Ferice de cei ce iubesc,

deşi nu ştiu cum e să fie iubiţi.

Ferice de cei ce luptă, deşi au cunoscut şi căderea.
 Ferice de cei ce îşi păstrează
inima curată, deşi trăiesc între tâlhari.
 Ferice de cei ce zâmbesc, deşi
viaţa lor nu e tocmai un zâmbet.
Ferice de cei ce construiesc
într-o lume care dărâmă.
 Ferice de cei ce au puterea să mângâie,
deşi cei ce au nevoie de mângâiere sunt ei.
 Ferice de cei ce hrănesc, deşi
cei ce au nevoie de hrană sunt ei.
 Ferice de cei ce nu doresc să fie
stăpânitori, deşi au cunoscut şi puterea.
 Ferice de cei ce nu sunt robi
ai plăcerilor, deşi le-au cunoscut şi dulceaţa.
Ferice de cei ce nu sunt robi ai patimilor,
într-o lume îngenuncheată de păcate.
 Ferice de cei ce nu sunt robi ai
banului, deşi i-au cunoscut şi puterea.
 Ferice de cei ce sunt cinstiţi,
într-o lume plină de înşelăciuni.
Ferice de cei ce iubesc adevărul,
într-o lume a minciunii.
 Ferice de cei ce au
arma răzbunării şi nu o folosesc.
 Ferice de cei ce au
prilejul să păcătuiască şi nu vor.
 Ferice de cei ce luptă pentru
Împărăţia Cerului, deşi nu o văd.
Ferice de cei ce n-au văzut, dar au crezut.
 Ferice de cei ce cred,
într-o lume care nu mai crede.
 Ferice de cei ce urcă
muntele, deşi nu îi zăresc vârful.
 Ferice de cei ce străbat
cărarea, deşi e plină de spini.
 Ferice de cei ce ştiu să
supravieţuiască într-o lume care decade.