Sunteți pe pagina 1din 6

Notiunea de Dumnezeu

ducu.de/rel18.htm

- "Dumnezeu" (TOT CEEA CE ESTE) explica de ce a creat, prin fragmentarea propriei sale
fiinte energetice, universul, sufletele, viata pe pamânt si pe alte planete din univers.
Inainte de fragmentare si materializare, cunostea TOTUL dar numai TEORETIC, fara sa fi
simtit PRACTIC ce reprezinta realitatea fizica. Prin creerea universului dualistic, a
sufletelor si a vietii, si-a dat lui insasi posibilitatea practica de a se cunoaste pe el insusi,
de a se cunoaste pe sine, de a stii CINE ESTE si CE POATE DEVENI. Pentru a cunoaste ce e
caldura (creind frigul), de a cunoaste ce e sa fii satul (creind foamea), ce e fericirea (creind
supararea), ce e sanatatea (creind boala), ce e pacea (creind razboiul) etc. Cunosterea
practica a tuturor acestor trairi o poate realiza numai prin intermediul vietii terestre a
SUFLETELOR.
- Sufletele sunt parti din TOT CEEA CE ESTE. Ele cunosc programele extrem de complicate
(experimentate dealungul evolutiei pe parcursul a miliarde de ani) de crestere-evolutie a
corpurilor plantelor, animalelor, oamenilor, ele furnizeaza CENTRALEI informatii,
impresii, simtaminte, senzatii. Intre SUFLET si TOT CEEA CE ESTE nu exista nicio diferenta,
TOTUL E UNA.
- EXISTA: o forta energetica multidimensionala hiperinteligenta numita TOT CEEA CE
ESTE, suflete (parti componente a TOT CEEA CE ESTE, preexistente), viata inainte si dupa
moarte, îngeri pazitori (mentori spirituali), un proces etern de autocunoastere (prin
creatiile sale) a TOT CEEA CE ESTE.
- NU EXISTA: paradis, purgatoriu, iad, diavoli, judecata de apoi, pedepse eterne.
- Toate creatiile lui TOT CEEA CE ESTE din Univers se afla INAUNTRUL (nu INAFARA !) lui.
- TOT CEEA CE ESTE nu ameninta, nu se supara, nu da porunci, nu judeca, nu se razbuna,
nu bate, nu pedepseste pe niciuna din propriile sale creatii, caci s-ar pedepsi pe el insusi.
TOT CEEA CE ESTE este o forma de energie subtila, exprimata prin IUBIRE PURA. Acest
mesaj, mesajul IUBIRII PURE, a fost transmis oamenilor de catre toti marii intemeietori ai
religiilor mondiale. Oamenii nu au inteles insa mesajul.
- TOT CEEA CE ESTE nu a cerut niciodata organizarea oamenilor in biserici, nu a cerut
proslaviri, inchinaciuni, cultul personalitatii, ofrande.
- Intrebat de ce nu apare manifest si simultan tuturor oamenilor spre a-si dovedi
existenta, TOT CEEA CE ESTE a raspuns ca pentru el n-ar fi nicio greutate sa o faca, numai
ca marea majoritate a oamenilor, indoctrinati religios, ar crede ca ceea ce vad si aud nu
este opera lui, ci a diavolului.
- Oamenii dispun de 3 constiinte: a) constiinta corpului fizic, b) constiinta Ego-ului
(ambele în interiorul corpului fizic) si c) constiinta sufletului (extinsa si inafara corpului).
Primele doua sunt formate la nastere, a treia (sufletul) este preexistenta (pastratoarea
amintirilor si experientelor acumulate in incarnarile anterioare). Primele doua nu au
acces in timpul vietilor la banca de date acumulate de suflet in cursul vietilor anterioare,
având sarcina de intretinere a corpului in viata. Dupa moarte sunt integrate in suflet.
