Sunteți pe pagina 1din 14

FINALITĂłILEFINALITĂłILEFINALITĂłILEFINALITĂłILE ŞIŞIŞIŞI DIMENSIUNILEDIMENSIUNILEDIMENSIUNILEDIMENSIUNILE EDUCAłIEIEDUCAłIEIEDUCAłIEIEDUCAłIEI

1. UnităŃi de conŃinut

FinalităŃile educaŃiei

EducaŃia intelectuală

EducaŃia moral civică

EducaŃia estetică

EducaŃia profesională

EducaŃia fizică şi igienico-sanitară

Noile educaŃii

Obiective

Să definească următoarele concepte: educaŃia intelectuală, morală, estetică, fizică, profesională, orientarea şcolară şi profesională (O.S.P).

Să analizeze obiectivele specifice fiecărei componente / dimensiuni a educaŃiei.

Să descrie modalităŃile de realizare a educaŃiei intelectuale, morale, estetice, fizice, profesionale.

Să explice contribuŃia diferiŃilor factori la realizarea dimensiunilor educaŃiei.

Să argumenteze interdependenŃa dintre dimensiunile educaŃiei.

Să explice contribuŃia diferiŃilor factori în realizarea O.S.P.

Să propună măsuri în vederea unei mai bune şi eficiente reintegrări a O.S.P. în cadrul procesului/ sistemului de învăŃământ;

Să exemplifice realizarea noilor educaŃii în activitatea şcolară şi extraşcolară pe baza schemei prezentate.

2. Concepte cheie

Ideal educaŃional reprezintă finalitatea educaŃională de maximă generalitate, care angajează toate resursele formative ale societăŃii existente la nivel instituŃional (formal – nonformal) şi noninstituŃional (informal). Idealul educaŃional defineşte „un model” de personalitate sau „un prototip”, determinat, în mod obiectiv, de tendinŃele de evoluŃie ascendentă a societăŃii, proiectate şi realizate în plan cultural, politic, economic (vezi DicŃionar de pedagogie, 1979, p. 202). Dimensiunea educaŃiei marchează conŃinuturile relativ stabile ale activităŃii de formare- dezvoltare a personalităŃii umane în plan: intelectual, moral, tehnologic, estetic, fizic. Analiza celor cinci dimensiuni ale educaŃiei (intelectuală, morală, tehnologică, estetică, fizică) deschise în direcŃia „noilor educaŃii” (vezi educaŃia ecologică, democratică, demografică, sanitară, casnică, casnică modernă etc.) vizează întreaga activitate de formare-dezvoltare a personalităŃii. Aceasta solicită elaborarea unui model operaŃional care vizează: definirea conceptului; stabilirea principiilor domeniului; precizarea obiectivelor generale şi specifice; evidenŃierea conŃinutului şi a metodologiei specifice fiecărei dimensiuni.

3. AplicaŃii – scheme, grafice, teme

3.1. Idealul educaŃional

EducaŃia prin dimensiunile sale reprezintă un sistem de acŃiuni exercitate în mod conştient şi sistematic asupra unor persoane în vederea transformării acestora conform idealului educaŃional. Id. Educ. ⊇⊇⊇⊇EI∪∪∪∪ET∪∪∪∪EP∪∪∪∪EM∪∪∪∪EJ∪∪∪∪ER∪∪∪∪EES∪∪∪∪EFS∪∪∪∪EE∪∪∪∪EEC

EI ET EP EE EJ EES EFS EM ER EEC
EI
ET
EP
EE
EJ
EES
EFS
EM
ER
EEC

Id. Educ.- ideal educativ EI- educaŃie intelectuală ET- educaŃie tehnologică EP- educaŃie profesională EM- educaŃie moral-civică EJ- educaŃie juridică ER- educaŃie religioasă EES- educaŃi estetică EFS- educaŃie fizică, igienico-sanitară şi sexuală EE- educaŃie economică EEC- educaŃie ecologică

Fig.1 Idealul educaŃional (după I. Bontaş)

I. Nicola prezintă modelul structural al idealului educativ şi al personalităŃii umane, după cum urmează:

CalităŃi CalităŃi potenŃiale ale acŃionale ale Nucleul personalităŃii personalităŃii -Intelectuale
CalităŃi
CalităŃi
potenŃiale ale
acŃionale ale
Nucleul
personalităŃii
personalităŃii
-Intelectuale
-Manifestări
idealului
-Profesionale
ale calităŃilor
-Morale
potenŃiale
în
-Estetice
activitatea
-Fizice
practică
VocaŃie
Creativitate
Componenta
Componenta
antropologică
acŃională

Fig. 2 Modelul structural al idealului educaŃional (după I. Nicola)

3.2. EducaŃia intelectuală

EducaŃia intelectuală este una din laturile educaŃiei care constă în selectarea,

prelucrarea şi transmiterea valorilor de la societate la individ, sub formă de cunoştinŃe, priceperi, deprinderi şi capacităŃi. Sarcinile educaŃiei intelectuale:

a) informarea intelectuală

b) formarea intelectuală

elaborarea unor capacităŃi intelectuale de natură instrumentală (însuşirea limbii materne, învăŃarea scrisului, formarea priceperilor şi deprinderilor de calcul mintal);

formarea capacităŃilor intelectuale operaŃionale şi funcŃionale;

stimularea şi dezvoltarea creativităŃii;

dezvoltarea unei motivaŃii corespunzătoare a învăŃării;

familiarizarea copiilor cu unele procedee de lucru specifice muncii intelectuale.

