
o se poate efectua la sfarsitul masajului pentru relaxare sau in
combinatie cu frictiunea, pentru marirea efectului terapeutic.
o se realizează prin vibraţia mâinii;
o în funcţie de zona prelucrată, muşchi sau liniile dintre muşchi
vibraţia poate fi executată cu falangele distale ale două sau mai
multor degete, cu toată zona palmară, cu partea cubitală, cu
articulaţia interfalangiană a unuia sau mai multor degete.
Manevre speciale.
Cernutul
Sunt miscari de cernere, relaxante, asupra tesuturilor moi.
Se fac de regula asupra musculaturii membrelor.
FRĂMÂNTATUL CU COATELE SAU ANTEBRAŢELE
Frământatul cu coatele sau antebraţele:

o este o manevră specială;

o se realizează în situaţiile când masa musculară şi ∕ sau ţesutul

adipos sunt foarte dezvoltate.
MǍNGĂLUIREA (RULATUL)
Mǎngăluirea (rulatul):
o este o manevră specială;
o se realizează asupra muşchilor de la membrele superioare şi
inferioare;
o mâinile sunt poziţionate faţă în faţă de o parte şi de alta a
membrelor, perpendicular pe fibrele musculare, iar muşchii sunt
rulaţi între zonele palmare fiind mobilizaţi pe planul osos.
Masajul pe regiuni
MASAJUL SPATELUI
1. Delimitarea zonei:
Regiunea spatelui este delimitată:
 cranial medial de ultima vertebră cervicală C7 şi bilateral de muşchiul
deltoid;
 caudal medial de vertebrele sacro-coccigiene şi bilateral de creasta
iliacă;
 în părţile laterale de liniile subaxilare mediane ale trunchiului.
2. Anatomie:
2.1. Oasele spatelui:
Coloana vertebrală
 are rolul de ax de susţinere al scheletului, protecţia măduvei spinării,
participând la efectuarea mişcărilor corpului;
 acoperă aproximativ 40% din lungimea totală a corpului;
 este alcătuită din 33-34 vertebre articulate prin discurile intervertebrale
(15% din populaţia globului are o vertebră în plus, adică 34);
 coloana vertebrală cervicală:
 7 vertebre cervicale (C1-C7);
 vertebre adevărate, oase mobile şi independente;
 coloana vertebrală toracală (dorsală):
 12 vertebre toracale (dorsale) (T1-T12 sau D1-D12 );
 coloana vertebrală lombară:
 5 vertebre lombare (L1-L5);


 coloana vertebrală sacrală:
 5 vertebre sacrale;
 vertebre false, oase sudate între ele;
 coloana vertebrală coccigiană:
 4-5 vertebre coccigiene;
 vertebre false, oase sudate între ele;
Curburile fiziologice în plan sagital:
 Curbura cervicală cu convexitatea înainte (lordoza);

 Curbura toracală cu convexitatea înapoi (cifoza);
 Curbura lombară cu convexitatea înainte (lordoza);
 Curbura sacro-coccigiană cu convexitatea înapoi (cifoza);
Curburile fiziologice în plan frontal: sunt mai puţin pronunţate;

 Curbura cervicală cu convexitatea la stânga – compensează
echilibrul corporal;
 Curbura toracală cu convexitatea la dreapta (concavitatea la stânga)
– este primară, determinată de tracţiunea muşchilor mai dezvoltaţi
la membrul superior drept (la stângaci curburile frontale sunt în
sens invers);
 Curbura lombară cu convexitatea la stânga – compensează
echilibrul corporal.
Exagerarea curburilor fiziologice (normale) :

 cifoza patologică;
 lordoza patologică;
 scolioza;
Coastele – 12 perechi :
 adevarate – şapte (7) perechi – se articulează direct cu sternul prin
cartilaje costale proprii;
 false – trei (3) perechi – se articulează indirect cu sternul prin
intermediul cartilajului coastei a şaptea;
 flotante – două (2) perechi – nu se articulează cu sternul.
Omoplatul (scapula):
 os lat, pereche, de formă triunghiulară;
 este situat pe partea posterioară a toracelui, între primul spaţiu
intercostal şi coasta a opta;

 este aplicat pe torace, pe care-l depăşeşte însă lateral, luând astfel parte
la formarea umărului şi la delimitarea axilei.
Centura pelviană:
 este formată din osasele coxale;
 fiecare os coxal este format prin sudarea a trei oase: ischion, ilion şi
pubis;
 cele două oase coxale se articulează anterior la nivelul simfizei pubiene şi
posterior cu osul sacrum, formând bazinul;
o două (2) oase coxale – coxalul: os plan, voluminos, neregulat,
torsionat ca o elice – format la început din trei piese distincte,
care se sudează definitiv între 12-16 ani la fete şi 13-18 ani la
băieţi:
 ilium (ilionul) – formează porţiunea superioară a osului
coxal şi reprezintă mai mult din jumatatea lui;
 creasta iliacă;
 ischium (ischionul) – cuprinde porţiunea posterioară şi
inferioară a osului coxal;
 pubis (pubele) – reprezintă porţiunea anterioara a osului
coxal;
o simfiza pubiană – articulaţia anterioară a celor două oase
coxale;
o osul sacrum – articulaţia posterioară a celor două oase coxale.
2.1. Muşchii spatelui
Muşchiul trapez:
 este de formă triunghiulară, cu baza pe coloana vertebrală;
 împreună cu cel de parte opusă ocupă regiunea cefei şi partea superioară a
spatelui;
 origine: pe aponevrozele spinoase ale vertebrelor cervicale şi toracale;
 inserţie: pe claviculă, acromion şi spina scapulei.
Muşchiul latissimus dorsi (dorsal mare sau marele dorsal):

 este cel mai lat muşchi al corpului;
 este de formă triunghiulară;
 este situat în partea posteroinferioară a trunchiului;
 origine: pe procesele spinoase ale ultimelor şase vertebre toracale, ale
vertebrelor lombare şi creasta sacrală medială;
 inserţie: pe humerus.
Muşchiul supraspinos:

 este situat cranial spinei scapulare;

 este acoperit de muşchiul trapez;
 origine: fosa supraspinoasă de pe faţa posterioară a scapulei;
 inserţie: pe humerus (sub inserţia muşchiului marele pectoral).
Muşchiul infraspinos:
 este situat caudal spinei scapulare;
 origine: fosa infraspinoasă de pe faţa posterioară a scapulei;
Muşchiul rotund mic:

 este situat între muşchii deltoid, infraspinos, marele dorsal şi rotund mare;
 este acoperit de muşchiul deltoid;
 origine: pe marginea laterală a scapulei;
Muşchiul rotund mare:

 este situat între muşchii rotund mic şi marele dorsal;
 origine: pe marginea laterală a scapulei, sub muşchiul rotund mic;
Muşchiul romboid:
 este situat pe peretele posterior al toracelui;
 este acoperit de muşchiul trapez, în afară de porţiunea sa caudală şi
acoperă muşchii dinţat posterosuperior şi splenius;
 origine: pe procesele spinoase ale ultimelor două vertebre cervicale şi ale
primelor patru vertebre toracale;
 inserţie: pe marginea medială a scapulei (apropie scapula de coloana
vertebrală).
Muşchiul dinţat posterior şi superior (posterosuperior):

 este un muşchi subţire, de formă patrulateră;
 este situat în partea cranială a regiunii spatelui;
 este acoperit de muşchiul romboid şi acoperă muşchii intercostali;
 origine: pe procesele spinoase ale vertebrei cervicale C7 şi ale
vertebrelor toracice T1, T2, T3;
 inserţie: pe perechile de coaste 2 la 5;
 acţiune: ridică coastele, este deci muşchi inspirator.
Muşchiul dinţat posterior şi inferior (posteroinferior):


 este situat în partea caudală a regiunii spatelui;

 este acoperit de muşchiul latissim şi acoperă coastele şi muşchii
intercostali;
 origine: pe procesele spinoase ale vertebrelor toracale T11, T12 şi ale
vertebrelor lombare L1 şi L2;
 inserţie: pe ultimele patru perechi de coaste (10-12);
 acţiune: coboară coastele, este deci muşchi expirator.
Muşchiul pătratul lombelor (pătratul lombar):

o situat în regiunea lombară pe părţile laterale ale coloanei lombare,
închide spaţiul dintre coasta a douăsprezecea şi creasta iliacă;
o are forma patrulateră.
Muşchii intercostali – în fiecare spaţiu intercostal sunt câte doi muşchi

intercostali (unul intern şi unul extern), care umplu acest spaţiu, unind două câte
două coaste între ele:
 Muşchii intercostali externi:
 formează planul extern;
 sunt muşchi ridicători ai coastelor, deci sunt muşchi
inspiratori;
 Muşchii intercostali interni:
 formează planul mijlociu;
 sunt muşchi coborâtori ai coastelor, deci sunt muşchi
expiratori.
Muşchii paravertebrali:
 sunt un complex muscular ce ocupă şanţurile costovertebrale;
 reprezintă musculatura profundă a coloanei vertebrale, alungită
longitudinal, ce se întinde de la osul occipital până la osul sacru;
 muşchii componenţi leagă bazinul de torace şi de coloana vertebrală,
segmentele coloanei vertebrale între ele şi coloana vertebrală de craniu;
 este format din fascicule musculare care se întind de la procesul transvers
al unei vertebre la un proces spinos suprajacent;
 cele două coloane musculare situate de o parte şi de cealaltă a coloanei
vertebrale sunt formate din unităţi musculare din ce în ce mai scurte cu
cât sunt aşezate mai în profunzime, constituind în ansamblu, un
dispozitiv asemănător cu frânghiile unui catarg, care acţionează global
asupra coloanei vertebrale, pe care o fixează în extensiune.
Muşchii fesieri:
 muşchii fesieri mare, mijlociu şi mic sau muşchii gluteul mare,
mijlociu şi mic:

o sunt muşchi ai centurii pelviene;

o sunt dispuşi în partea posterioară a bazinului;
o sunt muşchi voluminoşi, determinând un relief muscular caracteristic
omului;
o au un rol important în staţiunea bipedă, fiind cei mai importanţi
muşchi extensori ai coapsei pe bazin.
Muşchiul deltoid:
 este cel mai superficial şi mai voluminos dintre muşchii umărului;
 are formă triunghiulară;
 înveleşte articulaţia scapulo-humerală;
 origine: fasciculul anterior pe claviculă, fasciculul mijlociu pe acromion,
fasciculul posterior pe spina scapulei;
3. Tehnica de execuţie a masajului spatelui
Poziţia pacientului: în decubit ventral, intr-o pozitie cat mai relaxata.

Se recomanda ca partea anterioara a gleznei sa se muleze pe marginea
patului sau sa se aplice rulouri sub glezne.
Poziţia terapeutului:
o in lateral faţă de pacient;
Fiecare manevră se repetă de 3-5 ori, pe aceleaşi trasee, în funcţie de
diagnostic, starea pacientului şi scopul urmărit.
Terapeutul unge cu ulei de masaj zona.
Forme de netezire la spate:
1. Alunecari lungi cu ambele palme pe tot spatele plecand de pe fese si

imbracand bine umerii. Se mai pot face alunecari alternative cu mainile pe tot
spatele.
2. Alunecari lungi cu ambele palme pe tot spatele alternativ
3. Alunecari simultane plecand de la coloana spre partile laterale ale spatelui
4. Alunecari alternative plecand de la coloana spre partile laterale ale spatelui
5. Neteziri cu doua degete de-a lungul coloanei
6. Neteziri cu degetele desfacute intercostale.
7. Netezirea romb, este o netezire de profunzime, specifica regiunii lombare.
Se executa cu toata palma, mana peste mana, sub forma de romb pe regiunea
lombara.
8. Forma speciala de netezire la masajul sportiv cu partea dorsala a pumnului pe
musculatura cu tonus ridicat.

Dupa netezirea intregii regiuni se trece la formele de framantat.
Sunt două neteziri principale, care trebuie repetate între manevre:

1). netezirea paravertebrală - pe muşchii paravertebrali:
o punem zonele palmare pe musculatura fesieră;
o alunecăm pe muşchii paravertebrali până la vertebra C7;
o alunecăm în lateral şi îmbrăcăm bine umerii;
o ridicăm apoi uşor mâinile la nivelul muşchiului deltoid;
o revenim la poziţia iniţială;
o executăm câteva neteziri pe acelaşi traseu până când zona se
încălzeşte;
o netezirile pot fi executate progresiv: mai întâi doar cu câteva degete şi
apoi cu toată zona palmară şi din ce în ce mai rapid şi cu presiune mai
mare;
2). netezirea latero-laterală - pe părţile laterale ale spatelui:

o prindem spatele din lateral cu palmele, de la nivelul şoldurilor;
o alunecăm pe părţile laterale spre axile;
o urcăm pe muşchiul marele rotund;
o îmbrăcăm omoplaţii şi ne întâlnim cu palmele la nivelul coloanei
vertebrale cervicale, le petrecem şi apoi ridicăm mâinile;
o repetăm mişcarea de câteva ori.
Neteziri secundare:
1). netezirea cu mână după mână:
o se execută succesiv, cu ambele mâini, într-un ritm variabil, având ca
efect accelerarea circulaţiei sangvine şi creşterea temperaturii locale
în profunzime;
o când o mână ajunge la limita cranială a zonei de prelucrat cealaltă
mână porneşte în acelaş sens de la limita caudală.
2). netezirea cu două degete printre şanţurile paravertebrale (şanţurile
dintre coloana vertebrală şi muşchii paravertebrali): de la osul sacru până la
regiunea cervicală;
3). netezirea intercostală - printre coaste:
o poziţia terapeutului: cu spatele spre capul pacientului, în dreptul
umărului acestuia;

o executăm netezirea cu degetele desfăcute (răsfirate) printre coaste,

dinspre coloana vertebrală până la linia axilei;
o netezim întâi partea îndepărtată nouă, cu o singură mână sau mână
după mână;
o executăm până la patru treceri pe acelaş traseu, printre coastele din
proximitatea omoplatului; apoi mutăm mâna caudal faţă de acestea şi
netezim tot de patru ori;
o întoarcem mâna cu degetele spre noi şi netezim şi printre coastele
hemicorpului apropiat;
4). netezirea romb - în regiunea lombară:
o este o netezire terapeutică, de profunzime, nu se execută în masajul
de întreţinere şi relaxare (masajul general);
o poziţia terapeutului: cu membrele inferioare depărtate şi uşor flexate,
paralele cu masa de masaj, cu faţa spre pacient, în dreptul coloanei
vertebrale lombare;
o aşezăm zona palmară dreaptă pe osul sacru, mâna stângă suprapusă
pe mâna dreaptă;
o tragem spre noi cu zona palmară alunecând pe creasta iliacă până
ajungem cu degetele între creasta iliacă şi coaste;
o schimbăm sensul de deplasare astfel încât să putem urca cu zona
palmară cu degetele înainte pe coaste până la coloana vertebrală;
o înaintăm apoi din nou pe coaste, schimbăm sensul între coaste şi
creasta iliacă şi ajungem alunecând pe creasta iliacă dreaptă pe osul
sacru, adică în poziţia iniţială;
o se reia manevra de 3 – 5 ori pe acest traseu în formă de romb;
5). netezirea pieptene - de regulă se execută doar la sportivi, în general
doar la pacienţii cu constituţie atletica:
o se execută cu partea dorsală mâinii;
o cu mâna strânsă sub formă de pumn pornim pe muşchii paravertebrali
de la nivelul crestelor iliace;
o urcăm pe muşchii paravertebrali derulând mâna, astfel încât să
ajungem cu degetele spre înainte la nivelul primelor vertebre ale
coloanei vertebrale toracale.
Încheiem cu cele două neteziri principale şi trecem la frământat.
Framantatul cu o mână, cu doua maini si in zig zag se executa pe trei

linii ale spatelui ( hemicorp ) pe ficare jumatate de spate in parte.
Frământatul cu o mână:
o prelucrăm muşchii pe trei trasee, mai întâi pe hemicorpul îndepărtat
(partea dreaptă a pacientului) şi apoi pe hemicorpul apropiat (partea

stângă), similar, tot pe trei trasee:

- primul traseu - linia muşchilor paravertebrali: pornim de pe
muşchii fesieri, înaintăm pe muşchii paravertebrali, ajungem la C7,
continuăm în semicerc pe fibrele muşchiului trapez până la umăr şi
încheiem cu prelucrarea muşchiului deltoid;
- al doilea traseu - linia mijlocie: pornim de pe muşchii
fesieri, înaintăm pe muşchiul marele dorsal şi prelucrăm în semicerc
muşchii de pe omoplat până la umăr;
- al treilea traseu - linia laterală a spatelui sau linia axilei:
pornim de la musculatura şoldului, urcăm pe partea laterală
prelucrând muşchii micul şi marele rotund până la cca. 3 cm de
axilă;
o similar, în oglindă, prelucrăm hemicorpul stâng (apropiat) cu
deosebirea că linia a treia (de lângă noi) o prelucrăm cu mâna stângă.
Intercalând după fiecare tip de frământat cele două neteziri principale

(câte 3 - 5 treceri), realizăm pe aceleaşi trasee şi frământatul cu două mâini şi
frământatul în contratimp (în zig-zag), poziţia terapeutului fiind cu membrele
inferioare depărtate şi uşor flexate, paralele cu masa de masaj, cu faţa spre
pacient, în dreptul coloanei vertebrale toracale.

1. cu doua degete pe langa coloana.
2. cu toate degetele pe musculatura spatelui
se mai poate executa printre coaste, pe omoplat si pe crestele osului
iliac la bazin sau in zona lombara.
o este precedat şi apoi urmat de netezirile principale şi de netezirile

secundare;
o este o manevră terapeutică de profunzime,atunci cand se executa pe
musculatura este un framantat ritmic pulsat in lungimea fibrelor
musculare, pe periost sau asupra articulatiilor are rol de stimulare
circulatorie (sangvina si limfatica) si se execută:
 cu falangele distale ale indexului şi mediusului pe coloana
vertebrală (prin şanţurile paravertebrale);
 cu falangele distale ale indexului şi mediusului pe cele trei
laturi ale omoplatului şi pe spina omoplatului;
 cu patru degete intercostal;
 cu patru degete pe crestele iliace.
Fricţiunea:

se poate executa cu palma sau cu podul palmei pe muschii spatelui,

cu pumnul pe musculatura puternica fesiera.
cu doua degete pe coloana, pe omoplat si pe crestele osului iliac
cu toate degetele printre coaste.
o este precedată de netezirile principale şi de netezirile secundare;

o este o manevră terapeutică, de profunzime, nu se execută în masajul
de întreţinere şi relaxare (masajul general);
o se execută (pe aceleaşi trasee ca si geluirea):
 cu falangele distale ale indexului şi mediusului pe cele trei
laturi ale omoplatului şi pe spina omoplatului;
 cu patru degete pe crestele iliace.
o Baterea: se execută:
sub toate cele trei forme, caus, pumn si nuiele, pe musculatura

spatelui
sub forma de ciupituri pe musculatura fesiera
cu partea cubitala a palmei pe muschii paravertebrali
pe zona renală si lombara neprotejata intensitatea baterii va fi la un
nivel redus
o este precedată de cele două neteziri principale;
o se realizează numai pe muşchi, continuu, fără oprire între tipurile de
batere;
o se protejează loja renală (zona rinichilor): executăm baterea foarte
uşor sau chiar o evităm; în consecinţă putem prelucra spatele şi fesele
în acelaşi timp pe rând cu toate tipurile de batere sau mai întâi spatele
cu toate tipurile de batere şi apoi fesele;
o executăm succesiv baterea:
 sub formă de căuş;
 sub formă de nuiele (cu partea cubitală) doar în lungul fibrei
musculare (nu perpendicular pe fibră);
 cu pumnul uşor întredeschis;
 sub formă de ciupitură (doar pe muşchii fesieri).
Vibraţia:
la masajul de relaxare cu ambele palme pe tot spatele la sfarsitul

masajului
la masajul terapeutic se combina cu frictiunea pe regiunile sau pe
zonele unde este nevoie.
o este precedată de cele două netezirile principale;

o se execută:
 cu toată zona palmară pe muşchii paravertebrali;
 cu toată zona palmară pe muşchii fesieri.
Presiuni si miscari
Se pot face presiuni usoare, asupra spatelui, de o parte si de alta a
coloanei vertebrale, direct asupra coloanei, mana peste mana cu presiuni
usoare , cu palmele asupra cutiei toracice .
Exista o presiune activa prin care ajutam o expiratie fortata.
La masajul sportiv se pot face extensii active ale coloanei.
Mişcări după terminarea masajului spatelui:
Mişcări pasive – presiuni:

- cu mâinile de o parte şi de alta a coloanei vertebrale realizăm apăsări
mai uşoare sau mai puternice din aproape în aproape pe regiunea dorsală
(evitând regiunea lombară);
- mână peste mână pe coloana vertebrală realizăm apăsări mai uşoare din
aproape în aproape pe regiunea dorsală (evitând regiunea lombară);
- cu mâinile de o parte şi de alta a cutiei toracice executăm presiuni din
lateral asupra coastelor.
Mişcări active – presiuni:

- invităm pacientul să inspire adânc pe nas, să umple plămânii cu aer,
apoi, în timp ce pacientul expiră pe gură, terapeutul realizează apăsări mai
uşoare sau mai puternice cu mâinile poziţionate de o parte şi de alta a coloanei
vertebrale (la nivelul omoplaţilor), ajutând astfel la primenirea cantităţii
reziduale de aer din plămâni printr-o expiraţie forţată.
În concluzie ordinea de executare a manevrelor la masajul spatelui este:

 neteziri
 frământat cu o mână;

 frământat cu două mâini;

 frământat în contratimp (în zig-zag);
 frământat sub formă de geluire;
 fricţiune;
 batere;
 vibraţie
 neteziri de incheiere.
Dupa necesitati intre manevrele fundamentale se poate intercala sau nu forma

principala de netezire.
MASAJUL MEMBRELOR INFERIOARE

Regiunea membrelor inferioare este delimitată:
 cranial: de axa articulaţiei coxofemurale (anterior – plica inghinală,
posterior – plica fesieră);
 caudal: de linia articulară a gleznei.
2. Anatomie:
2.1. Oasele membrelor inferioare:
Osul coapsei:
 os pereche, osul femur este cel mai lung os al corpului;
 când călcâiele sunt lipite, cele două femure se ating prin epifizele lor
inferioare; oblicitatea este mai accentuată la femei, deoarece pelvisul
este mai larg decât la bărbaţi.
Patela (patella sau rotula):

 os scurt, turtit, pereche, situat la nivelul articulaţiei genunchiului în

tendonul muşchiului cvadriceps femural.
Oasele gambei - sunt două oase paralele unite prin epifizele lor şi separate la
nivelul diafizelor prin spaţiul interosos (similar ca la antebraţ):
 tibia: os lung, pereche, situat medial;
 peroneul (fibula): os lung, pereche, mai subţire decât tibia, situat lateral,
pare torsionat pe axul său.
2.1. Muşchii membrelor inferioare:
Muşchii coapsei - se împart, după aşezarea topografică, în 3 grupe:

 muşchii anteriori;
 muşchii mediali sau muşchii adductori;
 muşchii posteriori.
Muşchii coapsei anteriori - sunt flexori ai coapsei pe bazin şi extensori ai

gambei pe coapsă:
 muşchiul croitor (sartorius):
o este cel mai lung muşchi al corpului (aproximativ 50 cm);
o se întinde de la pelvis la gambă;
o străbate în diagonală regiunea anterioară a coapsei şi trece peste
două articulaţii: articulaţia şoldului (coxofemurală) şi articulaţia
genunchiului (este muşchi ischiogambier);
o formează împreună cu muşchiul adductor lung şi ligamentul
inghinal triunghiul femural Scarpa, zonă în care se află un
pachet vasculo-nervos şi ganglionar important.
 muşchiul cvadriceps femural:
o este cel mai puternic şi voluminos muşchi al corpului (2 Kg
greutate medie);
o are patru tendoane de origine:
o vastul medial;
o vastul intermediar;
o vastul lateral;
o dreptul femural - se suprapune peste vastul
intermediar;
o are un singur tendon de inserţie, care înglobează patela şi se
fixează prin intermediul ligamentului patelar pe tuberozitatea
tibiei;
o acţiune: cvadricepsul în întregime actionează asupra articulaţiei
genunchiului, dreptul femural singur, are acţiune şi asupra
articulaţiei coxofemurale (şoldului), (este muşchi

ischiogambier).
 muşchiul tensor al fasciei lată:
o origine: pe creasta iliacă antero-cranială;
o inserţie: pe tractul iliotibial;
o acţiune: este flexor şi abductor al coapsei.
Muşchii coapsei mediali sau muşchii adductori - sunt 5 muşchi:

 muşchiul pectineu;
 muşchiul adductor lung;
 muşchiul adductor scurt;
 muşchiul adductor mare;
 muşchiul gracilis;
o topografic – aceşti muşchi formează regiunea medială a coapsei
şi se înfig ca o pană între muşchii anteriori şi cei posteriori;
o funcţional – aceşti muşchi aparţin articulaţiei coxofemurale, ca
şi muşchii pelvisului, deoarece (cu excepţia gracilisului) sunt
muşchi uniarticulari, relativ scurţi, ce se întind de la partea
caudală a pelvisului la femur.
Muşchii coapsei posteriori - sunt extensori ai coapsei pe bazin şi flexori ai

gambei pe coapsă:
 muşchiul biceps femural:
o este situat în partea posterolaterală a coapsei;
o este format din două segmente: unul lung cu origine pelviană şi
unul scurt cu origine femurală;
 muşchiul semitendinos:
o este situat în partea posteromedială a coapsei;
o se întinde între tuberozitatea ischiadică (printr-un tendon comun
cu cel al muşchiului biceps femural) şi tibie (intrând în
constituţia ,, piciorului gâştei,,); ,, piciorului gâştei,, este un
complex fibros format din expansiunile terminale ale
tendoanelor muşchilor croitor, gracilis şi semitendinos, adică a
câte unui muşchi din fiecare grup de muşchi ai coapsei;
 muşchiul semimembranos:
o este situat pe un plan mai profund decât muşchiul semitendinos;
o se întinde ca şi muşchiul semitendinos între ischion şi tibie;
o denumirea sa provine de la tendonul său de origine, care este
turtit ca o membrană şi reprezintă aproape jumătate din
lungimea muşchiului.
Muşchii fesieri:

 muşchii fesieri mare, mijlociu şi mic sau muşchii gluteul mare,

mijlociu şi mic:
o sunt muşchi ai centurii pelviene;
o sunt dispuşi în partea posterioară a bazinului;
o sunt muşchi voluminoşi, determinând un relief muscular caracteristic
omului;
o au un rol important în staţiunea bipedă, fiind cei mai importanţi
muşchi extensori ai coapsei pe bazin.
Muşchii gambei - se împart, după aşezarea topografică, în 3 grupe:

 muşchii anteriori;
 muşchii laterali;
 muşchii posteriori.
o sunt grupaţi asimetric în jurul celor două oase, astfel încât faţa
medială şi marginea anterioară a tibiei şi cele două maleole rămân
neacoperite de musculatură;
o ca şi la antebraţ, corpurile musculare sunt asezate proximal şi se
continuă distal cu tendoane, generând forma caracteristică a
gambei: de con trunchiat cu baza mare în sus.
Muşchii gambei anteriori - sunt extensori ai piciorului şi degetelor