- Indiferent de apartenenta confesionala (in prezent exista pe glob sute de confesiuni
religioase) si de faptele savârsite din viata, toate sufletele ajung dupa moarte in acelasi
1/6
loc, nimeni nu va fi judecat si pedepsit.
- Oamenii sunt parti din TOT CEEA CE ESTE, din DUMNEZEU, sunt DUMNEZEI, egali intre
ei din toate punctele de vedere, dar aflati insa stadii diferite de evolutie spirituala. Unii
sunt in faza unor copii de gradinita, altii in clasele primare, altii in clasele de liceu. Cei
evoluati, nu au dreptul sa-i dispretuiasca si sa-i critice pe cei din clasele primare sau de la
gradinita, precum nici cei de la gradinita sau din clasele primare nu au dreptul sa-i
invidieze pe cei care au atins deja un stadiu de dezvoltare superior. Caci, toti sunt frati si
surori, toti parti din TOT CEEA CE ESTE, toti sunt - fara exceptie - DUMNEZEU.
- 70-80% din tot ceea ce traim in fiecare viata este planificat de catre suflet inainte de
nastere, numai 20-30% reprezinta hotarîri spontane, neplanificate. Fiecare suflet este
autorul scenariului vietii, totodata regizorul si actorul care joaca in viata un anumit rol.
- TOT CEEA CE ESTE explica notiunea greu de inteles a sincronicitatii timpului. In Univers
nu ar exista decât un etern ACUM, trecutul, prezentul si viitorul existând simultan. Viata
ar fi (ca si la desfasurarea unei partide de sah), o drama in care au fost prevazute, inca
inainte de creerea universului, toate variantele posibile de derulare. Si la jocul de sah
exista un numar extrem de mare de variante posibile de derulare a partidelor, dar
limitate ca numar de posibilitati. In orice stadiu exista un numar limitat de variante care
mai stau la dispozitia jucatorilor, la libera alegere. Orice mutare ar face jucatorul este una
din miliardele de variante care îi mai stau la dispozitie, pâna la incheierea partidei. Toate
mutarile efectuate inaintea viitoarei mutari reprezinta trecutul, mutarea imediat
urmatoare prezentul, iar mutarile viitoare ramase la dispozitie pâna la finele partidei de
sah viitorul. Mutarile ar avea loc, in aceasta conceptie, simultan, deoarece se petrec in
interiorul unui joc cu mutari deja cunoscute, limitate. In acest sens trebuie inteleasa si
sincronicitatea trecutului, prezentului si viitorului in Univers.

SCOPUL CREATIEI
Neale Donald Walsch: Exista unii care afirma ca viata ar fi o scoala, ca noi am fi venit aici
ca sa invatam anumite lectii. E adevarat ?
TOT CEEA CE ESTE: Este o alta parte a mitologiei voastre, bazata pe experienta umana.
N.D.W.: Viata nu e o scoala ?
TOT CEEA CE ESTE: Nu.
N.D.W.: Nu suntem aici ca sa invatam lectii ?
TOT CEEA CE ESTE: Nu.
N.D.W.: Atunci de ce suntem aici ?
TOT CEEA CE ESTE: Sa va amintiti si sa re-creati CINE SUNTETI.
N.D.W.: Nu sunt sigur ca inteleg.
TOT CEEA CE ESTE: SUFLETUL STIE TOT TIMPUL TOT CEEA CE ESTE DE STIUT. Nimic nu ii
este ascuns, nimic nu ii este necunoscut. Totusi, A CUNOASTE nu este suficient. Sufletul
cauta sa TRAIASCA EXPERIENTE. Singura dorinta a sufletului este sa transforme
CONCEPTUL despre el insusi in EXPERIENTA TRAITA. Pâna când conceptul nu devine
experienta, totul este speculatie. Eu fac speculatii despre mine insumi de multa vreme.
