Sunteți pe pagina 1din 7

Numele:

Data:

TESTUL BENDER-SANTUCCI

Desenaţi modelele:
TESTUL BENDER- SANTUCCI
SCOP: predicţia reuşitei în însuşirea citit- scrisului, verificarea percepţiei spaţiale şi a capacităţii morice.
Lucrările de specialitate arată că maximum de puncte ce pot fi acordate pentru redarea corectă a celor 5 modele este 50, iar pronosticul
favorabil pentru învăţarea citit- scrisului este dat de un punctaj mai mare sau egal cu 12 puncte,
Notare/ Inițiale elevi
Componente
Modelul Mod de realizare/Sistem de notare

Primul model Unghiurile Unghiurile pătratului sunt corecte-3 puncte


-punctaj maxim:
10 puncte

Unghiurile nu sunt drepte-2 puncte

Pătratul este nereuşit-1 punct

Pătratul are formă absurd-0 puncte

Orientarea Axa este orizontală-3 puncte

Axa este oblică sau nu trece prin vărful tangent al


pătratului- 2 puncte

Unghiul format de axă cu orizontala depăşeşte


45ْْ -1 punct

Poziţia relativă Tangenţa este respectată-3 puncte

-figurile nu se ating, dar sunt apropiate


-tangenţa este respectată, dar nu se face prin unghi
-este o forţare a tangenţei-2 puncte

Figurile se întretaie
Tangenţa maschează o întretăiere-1 punct

Figurile sunt net separate-0 puncte

Se adaugă un punct la total dacă dimensiunile figurilor sunt de aceeaşi


proporţie

Al doilea model Orientarea Toate elementele (grupele de câte trei cerculeţe) îşi
-punctaj maxim: menţin orientarea corectă-3 puncte
8 puncte
Unul, două sau trei elemente nu îşi menţin orientarea
corectă-2 puncte

Între unu şi şase elemente nereuşite-1 punct

Niciun element nu prezintă orientarea corectă-


0 puncte
Poziţia Se respectă următoarele condiţii:
relativă -dispoziţia orizontală a întregului ansamblu;
Distanţa egală între elemente;
Cele trei cerculeţe ale fiecărui element sunt dispuse
pe aceeaşi axă-3 puncte

Nu se respectă două condiţii-2 puncte

Se respectă o condiţie-1 punct


Nu se respectă nicio condiţie-0 puncte

Se adaugă un punct la total pentru fiecare din aspectele următoare:


-cerculeţele sunt redate şi nu înlocuite prin puncte;
-numărul elementelor ( câte trei cerculeţe grupate) este cuprins între 8
şi 12.
Al treilea model Unghiurile Cele două unghiuri (1 şi 2) sunt corecte, iar cele
-punctaj maxim: două arcuri de cerc (3 şi 4) sunt egale între ele
11 puncte -3 puncte

Un arc de cerc sau unghi este nereuşit-2 puncte

Două arcuri de cerc sau două unghiuri sau câte


unul din fiecare sunt nereuşite-1 punct
Un singur unghi sau un singur arc de cerc este
reuşit-0 puncte
Orientarea Axa centrală a figurii “b” este prelungirea
bisectoarei unghiului figurii “a”-3 puncte

Condiţia amintită nu este respectată-2 puncte

Orientare absurdă-1 punct

Poziţia relativă
Tangenţa este respectată-3 puncte

Figurile nu se ating, dar sunt apropiate sau tangenţa


este forţată-2 puncte

Figurile se întretaie-1 punct

Figurile sunt net separate-0 puncte

Se adaugă un punct la total pentru fiecare din aspectele următoare:


-dimensiunile celor două figuri au aceleaşi proporţii;
- orientarea arcurilor de cerc este corectă.