– sunt patru (4) muşchi:
 muşchiul tibial anterior:
o este cel mai medial şi cel mai voluminos muşchi al regiunii;
 muşchiul extensor lung al halucelui:
o este un muşchi penat;
o este situat lateral faţă de muşchiul tibial anterior;
 muşchiul extensor lung al degetelor:
o este un muşchi alungit şi turtit;
o este situat lateral faţă de muşchiul extensor lung al halucelui;
 muşchiul peronierul al treilea:
o este o porţiune din extensorul lung al degetelor, mai mult sau
mai puţin individualizată din partea inferioară şi laterală a
acestuia.
Muşchii gambei laterali - sunt doi (2) muşchi:

 muşchiul peronierul lung:
o este cel mai superficial şi cel mai lung dintre cei doi;
o acţiune: este cel mai puternic pronator al piciorului, mişcare ce
este însoţită de abducţie, accentuează şi susţine bolta
transversală a piciorului, tragând marginea medială a piciorului
în jos şi în afară;

 muşchiul peronierul scurt:

o se întinde între faţa laterală a fibulei şi tuberozitatea metatarsului
cinci;
o acţiune: ca şi precedentul este flexor plantar şi pronator-abductor
al piciorului; actionează însă prin ridicarea marginii laterale a
piciorului şi are deci tendinţa de turtire a boltei transversale,
favorizând astfel instalarea piciorului plat.
Muşchii gambei posteriori - sunt flexori ai piciorului şi degetelor

– sunt opt muşchi dispuşi pe două planuri :
 muşchii planului superficial – sunt doi muşchi:
o muşchiul triceps sural:
 este alcătuit din muşchii gastrocnemieni (muşchii gemeni)
şi muşchiul solear;
 acţiune: în ansamblu este flexor plantar şi supinator-
adductor al piciorului; intervine în ridicarea corpului din
poziţia ghemuit în poziţia stând;
 dezvoltarea foarte puternică a muşchiului triceps sural
este caracteristică ortostatismului uman;
 împreună cu muşchii gluteul mare şi cvadricepsul
femural formează lanţul triplei extensii a membrului
inferior cu acţiune antigravitaţională şi cu importanţă
capitală în menţinerea poziţiei verticale şi în locomoţie;
 formează pulpa sau moletul, proeminenţa posterioară a
gambei, caracteristică omului;
 muşchii gastrocnemieni (muşchii gemeni):

o sunt izolaţi la origine în două capete, care
fuzionează caudal într-un singur corp
muscular, pentru a se insera pe calcaneu
printr-un tendon comun cu muşchiul solear:
tendonul calcanean al lui Ahile;
o este favorabil pentru acţiune de scurtă durată
şi randament maxim (are fibre lungi);
o tendonul calcanean al lui Ahile:
 este tendonul comun al muşchilor
gastrocnemian şi solear;
 este cel mai voluminos tendon al
corpului şi se inseră pe tuberozitatea
calcaneului;
 muşchiul solear:
o este un muşchi gros;

o este situat pe un plan mai profund muşchiului

gastrocnemian;
o faţa posterioară a muşchiului solear este
acoperită de muşchiul gastrocnemian, pe care
îl depăşeşte pe laturi şi în partea caudală;
o este un muşchi favorabil forţei, cu randament
economicos şi cu acţiune de durată (are fibre
scurte);
o muşchiul plantar:
 este un muşchi fusiform, foarte subţire, rudimentar;
 se prinde cranial pe condilul lateral al femurului.
 muşchii planului profund – sunt patru (4) muşchi:

o muşchiul tibial posterior:
 este situat profund între cei doi muşchi flexori;
 acţiune: este slab flexor plantar, dar puternic supinator şi
adductor al piciorului; slăbirea muşchiului contribuie la
formarea piciorului plat;
o muşchiul flexor lung al halucelui:
 este cel mai lateral dintre muşchii profunzi şi cel mai
puternic;
 este situat lateral de muşchiul tibial posterior şi este
acoperit de muşchiul solear;
 are rol important în mers şi în ortostatism;
 acţiune: este flexor al halucelui; asupra piciorului are
acţiune de flexiune plantară şi supinator-adductor; are rol
important în mers, dezlipind piciorul membrului inferior
de sprijin prin ridicarea pe vârfuri, împotriva greutăţii
corpului;
o muşchiul flexor lung al degetelor:
 este cel mai medial dintre muşchii profunzi;
 acţiune: este flexor plantar şi supinator-adductor; intervine
împreună cu ceilalţi flexori plantari în mers şi anume în
desprinderea piciorului şi în propulsie; are rol static
însemnat în susţinerea bolţii plantare; acţiunea sa de flexie
a degetelor este redusă;
o muşchiul popliteu:
 este un muşchi scurt, de formă triunghiulară;
 este situat în profunzimea fosei poplitee (regiunea
poplitee);
 se prinde cranial pe condilul lateral al femurului şi caudal
pe faţa posterioară a tibiei;

 acţiune: roteşte înăuntru gamba flectată.
3. Tehnica de execuţie a masajului membrului inferior
Poziţia pacientului: iniţial în decubit ventral, apoi în decubit dorsal.

o lateral faţă de regiunea de masat;
Forme de neteziri:
1. lungi, plecand de la calcai si imbracand soldul
2. lungi, alternative, mana dupa mana.
3. scurte transversale, alunecand cu palmele in lateral, simultan
4. scurte transversale, alunecand cu palmele in lateral, alternativ
5. presiuni cu ambele maini, din aproape in aproape, pentru stimularea
circulatiei limfatice si venoase, pe toata lungimea membrului inferior.
Sunt două neteziri principale, care trebuie repetate între manevre:

1). netezirea pe zona posterioară a membrului inferior:
o punem zonele palmare la nivelul cǎlcâiului, de o parte şi de alta a
tendonului lui Ahile;
o alunecăm simultan cu ambele mâini pe partea posterioarǎ a gambei
pânǎ la zona poplitee, unde toate manevrele se execută cu presiune
redusă;
o continuăm alunecarea pe coapsă până la plica fesieră;
o apoi o mână îmbracă şoldul, iar cealaltă coboară pe partea medială;
2). netezirea latero-medială:
o punem zonele palmare la nivelul maleolelor, de o parte şi de alta a
piciorului;
o alunecăm simultan cu ambele mâini pe părţile laterale şi mediale ale
gambei şi ale coapsei;
o mâna de pe partea medială, înainte de plica fesieră, îmbracă muşchii
fesieri şi se întâlneşte cu mâna de pe partea laterală la nivelul crestei
iliace.
Netezire secundă:
1). netezirea cu mână după mână:
o se execută succesiv, cu ambele mâini, într-un ritm variabil, având ca
efect accelerarea circulaţiei sangvine şi creşterea temperaturii locale
în profunzime;
o când o mână ajunge la limita cranială a zonei de prelucrat cealaltă
mână porneşte în acelaş sens de la limita caudală.

Frământatul:
pe trei linii
muschii mediali
muschii posteriori
muschii laterali
Frământatul sub formă de geluire/ Geluirea:

o este precedat şi apoi urmat de netezirile principale şi de netezirile
secundare;
o se execută printre grupele de muşchi, pe cele pe trei trasee de la
frământatul cu o mână, insistând asupra tendonului lui Ahile şi
calcaneului.
o
cu toate degetele pe musculatura membrului inferior si cu doua
degete asupra tendonuluii lui Ahile.
Fricţiunea:
cu toata palma sau cu podul palmelor asupra musculaturii si intre

degete asupra tendonului lui Ahile
o este precedată de netezirile principale şi de netezirile secundare;

o se execută pe aceleaşi trasee ca frământatul sub formă de geluire.
Baterea:
asupra musculaturii membrului inferior
o este precedată de cele două neteziri principale;

o se realizează numai pe muşchi, continuu, fără oprire între tipurile de
batere;
o se protejează zona poplitee: executăm baterea foarte uşor sau chiar o
evităm; în consecinţă putem prelucra gamba şi coapsa în acelaşi timp
pe rând cu toate tipurile de batere sau mai întâi gamba cu toate
tipurile de batere şi apoi coapsa;
o executăm succesiv baterea:
musculare (în nici un caz perpendicular pe fibră);
 cu pumnul uşor întredeschis;
 sub formă de ciupitură (doar pe muşchii fesieri).

Vibraţia:
cu ambele palme asupra musculaturii membrului inferior
o este precedată de netezirile principale;

o se execută pe aceleaşi trasee ca frământatul sub formă de geluire.
Mişcări pasive:
- flexia usoara a gambei pe coapsă: cateva miscari cu presiune progresiva

pentru elasticizarea musculaturii si mobilitatea articulatiei genunchiului;
- la masajul sportiv, miscari active de extensie a coapsei pe bazin
Acelasi masaj se executa si pe partea inferioara a membrului anterior, iar la

masajul sportiv se continua cu miscari active de flexie a coapsei pe bazin,
dupa care se trece la masajul piciorului.
MASAJUL PICIORULUI
Regiunea piciorului este delimitată:
- distal de degete şi proximal de articulaţia gleznei.
2. Anatomie:
2.1. Oasele piciorului – 26 oase:

 oasele tarsiene (tarsul) – 7 oase dispuse pe două rânduri:
 rândul proximal cu două oase suprapuse: talusul (deasupra) şi
calcaneul (dedesubt);
 rândul anterior cu cinci oase: navicularul, cuboidul şi trei
cuneiforme.
 oasele metatarsiene (metatarsul) – 5 oase metatarsiene:
 sunt numerotate de la I la V de la marginea medială la cea
laterală a piciorului;

 metatarsul este compus din: baza, corpul şi capul metatarsului

(dinpre gambă spre unghii);
 falangele (oasele degetelor) – cele 14 falange formează cele 5 degete:
 sunt numerotate de la I la V de la marginea medială la cea
laterală a piciorului;
 degetul I (degetul mare) se numeşte haluce şi are doar două
falange;
 celelalte degete au câte trei falange;
 degetul V se numeşte degetul mic;
 falangele sunt de trei tipuri:
 proximale - compuse din: bază (situată proximal), corp şi
cap;
 mijlocii - compuse din: bază (situată proximal), corp şi
cap;
 distale - compuse din: bază (situată proximal), corp şi
tuberozitate.
2.2. Muşchii piciorului:

 spre deosebire de mână unde toţi muşchii sunt aşezaţi exclusiv palmar, la
picior, pe lângă majoritatea muşchilor situaţi în zona plantară, mai există
şi doi muşchi situaţi în zona dorsală a piciorului: muşchiul extensor
scurt al degetelor şi muşchiul extensor scurt al halucelui;
 după forma lor muşchii din zona plantară sunt:
o alungiţi (cu excepţia flexorului scurt al degetelor şi pătratului
plantar, care au formă turtită);
o puţin voluminoşi (cu excepţia abductorului halucelui);
o orientaţi pe direcţia sagitală (cu excepţia adductorului halucelui);
 muşchii regiunii dorsale:
o muşchiul extensor scurt al degetelor:
 este un muşchi scurt şi turtit;
 se întinde radiar de la calcaneu la degete;
o muşchiul extensor scurt al halucelui:
 are aceeaşi inserţie ca extensorul scurt al degetelor şi
reprezintă de fapt un fascicul individualizat din acesta,
destinat degetului mare;
o acţiune: cei doi muşchi extensori ai regiunii dorsale fac extensia
primelor patru degete pe metatars.
 muşchii regiunii plantare sau muşchii plantei - se împart în trei grupe:
 grupul medial – cuprinde trei muşchi destinaţi halucelui:

o muşchiul abductor al halucelui:

 este cel mai medial şi mai superficial muşchi al grupului

medial şi cel mai lung şi cel mai puternic dintre toţi
muşchii zonei plantare;
 modelează la suprafaţă toată porţiunea medială a
piciorului;
o muşchiul flexor scurt al halucelui:
 este situat sub abductorul halucelui;
o muşchiul adductor al halucelui:
 este situat în regiunea mijlocie a zonei plantare, dar
tendonul trece în zona medială.
 grupul lateral – cuprinde doi muşchi destinaţi degetului mic, mai
slabi şi greu de separat între ei:
o muşchiul abductor al degetului mic:
 formează marginea laterală a piciorului;
o muşchiul flexorul scurt al degetului mic:
 este situat sub abductorul degetului mic.
 grupul mijlociu – muşchii sunt aşezaţi pe mai multe planuri:
o muşchiul flexor scurt al degetelor:
 formează planul superficial;
 este turtit şi are formă de patrulater;
 are raporturi strânse cu aponevroza plantară, aflată în
continuarea tendonului lui Ahile;
o muşchiul pătratul plantar şi cei patru muşchi lombricali –
formează cel de-al doilea plan al grupului mijlociu:
 muşchiul patratul planr:
o are formă patrulateră;
o este anexat tendonului flexorului lung al degetelor,
putând fi considerat ca un fascicul suplimentar al
acestuia;
 muşchii lombricali:
o sunt patru muşchi alungiţi;
o sunt situaţi între tendoanele muşchiului flexor lung
al degetelor;
o muşchii interosoşi - formează stratul osteomuscular al
piciorului (loja profundă):
 muşchii interosoşi plantari:
o sunt în număr de trei;
o iau naştere pe partea medială a metatarsienilor 3-5
şi se termină pe baza falangei proximale a degetului
corespunzător;
 muşchii interosoşi dorsali:
o sunt în număr de patru;

o mai puternici decât cei plantari;

o se inseră cu câte două fascicule pe doi metatarsieni
vecini, iar tendoanele subţiri se inseră pe prima
falangă proximală a degetelor 2-5.
3. Tehnica de execuţie a masajului piciorului
Poziţia pacientului: în decubit dorsal.

Poziţia terapeutului: în picioare sau stand pe taburet in dreptul
picoiorului pacientului.
Neteziri:
1. pe partile laterale ale piciorului, intre police sau in pensa dintre police si
celelalte degete, plecand de la degete pana cand imbracam calcaiul.
2. Netezirea cu partea dorsala a pumnului in partea plantara sau in planta.
3. cu degetele pe partea dorsala a piciorului printre metatarsiene de la baza
degetelor pana la glezna si gamba.
Frământatul:
longitudinal, pe partile laterale ale piciorului
transversal, pe sub degete.
Frământatul sub formă de geluire/Geluirea:

o cu doua degete pe partile laterale ale piciorului
o in trei-patru degete printre metatarsiene pe partea dorsala a piciorului
o cu degetele unite, longitudinal, pe partea plantara.
Fricţiunea:
cu articulatiile meta carpo falangiene profund in regiunea plantara
cu buricele degetelor sau degetele printre metatarsiene pe fata
dorsala a piciorului
cu degetele pe partile laterale ale piciorului
Avem o forma speciala de mobilizare a musculaturii si a articulatiilor
piciorului, prin mobilizari ale acestor structuri.
Baterea:
sub formă de nuiele

cu pumnul doar in bolta plantara
Vibraţia:
 pe traseele netezirilor.