De mai multa vreme decât ne-am putea aduce aminte amândoi. De mai multa vreme
decât vârsta universului, inmultita cu vârsta intregului univers. Vezi deci, cât de recenta
este experienta mea despre mine insumi.
N.D.W.: Tot nu inteleg. Experienta ta despre tine insuti ?
2/6
TOT CEEA CE ESTE: Da. Stai sa-ti explic. La inceput, CEEA CE ESTE este TOT CEEA CE A
FOST, si nu a fost nimic altceva. Totusi, TOT CEEA CE ESTE nu se putea cunoaste, pentru
ca TOT CEEA CE ESTE e TOT CEEA CE ERA si nu era nimic altceva. TOT CEEA CE ESTE, NU
ESTE. Acesta este marele "ESTE / NU ESTE" la care s-au referit MARII INITIATI (Buddha,
Lao-Tze, Moise, Isus etc), inca de la inceputul timpurilor. TOT CEEA CE ESTE stia ca era
TOT CEEA CE ERA, dar aceasta nu este destul, deoarece isi putea cunoaste maretia numai
ca un CONCEPT si nu ca EXPERIENTA. Totusi, EXPERIENTA despre el insusi este ceea ce isi
dorea, pentru ca dorea sa stie cum te simti sa fii atât de maret. Dar aceasta era imposibil,
pentru ca insusi termenul "maret" este un termen relativ. TOT CEEA CE ESTE nu putea sa
stie cum este când esti maret, decât daca aparea CEEA CE NU ESTE. In absenta lui CEEA
CE NU ESTE, CEEA CE ESTE NU ESTE. Intelegi ?
N.D.W.: Cred ca da... Continua...
TOT CEEA CE ESTE: CEEA CE ESTE stia un singur lucru: ca NU EXISTA NIMIC ALTCEVA. Si,
astfel, el nu putea si nu voia sa se cunoasca pe el insusi dintr-un punct de referinta
exterior lui insusi. Un astfel de punct de referinta NU EXISTA. Exista unul singur, si acela
era locul unic din INTERIOR. Acel "ESTE - NU ESTE", acel "SUNT - NU SUNT". Insa TOT
CEEA CE ESTE a hotarât sa se cunoasca pe el insusi prin EXPERIENTA. Aceasta ENERGIE
pura, nevazuta, neobservata, necunoscuta de nimeni altcineva, a hotarât sa TRAIASCA
EXPERIENTA SINELUI INSUSI. Pentru a face aceasta, si-a dat seama ca trebuie sa
foloseasca un PUNCT DE REFERINTA din INTERIOR. S-a gândit ca orice fragment din SINE
INSUSI va trebui, in mod necesar, sa fie mai putin decât intregul, si astfel daca se imparte
in fragmente, fiecare fragment fiind mai putin decât intregul, putea sa priveasca la
RESTUL SINELUI, si sa-i vada maretia si toate calitatile. Si astfel, TOT CEEA CE ESTE s-a
fragmentat benevol, devenind simultan ceea ce este ACEASTA si ceea ce este ACEEA.
Pentru prima data, ACEASTA si ACEEA au existat separat una de cealalta, si totusi ambele
au existat concomitent. Si tot asa exista CEEA CE NU ERA NICI UNA DINTRE ELE. Astfel, au
fost create trei elemente: CEEA CE ESTE AICI, CEEA CE ESTE ACOLO si CEEA CE NU ESTE
NICI AICI, NICI ACOLO, dar care trebuia sa existe, pentru ca AICI si ACOLO sa existe.
Nimicul tine la un loc totul. Non-spatiul tine la un loc spatiul. Intregul tine la un loc
partile. Intelegi toate acestea ? Ma poti urmari ?
N.D.W.: Cred ca da... Ai folosit o descriere atât de clara, incât inteleg.