Al patrulea Unghiurile Cele trei unghiuri sunt redate-3 puncte


model
-punctaj
maxim: Două unghiuri sunt redate- 2 puncte
11 puncte

Un singur unghi este redat-1 punct

Niciun unghi nu este redat-0 puncte

Orientarea Linia care leagă centrul seriilor


successive de puncte este orizontală-3
puncte

Linia este oblică -2 puncte

Linia este deviate o singură data-1 punct

Linia este deviate de două ori-0 puncte


Poziţia Se respectă următoarele condiţii:
relativă -distanţa dintre elemente este egală cu
cea din model;
-progresia crescândă a elementelor este
respectată
-3 puncte
O singură condiţie este respectată-2
puncte
Nicio condiţie nu este respectată-1 punct
Există una sau mai multe inversări de
elemente
-0 puncte

Se adaugă un punct la total pentru fiecare din aspectele


următoare:
-desenul este reprodus corect şi nu ca în oglindă;
-punctele nu sunt înlocuite prin cerculeţe.
Al cincilea Unghiurile Toate unghiurile sunt respectate-3
model puncte
-punctaj Este suprimat un singur unghi-2 puncte
maxim: 10
puncte
Mai multe unghiuri sunt suprimate sau
marginile sunt curbe, sinusoidale-1
punct
Figurile au formă absurdă-0 puncte
Orientarea Orientarea celor două figure este
corectă-3 puncte
Una dintre figure are o altă orientare-2
puncte

Este greşită orientarea ambelor figure-1


punct

Poziţia
Întretăierea este corectă-3 puncte
relativă
Întretăierea nu este corectă-2 puncte
Figurile doar se ating-1 punct
Figurile suntnet separate sau se întretaie
de două ori-0 puncte
Se adaugă un punct la total dacă dimensiunile figurilor
au aceeaşi proporţie în lungime şi lăţime
PUNCTAJ TOTAL
Testul Bender-Santucci

Testul Bender-Santucci

Prezentam proba Bender-Santucci, cu principile care au stat la elaborarea ei, elemente privind validitatea probei si
modul in care coreleaza cu alte probe, precum si cateva modalitati de interpretare a rezultatelor ce se pot obtine cu
aceasta proba.

1. Istoricul probelor Bender

Testul Bender-Gestalt (BG) a fost elaborat de catre Lauretta Bender in 1938, care a selectat 9 desene dintr-o
lunga serie originala folosita de Wertheimer pentru demonstrarea principiilor gestaltiste. Consta in copierea unor
figuri geometrice care sunt imbinate in diferite modele.

Evolutia probei BG in decursul deceniilor merge mai ales in directia obiectivarii criteriilor de cotare si de
interpretare a reproducerilor. In aceasta privinta, contributia adusa de Santucci si Pecheux in 1969 este importanta.
Din cele 9 modele folosite de Bender, autorii preiau doar 5 considerate ca fiind cele mai discriminative ( figurile
probei Bender-Santucci se vor anexa in varianta fotocopiata, nu se regasesc in formatul de pe CD).
Modificand cotarea elaborata de Bender, ei iau in considerare trei aspecte fundamentale: constructia unghiurilor,
orientarea figurilor sau a elementelor lor si pozitia relativa a figurilor intre ele sau a anumitor elemente ale
acestora. Acesti 3 indici – arata Santucci si Galifret-Ganjon ( 1964) – par sa distinga in mod semnificativ
rezultatele normalilor de cele ale dislexicilor, la o populatie scolara intre 6-14 ani. Noul sistem de cotare pare sa fie
unul dintre cele mai obiective existente pana in prezent. BG-ul a patruns astfel in literatura de specialitate sub
denumirea de testul Bender-Santucci, destinat mai ales copiilor intre 6-14 ani.

Pornind de la cerintele practice ale diagnosticarii gradului de maturitate scolara – inca de la varsta
prescolara – Santucci elaboreaza in 1960 o noua proba, proba Santucci, destinata de aceasta data prescolarilor intre
4-6 ani. Inspirata din proba Bender, testul Santucci este alcatuit din 10 figuri geometrice. Atat proba Bender-
Santucci cat si testul Santucci se aplica cu bune rezultate in psihodiagnoza scolara. Cunoasterea nivelului
psihogenetic si a trasaturilor functiei visual-motorii – una din conditiile interne ale insusirii limbajului scris – este
importanta in evaluarea gradului de dezvoltare psihica, mai ales la intrarea copilului in clasa I-a.