Mişcări pasive:
- mobilizarea gleznei si ale articulatiilor metatarsiene şi tarsiene:
- la masajul sportiv si la masajul de recuperare sew fac si miscarile active ale
piciorului si ale gleznei.
Execuţia masajului degetelor de la picior
Netezirile, frământatul cu o mână, frământatul cu două mâini şi

frământatul în contratimp (în zig-zag) se execută între index şi police pe
următoarele trasee:
 centripet pe o linie longitudinală mediană a fiecărei zone plantare a
degetelor de la picior;
 centripet pe o linie longitudinală medială a halucelui;
 centripet pe o linie longitudinală laterală a degetului mic.

o este precedat de neteziri;
o se execută centripet între index şi police antero-posterior şi latero-
medial.
Mişcări după terminarea masajului degetelor de la picior:

Mişcări pasive:
- flexia şi extensia degetelor de la picior;
- mişcări de lateralitate ale degetelor de la picior (două câte două);
- circumducţia degetelor de la picior.
MASAJUL ABDOMENULUI
Regiunea abdominală este delimitată:

 superior: ultimele perechi de coaste,

 inferior: simfiza pubiana şi crestele iliace anterioare;
2. Anatomie:
2.1. Muşchii abdomenului:

 abdomenul este circumscris în cea mai mare parte de pereţi musculari;
 în funcţie de dispoziţia lor topografică, muşchii abdomenului se
grupează în 3 grupe de muşchi:
o muşchii regiunii anterolaterale abdomenului:
 muşchiul drept abdominal;
 muşchiul piramidal;
 muşchiul oblic extern al abdomenului;
 muşchiul oblic intern al abdomenului;
 muşchiul transvers abdominal;
 prin contracţie, aceşti muşchi cresc presiunea
intraabdominală, facilitând expiraţia forţată, voma,
micţiunea, defecaţia şi parturiţia (naşterea).
o muşchii regiunii superioare a abdomenului:
 muşchiul diafragm;
o muşchii regiunii posterioare a abdomenului (regiunii
lomboiliace):
 muşchiul pătratul lombar (pătratul lombelor);
 muşchiul psoas.
Muşchii regiunii anterolaterale:

o doi (2) muşchi situaţi anterior:
 Muşchiul drept abdominal:
 pereche;
 reprezintă o fâşie longitudinală întinsă de la pube la partea
anteroinferioară a toracelui, situată imediat lateral de linia
mediană;
 origine: pe marginea superioară a pubisului (pe simfiza
pubiană);
 inserţie: pe cartilajele coastelor 5,6,7 şi pe apendicele
xifoid al sternului;
 cei doi drepţi abdominali sunt separaţi unul de celalalt, pe
linia mediană, printr-un rafeu tendinos numit linia albă;
linia albă împreună cu inserţiile tendinoase (aponevrozele
oblicului extern, oblicului intern, transversului) formează
un puternic schelet fibros de tracţiune şi solidarizare a
muşchilor laterali cu muşchiul drept abdominal;
 muşchiul drept abdominal este muşchi expirator.

 Muşchiul piramidal:
 de formă piramidală;
 origine: baza piramidei pe pubis;
 inserţie: vârful piramidei pe linia albă.
o trei muşchi situaţi lateral:
 Muşchiul oblic extern al abdomenului:
 este cel mai superficial şi cel mai întins dintre muşchii
laterali ai abdomenului;
 origine: pe faţa externă a coastelor 5 - 12;
 inserţie: pe centura pelviană (pe jumătatea anterioară a
crestei iliace, pe pubis şi pe simfiza pubiană);
 fibrele sunt orientate caudal şi medial;
 este muşchi expirator.
 Muşchiul oblic intern al abdomenului:
 este un muşchi larg, situat sub precedentul;
 este acoperit anterolateral de oblicul extern;
 faţa profundă vine în raport cu transversul abdominal;
 origine: pe pelvisul posterior şi pe creasta iliacă;
 inserţie: pe coaste, pelvisul anterior şi linia albă;
 fibrele sunt orientate perpendicular faţă de cele ale
oblicului extern;
 Muşchiul transvers abdominal:
 este un muşchi lat, situat profund faţă de oblicul intern,
fiind acoperit superficial de acesta;
 este compus dintr-o parte musculară şi două părţi
aponevrotice (anterioară şi posterioară);
 participă la acţiunea de totalitate asupra conţinutului
abdominal, trage coastele spre linia mediană, strânge
toracele ca un brâu, fiind cel mai important muşchi al
presei abdominale;
 origine: pe ultimele 6 cartilaje costale şi pe creasta iliacă;
 inserţie: pe coaste, pelvisul anterior şi linia albă;
 fibrele sunt orientate orizontal (transversal);
Muşchii regiunii superioare a abdomenului:

o muşchiul diafragm:
 este o structură musculoaponevrotică boltită (în formă de
cupolă), care desparte cavitatea toracică de cavitatea
abdominală;

 faţa cranială este convexă şi formează baza cavităţii toracice;

 faţa caudală este concavă şi formează plafonul cavităţii
abdominale;
 este principalul muşchi inspirator, prin contracţia sa mărind
cele trei diametre ale toracelui: longitudinal, transversal şi
antero-posterior.
Muşchii regiunii posterioare a abdomenului (regiunii lomboiliace):

o muşchiul pătratul lombar (pătratul lombelor):
 are formă patrulateră;
 este situat pe părţile laterale ale coloanei vertebrale lombare,
închizând spaţiul dintre a 12ª pereche de coaste şi crestele iliace;
 vine în raport posterior cu muşchii spinali, iar anterior cu
muşchiul iliopsoas, rinichii, colonul ascendent, respectiv
descendent şi cu peritoneul;
 origine: pe crestele iliace;
 inserţie: pe a 12ª pereche de coaste.
o muşchiul psoas:
 se uneşte cu muşchiul iliac şi formează muşchiul iliopsoas;
 origine: pe corpurile vertebrelor toracale;
 inserţie: pe trohanterul mic.
3. Tehnica de execuţie a masajului abdomenului
Poziţia pacientului: în decubit dorsal, pentru o mai buna relaxare a

musculaturii abdominale se pot pune sub genunchi rulouri sau o perna.
Poziţia terapeutului: in dreptul abdomenului, cu fata spre pacient sau in
lateral la anumite manevre
Precautii: Se execută masajul abdomenului la minim doua ore dupa ultima
masa si se recomanda golirea vezicii urinare inainte.
1. Netezirea:
I. neteziri circulare cu ambele mâini pe abdomen:

o mainile sunt intotdeauna in opozitie (mâna dreaptă la ora 12, stanga la 6)
o miscarea circulara se executa in sensul miscarii de evacuare intestinala (a
acelor de ceasornic)
o cand palma stanga se incruciseaza cu antebratul drept, palma trece peste
antebrat
o indicatie: la inceput netezirea se poate initia cu o singura mana
II. netezirea circulară pentru stimularea intestimului subtire

deasupra ombilicului:
 terapeutul:
o se executa extinzand mana deasupra ombilicului ca un evantai care
descrie un arcc de cerc, degetele se strang in pumn si trec pe deasupra
ombilicului pe o linie orizontala dupa care se extind din nou si miscarea
se repeta.
III. drenajul ganglionilor abdominali

se fac presiuni usoare si eliberari in ritm lent sub forma tamponului de
sugativa plecand din foasa iliaca dreapta spre flancul drept spre epigastru, fossa
iliaca stanga si flancul stang.
IV netezirea romb abdominala

se pleaca cu degetele stranse in pumn de la simfiza pubiana, se face
o netezire piepten pana in plexul solar sau pana in epigastru, in epigastru
ndegetele se extind, apoi cu fiecare palma alunecam in lateral pe sub coaste,
pana pe flancuri (degetele inainte) apoi tragem prin fosele iliace pana la simfiza
pubiana cand degetele se strang din nou in pumn si se repeta de mai multe ori.
2. Frământatul cu o mână/doua maini/contratimp:

o se efectuează frământatul pe musculatura flancurilor si pe tesutul adipos
de la creasta iliaca pana pe coaste; la cei cu musculatura bine definita se
poate framanta pe trei linii, dreptii abdominali, oblicii abdominali si linia
flancurilor.
forme speciale de framantat pentru abdomen:

a) daca exista tesut adipos in exces si semne de celulita putem
efectua framantat asupra tesutului adipos cu palma de la o mana pe palma de la
cealalta mana care sta fixa (seamana cu o manevra de frictiune)
b) se prinde tesutul adipos intre degete, in cuta longitudinala si se
executa o miscare de frecare (ca la spalatul manual al rufelor)
frământatul sub forma de geluire

o pe traseul colonului, plecand din fosa iliaca dreapta pe colonul ascendent,
transvers si descendent; se ,ai pot face geluiri la insertia muschiulor
abdominali pe crestele iliace anteruioare si pe coaste.
3. Fricţiunea:
pe aceleasi trasee ca si geluirea
o Avem si o frictiune speciala pentru abdomen care mobilizeaza tesutul
adipos si stimuleaza viscerele abdominale, inclusiv tranzitul intestinal
o se tine mana sub forma de caus si se frictioneaza tesutul abdominal,

executand miscari circulare de mobilizare cu toate fetele laterale ale

palmei, cubitala, podul palmei, radiala si degete
4. Manevra speciala lapentru masarea ficatului si drenajul bilei

se poate face si odata cu framantatul sau dupa frictiune
Masarea ficatului si drenajul bilei: se plaseaza o palma sub pacient, in

hipocondru drept si celalata palma pe abdomen tot in hipocondru drept (loja
hepatica) si se face un masaj bland executand o presiune mai intai in podiul
palmei apoi in mijlocul palmei si apoi spre degete (manevra tampon de sugativa
bimanuala).
Manevra poate fi combinata cu vibratia asupra ficatului
5. Baterea:
 caus;
 baterea sub forma de ciupituri asupra tesutului adipos abdominal
 la cei cu musculatura tonica se pot face si bateri in forma de
nuiele in lungul fibrei musculare.
 o forma speciala este cea sub forma de plesnitura cu toata plama
urmata de o alunecare spre ombilic, in raze de soare in njurul
abdomenului, centripet spre ombilic.
 nota: abdomenul poate fi usor incordat
5. Vibraţia:
se poate executa cu ambele maini asupra masei abdominale pe trei linii
sau se poate face pe traseul netezirii romb al abdomenului.
Kinetoterapia abdominala (de schimbat la fiecare in parte inainte)
Se pot face mobilizari pasive usoare asupra viscerelor abdominale:

miscarea 1: poziţionăm mâna dreaptă in fosa iliacă stângă a pacientului şi
mâna stângă in flancul dreapt, mana dreapta trage, iar mana stanga impinge,
traverseaza linia alba si ajung in locurile opuse fiecare; se repeta de 2, 3 ori
- cu ambele mâini poziţionate cu de aceeasi parte mâna dreaptă in fosa iliacă

dreapta a pacientului şi mâna stângă in hipocondru stang, se impinge si se
mobilizeaza masa intestinală pana lka centru (linia alba), se basculeaza usor
mainile pana sajung de parttea opusa si apoi se face miscarea inversa prin
treagere de 2. 3 ori
- kinetoterapia activa a abdomenului se fac miscari alternative de ridicare a unui

membru inferior, miscari de pedalare, forfecare verticala, orizontala, etc.
MASAJUL TORACELUI ANTERIOR

(BUSTUL)
 superior linia umerilor

 inferior ultimele coaste
2. Anatomie:
2.1. Oasele toracelui anterior:

 stern:
 os lat nepereche;
 situat în partea anteromediană a toracelui;
 compus din:
 manubriul sternal (manubriul sternului = capătul
cranial);
 corp;
 apendice xifoid (proces xifoidian = capătul caudal, este
cartilaginos);
 două clavicule:
 os lung, pereche, de forma literei S;
 situat la limita dintre torace şi gât;
 este orientat transversal, fiind cuprins între manubriul
sternului şi acromion;
 constituie partea anterioară a centurii scapulare, care realizează
legatura dintre oasele membrului liber şi toracele osos.
 coaste - 12 perechi:
 coaste adevărate:
 7 perechi;
 se articulează direct cu sternul prin cartilaje costale
proprii;
 coaste false:

 3 perechi;
 se articulează indirect cu sternul prin intermediul
cartilajului coastei a 7a;
 coaste flotante:
 2 perechi;
 nu se articulează cu sternul.
2.2. Muşchii toracelui anterior:

 muşchii regiunii anterolaterale a toracelui sunt reprezentaţi prin două
categorii de muşchi:
o Muşchii extrinseci = muşchii comuni toracelui şi membrelor
superioare:
 sunt muşchii care leagă toracele de centura scapulară şi de
membrul superior:
 situaţi pe peretele anterior al toracelui:
o pectoralul mare, pectoralul mic şi
subclavicularul;
 situat pe peretele lateral al toracelui: dinţatul
anterior;
o Muşchii intrinseci = muşchii proprii ai toracelui:
 sunt muşchii situaţi în planul scheletului costal al toracelui,
pe care se inseră;
 sunt muşchii care iau parte la constituirea peretelui toracic,
mobilizând coastele pentru a mări sau micşora capacitatea
cavităţii toracice.
2.2.1. Muşchii extrinseci = muşchii comuni toracelui şi membrelor

superioare:
o muşchiul marele pectoral (pectoral mare):
 este un muşchi pereche;
 faţa anterioară este acoperită la femei de glanda mamară;
 faţa posterioară acoperă sternul, coastele şi spaţiile intercostale;
 lateral se depărtează de peretele toracic, formând cu muşchiul
pectoralul mic (care se află posterior lui) peretele anterior al
axilei;
 marginea cranialo-laterală vine în raport cu muşchiul deltoid.
 trei fascicule musculare de origine:
 fasciculul superior sau clavicular;
 fasciculul mijlociu sau sternocostal;
 fasciculul abdominal;
 un fascicul muscular de inserţie: pe humerus;
o muşchiul pectoral mic (micul pectoral):

 este un muşchi toraco-scapular, pereche;

 origine: pe procesul coracoid al scapulei;
 inserţie pe coastele 2, 4 şi 5;
o Muşchiul subclavicular:
 se întinde de la prima coastă la claviculă;
 origine: pe faţa inferioară a claviculei;
 inserţie: pe prima coastă;
o Muşchiul dinţat anterior (marele dinţat):
 este situat cu faţa profundă pe coaste şi pe spaţiile intercostale;
 origine: primele zece coaste;
 inserţie: marginea medială (vertebrală) a scapulei.
2.2.2. Muşchii intrinseci = muşchii proprii ai toracelui:

o Muşchii intercostali – în fiecare spaţiu intercostal sunt câte doi
muşchi intercostali (unul intern şi unul extern), care umplu acest
spaţiu, unind două câte două coaste între ele:
o formează planul extern;
o sunt muşchi ridicători ai coastelor, deci sunt muşchi
inspiratori;
o formează planul mijlociu;
o sunt muşchi coborâtori ai coastelor, deci sunt
muşchi expiratori.
o Muşchii intercostali intimi, muşchii subcostali şi muşchiul
transvers al toracelui (triunghiularul sternului):
 formează planul profund;
 sunt muşchi rudimentari cu funcţie respiratorie redusă.
Muşchiul diafragm:
 este o structură musculoaponevrotică boltită (în formă de cupolă), care
desparte cavitatea toracică de cavitatea abdominală;
 faţa cranială este convexă şi formează baza cavităţii toracice;
 faţa caudală este concavă şi formează plafonul cavităţii abdominale;
 este principalul muşchi inspirator, prin contracţia sa mărind cele trei
diametre ale toracelui: longitudinal, transversal şi antero-posterior.
Muşchiul deltoid:


