Sunteți pe pagina 1din 6

INDUSTRIA

Până la Primul Război Mondial doar un număr limitat de ţări dispunea


de regiuni industriale. Cu timpul, vechile regiuni s-au extins şi dezvoltat sau
au început să fie supuse unei reconversii economice puternice, iar pe lângă
acestea s-au conturat altele noi, aflate în plină dezvoltare
În continuare punctăm câteva caracteristici legate activităţile
industriale pe fiecare continent.
Europa
Europa de Vest, unul din polii de creştere ai economiei mondiale, este
formată dintr-un centru, reprezentat prin ţările din vestul continentului şi
prin periferiile localizate în sud (ţările mediteraneene) şi nord (ţările
scandinave).
De asemenea, se caracterizează prin existenţa unora dintre cele mai
vechi regiuni industriale ale lumii, cu o diversitate remarcabilă, de la cele
carbonifere (Midlands - Marea Britanie, Pas-de-Calais - Franţa, Ruhr
-Germania) şi metalurgice (Yorkshire - Marea Britanic, Lorena - Franţa) la
cele industrial-portuare (Rotterdam-Europoort-Olanda), sau urban-
industriale (oraşele din nordul Italiei, sud-estul Angliei, vestul Germaniei).
Restructurarea economică a acestor regiuni a fost profundă, conducând la
apariţia unor numeroşi tehnopoli situaţi în regiunea pariziană, în apropierea
metropolei londoneze, în regiunea germană Ruhr sau în nordul Italiei
(Milano-Torino).
Europa de Est şi spaţiul ex-sovietic reprezintă una dintre cele mai
dinamice regiuni economice ale globului prin complexitatea şi profunzimea
transformărilor în curs. Ţările est-europene sunt destinaţii preferate ale
investitorilor vest-europeni, dar şi nord-americani sau asiatici, unele reuşind
să-şi valorifice avantajele comparative, altele nu. Ţările est-europene îşi
redefinesc specializările economice în funcţie de potenţialul endogen de
dezvoltare, dar şi de conjunctura regională şi de poziţia lor de „noi venite”
pe scena economiei globale. Chiar dacă e la fel de frământat din punct de
vedere economic şi social, spaţiul ex-sovietic rămâne avantajat de resursele
naturale bogate şi de infrastructura industrială: regiunea Moscovei, Volga-
Ural, Kuzneţk, Donbass se menţin ca importante concentrări de activităţi
productive pe plan mondial.
La nivelul Europei sunt ţări care se remarcă cu o puternică activitate
industrială (v.tabelul)
America de Nord
Canada şi SUA se caracterizează prin economii mature, stabile, bazate
pe activităţi industriale dinamice şi moderne, activităţi terţiare în continuă
expansiune şi creştere. Abundenţa resurselor naturale de la cărbuni, petrol,
la terenuri agricole fertile, la potenţial hidroenergetic şi suprafeţe forestiere
întinse au contribuit alături de accesibilitatea şi varietatea căilor de
comunicaţie la dezvoltarea timpurie a economiei acestor ţări.
Regiunea industrială „clasică” a continentului nord-american,
„Manufacturing Belt” situată de o parte şi de alta a Marilor Lacuri şi extinsă
până la litoralul nord-atlantic a reprezentat pentru mult timp una dintre cele
mai importante concentrări industriale ale lumii. Deşi, activităţile industriale
dinamice şi moderne au migrat spre sudul SUA, conturând „the Sun Belt”
pe coasta pacifică între Los Angeles şi San Francisco şi în Peninsula Florida,
totuşi nordul, după o lungă perioadă de adaptare la contextul economic
internaţional, se menţine ca o puternică regiune industrială. „Silicon Valley”,
cea mai mare concentrare de industrii de vârf (aeronautică, telecomunicaţii,
microelectronică, sisteme informaţionale) din SUA, a fost prima regiune
definită de analişti ca tehnopol în lume, reprezentând arhetipul pentru
această categorie de regiuni industriale. Serviciile superioare sunt
concentrate în marile oraşe nord-americane, care au servit drept model
pentru definirea megalopolisurilor de geograful francez Jean Gottmann în
1961, reprezentând în prezent unele dintre „oraşele globale” ale lumii,
centre de comandă şi control ale economiilor lor naţionale, sedii ale marilor
corporaţii şi bănci internaţionale
În cadrul concentrărilor economice, cu o mare varietate tipologică,
extinse şi complexe, sunt prezente şi activităţile industriale:
- în Canada: nordul Marilor Lacuri cu aglomerările urbane Toronto,
Ottawa, continuate spre nord cu Quebec, valorifică potenţialul
hidroenergetic şi dezvoltă industrii puternice ca siderurgia, metalurgia
neferoasă, industria chimică, a celulozei şi hârtiei; o concentrare a industriei
de înaltă tehnologie este localizată pe coasta sud-pacifică, în apropierea
metropolei Vancouver.
- în SUA se impun prin forţă economică, dinamică şi capacitate
inovativă, concentrările de la sudul Marilor Lacuri (Chicago, Detroit,
Toledo, Cleveland, Pitsburgh), de pe coasta nord-atlantică (Boston, New
York, Philadelphia, Richmond), de pe coasta sud-pacifică (Los Angeles, Sân
Francisco) sau de pe litoralul Golfului Mexic.
Apartenenţa la acelaşi spaţiu continental, geografic şi economic şi
procesul de globalizare au determinat ţările nord-americane (inclusiv
Mexicul) să semneze în 1994 un acord de liber-schimb (NAFTA) care
influenţează strategiile companiilor transnaţionale şi modelele de comerţ
internaţional.
Atât S.U.A cât şi Canada au o mare reputaţie pe plan mondial, sunt in
fruntea producătorilor la multe dintre produsele industriale (v. tabelul)
America Latină reprezintă un vast spaţiu economic care dispune de
importante resurse naturale, de la petrol în Venezuela, la minereu de fier în
Brazilia, la cupru în Chile, până la imensa pădure ecuatorială braziliană.
Explozia demografică caracteristică acestui continent a dus la apariţia unor
mari concentrări urbane pe coasta atlantică şi la popularea Munţilor Anzi
până la înălţimi de peste 4 000 m.
În Mexic, graniţa de nord cu SUA este punctată de zone de producţie
pentru export („maquiladoras”) prin care este stimulată cooperarea cu SUA,
iar capitala Mexico concentrează o treime din activităţile industriale şi peste
jumătate din cele de servicii, asigurând aproape 50% din PIB. Mexicul
depune eforturi cooperare regională, intensificate în ultimul timp, să se
integreze din ce în ce mai activ în acest spaţiu economic al Americii de
Nord.
America Centrală se caracterizează printr-un nivel redus de dezvoltare
economică şi umană, cu o economie tradiţională bazată pe industrii de
prelucrare primară şi agricultură; doar economiile ţărilor din Antilele Mari şi
Mici s-au revigorat prin turim, astfel că Insulele Martinique, St. Lucia,
Guadeloupe, Grenada, Mont Serrat au devenit destinaţiile preferate de
turiştii nord-americani sau vest-europeni.
America de Sud, cu un tezaur cultural impresionant, se remarcă prin
contraste economice. Activităţile industriale sunt concentrate doar în câteva
areale: Săo Paulo-Rio de Janeiro-Belo Horizonte în Brazilia, Buenos Aires-
Rosario în Argentina sau Santiago-Valparaiso în Chile)
Din acest spaţiu continental sunt state care se evidenţiază în ierarhia
lumii la capitolul produse industriale (v. tabelul)