Metode şi tehnici de muncă intelectuală:

deprinderea de a folosi manualul, sarcină specifică pentru clasa întâi;

familiarizarea cu diverse modalităŃi de citire (lentă, rapidă, de aprofundare, selectivă, studiul de text etc.);

iniŃierea în tehnica folosirii unor instrumente auxiliare pentru îmbogăŃirea şi precizarea cunoştinŃelor (dicŃionare, enciclopedii, crestomaŃii, antologii) şi valorificării surselor documentare prin întocmirea de rezumate, planuri de idei, conspecte, fişe);

deprinderea de a asculta atent ce se comunică în cadrul orelor, de a identifica elementele esenŃiale ale comunicării, de a lua notiŃe;

familiarizarea cu specificul tehnicii de observare şi experimentare, cu diferite strategii creative în rezolvarea sarcinilor de învăŃare;

formarea obişnuinŃei de a-şi propune scopuri şi a persevera în realizarea lor, a deprinderii de a învăŃa constant, de a-şi rezolva ritmic sarcinile de învăŃare;

cultivarea obişnuinŃei de a respecta cerinŃele igienei muncii intelectuale, de a adopta un regim raŃional de muncă şi odihnă.

Sarcini de lucru:

1. AnalizaŃi raportul cantitate-calitate în informarea intelectuală, exemplificând.

2. În ce constă specificul informării şi formării intelectuale la preadolescenŃi şi adolescenŃi.

3. AnalizaŃi interdependenŃa educaŃiei intelectuale cu celelalte dimensiuni ale educaŃiei.

4. AnalizaŃi raportul dintre cultura generală şi cultura profesională în dezvoltarea

personalităŃii.

5. ExplicaŃi necesitatea caracterului formativ al educaŃiei contemporane.

Fiind una din problemele centrale ale cercetării psihopedagogice din ultimii ani, depistarea şi stimularea creativităŃii la elevi reprezintă una din direcŃiile de perfecŃionare şi dezvoltare a procesului de învăŃământ. Privită ca atribut al personalităŃii, creativitatea poate fi educată în următoarele condiŃii:

Conduita creativă a profesorului;

Atitudinea pozitivă faŃă de creativitatea elevilor;

Prevenirea/ înlăturarea factorilor de blocaj ai creativităŃii;

Factorii stimulativi ai creativităŃii

I. FACTORI SUBIECTIVI (psihici)

1.1. FACTORI INTELECTUALI

GÂNDIREA

SUBIECTIVI (psihici) 1.1. FACTORI INTELECTUALI GÂNDIREA - originalitate - fluenŃă, flexibilitate - caracter

- originalitate

- fluenŃă, flexibilitate

- caracter divergent

IMAGINAłIA (creatoare) INTELIGENłA MEMORIA

1.2. FACTORI DE PERSONALITATE (nonintelectuali)

I.2.1. AFECTIV-TEMPERAMENTALI

1.2.2. ATITUDINALI - CARACTERIALI

1.2.3. APTITUDINALI (aptitudini speciale)

1.2.4. MOTIVAłIONALI

ECHILIBRU AFECTIV FOND EMOłIONAL BOGAT FORłA EULUI INTROVERSIUNE – EXTRAVERSIUNE TENDINłA SPRE DOMINARE

ATITUDINEA POZITIVĂ FAłĂ DE MUNCĂ ÎNCREDEREA ÎN FORłELE PROPRII ATITUDINEA ANTIRUTINIERĂ PREFERINłA PENTRU NOU ŞI COMPLEX REZISTENłA LA FRUSTRAłIE ŞCOLARE (academice) TEHNICE ARTISTICE SPORTIVE

TREBUINłELE

- de independenŃă

- de explorare

- de cunoaştere

- de autorealizare

CURIOZITATEA (epistemică)

NIVEL DE ASPIRAłIE ÎNALT

II. FACTORI OBIECTIVI

2.1. FACTORI SOCIALI

2.2. FACTORI BIOLOGICI

FAMILIA ŞCOALA DIFERITE CONTEXTE SOCIALE ORGANIZAłII DE COPII ŞI TINERET SEX VÂRSTĂ STARE DE SĂNĂTATE

Fig. 3 Factorii creativităŃii

CUNOAŞTEREA CREATIVITĂłII ELEVILOR

INDICATORI

METODE

(în ordinea puterii de discriminare)

1. Realizări (confirmate social)

2. Produsele activităŃii şcolare

3. Comportamentul (la lecŃii, în pauze, în activităŃi extraşcolare)

4. Gândirea creativă (factori intelectuali)

5. Opinia colectivului de elevi

6. Randamentul şcolar

7. InteligenŃa

8. Factori de personalitate

9. PercepŃia de sine

10. Opinia profesorilor clasei

Ancheta (pe bază de chestionar) Analiza produselor activităŃii

ObservaŃia Testele de creativitate Metoda aprecierii obiective(a lui Gh. Zapan) Studiul documentelor şcolare Teste de inteligenŃă Studiul de caz, chestionare, teste, observaŃia Anchete (chestionar privind autoaprecierea) Ancheta (chestionar / interviu)