3. Tehnica de execuţia a masajului toracelui anterior
Poziţia pacientului: în decubit dorsal.

o pentru dreptaci lateral stânga faţă de masa de masaj (de pacient);
o şoldul drept al terapeutului în dreptul rebordului costal al pacientului;
o membrul inferior stâng al terapeutului puţin fandat înainte.
Terapeutul se asigură că mâinile sale sunt mai calde decât zona de
prelucrat şi unge cu ulei de masaj zona.
Netezirea:
lunga parasternala:
o de o parte şi de alta a sternului de la capatul sternului spre manubriu,
apoi in lateral si se imbraca umerii
netezirea latero-laterală:
pe partile laterale si apoi pe muschii subclaviculari pana la stern
netezirea cu două degete pe stern;
netezirea intercostală
netezirea subclaviculară:
Frământatul:
Frământatul cu o mână/cu doua maini/contratimp:
o in special musculatura pectorala si cea laterala, micul si marele dintat,
micul si marele romboid,
La femei se protejeaza sanul si prelucram in mod deosebit marele pectoral
care este si sustinator al sanului.

o cu doua degete pe stern
o cu toate degetele printre coaste
o pe sub clavicule cu doua degete
o cu toate degetele printre fibrele muschilor pectorali

 cu două-patru degete printre fibrele muşchilor pectorali.
Fricţiunea:
o pe aceleasi trase
o se poate stimula sau din contra, detensiona muschiul marele pectoral,
micul si marele rotund si , eventual, deltoidul
Baterea:
 sub formă de căuş; si de nuiele pe muschii pectorali
 la barbati cu muschii pectorali definiti se face si baterea cu
pumnul
o la paciente executăm doar baterea sub formă de nuiele pe muşchiul
marele pectoral.
Vibraţia:
o se execută pe aceleaşi masa musculara pe stern si printre coaste
o pentru a ajuta drenajul limfatic se poate executa si subclavicular.
kinetoterapia
pasive –
- apăsări uşoare pe stern si presiuni asupra coastelor pentru mobilitatea
cutiei toracice
- activa: exercitii de respiratie.
MASAJUL MEMBRELOR SUPERIOARE

 proximal: articulaţia umărului
 distal: mana
2. Anatomie:
2.1. Oasele membrelor superioare:

Osul braţului - humerus:

 os lung, pereche;
Oasele antebraţului - sunt două oase paralele unite prin epifizele lor şi separate
la nivelul diafizelor prin spaţiul interosos (similar ca la gambă):
 radius:
o os lung, pereche, situat în partea laterală a antebraţului, în
prelungirea policelui;
o precumpăneşte în formarea articulaţiei radiocarpiene;
 cubitus (ulna):
o os lung, pereche, situat în partea medială a antebraţului în
prelungirea degetului mic;
o precumpăneşte în formarea articulaţiei cotului.
2.1. Muşchii membrelor superioare:
Muşchii membrelor superioare se împart, după aşezarea topografică, în trei

grupe:
 muşchii umărului;
 muşchii braţului;
 muşchii antebraţului.
Muşchii umărului:
 formează o masă musculară, care realizează relieful umărului şi acoperă
articulaţia scapulo-humerală;
 sunt şase muşchi dispuşi sub forma unui con cu baza la torace şi vârful la
humerus:
o Muşchiul deltoid:
 este cel mai superficial şi mai voluminos dintre muşchii
umărului;
 are formă triunghiulară;
 înveleşte articulaţia scapulo-humerală;
 origine: fasciculul anterior pe claviculă, fasciculul mijlociu
pe acromion, fasciculul posterior pe spina scapulei;
 inserţie: pe humerus (sub inserţia muşchiului marele
pectoral).
o Muşchiul supraspinos:
 este situat cranial spinei scapulare;
 este acoperit de muşchiul trapez;
 origine: fosa supraspinoasă de pe faţa posterioară a scapulei;
 inserţie: pe humerus (sub inserţia muşchiului marele
pectoral.

o Muşchiul infraspinos:
 este situat caudal spinei scapulare;
 este acoperit de muşchiul trapez;
 origine: fosa infraspinoasă de pe faţa posterioară a scapulei;
 inserţie: pe humerus.
o Muşchiul rotund mic:
 este situat între muşchii deltoid, infraspinos, marele dorsal şi
rotund mare;
 este acoperit de muşchiul deltoid;
 origine: pe marginea laterală a scapulei;
o Muşchiul rotund mare:
 este situat între muşchii rotund mic şi marele dorsal;
 origine: pe marginea laterală a scapulei, sub muşchiul rotund
mic;
o Muşchiul subscapular:
 este de formă triunghiulară;
 faţa posterioară acoperă fosa subscapulară;
 faţa anterioară se aplică parţial pe torace, iar în rest se
desprinde de acesta şi ia parte la formarea peretelui posterior
al axilei;
 origine: pe fosa subscapulară de pe faţa anterioară a
omoplatului;
 rezumatul acţiunilor muşchilor umărului:

o muşchii deltoid şi supraspinos sunt abductori;
o muşchii infraspinos şi rotund mic sunt rotatori în afară;
o muşchii rotund mare şi subscapular sunt adductori şi rotatori
înăuntru.
Muşchii braţului - după aşezarea topografică se împart în:

 muşchii regiunii anterioare a braţului;
 muşchiul regiunii posterioare a braţului.
Muşchii regiunii anterioare a braţului:

 sunt flexori ai antebreţului pe braţ;
 sunt dispuşi pe două planuri:
o planul superficial : muşchiul biceps brahial;
o planul profund : muşchii coracobrahial şi brahial;
 Muşchiul biceps brahial:

o este un muşchi lung, fusiform;

o origine: 1. pe procesul coracoid (capătul scurt) al
scapulei şi 2. pe tuberculul subglenoidian al
scapulei (capătul lung);
o inserţie: pe tuberozitatea (extremitatea proximală) a
osului radius;
 Muşchiul coracobrahial:
o este situat medial faţă de capătul scurt al
muşchiului biceps brahial;
o este situat în bună parte în axilă;
o origine: pe procesul coracoid al scapulei;
o insertie: pe humerus;
 Muşchiul brahial:
o este un muşchi lăţit, situat pe partea anterioară şi
distală a braţului, înapoia muşchiului biceps
brahial;
o origine: pe humerus;
o inserţie: pe cubitus (ulnă);
o acţiune : este cel mai puternic flexor al antebraţului
pe braţ, şi un tensor al capsulei articulaţiei cotului.
Muşchiul regiunii posterioare a braţului:

 este extensor al antebreţului pe braţ:
o Muşchiul triceps brahial:
 este un muşchi voluminos;
 origine: 1. pe tuberculul subglenoidian al scapulei
(capătul lung), 2. şi 3. pe faţa posterioară a humerusului,
de o parte şi de alta a şanţului de torsiune (proximal
capătul lateral şi distal capătul medial);
 inserţie: pe osul radius.
Muşchii antebraţului - după aşezarea topografică se împart în:

 muşchii regiunii anterioare a antebraţului;
 muşchiul regiunii posterioare a antebraţului;
 muşchiul regiunii laterale a antebraţului.
Muşchii regiunii anterioare a antebraţului - cuprinde 8 muşchi, dispuşi în

4 planuri:
o primul plan:
 Muşchiul rotund pronator:
 origine: pe humerus;
 inserţie: pe radius;

 Muşchiul flexor radial al carpului (palmarul mare):

 origine: pe epicondilul medial al humerusului;
 inserţie: pe baza metacarpianului al doilea;
 Muşchiul palmar lung (palmarul mic):
 inserţie: pe aponevroza palmară;
 Muşchiul flexor ulnar al carpului (muşchiul cubital
anterior):
 inserţie: pe osul pisiform;
o planul al doilea:
 Muşchiul flexor superficial al degetelor:
 origine: pe humerus şi ulnă;
 inserţie: pe falanga mijlocie a degetelor II, III, IV şi V;
o planul al treilea:
 Muşchiul flexor profund al degetelor:
 origine: pe cubitus;
 inserţie: pe baza falangei distale a degetelor II, III, IV şi
V;
 acţiune: este flexor al falangelor distale şi mijlocii, al
mâinii pe antebraţ şi adductor al mâinii;
 Muşchiul flexor lung al policelui:
 origine: pe faţa anterioară a radiusului;
 inserţie: pe baza falangei distale a policelui;
 acţiune: flectează falanga distală a policelui pe cea
proximală, policele pe metacarpian şi mâna pe antebraţ,
determinând şi o uşoară abducţie a acesteia;
o planul al patrulea:
 Muşchiul pătrat pronator:
 origine: pe faţa anterioară distală a ulnei;
 inserţie: pe faţa anterioară distală a radiusului;
 acţiune: este pronator al mâinii şi antebraţului;
Muşchii regiunii posterioare a antebraţului - cuprinde 8 muşchi, dispuşi în

2 planuri:
o planul superficial:
 Muşchiul extensor al degetelor:
 acţiune: extensor al falangelor distale pe cele mijlocii, ale
acestora pe cele proximale, a falangelor proximale pe
metacarp şi a mâinii pe antebrat, adductor al mâinii şi
abductor al degetelor;
 Muşchiul extensor al degetului mic:

 este situat medial faţă de muşchiul extensor al degetelor şi

fuzionat adesea cu acesta;
 origine: pe epicondilul lateral al humerusului;
 inserţie: pe falanga mijlocie şi distală a degetului mic;
 acţiune: extensor al degetului mic;
 Muşchiul extensor ulnar al carpului (cubitalul posterior):
 este situat medial faţă de muşchiul extensor al degetului
mic;
 acţiune: extensor şi adductor al mâinii;
 Muşchiul anconeu:
 este situat în regiunea cotului;
 este un muşchi mic, de formă triunghiulară, care din punct
de vedere anatomic şi fiziologic poate fi considerat ca o
porţiune a muşchiului triceps brahial;
 acţiune: extensor al antebraţului;
o planul profund – sunt patru muşchi care formează la origine o masă

musculară comună, nedivizată, care apoi se împarte în cei patru
muşchi:
 Muşchiul abductor lung al policelui:
 origine: pe radius şi ulnă;
 inserţie: pe falanga proximală a policelui;
 acţiune: abductor al policelui şi al mâinii;
 Muşchiul extensor scurt al policelui:
 este situat medial faţă de muşchiul abductor lung al
policelui;
 inserţie: pe falanga distală a policelui;
 acţiune: extensor şi abductor al policelui;
 Muşchiul extensor lung al policelui:
 este situat medial faţă de muşchiul extensor scurt al
policelui;
 inserţie: pe falanga distală a policelui;
 Muşchiul extensor al indexului (degetul II):

 acţiune: extensor al indexului şi ajută la extensia mâinii;
Muşchii regiunii laterale a antebraţului - cuprinde 4 muşchi, dispuşi în

2 planuri:
o planul superficial:
 Muşchiul brahioradial:
 este cel mai superficial şi cel mai puternic muşchi al
grupului lateral;

 origine: pe marginea laterală a humerusului;

 inserţie: pe baza procesului stiloid al radiusului;
 acţiune: puternic flexor al antebraţului pe braţ, devine
supinator numai când antebraţul este în pronaţie forţată şi
pronator când antebraţul este în supinaţie completă;
 Muşchiul lung extensor radial al carpului:
 origine: pe marginea laterală a humerusului;
 inserţie: pe baza celui de-al doilea metacarpian;
 acţiune: extensor şi abductor al mâinii, flectează
antebraţul pe braţ şi contribuie la supinaţie;
 Muşchiul scurt extensor radial al carpului:
 origine: pe epicondilul humeral lateral;
 inserţie: pe baza celui de-al treilea metacarpian;
 acţiune: extensor şi abductor al mâinii;
o planul profund:
 Muşchiul supinator:
 este un muşchi scurt şi gros, situat profund faţă de
muşchii precedenţi;
 origine: pe suprafaţa rugoasă de sub incizura radială a
ulnei;
 inserţie: pe faţa laterală a radiusului;
 acţiune: este cel mai puternic supinator al antebraţului şi
al mâinii.
3. Tehnica de execuţia a masajului membrului superior
Poziţia pacientului: în decubit dorsal sau în şezut la marginea mesei de

masaj sau pe un taburet.
Poziţia terapeutului: în ortostatism sau aşezat pe un taburet în lateral faţă
de pacient.
Terapeutul se asigură că mâinile sale sunt mai calde decât zona de
prelucrat şi unge cu ulei de masaj zona.
Netezirea:
Se pot executa aproximativ ca la membrul inferior sau se pot face in pensa
police index pe musculatura flexoare si apoi pe cea extensoare, plecand de la
articulatia pumnului pana la umar.
Frământatul:
Frământatul cu o mână/cu doua maini/contratimp:

o se framanta intai musculatura flexoare si apoi cea extensoare

pe cele doua grupe musculare cu toate degetele sau printre liniile
intermusculare cu doua degete.
Fricţiunea:
o se execută pe aceleaşi două trasee ca frământatul sub formă de
geluire.
o
o Manevre speciale pentru membre
1 Mǎngăluirea (rulatul):
o se prinde masa musculara intre cele doua palme si se
mobiulizeaza muschii prin rulare prin miscari in sens invers ale
palmelor.
2. Cernutul
se prinde masa musculara intrre cele doua palme asezate paralel si
se executa o miscare de cernere asupra musculaturii astfel incat
musculatura sa intre intr-un balans cadentat
Aceste 2 manevre le copiem si la membrul inferior !!!!!!!
Baterea:
 succesiv căuş, pumn, nuiele
 daca avem tesut adipos pe musculatura bratelor putem face si
ciupituri
Vibraţia:
o se execută cu ambele palme pe musculatura flexoare , respectiv
extensoare.
Kinetoterapia membrului superior:

Mişcări pasive si active din articulatia pumnului cotului si a umarului

MASAJUL MÂINII
Regiunea mâinii este delimitată:

 proximal: articulaţia pumnului si antebratul
 distal: falangele degetelor
2. Anatomie:
2.1. Oasele mâinii: 27 oase dispuse în 3 grupe:
 carpiene (carpul) – 8 oase dispuse pe 2 rânduri:

 rândul proximal cu 4 oase, începând de la police în direcţia
degetului mic: scafoidul, semilunarul, piramidalul şi
pisiformul;
 rândul distal cu 4 oase, începând de la police în direcţia
degetului mic: trapezul, trapezoidul, osul capitat (capitatul) şi
osul cu cârlig;
 metacarpiene (metacarpul) – 5 oase metacarpiene:
 constituie scheletul palmei şi partea dorsală a mâinii;
 fiecare os metacarpian este compus din: bază (situată proximal),
corp şi cap;
 falange (oasele degetelor): 14 falange:
 formează cele 5 degete:
 police (degetul mare) compus doar din două (2) falange;
 indexul (indice, arătător), mijlociul (mediu), inelar, mic
compuse din câte trei (3) falange;
 falangele sunt:
 proximale - compuse din: bază (situată proximal), corp
şi cap;
 mijlocii - compuse din: bază (situată proximal), corp şi
cap;
 distale - compuse din: bază (situată proximal), corp şi
tuberozitate.

2.2. Muşchii mâinii:

 sunt muşchi doar în zona palmară şi în spaţiile interosoase, zona dorsală
conţinând doar tendoanale muşchilor extensori ai piciorului şi degetelor;
 cei 19 muşchi ai mâinii sunt grupaţi în 3 regiuni:
o muşchii eminenţei tenare;
o muşchii eminenţei hipotenare;
o muşchii regiunii palmare mijlocii.
 muşchii eminenţei tenare (regiunea laterală) - cuprinde 4 muşchi dispuşi

pe 3 planuri, muşchi ce deservesc degetul mare (policele):
o planul întâi:
 Muşchiul scurt abductor al policelui:
 origine: pe tuberculul scafoid;
 inserţie: pe baza falangei proximale a policelui;
o planul al doilea:
 Muşchiul opozant al policelui:
 origine: pe tuberculul scafoid;
 inserţie: pe primul metacarpian;
 Muşchiul scurt flexor al policelui:
 origine: pe tuberculul trapezului, pe primul
metacarpian, pe trapezoid;
 inserţie: pe baza falangei proximale a policelui;
 Muşchiul adductor al policelui:
 origine: pe tuberculul trapezului, pe primul
metacarpian, pe trapezoid;
 inserţie: pe faţa medială a falangei proximale a
policelui.
 muşchii eminenţei hipotenare (regiunea medială) - cuprinde 4 muşchi

dispuşi pe 3 planuri, muşchi ce deservesc degetul mic:
o planul întâi:
 Muşchiul palmar scurt:
 origine: pe aponevroza palmară;
 inserţie: pe pielea marginii mediale a mâinii;
o planul al doilea:
 Muşchiul flexor scurt al degetului mic:
 origine: pe osul cu cârlig;
 inserţie: pe tendonul muşchiului abductor al degetului
mic;
 Muşchiul abductor al degetului mic:
 origine: pe osul pisiform;

 inserţie: pe baza falangei proximale a degetului mic;

 Muşchiul opozant al degetului mic:
 origine: pe osul cu cârlig;
 inserţie: pe marginea medială a metacarpianului cinci.
 muşchii regiunii palmare mijlocii (regiunea mediană dintre cele două

eminenţe) – sunt acoperiţi de aponevroza palmară:
 Muşchii lombricali:
 sunt patru muşchi anexaţi tendoanelor muşchiului flexor
profund al degetelor;
 sunt numerotaţi de la police spre degetul mic;
 acţiune: flexia falangelor proximale şi extensia falangelor
mijlocii şi distale.
 Muşchii interososi – completează spaţiile dintre metacarpiene:
 Muşchii interososi palmari – apropie degetele de axul
mâinii;
 Muşchii interososi dorsali – îndepărtează degetele de
axul mâinii.
3. Tehnica de execuţie a masajului mâinii
Poziţia pacientului: în decubit dorsal sau şezând.

Poziţia terapeutului: şezând.
Înainte de masajul propriu-zis al mâinii se executa si un masaj de incalzire
a musculaturii si a tendoanelor antebratului.
Netezirea:
1). netezirea cu degetele printre extensorii palmelor si ai degetelor pe
partea dorsală a mâinii:
2). netezirea eminenţei tenare:
 cu pensa police index
 3). netezirea pe eminenţa hipotenară:
 cu pensa police index
4). netezirea cu degetele in palma printre cele doua eminenţe:
5). netezirea pieptene cu partea dorsala a pumnului strans in
aponevroza palmară:
Frământatul:
 Se framanta muschii eminenţei tenare, eminenţei

hipotenare – prelucrăm centripet muşchii eminenţei

hipotenare (din proximitatea marginii mediale a zonei
palmare);
 musculatura de la baza de getelor plecand de la degetul
mic spre degetul aratator;
 si musculatura dintre police şi index
Daca este nevoie se pot executa manevre de framantat si asupra musculaturiid e

getelor doar pe fat palmara iar la degetul mic si la police si pe fata lateral
externa.

o printre tendoanele extensorilor, pe fata dorsala, in palma, printre
tendoanele flexorilor, pe muschii eminenţei tenare si eminenţei
hipotenare La nevoie se poate face geluire si asupra degetelor
prinzand degetul pacientului intre policele si indexul de la aceewasi
mana a terapeutului.
Fricţiunea:
o pe aceleasi trasee;
 In aponevroza palmara se poate face o frictiune cu
articulatiile interfalangiene, (nodurile degetelor) sau cu
articulatiile meta-carpo-falangiene (pumnul inchis)
 centripet cu falangele distale pe muchia laterală a mâinii;
 centripet cu falangele distale pe muchia medială a mâinii;
 centripet cu falangele distale pe linia mediană a zonei
palmare (printre cele două eminenţe).
 centripet cu articulaţia interfalangiană pe linia mediană a
zonei palmare (printre cele două eminenţe).
Baterea:
o cu pumnul pe aponevroza palmara ;
 sub formă de nuiele pe eminenţa tenară şi pe eminenţa
hipotenară;
 se pot face si ciupituri usoare pe eminenţa tenară şi pe
eminenţa hipotenară;
Vibraţia:
pe traseele geluirii si ale frictiunii
Kinetoterapia mâinii:
Mişcări pasive asupra articulatiei pumnului si a degetelor si o

- mobilizare pasiva asupra articulatiilor carpiene si metacarpiene. Aceasta se

realizeaza intre podul palmelor si degetele terapeutului
SUNTEM AICI IN ACEASTA CARTE
MASAJUL REGIUNII CERVICALE

 cranial: de linia nucală (care uneşte gâtul cu capul);

 caudal: de zona inferioara a omoplatilor
2. Anatomie:
2.1. Oasele regiunii cervicale:
Coloana vertebrală
 coloana vertebrală cervicală:
 7 vertebre cervicale (C1-C7);
 vertebre adevărate, oase mobile şi independente;
 C1 se numeşte atlas şi se articulează cu osul occipital;
 C2 se numeşte axis, are forma unui spin (ax sau dinte) care se
articulează cu atlasul şi în jurul căruia atlasul se poate roti, astfel
încât rezultă mobilitatea capului;
 C7, ultima vertebra cervicală, este mai proeminentă şi se simte la
palpare, deoarece între C7 şi T1 se află un pachet vasculo-nervos
important pe care vertebra C7 îl protejează;
 coloana vertebrală toracală (dorsală):
 12 vertebre toracale (dorsale) (T1-T12 sau D1-D12);
Coastele – 12 perechi :
 adevărate – 7 perechi – se articulează direct cu sternul prin cartilaje
costale proprii;
 false – 3 perechi – se articulează indirect cu sternul prin intermediul
cartilajului coastei a şaptea;

 flotante – 2 perechi – nu se articuleaza cu sternul.
Omoplatul (scapula):
 os lat, pereche, de formă triunghiulară;
 este situat pe partea posterioară a toracelui, între primul spaţiu
intercostal şi coasta a opta;
 este aplicat pe torace, pe care-l depăşeşte însă lateral, luând astfel parte
la formarea umărului şi la delimitarea axilei.
2.2. Muşchii regiunii cervicale:
Muşchiul splenius:
 este un muşchi subţire şi lat;
 este situat înaintea muşchilor trapez, romboid şi dinţat postero-superior;
 origine: pe procesele spinoase ale vertebrelor C7, T1 – T5;
 inserţie: muşchiul spleniusul capului pe occipital şi mastoidă, iar
muşchiul spleniusul gâtului pe procesele transversale ale atlasului (C1)
şi axisului (C2).
Muşchiul trapez:
 este de formă triunghiulară, cu baza pe coloana vertebrală;
 împreună cu cel de parte opusă ocupă regiunea cefei şi partea superioară a
spatelui;
 origine: pe aponevrozele spinoase ale vertebrelor cervicale şi toracale;
 inserţie: pe claviculă, acromion şi spina scapulei.
Muşchiul latissim (dorsal mare (latissimus dorsi) sau marele dorsal):

 este cel mai lat muşchi al corpului;
 este situat în partea posteroinferioară a trunchiului;
 origine: pe procesele spinoase ale ultimelor şase vertebre toracale, ale
vertebrelor lombare şi creasta sacrală mediană;
Muşchiul ridicător al scapulei (omoplatului):

 origine: pe procesele transverse ale vertebrelor cervicale;
 inserţie: pe unghiul cranial al scapulei (omoplatului).
Muşchiul supraspinos:
 este situat cranial spinei scapulare;


 origine: fosa supraspinoasă de pe faţa posterioară a scapulei;
 inserţie: pe humerus (sub inserţia muşchiului marele pectoral.
Muşchiul infraspinos:
 este situat caudal spinei scapulare;
 origine: fosa infraspinoasă de pe faţa posterioară a scapulei;
Muşchiul rotund mic:

 este situat între muşchii deltoid, infraspinos, marele dorsal şi rotund mare;
 este acoperit de muşchiul deltoid;
 origine: pe marginea laterală a scapulei;
Muşchiul rotund mare:

 este situat între muşchii rotund mic şi marele dorsal;
 origine: pe marginea laterală a scapulei, sub muşchiul rotund mic;
Muşchiul romboid:
 este situat pe peretele posterior al toracelui;
 este acoperit de muşchiul trapez, în afară de porţiunea sa caudală şi
acoperă muşchii dinţat posterosuperior şi splenius;
 origine: pe procesele spinoase ale ultimelor două vertebre cervicale şi ale
primelor patru vertebre toracale;
 inserţie: pe marginea medială a scapulei (apropie scapula de coloana
vertebrală).
Muşchiul dinţat posterior şi superior (posterosuperior):

 este situat în partea cranială a regiunii spatelui;
 este acoperit de muşchiul romboid şi acoperă muşchii intercostali;
 origine: pe procesele spinoase ale vertebrei cervicale C7 şi ale
vertebrelor toracice T1, T2, T3;
 inserţie: pe perechile de coaste 2 la 5;
 acţiune: ridică coastele, este deci muşchi inspirator.
Muşchii intercostali – în fiecare spaţiu intercostal sunt câte doi muşchi

intercostali (unul intern şi unul extern), care umplu acest spaţiu, unind două câte
două coaste între ele:


 formează planul extern;
 sunt muşchi ridicători ai coastelor, deci sunt muşchi
inspiratori;
 formează planul mijlociu;
 sunt muşchi coborâtori ai coastelor, deci sunt muşchi
expiratori.
Muşchii paravertebrali:
 sunt un complex muscular ce ocupă şanţurile costovertebrale;
 reprezintă musculatura profundă a coloanei vertebrale, alungită
longitudinal, ce se întinde de la osul occipital până la osul sacru;
 muşchii componenţi leagă bazinul de torace şi de coloana vertebrală,
segmentele coloanei vertebrale între ele şi coloana vertebrală de craniu;
 este format din fascicule musculare care se întind de la procesul transvers
al unei vertebre la un proces spinos suprajacent;
 cele două coloane musculare situate de o parte şi de cealaltă a coloanei
vertebrale sunt formate din unităţi musculare din ce în ce mai scurte cu
cât sunt aşezate mai în profunzime, constituind în ansamblu, un
dispozitiv asemănător cu frânghiile unui catarg, care acţionează global
asupra coloanei vertebrale, pe care o fixează în extensiune.
Muşchiul deltoid:
3. Tehnica de execuţie a masajului regiunii cervicale
Poziţia pacientului: în decubit ventral cu faţa în extensia pentru cap a

mesei de masaj (eventual pe un rulou postural) sau şezând pe un taburet cu capul
sprijinit pe masa de masaj.
Poziţia terapeutului: în ortostatism la capului pacientului sau în spatele
pacientului daca acesta sta asezat.
Neteziri:

1. netezirea latero-laterală:
o plecand de la nivelul zonei occipitale, alunecam cu palmele pe partile
laterale pana la umar, imbrăcând umerii pe muşchii deltoizi
2. netezirea paravertebrală:
o plecand de la nivelul zonei occipitale, alunecam cu palmele pe
omoplaţi si pe musculatura paravertebrală până la vârful inferior al
omoplaţilor,
3. netezirea paravertebrale cu două degete pe langa coloana

4. netezirea in pensa police index de la occipital spre umăr si in sens
invers:
5. netezirea pieptene:
o cu partea dorsală a pumnului inchis pe musculatura bine definita
Frământatul:
Frământatul cu o mână/cu doua maini si contratimp:
prelucrăm muşchii pe trei linii, o linie este repreznetata de fascicolul
superior al muschiului trapez de la occipital pana la umar, o alta este
reprezenatata de musculatura de pe omoplat, de la varful sau inferior spre
cap si a treia linie este musculatura dintre omoplat si coloana, de la linia
inferioara a omoplatului spre cap, intrand muschii romboizi si muschiul
splenius al capului si al gatului.

o se executa pe aceleasi trasee;
o in plus, cu doua degete pe coloana vertebrala, prin santurile
paravertebrale, omoplatul sau laturile omoplatului si linia nucala.
Fricţiunea:
o se executa cu podul palmei in degete sau cu partea dorsala a degetelor
pe musculatura cervicala pentru decontracturare, prin santurile
paravertebrale, pe omoplat la insertiile musculare pe linia nucala in
gaurile nervului Arnold si se pot face si cateva frictiuni pe cap pe
occipital unde se insera muschii capului si ai gatului.
Baterea:
o sub toate cele trei forme doar pe masa musculara;
musculare (în nici un caz perpendicular pe fibră);
 cu pumnul uşor întredeschis.