TOT CEEA CE ESTE: Sa mergem mai departe. Acest NIMIC care tine la un loc TOTUL, este
ceea ce oamenii numesc DUMNEZEU. Dar, acesta nu este termenul potrivit, pentru ca
sugereaza ca exista ceva, ce Dumnezeu NU ESTE, si anume TOT CEEA CE NU ESTE NIMIC.
Dar eu sunt TOT CE EXISTA, vazut si nevazut, astfel incât descrierea mea ca MARELE
NEVAZUT, CEEA CE NU EXISTA, sau SPATIUL DINTRE, nu este nici ea tocmai potrivita.
Aceia care cred ca DUMNEZEU este TOT CEEA CE ESTE, si simultan TOT CE NU ESTE, sunt
acei a caror intelegere e cea corecta. Creind ceea ce este AICI si ceea ce este ACOLO,
Dumnezeu i-a dat posibilitatea lui Dumnezeu sa se CUNOASCA PE EL INSUSI. In
momentul giganticei explozii din interior, Dumnezeu a creat RELATIVUL, cel mai mare
cadou pe care Dumnezeu si l-a facut vreodata lui insusi. Din CEEA CE NU EXISTA a fost
creat TOTUL, un eveniment in deplina concordanta cu ceea ce oamenii vostrii de stiinta
numesc BIG-BANG. In timp ce elementele intregului inaintau in viteza, a fost creat
TIMPUL, pentru ca ceva a fost mai intâi AICI, apoi a fost ACOLO, si perioada necesara de a

3/6
ajunge de aici acolo putea fi masurata. Pe masura ce fragmente din EL INSUSI, care pot fi
vazute, au inceput sa se contureze in relatie unele cu celalalte, acelasi lucru s-a intâmplat
si cu fragmentele care nu pot fi vazute. Dumnezeu a stiut ca, pentru ca IUBIREA sa existe,
si sa se cunoasca pe ea insasi ca IUBIRE PURA, trebuia sa fie creata si CONTRARIUL ei.
Astfel Dumnezeu a creat marea DUALITATE, OPUSUL IUBIRII, tot ceea ce nu este iubire,
ceea ce se numeste FRICA. In momentul in care a existat FRICA, IUBIREA a putut exista ca
un lucru care putea fi TRAIT sub forma de EXPERIENTA, nu numai de CONCEPT TEORETIC.
Despre aceasta creare a dualitatii, a polaritatii intre iubire si contrariul ei, vorbesc
oamenii când se refera (in diferitele lor mitologii religioase) la NASTEREA RAULUI, la
CUNOASTEREA POMULUI BINELUI SI RAULUI, la CADEREA LUI ADAM, la REVOLTA LUI
SATAN si asa mai departe. Tot asa cum voi, oamenii, ati hotarât sa personificati IUBIREA
pura ca pe un personaj pe care-l numiti DUMNEZEU, la fel ati hotarât sa personificati
FRICA ca pe un personaj pe care-l numiti DIAVOL. Pe pamânt, unii au elaborat mitologii in
jurul acestui eveniment, completate cu scenarii despre batalii si razboaie, soldati angelici
si razboinici diavolesti, forte ale binelui si raului, ale luminii si intunerecului. Aceasta
mitologie a fost incercarea timpurie a omenirii de a intelege si de a spune altora, INTR-UN
MOD PE CARE EI IL PUTEAU PRICEPE, un eveniment cosmic de care sufletul omenesc este
profund constient, dar pe care MINTEA (EGO, EU) il poate concepe cu greu. Facând ca
universul sa fie o versiune fragmentara a lui insusi, Dumnezeu a produs din energie pura
tot ceea ce exista, atât cele vazute (universul fizic) cât si cele nevazute (universul
metafizic). Partea din Dumnezeu care formeaza a doua jumatate a ecuatiei "SUNT / NU
