Magneziul este un important mineral, descoperit in Magnesia, regiune a Greciei, si

recunoscut ca element, in anul 1755, de catre savantul englez Joseph Black. Fiind al noualea
element cel mai abundent din Univers, magneziul activeaza, in organismul uman, sute de reactii
biochimice celulare.
Pe locul al patrulea ca preponderenta a mineralelor din corpul uman, cea mai mare
cantitate de magneziu intra in componenta oaselor (aproximativ jumatate), apoi in structura
muschilor, restul impartindu-se intre ficat, inima, rinichi si plasma. Magneziul este implicat in
peste 600 de reactii in corpul nostru, inclusiv in: crearea de energie (transformarea alimentelor in
energie), formarea proteinelor, mentinerea genelor in stare buna (ajuta la crearea si repararea
AND-ului), miscarile muschilor, reglarea sistemului nervos.
În ciuda acestor funcții importante, organismul uman nu a învățat niciodată să stocheze
magneziul. Acest lucru probabil din cauza disponibilității magneziului, în mediul în care ființa
umană a evoluat de-a lungul timpului. Magneziul se găsea din abundență în mediul înconjurător,
iar nivelul lui a fost păstrat în limite normale printr-un aport corespunzător de verdețuri, fructe,
nuci, semințe, cereale, alge, carne și peşte. Acest aport extern era absolut suficient pentru
asigurarea unui nivel normal de magneziu în organism. Astazi nu mai putem realiza acest lucru.
Agricultura bazată pe folosirea unor cantități din ce în ce mai mari de insecticide și pesticide, a
„sărăcit” solul și implicit culturile, de magneziu. Totodată, trăind într-un mediu poluat, avem o
nevoie tot mai multa de magneziu pentru procesul de detoxifiere. Aditivii alimentari, metalele
grele, alcoolul și o serie de toxine influențează nivelul de magneziu din organism. Se ajunge
astfel la un cerc vicios – procesul de detoxifiere fiind incomplet (din cauza cantității insuficiente
de magneziu) pot apărea afecțiuni grave și cu consecințe nefaste asupra organismului uman.
Aportul crescut de magneziu a fost asociat cu multe beneficii pentru sanatate, cum ar fi:
un risc mai scazut de boala cardiovasculara, mai putine migrene, reducerea simptomelor
depresiei si imbunatatirea valorilor tensiunii arteriale si ale glucozei din sange, cat si
imbunatatirea calitatii somnului.
Acest mineral se gaseste in cantitati mari in multe alimente: legume verzi, produsele din
soia, seminte, nuci, migdale, cereale integrale (orez brun), fasole, mazare, fructe (avocado,
banane, caise deshidratate), smochine, crustacee.
Studiile arata ca 80% din populație se află sub limita dozei zilnice de magneziu
recomandate, 20% dintre ei fiind chiar la mai puțin de jumătate din doza zilnică.
Simptomele deficitului de magneziu includ: pierderea poftei de mancare, oboseala si
slabiciune, crampele musculare, insomnie si probleme legate de somn, carii dentare, tulburari de
comportament si schimbari de dispozitie.
Daca hipomagnezemia si cauza ei de la baza raman netratate, pot sa se dezvolte valori
foarte scazute ale magneziului. Hipomagnezemia severa poate avea complicatii care pun viata
pacientului in pericol, precum: crizele convulsive, aritmiile cardiace, spasmul arterial coronarian
moarte subita.
 Administrarea unui supliment cu magneziu poate sa ajute la cresterea nivelurilor acestui
mineral in cazul persoanelor care au un risc mare de deficit de magneziu sau un cazul oamenilor
care nu consuma suficiente alimente bogate in magneziu (au o dieta prea saraca in nutrienti).