Vibraţia:
o ;
o se execută cu ambele palme pe masa musculara si cu doua degete pe
coloana.
Kinetoterapia regiunii cervicale:

Mişcări pasive:
 flexia şi extensia capului;
 mişcări de lateralitate a capului;
 mişcări de rotaţie a capului;
 mişcări de circumducţie a capului;
- elongaţia coloanei vertebrale cervicale: cu mâinile de o parte şi de alta a
capului, cu podul palmelor la baza lobului urechilor, prindem urechile în căuş
(cu degetele în sus) şi executăm tracţiuni-ridicări ale capului.
MASAJUL CAPULUI
1. Delimitare: calota craniana
2. Anatomie:
2. Oasele capului:
Craniul (scheletul capului) este format din:

1. neurocraniu - care adăposteşte encefalul;
2. viscerocraniu - format din oasele feţei, unde se află segmentele periferice
ale organelor de simţ şi primele segmente ale sistemelor respirator şi
digestiv.
Neurocraniul:

 are forma unui ovoid, cu partea mai voluminoasă situată posterior;

 are o capacitate de 1350 – 1500 cm3;
 faţa exocraniană este faţa externă a craniului, iar faţa endocraniană este
faţa internă a craniului;
 oasele neurocraniului sunt articulate între ele prin suturi (prezintă dinţi
care se întrepătrund);
 creştetul (vârful) capului se numeşte vertex;
 este format din 8 oase:
o 4 oase sunt mediale şi nepereche: frontalul, etmoidul,
sfenoidul şi occipitalul;
o 4 oase formează două perechi, dispuse lateral: parietalele şi
temporalele.
 Osul frontal:
o os pneumatic, nepereche, medial, neregulat, lăţit;
o situat în partea anterioară a neurocraniului;
o pe faţa endocraniană prezintă o scobitură în formă de U, denumită
scobitura etmoidală, în care pătrunde osul edmoid.
 Osul etmoid:
o os medial, nepereche;
o situat înapoia osului frontal, în scobitura etmoidiană a frontalului;
o aparţine bazei craniului şi participă la formarea orbitelor şi a foselor
nazale.
 Osul sfenoid:
o situat la baza craniului, înapoia osului etmoid şi anterior de porţiunea
bazilară a occipitalului;
o are forma de fluture cu aripile întinse sau de viespe în zbor.
 Osul occipital:
o situat în partea posterioară şi inferioară a neurocraniului;
o participă la formarea bazei craniului şi a bolţii craniene.
 Oasele parietale:
o os pereche;
o situat între frontal şi occipital, deasupra temporalului.
 Oasele temporale:
o os pereche, neregulat;
o situat între occipital, parietal şi sfenoid.
1.2. Muşchii capului:
Muşchiul occipitofrontal:

 acoperă calvaria de la occipital la osul frontal;

 prezintă aponevroza epicranială;
 acţiune: exprimă în mimică atenţia, teama şi alte stări emotive,
prin contracţie produce plicătura pielii frunţii.
Muşchiul temporoparietal:
 este o lamă musculară subţire ce se încadrează între muşchiul
auricular anterior şi cel superior, coboară de pe porţiunea
temporală a aponevrozei epicraniene spre cartilajul pavilionului
urechii;
 inserţii: pe porţiunea frontală (marginea anterioară) şi pe
porţiunea occipitală (marginea posterioară);
 acţiune: formează cute transversale în regiunea frunţii.
3. Tehnica de execuţie a masajului capului
Poziţia pacientului: stând în şezut

Poziţia terapeutului: stând în picioare în spatele sau în lateralul
pacientului (în funcţie de tipul manevrei executate).
1. Netezirea:
1 antero-posterioară pe fiecare semicalota separat (planul sagital
principal imparte calota craniana in doaua semicalota dreapta si stanga)
o cu degetele rasfirate se pleaca de pe frunte si din zona
nucala pancand degetele aluneca pe calota prin par pana
se intrepatrund in crestetul capului, dupa care degetele se
ridica usor pana ies prin pas.
o daca parul este lung degetele se scot prin lateral
2. netezirea latero-laterală separat semicalota anterioară si

posterioara: (planul frontal principal imparte calota craniana in doaua
semicalota anterioara si posterioara)
o la semicalota anterioara se pleaca cu degetele rasfirate din

fata urechii si se aluneca spre cap spre vertex pana cand
degetele se intrepatrund
o la semicalota posterioara se pleaca cu degetele rasfirate
din spatele urechii si se aluneca spre cap spre vertex pana
cand degetele se intrepatrund
Capul se prelucreaza numai prin manevre de framantat sub formă de

geluire, frictiuni si vibratii pe aceleasi trasee ca si netezirile:
La finalul masajului se poate mobiliza scalpul fixand degetele si

facand miscari de alunecare ale scalpului pe craniu din latero-lateral si din

antero posterior.
Se pot face presiuni usoare asupra oaselor craniene latero-lateral si
din antero posterior.
Se pot face usoare trageri de par, ridicand scalpul, in cazuri speciale,
la limita elasticitatii.
În situaţiile în care:
 pacientul are calviţie se poate folosi puţin ulei de masaj;
 pacientul are părul lung, terapeutul ridică mâinile după ce trece
cu degetele 10-15 cm prin păr;
 pacientul are părul foarte scurt (periuţă) se evită efectuarea
masajului.
MASAJUL FEŢEI ŞI AL FRUNŢII

1. Anatomie:
1.1. Oasele feţei şi ale frunţii:
Craniul (scheletul capului) este format din:

o neurocraniu - care adăposteşte encefalul;
o viscerocraniu - format din oasele feţei, unde se află segmentele periferice ale
organelor de simţ şi primele segmente ale sistemelor respirator şi digestiv.
Viscerocraniul este alcătuit din 14 oase:

 2 (două) oase sunt neperechi: mandibula şi vomerul;
 12 oase sunt grupate în 6 perechi: maxilele, oasele lacrimale, nazale,
zigomatice, palatine şi cornetele nazale inferioare.
La viscerocraniu, la fel ca la neurocraniu, oasele sunt articulate prin
suturi, singura articulaţie mobilă fiind articulaţia temporo-mandibulară.
În grosimea muşchilor gâtului, inferior de mandibulă, în partea anterioară,
medial, se găseşte un os nepereche al viscerocraniului, numit hioid.
 Mandibula:
o os nepereche, medial, constituie singură maxilarul inferior;

o datorită articulaţiei cu osul temporal (articulaţia temporo-mandibulară)

este singurul os mobil (în afară de hioid).
 Vomerul:
o os nepereche (unic), medial, situat sub lama perpendiculară a osului
etmoid;
o ia parte la constituirea scheletului nasului.
 Maxile (2):
o os pereche, situat în centrul feţei;
o prin sudare, cele două oase formează maxila (maxilarul superior);
o maxila:
 ocupă centrul viscerocraniului;
 în jurul ei se grupează celelalte oase ale feţei;
 intră în construcţia palatului osos, cavităţii bucale, cavităţii
nazale, orbitei, a fosei infratemporale şi pterigopalatine.
 Palatine (2):
o os pereche, situat în porţiunea posterioară a maxilei;
o participă la constituţia palatului osos, cavităţii nazale, orbitei şi a fosei
pterigopalatine.
 Nazale (2):
o os pereche, mic, în formă de patrulater;
o situat înaintea apofizei frontale a maxilei;
o ia parte la constituirea septului nazal.
 Lacrimale (2):
o os pereche, în formă de patrulater (lamă osoasă mică);
o situat pe peretele medial al orbitei, înaintea apofizei frontale a maxilei.
 Zigomatice (2):
o os pereche, lat, situat pe partea laterală a feţei;
o formează pomeţii (zona obrajilor).
 Cornete nazale inferioare (2):
o os pereche, situat în cavitatea nazală, pe peretele lateral al foselor
nazale, sub concha mijlocie a etmoidului.
1.2. Muşchii feţei şi ai frunţii:

 Muşchii mimicii (muşchii pieloşi);
 Muşchii masticatori:
 Muşchii masticatori ridicători ai mandibulei;
 Muşchii masticatori coborâtori ai mandibulei.
Muşchii mimicii (muşchii pieloşi):

 se numesc ai mimicii deoarece prin contracţiile lor determină
diferite expresii ale feţei şi pieloşi deoarece au conexiuni intime

cu pielea, fiind situaţi imediat sub piele, pe care se inseră cu

tendonul de inserţie, pielea mişcându-se odată cu muschiul;
 majoritatea sunt grupaţi în jurul orificiilor orbitale, nazale,
auditive şi în jurul orificiului bucal.
 Muşchii pleoapelor:
o Muşchiul orbicular al ochiului:
o este situat în grosimea pleoapei şi pe circumferinţa
orbitei;
o are 3 porţiuni:
 porţiunea palpebrală;
 porţiunea orbitală;
 porţiunea lacrimală (muşchiul lui Horner).
o Muşchiul corugator al sprâncenei: este un muşchi
arciform, mic, dar foarte puternic, situat sub muşchiul
orbicular al ochiului.
o Muşchiul depresor al sprâncenei: este situat medial faţă
de muşchiul corugator al spâncenei şi reprezintă, ca şi
acesta, un fascicul al muşchiului orbicular al ochiului.
o Muşchiul procerus:
o este mic si subtire;
o este antagonistul frontalului.
 Muşchii nasului: sunt slab dezvoltaţi:
o muşchiul nazal: are forma triunghiulară şi este dispus
transversal pe porţiunea cartilaginoasă a nasului;
o muşchiul depresor al septului: de fapt este un fascicul al
orbicularului gurii.
 Muşchii din regiunea gurii – sunt situaţi în jurul orificiului
bucal:
o Muşchiul orbicular al gurii:
o alcătuieşte suportul muscular al buzelor;
o este dispus ca o elipsă în jurul orificiului bucal;
o are două porţiuni: marginală şi labială;
o este format din fibre proprii şi din fibre cu
provenienţă din muşchii învecinaţi;
o acţiune: închide gura.
o Muşchiul buccinator:
o constituie suportul muscular al obrajilor;
o este situat pe laturile cavităţii bucale;

o este cel mai lat şi cel mai puternic dintre muşchii

pieloşi şi este situat pe un plan mai profound decât
ceilalţi;
o origine: în grosimea obrazului;
o inserţie: pe procesul alveolar al maxilei, pe
porţiunea alveolară a mandibulei şi pe rafeul
pterigomandibular;
o acţiune: contribuie la fluierat şi folosirea
instrumentelor de suflat, în masticaţie, la mimica
râsului şi a plânsului.
o Muşchiul ridicător al buzei superioare şi al aripii
nasului:
o este un muşchi alungit, care ocupă şanţul dintre nas
şi obraz;
o acţiune: ridică aripa nasului şi buza superioară.
o Muşchiul ridicător al buzei superioare:
o este situat lateral şi dedesubtul muşchiului ridicător
al buzei superioare şi al aripii nasului;
o acţiune: ridică buza superioară şi descoperă dinţii
frontali, participă la exprimarea neplăcerii,
intervine la mimica plânsului.
o Muşchiul zigomatic mic:
o este o panglică musculară mică, situată între
ridicătorul buzei superioare şi zigomaticul mare;
o origine: între ridicătorul buzei superioare şi
zigomaticul mare;
o inserţie: pe zigomatic şi coboară oblic la pielea
buzei superioare;
o acţiune: trage în sus buza superioară.
o Muşchiul ridicator al unghiului gurii:
o este situat profund, lateral şi dedesubtul
zigomaticului mic şi al ridicătorului buzei
superioare, în fosa canină, coboară spre comisura
gurii;
o acţiune: trage comisura gurii în sus şi puţin medial.
o Muşchiul zigomatic mare:
o este subţire şi alungit, dar puternic;
o este situat superficial în regiunea centrală a
obrazului;
o se inseră pe faţa laterală a osului malar, acoperind
muşchii maseter şi buccinator;

o acţiune: la râs asociat cu alţi muschi, trage

comisura buzelor în sus şi lateral.
o Muşchiul rizorius:
o este slab, deseori absent şi variabil;
o este situat superficial la comisura buzelor şi are
direcţie transversală;
o acţiune: trage lateral comisura buzelor intervenind
în surâs.
o Muşchiul coborâtor al unghiului gurii, triunghiularul
buzelor:
o are forma triunghiulară;
o este situat superficial, acoperind platisma şi
coborâtorul buzei inferioare;
o acţiune: prin contracţia sa coboară comisura
buzelor.
o Muşchiul coborâtor al buzei inferioare:
o este situat dedesubt şi medial faţă de muşchiul
coborâtor al unghiului gurii;
o este în formă de patrulater;
o acţiune: trage buza inferioară în jos şi o împinge
înainte, exprimă tristeţe, dezgust, ironie.
o Muşchiul mental:
o este acoperit în cea mai mare parte de muşchiul
coborâtor al buzei inferioare;
o este pereche, mic, scurt şi puternic;
o între cei doi mentali se poate forma foseta bărbiei;
o acţiune: prin contracţie ridică moţul bărbiei şi
împinge înainte buza inferioară (de exemplu: la
copii, la începutul plânsului).
 Muşchii urechii externe:
 sunt rudimentari şi inconstanţi;
 acţiunea lor este neînsemnată sau inexistentă;
 sunt de două tipuri:
o intrinseci - se inseră numai pe cartilajele
pavilionului;
o extrinseci - se prind cu un capăt de pavilion, iar cu
celalalt pe părţile invecinate;
 după aşezare se împart în:
o auricular anterior;
o auricular superior;
o auricular posterior.