Fig. 4 Indicatori şi metode de cunoaştere a creativităŃii elevilor

CONDUITA ELEVULUI CREATIV ÎN CLASĂ

o

ÎnŃelege profund lecŃiile, prelucrează mult şi se poate detaşa de informaŃie, exprimând-o într-o manieră personală.

o

Răspunde la întrebări „pe sărite”.

o

Pune întrebări „sâcâitoare” profesorului sau vine cu propriile explicaŃii (uneori aberante asupra unor fenomene, rezolvă „altfel” unele probleme care nu presupun un algoritm).

o

Rezolvă singur probleme de tip şcolar.

o

Are alte preocupări în timpul lecŃiilor (desenează, citeşte, visează, se agită etc.), nu se face agreat de profesor întrucât îi perturbă lecŃia şi-i consumă timpul cu întrebările sale.

o

În activităŃile didactice de grup problematizate, colegii fac front comun împotriva lui, căci vine cu soluŃii „ne la locul lor”.

 

ÎN PAUZĂ

o

Vrea să ştie tot ce se petrece (e curios).

o

Vine cu soluŃii neobişnuite (este original).

o

Plin de sine.

o

Povesteşte „istorii” (este imaginativ, fantezist).

o

Veşnic preocupat (activ).

o

Îi place să organizeze jocuri în curtea şcolii (are iniŃiativă, e dominator).

o

Găseşte utilizări neobişnuite ale obiectelor.

o

E în stare să se amuze de lucruri simple şi în moduri ingenioase (e „neserios” şi „copilăros”).

 

ORICÂND ŞI ORIUNDE

o

Perseverent şi tenace, până la încăpăŃânare, nu abandonează uşor.

o

Are spirit de observaŃie.

o

„NemulŃumire creatoare” permanentă.

o

Propune mereu ceva spre îmbunătăŃire.

o

Este curios, are tendinŃa de informare.

o

Are interese multiple (simultan sau succesiv) de tip „hobby”.

o

Este ascendent, are tendinŃe de a-i domina pe ceilalŃi.

o

Are un fond emoŃional bogat, este sensibil, trăieşte intens.

o

Are încredere în sine şi cadrul de evaluare care-i permite să suporte minoritatea de unu vizavi de ceilalŃi.

o

Se autoapreciază destul de corect.

o

Nu-l derutează situaŃiile neclare, tolerează ambiguitatea şi o valorifică.

o

Nu se mulŃumeşte cu prima formă a produsului activităŃii, îl îmbunătăŃeşte şi cizelează, este „rezistent la închidere”.

Fig.5 Conduitele elevului creativ (după A. Stoica)

Metode şi tehnici pentru stimularea creativităŃii

a) Metode şi tehnici pentru stimularea creativităŃii de grup

Metoda

Descriere

A.

Metode imaginative de creativitate

Metoda

Se parcurg două faze: una prin care se cere elevilor ca prin intervenŃii scurte, imediate şi rapide să listeze tot ceea ce se cunoaşte despre un obiect / fenomen

„lichidării” (a

purgatoriului )

şi

alta în care, uitând tot, se cere imaginarea altuia care să-l înlocuiască

Asaltul de idei (brainstormingul)

Înlesneşte găsirea celei mai adecvate soluŃii a unei probleme de rezolvat printr-

o

intensă mobilizare a ideilor tuturor participanŃilor la discuŃie. Se bazează pe

 

disocierea timpului de producere a ideilor ( faza de producŃie a ideilor), de timpul în care se evaluează aceste idei ( faza aprecierii critice a ideilor emise).

Sinectica (metoda

Are două operaŃii de bază: 1- a transforma mintal un obiect ( fenomen) ciudat în unul familiar; 2- a realiza exact reciproca. Pentru aceasta se recomandă 4 tipuri d strategii: personală - a te identifica cu un fenomen sau proces (ex.- eşti un peşte şi vrei să scapi din acvariu); directă – a trece soluŃiile dintr-un domeniu în altul ( cum ar fi în bionică); simbolică – transferul problemei de la concret la abstract (semne sau obiecte); fantastică – incitarea indivizilor în a depăşi, cel puŃin în plan imaginativ, limitele controlabilului.

Gordon)

B.

Metode analitice (raŃionale)

Analogia

Stabilirea a cât mai multe relaŃii între obiecte, procese tehnologice, concepte etc. aparŃinând unor domenii diferite.

Multiplicarea

Cum ar arăta obiectul X mărit de două ori, de o sută de ori?

Adaptarea

Poate fi adaptat pentru alte întrebuinŃări?

Diminuarea

Pot fi reduse dimensiunile? Care ar fi efectele?

Utilizarea

ÎntocmiŃi o listă cu cele mai diferite întrebuinŃări ale obiectului Y ?