2. Validitatea conceptuala a testului Bender Santucci

Studierea integrarii senzoriomotorii presupune urmarirea relatiilor multiple dintre perceptie si motricitate.
Caracteristica a ceea ce Kulcsar numeste “vedere activa” consta tocmai in fixarea obiectului perceptiei, iar fixarea
implica directionarea privirii – prin miscarea corpului, a capului, a globilor oculari – si acomodarea cristalinului.
Coordonarea spatiului vizual cu cel manual, adica formarea functiei vizual-motorii marcheaza un alt aspect al
interactiunii elementelor perceptive si kinestezice. Reusita la testul Bender-Santucci depinde in mare masura de
nivelul de dezvoltare al functiei perceptiv-motorii, adica de aptitudinea de a percepe cu exactitate relatiile si
configuratiile spatiale, de a le vedea spatiul si forma, de a-si reaminti forma care poate servi drept continut al
diferitelor operatii mintale. Copilul isi poate forma aceasta capacitate numai prin intermediul actiunii obiectuale, al
activitatilor grafice s.a., care dezvolta din plin motricitatea ca o componenta a cunoasterii.

In 1966, ca urmare a unei cercetari experimentale care a cuprins un lot de 60 de baieti cu varste intre 4 si 6
ani, pe baza reusitei la probe predominant perceptive, motorii si senzoriomotorii, Wittling-Lauret conchide ca
geneza componentelor functiei perceptiv-motrice nu este o conditie suficienta pentru aparitia functiei insasi. Dar ea
constituie, binenteles o premisa necesara. Din punct de vedere psihogenetic, abilitatea de a copia figuri apare dupa
formarea capacitatii de a recunoaste forme identice si dupa aparitia gestului motor de a urmari conturul unei
configuratii. Deci, functia perceptiv-motorie este superioara elementelor sale constitutive. Pe baza ei apar
reprezentarile spatiale corespunzatoare, care permit o oarecare detasare a activitatii de obiect. In cele din urma si
acest al doilea nivel este reorganizat si integrat intr-o singura structura cognitiva, imbinata cu operatiile formale ale
gandirii. Operatiile formale se realizeaza cu ajutorul simbolurilor care permit reglarea totala a activitatii prin
limbaj. Functia perceptiv-motrica intra deci in structura functionala a inteligentei practice ( Kulcsar, 1980).

Thurstone, adept al teoriei factorilor multipli ai inteligentei, sustine – pe langa alti factori – existenta asa-
numitului “factor spatial”, atribuindu-i aptitudinea de a percepe cu exactitate configuratii spatiale, de a le compara
intre ele, deci de a vedea spatiul si forma.

Randamentul la probe de copiere a figurilor geometrice este conditionat chiar de nivelul de dezvoltare al
factorului spatial si al celui motor, precum si de gradul lor de fuzionare, de integrare a structurii perceptiv-motrice
a spatiului. Se considera ca proba Bender-Santucci este valida atat in conditiile dezvoltarii psihice normale, cat si
in cele ale deficientei mentale, pentru predictia randamentului scolar, mai ales in privinta insusirii cititului si
scrisului. Reusita la testul Bender-Santucci coreleaza in mod semnificativ cu reusita la citire (r = 0, 71) si la dictare
( r = 0, 70), ceea ce pledeaza pentru posibilitatea utilizarii cu succes a acestei probe in formularea prognozei
scolare. De asemenea, acest test prezinta o corelatie semnificativa cu scara Binet-Simon ( r = 0,44 – 0,62 la elevii
din clasele I-VIII), cu scala WISC ( r = 0,61 – 0,67 la elevii din clasele V-VIII) si cu Matricile Progresive Standard
( r = 0, 42 la elevii din clasele V-VIII) (Kulcsar, 1980).