 Muşchii globului ocular - sunt 6 perechi de muşchi care asigură

mobilitatea globului ocular:
o 4 perechi - muşchii drepţi (superior, inferior, intern,
extern);
o 2 perechi - muşchii oblici (mare, mic).
 Muşchii masticatori:
 intervin în realizarea actului masticaţiei;
 se aseamană cu restul muşchilor scheletici;
 au două inserţii osoase, din care una pe mandibulă:
o tendonul de origine: pe oasele craniului;
o tendonul de inserţie: pe mandibulă, cu rol în mişcarea
acesteia;
 sunt muşchi motori craniomandibulari;
 prin mişcările mandibulei, arcada dentară inferioară este deplasată
pe cea superioară, realizandu-se masticaţia;
 în masticaţie participă, pe lângă cei patru muşchi masticatori
propriu-zisi: temporalul, maseterul şi cei doi pterigoidieni, care
au aproape exclusiv numai rolul de mobilizare a mandibulei, şi alţi
muşchi cu rol ajutător în masticaţie: muşchii pieloşi orofaciali,
muşchii limbii, muşchii suprahioidieni şi muschii craniomotori
(muşchii cefei, etc.);
 mişcările mandibulei sunt: coborâre, ridicare, propulsie ∕ anteducţie
(proiecţia anterioară), retropulsie ∕ retroducţie (proiecţia
posterioară), mişcări de lateralitate.
 Muşchii masticatori ridicători ai mandibulei:

o Muşchiul maseter:
 este un muşchi puternic, gros, în formă de patrulater;
 este situat pe faţa laterală a ramurii mandibulei;
 origine: arcada zigomatică;
 inserţie: ramura mandibulei (faţa externă);
 acţiune: ridică mandibula.
o Muşchiul temporal:
 este cel mai puternic muşchi masticator;
 este dispus în regiunea temporală, ca o lamă sagitală,
desfăşurată în formă de evantai;
 faţa superficială este acoperită în cea mai mare parte de
fascia temporală, iar în partea inferioară de arcada
zigomatică;
 origine: scuama osului temporal;

 inserţie: procesul coronoid al mandibulei;

 acţiune: ridică mandibula, mişcarea de proiecţie înapoi a
mandibulei (retropulsie).
o Muşchiul pterigoidian medial (intern):
 este un muşchi gros, în formă de patrulater;
 este situat pe faţa medială a ramurii mandibulei;
 origine: procesul pterigoid al sfenoidului;
 inserţie: ramura mandibulei (faţa internă),
 acţiune: ridică mandibula, intervine în mişcarea de
proiecţie înainte a mandibulei (antepulsie) şi în mişcările
de lateralitate.
 Muşchii masticatori coborâtori ai mandibulei:

o Muşchii suprahioidieni:
 Muşchiul digastric:
o origine: pe mastoidă;
o inserţie: pe mandibulă;
o acţiune: coboară mandibula.
 Muşchiul milohioidian:
o origine: pe mandibulă;
o inserţie: pe osul hioid;
o acţiune: coboară mandibula.
o Muşchiul pterigoidian lateral (extern):
 este un muşchi gros şi scurt;
 este situat lateral şi deasupra muschiului pterigoidian
medial (intern), fiind ascuns ca şi acesta de ramura
mandibulei;
 origine: procesul pterigoid al sfenoidului;
 inserţie: colul mandibulei;
 acţiune: intervine în mişcările de lateralitate, în coborârea
mandibulei, determină mişcarea de proiecţie înainte a
mandibulei (antepulsia).
2. Tehnica de execuţie a masajului feţei şi al frunţii
Poziţia pacientului: în decubit dorsal pe masa de masaj, se poate face si

sezand cu capul sprijinit de un spatar
Poziţia terapeutului: în şezut la capului pacientului.
1. Neteziri
pentru fata
1. plecand de la barbie spre ureche

2. plecand de la comisura buzelor spre ureche

3. plecand de la pometul obrazului (osul zigomatic) spre ureche terapeutul
toate aceste neteziri se fac cu fata palmara a degetelor
pentru frunte
o 1.cu fata palmara a degetelor de la mijlocul fruntii spre tample
o 2. cu doua degete pe arcadele de la radacina nasului
spre tample
3. se poate face o netezire usoara asupra globilor oculari pleoapa fiind
inchisa cu pulpa indexului
4. la persoanele ridate, la coada ochiului se prinde pielea intre medius si
aratator si se intinde alunecand spre ureche.
2. Frământatul cu o mână, cu doua maini si contratimp:

o se face numai la masajul fetei, nu si la frunte.
o pe trei trasee
o 1. plecand din zona mentoniera pana la ureche, pe traseul mandibulei
o 2. prelucrand musculatura obrazului de la comisura bucala pana la ureche
o 3. prelucrand musculatura pometelui obrazului, de la baza nasului spre
coltul ochiului
3. Frământatul sub formă de geluire:
la fata
pe traseele netezirilor si ale framantatului si pe traseul maxilarului
superior pe deasupra buzei superioare si de la baza nasului spre
radacina nasului
se poate executa cu unul doua sau mai multe degete
la frunte
pe traseele netezirilor
se poate executa cu unul doua sau mai multe degete
4. Fricţiunea:
la fata
se executa pe aceleasi trasee ca si geluirea

la frunte
se executa pe aceleasi trasee ca si geluirea
se insista usor asupra tamplelor unde avem puncte de descongestionare
5. Baterea:
 pianotarea ( percutii usoare cu buricele degetelor fetei si a
fruntii)
 sub forma de ciupitura per musculatura fetei
6. Vibraţia
se poate face pe toatew traseele netezirilor si framantarilor
Kinetoterapia feţei şi al frunţii
miscari active ale mimicii si gestica fetei si a fruntii

in plus miscari de umflare a obrajilor, de tuguiere a buyelor si de
fluierat (in special la pareza faciala)
MASAJUL GENERAL
Este un masaj aplicat intregului corp cu scop profilactic, igienic, de

intretinere, relaxare si refacere.
La masajul general nu ne concentram pe afectiuni.
Masajul medical pe afectiuni se face doar regional.
La masajul general se prelucreaza masa musculara, geluirile si frictiunile privesc

tot masa musculara pentru destindere, relaxare si decontracturare.
Incepatorii este bine sa exerseze incadrarea in timp la inceput cu jumatate de

masaj general.
Tren superior: spate, cervical brate, aproximativ 30 minute,

tren inferior: spate si membre inferioare aproximativ 30 minute
La membru inferior si superior se fac doar cateva manevre asupra piciorului si al

palmei.

Sedinta de masaj general, in mod obisnuit, dureaza 50 de minute, dar exista

si forme speciale de masaj general
Nu se prelucreaza capul fata si fruntea si nici articulatiile.
Masajul general extins 1h 30 min (din care 80 minute masaj efectiv)

Masaj general Masaj combinat (fata +cap+frunte)
Masajul ritual de relaxare 2h (din care 100 minute masaj efectiv)

Masaj general Masaj combinat (fata +cap+frunte) Reflexoterapie
Ordinea regiunilor de masat

din decubit dorsal se prelucreaza toata partea posterioara a corpului, inclusiv
zona cervicala, plecand de la spate spre picioare sau de la picioare spre cap.
din decubiut ventral se face toata partea anterioara a corpului, inclusiv bratele.
Abdomenul si toracele anterior se pot face si impreuna si separat.
Pot fi persoane care evita masajul acestor regiuni.
MASAJUL ANTICELULITIC
(initiere)
Celulita, cunoscută şi sub numele de coajă de portocală, este o
acumulare de grăsimi subcutanate, asociată în special de o creştere ponderală
locală.
Femeile sunt cel mai adesea afectate de această tulburare, deoarece
hormonii estrogeni favorizează depozitele de grăsimi la nivelul feselor şi al
coapselor.
Deosebim patru stadii ale celulitei:
- stadiul I - celulita uşoară - nu se poate observa cu ochiul liber;
- stadiul II - celulita medie – este caracterizată prin tonus muscular scazut;

- stadiul III - celulita profundă – este caracterizată prin apariţia unor noduli
subcutanaţi şi umflături;
- stadiul IV - celulita gravă - este caracterizată prin dereglări severe de circulaţie
limfo-sangvină.
Celulita este îmbătrânirea prematură a ţesutului conjunctiv din cauza:
alimentaţiei şi/sau hidratării necorespunzătoare, problemelor hormonale şi/sau
lipsei de mişcare.
++de revizuit**
Masajul anticelulitic este un masaj terapeutic regional:

 sunt afectate de regulă coapsele, fesele, abdomenul, braţele
 se executa amanuntit toate netezirile regiunii respective,
la framantat se insista în special pe framântatul cu doua
maini si în contratimp; prindem mana cat mai plina cu
tesut adipos
 framantatul sub forma de geluire se face prin pompare
 fricţiunile se fac prin presiuni si eliberari ajutand
drenajul limfatic si microcirculatia; se pot face frictiuni
in degete pentru a simti tesutul conjunctiv si eventualele
granulatii care se vor desface. se pot face cicluri de
framantat contra timp, frictiuni, si manevre de drenaj
limfatic care se repeta de cate 2-3 ori
 baterea este superficiala. se insista in special pe baterea
in nuiele asupra tesutului adipos, pana apare o reactie
dermo-vasculara de hioperemie pe zonele cu tesut adipos
bogat se ecxecuta si ciupituri.
 in zona abdominala putem face forme speciale de
framantat, prinzand tesutul adipos si frecand usor
straturile intre ele. exista si o forma specila de frictiune,
ca la framantatul aluatului, circulara
 se incheie cu vibratii si neteziri
Masajul anticelulitic da cele mai bune rezultate impreuna cu dieta si cu terapia

prin miscare.
De asemenea regimul hidric trebuie sa fie cel adecvat.
Cand dorim rezultate rapide se pot intercala proceduri de impachetare la cald cu

parargil sau parafango.

HJHHJ

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HJHHJ

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S.C.

CASA DE SĂNĂTATE DRAGOMIR

Noţiuni introductive ................................................... pag 2

Masajul spatelui ........................................................... pag 16

Masajul membrelor inferioare .................................... pag 26

Masajul piciorului ....................................................... pag 37

Masajul abdomenului ...................................................... pag 43

Masajul toracelui anterior .................................................. pag 54

Masajul membrelor superioare ......................................... pag 61

Masajul mâinii ................................................................ pag 70

Masajul regiunii cervicale ............................................... pag 76

Masajul capului ............................................................... pag 83

Masajul feţei şi al frunţii .................................................. pag 89

Şedinţa de masaj general ................................................. pag 104

Şedinţa de masaj anticelulitic (la nivel de modul 1) .............. pag 106

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 1 din 80

Masajul manual este cea mai veche, răspândită şi eficace formă de

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 2 din 80

nocive ale unor suferinţe necunoscute, producea efecte subiective favorabile.

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 3 din 80

Masajul recuperator este abordat în premieră de N. Hălmagiu (1889) în

Masajul reprezintă o succesiune de manevre aplicate asupra corpului

În funcţie de tipul masajului, adică de manevrele folosite, efectele sunt

Masajul acţionează asupra:

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 4 din 80

o îmbunătăţeşte supleţea, elasticitatea şi mobilitatea

Situaţii în care masajul somatic este contraindicat:

Utilizarea masajului fară a ţine seama de contraindicaţii poate avea un

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 5 din 80

Cabinetul de masaj si crearea unui mediu adecvat:

Sala de masaj trebuie:

de măsline virgin poate fi putin mai vascos

Pentru efectuarea unui masaj eficient se întrebuinţează numai uleiuri

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 6 din 80

sedintei de masaj sau se poate folosi chiar si un bol.

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 7 din 80

o hidratare temporizată corespunzătoare.

Elemente de nomenclatură anatomică

Nomenclatura anatomică cuprinde termeni de orientare care fac posibilă

Termeni anatomici care desemnează diferite poziţii şi raporturi:

o anterior (ventral/fata) – posterior (dorsal/spate): arată poziţia în raport cu

Termeni care desemnează mişcările membrelor şi a segmentelor lor:

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 8 din 80

o abducţia este mişcarea opusă adducţiei prin care membrele se îndepărtează

SISTEMUL LOCOMOTOR (OSTEO-MUSCULO-ARTICULAR)

Sistemul locomotor (osteo-musculo-articular) împreună cu organele de

Sistemul osos este componenta pasivă a sistemului locomotor şi este

Măduva oaselor este o substanţă moale, semifluidă, buretoasă, bogată în

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 9 din 80

o participă la procesele de reparare osoasă la adult;

Oasele au o bogată vascularizaţie şi inervaţie. Principalele proprietăţi

Componentele scheletului corpului uman:

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 10 din 80

Articulaţiile reprezintă ansamblul elementelor care unesc între ele două

Articulaţiile sinoviale sunt compuse din:

Sistemul muscular este componenta activă a sistemului locomotor şi este

1. muşchii somatici (scheletici):

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 11 din 80

 după numărul tendoanelor de origine muşchii scheletici se

2. muşchi viscerali (netezi):

MANEVRELE FUNDAMENTALE ALE MASAJULUI

Acestea se impart in urmatoarele categorii:

CURS MASAJ SOMATIC - ediţia a IIIa 01 05 2012 pag 12 din 80