SUNT" a explodat deasemenea, intr-un numar infinit de unitati mai mici. Voi, oamenii,
numiti aceste unitati SUFLETE sau SPIRITE. In câteva dintre mitologiile voastre religioase
se spune ca "Dumnezeu-Tatal are multi copii intru spirit". Acest paralelism cu
experientele umane asupra vietii pare a fi unicul mod prin care masele pot fi facute sa
accepte ideea aparitiei spontane a nenumarate spirite in "Imparatia Cerului". In acest
caz, povestile voastre mitologice nu sunt chiar foarte departe de realitate, pentru ca
spiritele infinite care ma cuprind in totalitate sunt produsele mele. SCOPUL meu pentru
care m-am divizat a fost de a crea suficiente parti din mine, astfel incât SA MA CUNOSC
PE MINE INSUMI CA EXPERIENTA. Exista un singur mod prin care CREATORUL se poate
CUNOASTE PE SINE INSUSI ca TRAIRE a sa de CREATOR si acesta este prin A CREA. Si
astfel, eu le-am dat nenumaratelor parti create din mine si neseparate de mine
(SUFLETELE) ACEIASI PUTERE DE A CREA pe care o am eu ca INTREG. Aceasta vor sa
spuna religiile voastre, atunci când afirma ca ati fost creati "dupa chipul si asemanarea lui
Dumnezeu". Aceasta nu inseamna, dupa cum spun unii, ca trupurile noastre arata la fel
(desi Dumnezeu poate sa preia, pentru un anumit scop, orice forma fizica pe care o
alege). Aceasta inseamna ca ESENTA NOASTRA ESTE ACEIASI. NOI SUNTEM CONSTRUITI
DIN ACELASI MATERIAL. NOI SUNTEM ACELASI MATERIAL. Scopul meu atunci când v-am
creat pe voi, sufletele, a fost SA MA CUNOSC PE MINE INSUMI CA DUMNEZEU. NU AM
NICIO ALTA MODALITATE DE A FACE ACEASTA DECAT PRIN VOI. Se poate spune ca scopul
meu, in ceea ce va priveste, este ca voi SA VA CUNOASTETI PE VOI INSIVA CA FIIND EU.
Acest lucru este simplu, dar totusi devine mai complicat, deoarece EXISTA UN SINGUR
MOD SA VA CUNOASTETI PE VOI INSIVA CA FIIND EU SI ACESTA E CA MAI INTAI SA VA
CUNOASTETI PE VOI INSIVA CA NEFIIND EU...

4/6
TOT CEEA CE ESTE explica in continuare ce este IERTAREA:
Intr-un moment greu al vietii, Neale Donald Walsch l-a intrebat pe Dumnezeu de ce, daca
totul este drept si bun (asa cum de atâtea ori afirmase), a primit atâtea lovituri din partea
celor dragi, din partea celor apropiati ? De ce l-au parasit cei carora le daruise toata fiinta
sa ? De ce s-au purtat atât de nedrept cu el, tocmai cei carora le oferise dragostea,
munca, implinirile sale ? Dumnezeu, dupa ce l-a ascultat cu bunavointa, i-a raspuns cu o
mica pilda: - "Odata, a spus Dumnezeu, a venit la mine un MIC SUFLET care mi-a spus ca
doreste sa afle ce este IERTAREA. Ai toata libertatea sa inveti tot ce doresti tu, a spus
Dumnezeu. In imparatia mea fiecare invata tot ce doreste. Atunci, MICUL SUFLET, s-a
uitat in dreapta, s-a uitat in stânga, cautând sa afle pe cineva pe care sa-l ierte. Atâta doar
ca acolo, in cer, toti se purtau atât de frumos cu el, cautau sa-i îndeplineasca toate
dorintele, erau atât de plini de atentie fata de el, incât nu avea de ce sa ierte pe nimeni.