Substituirea

Poate fi înlocuită suveica de la maşina de cusut cu un alt dispozitiv? Dar sursa de energie electrică?

Diviziunea

Fragmentarea unui text, demontarea unui aparat etc. în cât mai multe părŃi, cu scopul de a realiza noi combinaŃii, substituiri, multiplicări

Omisiunea

Simplificarea obiectelor, proceselor tehnologice prin eliminarea unor însuşiri, părŃi, etape.

Inversia

Schimbarea ordinii, a aborda din perspectiva contrară

Tipizarea

Reunirea de elemente contrare, care să acŃioneze armonios

Aglutinarea

Recombinare din părŃi descompuse din diferite fiinŃe sau obiecte, dând naştere altora noi eterogene (vezi exemple în mitologia greacă)

Combinarea

Asamblare inedită

Interpretarea

Dramatizare

b) Metode de creativitate individuală

Metoda

Descriere

Planul rezumativ

În elaborarea unui plan, referat, o dare de seamă etc. se recomandă, iniŃial, întocmirea unui plan sumar, notând ideile în ordinea în care vin în minte, fără logică, deoarece intelectul uman are capacitatea de a ordona aceste idei – mai ales pe timpul nopŃii – tema conturându-se mai uşor şi mai bine.

Să scrii şi să citeşti creativ

Se recomandă citirea cu creionul în mână. Se pleacă de la ideea că la fiecare problemă există o multitudine de soluŃii bune şi că autorul nu le-a găsit pe toate; încercarea de a face asociaŃii între idei.

Metoda

EsenŃa acestei metode constă în aceea că , explicând altora o idee, o teorie, o problemă etc., aceasta este mai bine înŃeleasă. Ideile noi vin tocmai în procesul de căutare a unei noi forme de exprimare a unei teorii sau probleme.

profesorului

3.3. EducaŃia moral- civică EducaŃia morală este acea dimensiune a educaŃiei prin care se urmăreşte formarea şi dezvoltarea conştiinŃei şi conduitei morale a personalităŃii umane. EsenŃa educaŃiei morale constă în „crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalităŃii morale a copilului, în elaborarea şi stabilizarea, pe această bază, a profilului moral al acestuia în concordanŃă cu imperativele societăŃii”.( I. Nicola, „Pedagogie”, E.D.P., Bucureşti, 1994)

Sarcini de lucru:

1. Ce înŃelegeŃi printr-o persoană morală?

2. Care este diferenŃa dintre morală şi moralitate?

Dezideratele educaŃiei moral-civice:

1. Formarea conştiinŃei morale:

2. Formarea conduitei morale

componenta cognitivă;

deprinderi şi obişnuinŃe morale;

componenta afectivă;

trăsături pozitive de caracter.

componenta voliŃională;

Sarcini de lucru:

1. ExplicaŃi formarea conştiinŃei morale pe baza următorilor paşi:

a. formarea reprezentărilor morale;

b. formarea noŃiunilor morale;

c. formarea convingerilor morale;

d. formarea judecăŃilor morale.

2. Orientându-vă după tabelul de mai jos, enunŃaŃi trăsăturile de caracter ce se

formează prin însuşirea / asimilarea conŃinutului educaŃiei moral-civice:

ConŃinuturile educaŃiei moral-civice

Obiective

Trăsături de caracter

EducaŃia patriotică

-formarea conştiinŃei patriotice -formarea conduitei patriotice

 

Atitudinea faŃă de muncă

-formarea conştiinŃei valorii social-umane a muncii -formarea conduitei necesare participării la procesul muncii

 

Educarea elevilor în spiritul disciplinei

-acceptarea şi respectarea strictă a unor reguli de conduită -realizarea disciplinei şcolare în raport cu o disciplină a iniŃiativei

 

Educarea în spiritul cooperant, participativ

-pregătirea pentru integrarea în viaŃa socială -formarea conştiinŃei şi conduitei cooperante, participative

 

3. ExemplificaŃi realizarea acestor conŃinuturi ale educaŃiei moral-civice în cadrul

disciplinelor pe care le veŃi preda.

Principiile educaŃiei moral-civice:

1) Principiile educaŃiei morale sunt teze care orientează şi direcŃionează activitatea

2)

educatorului în vederea realizării obiectivului fundamental al educaŃiei morale, formarea profilului moral al personalităŃii copiilor în concordanŃă cu cerinŃele idealului educaŃional. Principiul îmbinării conducerii pedagogice cu independenŃa elevilor în procesul de formare

3)

a profilului moral-civic; Principiul valorificării elementelor pozitive ale personalităŃii pentru înlăturarea celor

4)

negative; Principiul îmbinării respectului cu exigenŃa faŃă de elevi;

5)

Principiul respectării particularităŃilor de vârstă şi individuale în educaŃia morală;

6)

Principiul unităŃii, continuităŃii şi consecvenŃei.

Sarcini de lucru:

1. ExplicaŃi importanŃa respectării acestor principii în educarea morală a copiilor.

2. PrecizaŃi concluzii pedagogice desprinse din aplicarea acestor principii în activitatea

curentă la clasă.