Magneziul se gaseste sub forma de capsule, drajeuri, comprimate filmate, granule
orodispersabile, singur sau alaturi de alte minerale sau vitamine. De asemenea, se poate
administra injectabil sau se poate aplica direct pe piele sau sub forma de comprese, in cazul unor
infectii cutanate adanci. Este folosit ca injectie pentru a controla crizele convulsive sau pentru a
trata ritmul cardiac neregulat, astmul si alte complicatii ale bolilor pulmonare.
Cele mai comune tipuri de suplimente de magneziu sunt:
1. Gluconatul de magneziu - in studiile pe soareci, aceasta forma s-a dovedit ca are cea
mai mare rata de absorbtie (biodisponibilitate), in comparatie cu alte tipuri de suplimente de
magneziu.
2. Oxidul de magneziu - are cea mai mare cantitate de magneziu (ca element chimic) per
greutate. Cu toate acestea, el este slab absorbit in organism. Studiile au aratat ca oxidul de
magneziu este insolubil in apa (nu de dizolva), ceea ce face ca ratele de absorbtie sa fie scazute.
3. Citratul de magneziu - in acest caz, magneziul sub forma de saruri este combinat cu
acidul citric; s-a dovedit ca citratul de magneziu este absorbit relativ bine de corpul uman si are o
mare solubilitate in apa, ceea ce inseamna ca se amesteca bine cu lichidele.
4. Clorura de magneziu - ea este disponibila si ca ulei, care poate fi aplicat local.
5. Hidroxidul de magneziu - este folosit in mod frecvent ca laxativ, pentru a trata
constipatia si e folosit in unele medicamente antiacide, pentru a trata arsurile la stomac.
6. Aspartatul de magneziu - este o alta forma de supliment de magneziu intalnit in mod
frecvent, care este foarte bine absorbit de corpul uman.
7. Glicinatul de magneziu - s-a dovedit ca are o rata de absorbtie relativ buna, cu un
efect laxativ mai redus.
Dincolo de identificarea deficitului de magneziu din organism, succesul tratamentului
hipomagnezemiei depinde atât de tipul de magneziu administrat cât şi de durata terapiei.
Preparatele eficiente de magneziu sunt cele în care magneziul este legat organic (acetat, bicitrat,
metionat, ascorbat, gluconat, propionat sau orotat). Sărurile minerale de magneziu (clorură,
sulfat) nu se pot absorbi, au de cele mai multe ori efect laxativ şi reduc astfel eficienţa
terapeutică. De pildă orotatul de magneziu are un plus în fața celorlalte săruri de magneziu,
pentru că, pe lângă magneziu, conține și acid orotic. Acidul orotic introduce magneziul
intracelular, crescând eficiența preparatului. Celulele din corpul nostru au nevoie de magneziu
(fie ele celule cardiace, celule musculare, celule nervoase etc.), nu spațiul extracelular.
Doza zilnică recomandată la adulți este de 420 mg pe zi la bărbați și 320 mg pe zi la
femei. Aportul alimentar zilnic nu reușește să aducă decât 50% din cantitatea de magneziu
necesară pentru atingerea dozei zilnice. Din cantitatea de magneziu administrată, doar 20-50%
este absorbită de către organism.
Pe lângă respectarea dozelor zilnice recomandate, un tratament corect al deficitului de
magneziu trebuie să dureze cel puțin 6 săptămâni. Dacă după această perioadă fenomenele
clinice persistă, chiar dacă se observă o ameliorare, se recomandă prelungirea tratamentului cu
minimum încă 2 săptămâni. Tratamentul se poate repeta apoi, ori de câte ori este nevoie.
Mai mult de 30 de medicamente interferează cu absorbția Mg, printre care: unele
antibiotice, corticosteroizii, contraceptivele orale, anticoagulantele, antialergicele și
antiasmaticele.
Dozele foarte mari de magneziu pot cauza probleme renale, tensiune arteriala scazuta,
retentia de urina, greata si varsaturi, depresie si letargie si o pierdere a controlului sistemului
nervos central, moartea subita cardiaca si posibil deces.