Atunci a venit la el un SUFLET PRIETENOS, care i-a promis ca o sa-l ajute sa afle ce este
IERTAREA. Dar pentru asta, a spus el, va trebui sa ne nastem amândoi pe Pamânt. Iar eu
o sa-ti fac viata atât de amara, o sa ma port atât de rau cu tine, o sa te chinuiesc si o sa te
nedreptatesc atât de mult, iar tu va trebui sa ma ierti. Un singur lucru iti cer, a adaugat el.
Atunci când se vor intâmpla toate astea, sa-ti aduci aminte ce am discutat impreuna,
acum"... Asa ca, vedeti ce prieteni si rude aveti acum in preajma si cu cine stati in casa. Sa
va purtati cu multa iubire si intelegere, fata de cei de lânga voi, fata de cei care va fac
acum zile amare. S-ar putea ca unul dintre ei sa fie chiar SUFLETUL PRIETENOS din
aceasta pilda.

TOT CEEA CE ESTE explica deasemenea ROLUL VENIRII NOASTRE PE PAMANT:


Odata, in luminoasa lume de dincolo, a existat un MIC SUFLET, care stia ca el este
LUMINA, dar era nerabdator sa traiasca experienta de a fi luminos, de a se vedea pe el
insasi ca LUMINA, pur si nepatat. "Eu sunt lumina", spunea el, "sunt lumina pura". Totusi,
nici faptul ca o stia, nici faptul ca o spunea tuturor, nu puteau înlocui experienta practica
de a sti ce este a fi LUMINA, inconjurat fiind numai de LUMINA, de suflete luminoase.
Fiecare suflet care-l înconjura era numai LUMINA, radiind stralucirea luminii din
împaratia lui Dumnezeu. Si astfel, micul suflet se simtea ca o MICA LUMANARE, in soare,
nevazuta, neremarcata de nimeni. In mijlocul luminii coplesitoare care-l înconjura, din
care era o mica particica, MICA LUMANARE nu putea sa se vada pe sine însasi, nu putea
trai experienta a sti CINE SI CE ERA CU ADEVARAT. Si, astfel, acest mic suflet tânjea
necontenit sa se autocunoasca. Atât de fierbinte era dorinta lui, incât intr-o buna zi
Dumnezeu i-a spus cu blândete si intelegere: "Stii tu, Mic Suflet, ce trebuie sa faci ca sa-ti
indeplinesti aceasta dorinta arzatoare ?" "Doamne, ce trebuie sa fac ? Sunt in stare sa fac
orice !" i-a raspuns micul si bunul suflet. "Trebuie sa te separi de noi ceilalti" i-a raspuns
Dumnezeu "...si trebuie sa aduci întunerecul asupra ta". "Ce inseamna întunerec,
Atotputernice ?", a intrebat sfios Mica Lumânare. "Ceea ce tu nu esti" i-a spus Dumnezeu.
Si asa a si facut, desprinzându-se temporar de INTREG si trecând incorporat ca OM in
lumea terestra. Aici, micul suflet a avut ocazia de a trai experienta tuturor felurilor de
întunerec, in care el a simtit pentru prima data ce inseamna sa nu fi LUMINA pura. Si
totusi, in mijlocul întunerecului apasator, greu de suportat, Mica Lumânare a strigat la un
moment dat: "Tata, Tata, de ce m-ai parasit ?", la care Tatal i-a raspuns: "Eu nu te-am
parasit niciodata, totdeauna am fost alaturi de tine, in tine, gata sa-ti reamintesc CINE
5/6
ESTI TU CU ADEVARAT, gata totdeauna sa te rechem cu drag acasa, in imparatia luminii
vesnice. De aceea, asa cum ti-ai dorit, mai fii putin timp LUMINA in intunerecul de pe
pamânt, nu-l blestema, caci fara intunerec n-ai fi putut afla niciodata CINE ESTI TU, n-ai fi
aflat niciodata ca tu esti numai LUMINA. In curând vei fi din nou cu noi, in imparatia
luminii eterne, tu, mic si bun suflet, tu, mica si buna lumânare".

6/6