Sistemul metodelor educaŃiei moral-civice:

- explicaŃia morală

- convorbirea etică

- povestirea morală

- metode de apreciere a cunoştinŃelor şi conduitei morale: aprobarea şi dezaprobarea

- exemplul

- analiza de caz

- exerciŃiul moral

Sarcini de lucru:

1. PrecizaŃi condiŃiile de eficienŃă privind aplicarea metodelor educaŃiei moral-civice.

2. ExemplificaŃi valorificarea acestor metode în cadrul disciplinelor pe care le veŃi preda, pentru a realiza cu succes educaŃia moral-civică a copiilor. Ce obstacole credeŃi că veŃi întâmpina?

Stadiile formării personalităŃii morale

Nivelele şi stadiile dezvoltării morale la Kohlberg:

Nivel / Stadiu

Descriere

Nivelul preconvenŃional (copilăria mijlocie)

Stadiul 1: orientare după principiul pedeapsă – recompensă; ascultarea Stadiul 2: orientare hedonistă naivă

Moralitatea este judecată în termenii consecinŃelor

Moralitatea este judecată în funcŃie de satisfacerea unor dorinŃe, de obŃinere a unor beneficii.

Nivelul convenŃional (aproximativ vârsta de 13 – 16 ani)

Stadiul 3: moralitatea bunelor relaŃii

Moralitatea este judecată în termeni de relaŃii optime cu persoanele de referinŃă, de aderenŃă la rolurile sociale. Moralitatea este judecată în termenii rolurilor sociale sau legilor cu aplicabilitate universală.

Stadiul 4: orientarea spre menŃinerea ordinii sociale

Nivelul post – convenŃional (aproximativ vârsta de 16 – 20 ani)

Stadiul 5: orientare spre legalitate

Moralitatea este judecată în termenii drepturilor omului care transcend legea. Moralitatea este judecată în funcŃie de valorile care au fost interiorizate.

Stadiul 6: autonomia principiilor morale

Kohlberg face analiza dezvoltării morale a copiilor pornind de la fundamentele cercetării lui Piaget, care consideră că gândirea morală a copilului este legată de stadiul de

dezvoltare cognitivă. Astfel, Piaget a concluzionat că există două stadii principale ale gândirii morale:

1. Stadiul moralităŃii eteronome sau realismului moral: în acest stadiu copilul se supune

cu stricteŃe regulilor considerate sacre şi nealterabile. Binele şi răul sunt văzute în termenii „alb” şi „negru”, iar o acŃiune particulară este judecată în funcŃie de dimensiunea

consecinŃelor, nu după intenŃiile actorului. RaŃionamentul moral al copilului este influenŃat,

pe de o parte, de egocentrism ( inabilitatea de a vedea evenimentele din perspectiva celorlalŃi), pe de alta, de dependenŃa de autoritatea adulŃilor.

2. Stadiul moralităŃii autonome sau relativismul moral, apare în jurul vârstei de 7 sau 8

ani. Regulile sunt stabilite şi menŃinute prin negociere şi acceptare în cadrul grupului social.

JudecăŃile de bine şi rău se bazează pe intenŃii, dar şi pe consecinŃe.

Sarcini de lucru:

1. EnunŃaŃi şi analizaŃi în grupul de lucru, principalele diferenŃe de raŃionament moral

între un copil cu vârsta de cinci ani şi unul de nouă ani, potrivit teoriei piagetiene.

2. DiscutaŃi două aspecte comune între cercetarea lui Piaget şi cea a lui Kohlberg în

domeniul dezvoltării morale.

3. EnunŃaŃi şi analizaŃi factorii care contribuie la dezvoltarea morală a copiilor.

PrecizaŃi importanŃa contextului familial în educaŃia morală a copiilor.

4. PropuneŃi modalităŃi de diminuare a decalajului existent între componenta

intelectuală şi cea morală în plan educaŃional. Care sunt cauzele acestui decalaj?

5. ExplicaŃi relaŃiile de interdependenŃă între educaŃia morală şi celelalte dimensiuni

ale educaŃiei.

3.4. EducaŃia estetică

Ca dimensiune a educaŃiei, educaŃia estetică este acŃiunea de formare şi dezvoltare a personalităŃii prin dezvoltarea capacităŃii de receptare, interpretare şi creare a frumosului din natură, societate şi artă. Cu o sferă de acŃiune mai restrânsă, educaŃia artistică reprezintă nucleul educaŃiei estetice (vizează numai frumosul din artă). Obiectivele educaŃiei estetice:

educarea atitudinii estetice;

formarea trebuinŃelor estetice;

dezvoltarea aptitudinilor creatoare în diferite domenii ale artei.

Sarcina de lucru:

AnalizaŃi obiectivele de mai sus, prin prisma modalităŃilor lor de realizare în mediul şcolar şi

extraşcolar.

Principiile educaŃiei estetice (după C. Cucoş):

principiul educaŃiei estetice pe baza valorilor autentice;

principiul receptării creatoare a valorilor estetice;

principiul perceperii globale, unitare a conŃinutului şi formei obiectului estetic;

principiul înŃelegerii şi situării contextuale a fenomenului estetic.

Sarcini de lucru:

1. ExplicaŃi şi exemplificaŃi importanŃa respectării acestor principii în educaŃia estetică a

copiilor.

