UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA: DREPT
CENTRUL:SIBIU

DISCIPLINA: Drept procesual penal

TITLUL TEMEI DE CONTROL

-Camera preliminara-

COORDONATOR: Conf. Dr. Poiana Ioan

Student:Munteanu Alexandru
Anul:III, sem II
 Camera preliminară este o instituţie nouă în procedura noastră penală
reglementată cu scopul de a scurta durata proceselor penale în faza de judecată.
Procedura camerei preliminare însăşi are prin lege (art. 343 C.p.p.) o durată
maximă de 60 de zile, termen care începe să curgă de la data înregistrării cauzei la
instanţă.
Obiectul procedurii în camera preliminară este determinat potrivit art. 342
C.p.p. (care trebuie privit în corelare cu art. 54 C.p.p) şi este reprezentat generic de
verificarea aspectelor care ţin de legalitatea desfăşurării urmăririi penale şi a
sesizării instanţei.
Prima chestiune cu privire la care trebuie să se pronunţe judecătorul de
cameră preliminară (care este determinat prin repartizarea aleatorie a dosarului)
este aceea a verificării competenţei instanţei sesizate. Dacă se apreciază că
instanţa sesizată nu este competentă se face aplicarea dispoziţiilor care
reglementează declinarea de competenţă sau conflictul de competenţă.
Celelalte probleme care intră în sfera obiectului procedurii în cameră
preliminară vizează:
A. Verificarea sesizării instanţei. Cum instanţa trebuie să fie sesizată prin
rechizitoriu, verificarea vizează aspecte care se referă la: dacă rechizitoriul a fost
întocmit de procurorul competent determinat potrivit dispoziţiilor art. 56 C.p.p.;
dacă rechizitoriul îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă prevăzute în art. 328
C.p.p.
B. Verificarea legalităţii administrării probelor. Această componentă a
obiectului procedurii în cameră preliminară vizează verificarea respectării de către
organele de urmărire penală a normelor legale cuprinse în titlul IV al Codului de
procedură penală referitor la probe, mijloace de probă şi procedeele probatorii.
Trebuie însă observat că nu orice încălcare a acestor norme atrage aplicarea unor
sancţiuni procedurale.
În această fază nu se fac aprecieri cu privire la forţa probantă a mijloacelor
de probă şi nici cu privire la oportunitatea, pertinenţa, concludenţa sau utilitatea
probelor.
Verificarea legalităţii probelor este făcută prin raportare la asigurarea
caracterului echitabil al procesului penal aşa încât judecătorul de cameră
preliminară va înlătura un mijloc de probă (îl va exclude) numai dacă s-a produs o
vătămare esenţială a drepturilor procesuale ale unei părţi.
C. Verificarea legalităţii efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
Această procedură vizează verificarea ordonanţelor emise de procuror şi a
ordonanţelor şi referatelor emise de organelor de urmărire penală pe tot parcursul
desfăşurării urmăririi penale din punct de vedere al legalităţii măsurilor procesuale
dispuse pe tot parcursul desfăşurării urmăririi penale.
D. Măsuri premergătoare (art. 344 C.p.p)
 E. Toată procedura camerei preliminare are caracter nepublic. Aşadar, sub
aspectul formei este de observat că procedura îmbracă forma scrisă şi este
parţial contradictorie.
F. În vederea realizării în concret a obiectului procedurii inculpatului i se
comunică o copie certificată a rechizitoriului şi este încunoştinţat cu privire
la obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un
apărător şi termenul în care, de la data comunicării poate formula în scris
cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a
efectuării actelor de către organele de urmărire penală.
G. Faţă de modul de redactare a art. 344 alin. 2 C.p.p. o primă observaţie este
că norma legală nu prevede dreptul inculpatului de a formula un punct de
vedere cu privire la competenţă.
Judecătorul de cameră preliminară poate:
1. Să dispună începerea judecăţii:
A) Dacă constată competenţa instanţei regularitatea (legalitatea) rechizitoriului,
legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală fie în
situaţia în care nu s-au ridicat excepţii din oficiu şi nu au fost formulate cereri ori
excepţii sau deşi formulate au fost respinse.
B) Dacă a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai
multe probe ori a sancţionat actele de urmărire penală efectuate cu nerespectarea
dispoziţiilor art. 280-282 C.p.p. (art. 346 alin. 4 C.p.p.)
2. Să dispună restituirea cauzei la parchet dacă:
A) Rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost
remediată de procuror în termenul de 5 zile menţionat, dacă neregularitatea atrage
imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii. În aceste condiţii
neregularitatea se apreciază prin raportare atât la dispoziţiile care reglementează
cuprinsul rechizitoriului (art. 328, art. 286 alin. 2, art. 330, art. 331 C.p.p.) cât mai
ales la dispoziţiile art. 371 C.p.p. care reglementează obiectul judecăţii.
B) Au fost excluse toate probele administrate în cursul urmăririi penale. Această
soluţie este o consecinţă a reglementării cuprinse în art. 16 alin. 1 lit. c C.p.p („nu
există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea”) coroborat cu art. 99 C.p.p („În
acţiunea penală sarcina probei aparţine în principal procurorului …”).
C) Procurorul solicită restituirea cauzei în vederea remedierii neregularităţilor
rechizitoriului ori nu răspunde în termenul de 5 zile menţionat.
3. Să dispună declinarea competenţei dacă apreciază că instanţa sesizată nu
este competentă şi să trimită dosarul instanţei desemnate ca fiind competentă prin
hotărârea de declinare.
În tăcerea legii opinez că hotărârea de declinare pronunţată de judecătorul de
cameră preliminară trebuie să poarte denumirea de încheiere cu argumentul că art.
346 alin. 1 foloseşte denumirea de „încheiere” generic cu privire la soluţiile din
această fază prin coroborare cu dispoziţiile art. 370 C.p.p. (cu aplicarea
argumentului de logică „per a contrario”) care se referă la felul „hotărârilor”, text
care e cuprins în titlul III intitulat „Judecata”.
Aceasta este însă o problemă numai de ordin terminologic deoarece
denumirea eronată a hotărârii de declinare (încheiere sau sentinţă) nu este
sancţionată.
Excepţia înscrisă în art. 3 alin. 3 C.p.p. („În desfăşurarea aceluiaşi proces
penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte
funcţii judiciare cu excepţia celei prevăzute la alin. 1 lit. c (funcţia de verificare a
legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată) care este compatibilă cu funcţia de
judecată ) îşi găseşte reglementarea concretă în dispoziţiile art. 346 alin. 7 C.p.p.
care impun ca judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii
să exercite funcţia de judecată în cauză. Faţă de modul în care legiuitorul a
reglementat calea de atac a contestaţiei în procedura camerei preliminare se poate
desprinde ideea că această procedură a fost concepută a fi în primul rând „filtru de
legalitate”, cu repercursiuni în privinţa unor principii ale procesului penal.
Contestaţia – cale de atac în procedura camerei preliminare
Contestaţia este o cale de atac devolutivă (priveşte atât legalitatea cât şi
temeinicia încheierii pronunţată de judecătorul de cameră preliminară).
Contestaţia poate fi formulată de procuror sau de inculpat în termen de 3 zile
de la comunicarea încheierii. Termenul este peremptoriu aşa încât nerespectarea
(depăşirea) are ca efect respingerea contestaţiei ca tardivă.
Sunt admisibile contestaţiile formulate împotriva încheierilor prin care
judecătorul de cameră preliminară a soluţionat cererile şi excepţiile formulate de
procuror şi/sau inculpat, cele prin care s-a dispus restituirea cauzei la parchet în
situaţiile expuse anterior, prin care s-a dispus începerea judecăţii în condiţiile art.
346 alin. 4 şi prin care a dispus cu privire la probele excluse.
Contestaţia se depune la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa
care a pronunţat încheierea atacată (potrivit art. 4251 alin. 3 C.p.p.) şi se
soluţionează de judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară
celei sesizate. Când instanţa sesizată este ICCJ contestaţia se judecă de către
completul competent.
Pe durata procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră
preliminară se pronunţă cu privire la cerere sau din oficiu cu privire la luarea,
menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.
Judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii
preventive dispuse faţă de inculpat potrivit dispoziţiilor art. 207 C.p.p.
Încheierile din procedura contestaţiei se pronunţă în cameră de consiliu.
După rămânerea definitivă a încheierii pronunţată de judecătorul de cameră
preliminară se stabileşte termen pentru începerea judecăţii.
 Bibliografie

1.Prof.univ.dr. Jidovu Nicu, curs Drept Procesual Penal încărcat pe Blackboard,

Spiru Haret, Facultatea de Drept/Anul 3, 2017.
Legislatie:
2.Legea nr. 135/2010 din 1 iulie 2010 privind Codul de procedură penală, publicat
în Monitorul Oficial nr. 486/15 iulie 2010, cu completările și modificările
ulterioare.
Resurse internet
3.www.avocatnet.ro.