Obiectul si funcțiile criminologiei

Obiectul de studiu al criminologiei îl constituie criminalitatea ca fenomen social. Fapta

penală comisă, făptuitorul, victima și reacția socială împotriva criminalității.
Noțiunea de crimă folosită în studiile de criminologie are o accepțiune mai larga și se referă
la infracțiune în general și nu la noțiunea de crimă folosită în limbajul penal ce are un sens
mai restrâns și face referire la infracțiunea contra vieții ori alte fapte mai grave.
Obiectul criminologiei ca și analiză sintetică considerând drept corect și fundamental
științific punctul de vedere “tradițional” cu privire la obiectul criminologiei, trebuie să arătăm
că acumularea treptată de cunoștințe, pe măsura dezvoltării științifice, impune necesitatea
unei permanente reconsiderări a conținutului și limitelor acestuia.
Totodată este necesar ca tratarea acestei probleme să fie făcută în mod echilibrat și judicios
astfel încât obiectul de studiu al criminologiei îi conferă identitatea și îi stabilește locul în
sistemul științelor să nu fie extrapolat la alte domenii de cercetare, dar nici restrâns
nejustificat.
Având în vedere importantele acumulări științifice care au avut loc in domeniul criminologiei,
precum și problematica majoră analizată de pe pozițiile teoretice ale acestei discipline,
considerăm că obiectul de studiu al criminologiei include: criminalitatea ca fenomen social,
infracțiunea, infractorul, victima și reacția socială împotriva criminalității.
Criminalitatea ca fenomen social.
Îmbrățișând opinia că obiectul sintetic al criminologiei îl reprezintă criminalitatea ca fenomen
social, considerăm că, pentru a transforma această noțiune într-un concept operațional care
să permită explicarea fenomenului studiat, este necesară adaptarea unui model sistemic de
analiză. Astfel, ca orice fenomen social, criminalitatea reprezintă un sistem cu proprietăți si
funcții proprii, distincte calitativ de cele ale elementelor componente. Prin aceasta, modelul
nostru de analiză evită considerarea criminalității ca o totalitate a infracțiunilor săvârșite pe
un anumit teritoriu, într-o perioadă de timp dată, poziție care subliniază doar latura calitativă
a fenomenului studiat.
Analiza operează, de asemenea, o distincție între criminalitatea reală, aparentă și legală.
Criminalitatea reală este un concept cantitativ care presupune totalitatea faptelor penale
săvârșite pe un anumit teritoriu, într-o anumita perioadă de timp determinată.
Criminalitatea aparentă cuprinde totalitatea infracțiunilor semnalate sistemului justiției
penale și înregistrate ca atare.
Criminalitatea legală reprezintă totalitatea faptelor penale pentru care s-au pronunțat
hotărâri de condamnare rămase definitive.
 Funcțiile criminologiei în cea mai mare parte a reprezentaților criminologiei
tradiționale consideră că această are o funcție descriptivă și una explicativă. Promotorii
tendințelor moderne care militează pentru o implicare mai mare în sfera politicii penale
adaugă funcția predictivă (anticipativă) și funcția profilactică (preventivă)
Funcția descriptivă. Studiul descriptiv al fenomenului criminalității în ansamblu, e o etapa
importantă în cunoașterea obiectului de cercetare al criminologiei, a fost promovat de Școala
cartografică (studiul statistic al stării și dinamicii criminalității). Conceptele operaționale de
ordin descriptive utilizate de criminologie sunt: mediu, teren, personalitatea.
Funcția explicativă. Explicarea naturii, a esenței, a cauzelor care determină și a condițiilor
care favorizează fenomenul infracțional reprezintă scopul imediat al cercetării criminologice.
De aici decurge importanța funcției explicative a criminologiei. Principalele concepte
operaționale de ordin explicativ utilizate în criminologie sunt: cauza, condiția, efectul,
factorul, mobilul, indicele. Pentru clarificarea conceptelor operaționale utilizate pentru
explicarea fenomenului infracțional, adăugăm că în timp ce factorul criminogen este orice
element obiectiv care intervine în producerea infracțiunii, indicele este un simptom care
permite un diagnostic criminologic pus societății sau grupului studiat.
Funcția predictivă. Pentru alcătuirea modelelor predictive, criminologia apelează la modele
științifice din alte domenii ale cunoașterii, de la modelele matematice, pana la cele
informatice și euristice. Conceptele operaționale de ordin predictiv utilizate cu o frecvență
mai mare sunt: prezent, viitor, probabilitatea, similitudine, extrapolare, hazard, risc,
prognoză.
Funcția profilactică a criminologiei se materializează în sintetizarea rezultatelor privind
etiologia criminalității, în înlănțuirea lor logică și transpunerea acestora într-un sistem coerent
de măsuri de prevenire și combatere a fenomenului infracțional.