2. PrecizaŃi concluzii pedagogice desprinse din aplicarea acestor principii în activitatea curentă la clasă.

ConŃinutul şi modalităŃile de realizare a educaŃiei estetice ConŃinutul educaŃiei estetice în şcoală se materializează în cultura estetică, prezentă în cele două ipostaze: cultura obiectivă şi cultura subiectivă. ModalităŃile de realizare a educaŃiei estetice pot fi grupate în funcŃie de mijlocul utilizat:

frumosul natural (exemplul formelor de relief, armoniei şi echilibrului unor fenomene naturale, spectacolul estetic al unor fenomene naturale);

frumosul social (organizarea unor structuri sociale, relaŃii şi comportamente interumane, design industrial etc.);

frumosul din artă (literatură, muzică, pictură, sculptură, arhitectură, teatru, cinema).

Sarcini de lucru:

1. În ce constă conŃinutul educaŃiei estetice la preadolescenŃi şi adolescenŃi ?

2.

AnalizaŃi contribuŃia diferitelor discipline de învăŃământ la educaŃia estetică a elevilor, precizând şi exemplificând metodele şi mijloacele ce pot fi utilizate de profesori.

3. ExplicaŃi relaŃiile de interdependenŃă între educaŃia estetică şi celelalte dimensiuni ale

educaŃiei. 3.5. EducaŃia profesională Ca dimensiune a educaŃiei, educaŃia profesională este acŃiunea ce urmăreşte „formarea unui orizont cultural şi tehnologic cu privire la o anumită profesiune, concomitent cu dezvoltarea unor capacităŃi, priceperi şi deprinderi necesare exercitării ei”(I. Nicola, 1994).

Sarcinile educaŃiei profesionale:

formarea orizontului cultural – profesional;

formarea unor priceperi, deprinderi, capacităŃi, competenŃe de natură acŃională, necesare desfăşurării unei activităŃi productive;

familiarizarea elevilor cu diverse profesiuni;

formarea unei atitudini corecte faŃă de muncă.

Sarcini de lucru:

1. ExplicaŃi şi exemplificaŃi realizarea acestor obiective în activităŃile din cadrul şcolii.

2. AnalizaŃi raportul dintre educaŃia profesională şi educaŃia tehnologică.

3. Care sunt particularităŃile educaŃiei profesionale la preadolescenŃi şi adolescenŃi.

4. ExplicaŃi relaŃiile de interdependenŃă între educaŃia profesională şi celelalte

dimensiuni ale educaŃiei.

Orientarea şcolară şi profesională

Orientarea şcolară şi profesională reprezintă un „sistem coerent şi dinamic de principii, acŃiuni şi măsuri prin care un individ sau un grup sunt îndrumaŃi să opteze pentru o anumită şcoală, la un moment dat, şi pentru o anumită profesie dată de o anumită şcoală, corespunzător înclinaŃiilor, aptitudinilor şi aspiraŃiilor proprii, în scopul dezvoltării personalităŃii şi, respectiv, al pregătirii pentru o anumită profesie” (Ioan Bontaş, 1994). DirecŃii de acŃiune ale orientării şcolare şi profesionale:

cunoaşterea personalităŃii elevilor;

educarea elevilor în vederea alegerii studiilor şi profesiunii;

informarea asupra reŃelei şcolare şi a nomenclatorului profesiunilor;

consilierea şi îndrumarea elevilor spre diverse studii / profesiuni.

Sarcini de lucru:

1. AnalizaŃi şi exemplificaŃi realizarea acestor direcŃii în cadrul activităŃilor şcolare.

2. EvidenŃiaŃi principalele metode şi tehnici de cunoaştere a elevilor.

D. Salade prezintă parametrii opŃiunii şcolare şi profesionale în schema de mai jos:

Trăsături de Ce poate CerinŃele Personalitate profesiunii Alegerea Profesiunii Ce vrea Ce trebuie
Trăsături de
Ce poate
CerinŃele
Personalitate
profesiunii
Alegerea
Profesiunii
Ce vrea
Ce trebuie

CondiŃii social - economice

Sarcini de lucru:

1. AnalizaŃi, pe baza schemei de mai sus, raportul dintre ceea ce vrea (interese, aspiraŃii), ceea ce poate (cunoştinŃe, abilităŃi şi capacităŃi de care dispune) şi ceea ce trebuie să facă (oferta de muncă şi cerinŃele vieŃii sociale) elevul.

2. Ce factori contribuie la realizarea orientării şcolare şi profesionale?

3. De ce este necesară colaborarea dintre şcoală şi familie în orientarea şcolară şi

profesională?

4. ExemplificaŃi modalităŃi de realizare a orientării şcolare şi profesionale în activităŃile din cadrul şcolii şi din afara ei.

3.6. EducaŃia fizică şi igienico – sanitară

EducaŃia fizică este acea dimensiune a educaŃiei care are drept scop dezvoltarea armonioasă a personalităŃii prin valorificarea potenŃialului fizic, fiziologic şi psihologic al organismului, conform cerinŃelor societăŃii contemporane.