3. Interpretarea rezultatelor

Pentru a intelege randamentul subiectului, este foarte util sa se observe atent comportamentul copilului in
timpul copierii figurilor geometrice si sa se noteze procedeul sau de lucru. Rezultatul obtinut de un copil poate fi
bun sau slab in functie de anumite cauze care variaza foarte mult de la un subiect la altul; trebuie notet felul in care
el a ajuns la un anumit rezultat, dificultatile invinse, precum si mijloacele la care a recurs. De aceea este bine sa se
inregistreze tot ce a intervenit in cursul activitatii: dorinta de a alege orientarea modelului, alegerea pozitiei
hartiei – in functie de model si elementele lui. Vor fi notate de asemenea toate procedeele mai mult sau mai putin
neobisnuite: desene executate cu mana stanga, desen inceput prin elementele de la dreapta si terminat prin cele de
la stanga. In cazurile in care se cunoaste, dar si in cele in care se presupune, o dominanta laterala stanga sau
ambidextrie, copilul trebuie pus sa execute copia atat cu mana dreapta cat si cu cea stanga, iar rezultatele sa fie
comparate in vederea masurarilor ulterioare. Se vor nota si tulburarile psihomotorii grave, care au ca efect o grafica
tulburata, o imposibilitate de a construi exact unghiurile sau dreptele ( Kulcsar, 1980).

Analiza cantitativa a randamentului vizeaza raportarea cotei totale obtinute de subiect la


performanta medie (adica etalonul) a grupului de varsta din care face parte subiectul. Pe
baza acestei raportari se pot stabili diferite nivele de reusita: foarte bun (cota se
incadreaza in cvartilul superior), mediu, mediu-slab, slab si foarte slab. Subiectii care in
pofida dorintei lor de a reusi, obtin rezultate foarte slabe sunt “suspecti” de tulburari
instrumentale – caracteristice dislexicilor, disgraficilor – sau de handicap mental, ADHD
etc. Precizarea diagnosticului presupune, in aceste cazuri, aplicarea altor probe, adecvate
ipotezelor emise pe baza testului.

Dincolo de analiza globala, realizarile subiectului se interpreteaza atat din punct de vedere al celor trei
aspecte cotate ( unghiuri, orientare si pozitie), cat si al fiecarui model in parte. De asemenea, sistemul de cotare
permite nu numai o apreciere globala a reusitei unei reproduceri, dar indica si nivelul la care se realizeaza ea. In
felul acesta un subiect poate rezolva un aspect cu cota minima sau cu cota maxima. Prin abordarea acestor aspecte
ale produsului activitatii subiectului, analiza cantitativa a randamentului sau trece pe plan calitativ care vizeaza
detectarea, decodificarea continutului psihologic al reproducerilor. In acest scop, se mai analizeaza modul in care
subiectul verbalizeaza sarcina, foloseste spatiul, deformeaza gestaltul, deseneaza rapid sau lent, e preocupat de
detalii etc. Performanta la Bender-Santucci este influentata de dezvoltarea limbajului, si de folosirea acestuia in
verbalizarea strategiilor pe care copilul le foloseste la copiere ( mai ales la figura 2 si 4). Deci, acest test este un
indicator al dezvoltarii capacitatii de planificare si de auto-control al erorilor.

De asemenea, unele trasaturi de personalitate si tulburari de comportament pot fi evidentiate, in functie


de aranjarea in pagina, de marimea figurilor sau de elementele adaugate de subiect: un copil timid, cu tendinte
depresive, va face un desen mic, situat in partea de jos a paginii, un copil maniacal va desene diferite inflorituri sau
personaje in completarea figurii, un copil cu ADHD va desena liniile ingrosate, va hasura unele figuri, etc. (vezi I.
Drutu, 1975).