Obiectivele educaŃiei fizice şi igienico – sanitare:

dezvoltarea şi fortificarea fizică a organismului;

dezvoltarea din punct de vedere psihic şi formarea personalităŃii.

Sarcini de lucru:

1. AnalizaŃi şi exemplificaŃi realizarea acestor obiective în activitatea şcolară.

2. ArătaŃi specificul educaŃiei fizice şi igienico – sanitare la preadolescenŃi şi adolescenŃi.

3. Care sunt formele de realizare a educaŃiei fizice şi igienico – sanitare în cadrul şcolii şi în afara ei?

4. ExplicaŃi relaŃiile de interdependenŃă între educaŃia fizică şi igienico - sanitară şi celelalte dimensiuni ale educaŃiei.

3.7. Noile educaŃii

Dinamica activităŃii de formare a personalităŃii în contextul problemelor lumii contemporane a determinat deschiderea dimensiunilor educaŃiei în direcŃia noilor educaŃii. Astfel, noile educaŃii devin adaptabile şi integrabile fiecărei dimensiuni a educaŃiei, în funcŃie de particularităŃile acestora. De exemplu, „educaŃia ecologică sau relativă la mediu poate fi integrată la nivelul educaŃiei morale( în învăŃământul general), educaŃiei intelectuale ( în învăŃământul liceal), educaŃiei tehnologice ( în învăŃământul profesional)”- (S. Cristea, 1998).

Sarcina de lucru:

ExemplificaŃi realizarea noilor educaŃii în activitatea şcolară şi extraşcolară.

4. Sinteză

EducaŃia contribuie la realizarea idealului educaŃional prin dimensiunile sale care reprezintă conŃinutul educaŃiei în plan intelectual, moral, profesional, estetic şi fizic, cu deschidere către „noile educaŃii”. În literatura pedagogică românească sunt abordate cinci dimensiuni fundamentale ale educaŃiei: educaŃia intelectuală, educaŃia moral – civică, educaŃia estetică, educaŃia profesională şi educaŃia fizică.

Între dimensiunile educaŃiei există o strânsă interdependenŃă. Aceasta rezultă pe de o parte din unitatea bio–psiho-socială a personalităŃii, care ne arată că acŃiunile educative nu pot fi compartimentate strict în funcŃie de dominanta lor ( intelectuală, moral – civică, estetică, profesională, fizică), ele având efecte multiple, iar pe de altă parte, din unitatea lor sistemică, adică „înfăptuirea sarcinilor unei laturi asigură câmp prielnic de acŃiune pentru celelalte, după cum fiecare latură este influenŃată de acŃiunea celorlalte laturi” ( I. Nicola).

Temă de reflecŃie:

ScrieŃi un eseu de trei pagini în care să prezentaŃi realizările şi nerealizările voastre din punct de vedere al dimensiunilor educaŃiei, precum şi măsurile ameliorative pe termen scurt şi lung pe care le întrevedeŃi.

Bibliografie:

1. Barna, A., Antohe, G.,

2. Bontaş, I.,

3. Bunescu V.,

4. Călin, M.,

5. CreŃu, D.,

6. Cucoş, C.,

7. Jinga, I., Istrate El:

8. Landau, Erika

9. Moraru, Ion

10. Moraru, Ion

11. Mureşan, Pavel

12. Neculau, A., Cozma, T.,

13. Nicola, I.,

14. Nicola, Ion

15. Piaget Jean

16. Rocco, M.

17. Sorin, C.,

18. Stanciu, M.,

19. Stoica, A.,

20. Văideanu, G.,

21. *

*

*

Pedagogie, Ed. Logos,GalaŃi, 2001, vol. I.

Pedagogie, Ed. ALL, Buc., 1994

Metode de educaŃie morală, în Tribuna înv. nr.4 / 1992

Teoria educaŃiei. Fundamentarea epistemică şi metodologică a acŃiunii educative, Editura All, Bucureşti, 1996.

Psihopedagogie. Elemente de formare a profesorilor, Ed. Imago, Sibiu, 1999

Pedagogie, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.

Manual de pedagogie, Ed. All, Buc, 1998

Psihologia creativităŃii, E.D.P., Bucureşti, 1979.

De la predispoziŃii creative la capacitatea de creaŃie, în Revista de pedagogie

9/1991.

Argumente şi sugestii pentru realizarea unui învăŃământ creativ, în Revista de pedagogie 5/1991.

ÎnvăŃarea eficientă şi rapidă, Ed. Ceres, 1990.

Psihopedagogie pentru examenul de definitivat şi grad didactic II, Editura Spiru Haret, Iaşi, 1994.

Pedagogie, EDP, Bucureşti, 1994

Tratat de pedagogie şcolară, E.D.P., 1996.

Judecata morală la copil, E.D.P , 1980.

Stimularea creativităŃii tehnico-ştiinŃifice, Ed. ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, 1980.

DicŃionar de termeni pedagogici, EDP, Bucureşti, 1998.

Reforma conŃinuturilor învăŃământului. Cadru metodologic, Ed. Polirom, Iaşi,

2000.

Creativitatea elevilor, EDP, 1983

Cultura estetică şcolară, E.D.P., 1967

DicŃionar de pedagogie, 1979, p. 202.

Obiective

EducaŃia cu vocaŃie internaŃională

EducaŃia pentru democraŃie

EducaŃia ecologică

EducaŃia pentru comunicare şi mass – media

I. CunoştinŃe

egalitatea popoarelor menŃinerea păcii dezvoltarea globală şi sectorială sistemul ONU dimensiunea internaŃională a

democraŃie stat de drept drepturile şi libertăŃile individului confruntări contemporane de idei drepturile minorităŃilor

mediul din perspectivă sistemică (pornind de la mediul apropiat) interdependenŃa om – mediu cauze şi manifestări ale degradării mediului cultură ecologică

acumularea vocabularului de bază formele de comunicare regulile şi modelele istorice particularităŃi ale diferitelor structuri comunicaŃionale elemente de cultură tehnică a noilor mijloace de comunicare

 

educaŃiei PLC cunoaşterea istoriei şi a culturii altor popoare

II. Atitudini

respectul de sine şi respectul faŃă de altul grija faŃă de mediu ataşament faŃă de dreptate şi pace deschidere spirituală şi solidaritate internaŃională simŃul datoriei şi al răspunderii

respect faŃă de valorile democratice acceptarea pluralismului valoric atitudine umanistă asumarea vieŃii personale, grupale şi societale - protecŃia unor grupuri şi persoane defavorizate (cu nevoi speciale)

evitarea „analfabetismului” ecologic respectarea legilor naturii judecată de tip ecologică, responsabilă

atitudine faŃă de calitatea diferitelor mesaje evitarea (L. Şoitu): discursurilor incoerente, vulgarizarea limbajului, impunerea şi promovarea anonimatu-lui, inflaŃia verbală, cu maximă redundanŃă, nereciprocitate, generali-zarea monotoniei, iresponsabilitatea faŃă de cuvântul rostit, conştiinŃa neangajării.

şi valori

înŃelegerea şi respectul valorilor şi civilizaŃiilor altor naŃiuni, etnii naŃionale

 

umanismul

 

III. Priceperi

a contribui la rezolvarea problemelor comunităŃii şi Ńărilor lor, ale lumii contemporane

a asculta opiniile altora arta dialogului a face propuneri şi a da răspunsuri a-Ńi argumenta opiniile a iniŃia schimbări, a le

respectarea liber consimŃită a normelor

însuşirea noilor coduri de comunicare

(savoir-faire)

de „gestiune” a bogăŃiilor naturale a lupta împotriva diferitelor manifestări ale degradării mediului

capacitatea de a analiza mesajele sub diferite aspecte (codurile tehnice, codurile culturale, modurile de elaborare şi de difuzare etc.) forŃa tăcerii

conştiinŃa prezenŃei active în lume

controla a se apăra împotriva campaniilor de propagandă abuzivă

a gândi la soluŃii de perspectivă

profunzimea şi provocarea întrebărilor

a se apăra de bombardamentul informaŃional

Obiective

EducaŃia cu vocaŃie internaŃională

 

EducaŃia pentru democraŃie

EducaŃia ecologică

EducaŃia pentru comunicare şi mass – media

IV. CompetenŃe

spirit critic

comportament participativ

legate de diferite acŃiuni de diminuarea a degradării mediului

capacitatea de a recepŃiona şi prelucra diferite mesaje a exprima cu mijloace proprii un mesaj recepŃionat competenŃe de comunicare în procesul cultural şi educativ să înveŃe să se formeze prin intermediul acestor mijloace (adânci- rea cunoştinŃelor, crearea unei anu- mite perspective şi dezvoltarea unei capacităŃi de reflecŃie)

cooperare

responsabilitatea

imaginaŃie

libertatea individuală şi

afirmare de sine

grupală luarea deciziilor lupta împotriva oricărei

toleranŃă

participare

 

conservarea patrimoniului

discriminări lupta pentru afirmarea în practică a drepturilor şi libertăŃilor individuale

cultural universal capacitatea de a interrelaŃiona cu alŃii

solidaritatea

de comunicare orală sau/şi de folosire a altor suporturi (limbaje statistice, audiovizuale, figurative)

V. Modele

participarea activă la viaŃa socială, politică, economică şi culturală a participa la deciziile referitoare la problemele mondiale comportament şi competenŃă de cooperare ( a asculta pe altul, a dialoga, a face propuneri, a da răspunsuri, a comunica fidel opiniile) a iniŃia schimbări a învăŃa continuu

participarea la vot

a rea liza o gamă variată de acŃiuni pentru menŃinerea şi ameliorarea echilibrului ecologic

a utiliza raŃional şi a selecta canalele şi

Comportamentale

comportament democratic în relaŃiile interumane respectarea opiniilor altora grija faŃă de om şi nevoile sale

calitatea informaŃiilor transmise prin mass - media evitarea violenŃei, a pornografiei, a propagandei de diferite nuanŃe realizate prin mass - media

protejarea unor grupuri şi persoane defavorizate

   

a efectua schimburi culturale, călătorii, excursii

Analiza de conŃinut a „noilor educaŃii” ( după M. Stanciu, 2000)