Asia
Asia de Sud-Est constituie cea mai importantă regiune petrolieră a
globului şi a contribuit la schimbarea raporturilor tradiţionale dintre ţările
dezvoltate şi cele în dezvoltare, la reglarea relaţiilor economice şi politice
utilizând ca armă diplomatică petrolul, ca de exemplu în cazul
evenimentelor care au declanşat criza energetică mondială în octombrie
1973. Ţări din această parte a Asiei şi-au dezvoltat o puternică industrie
extractivă (v. şi resursele energetice), urmată apoi de cea prelucrătoare pe
baza hidrocarburilor.
În Asia de Sud-Est şi Pacifică, cu un uriaş volum de populaţie, ţări din
această parte sunt definite de industrii tradiţionale (textilă şi a confecţiilor)
şi de vârf (electronică, industria automobilelor), de concentrări
impresionante de capital şi investiţii.
Politicile voluntare de industrializare promovate de ţările asiatice
începând cu anii '70 au determinat apariţia „ţărilor atelier” denumite şi
dragonii sau tigrii asiatici, reprezentate de Taiwan, Hong Kong, Singapore
şi Coreea de Sud, urmate de ţările din „a doua generaţie de ţări
industrializate” - Malaysia, Filipine, Indonezia şi Thailanda şi, mai recent de
China, ţara cu cele mai intense ritmuri de dezvoltare industrială în prezent.
Decolarea industrială a acestor ţări s-a bazat pe programe educaţionale
active care au ridicat nivelul calitativ al forţei de muncă, transferând
avantajele comparative ale regiunii de la forţa de muncă ieftină la inovaţie
tehnologică, acumulare de capital, industrii de vârf. Atuurile acestor ţări se
datorează şi dezvoltării unor „zone de export”, ca cele din Taiwan,
Singapore, Coreea de Sud şi China
China dispune în lungul axei Chang Jiang de 4 poli industriali:
Shanghai, prin care se realizează cea mai mare parte a comerţului maritim al
ţării şi cel mai mare centru industrial (siderurgie, metalurgie neferoasă,
petrochimie, echipament electric şi electrotehnic etc), Nanjing (apreciat prin
industria petrochimică, textilă şi a porţelanului), Wuhan (siderurgie,
construcţii de nave, textilă), al patrule pol Chongqing şi Chengdu (industria
textilă – mătase naturală)
Japonia se caracterizează prin activităţi industriale şi terţiare de vârf,
printr-o influenţă economică extinsă în sud-estul asiatic, prin investiţii şi
filiale nu numai în ţările vecine, dar şi în America de Nord, Europa de Vest
şi, mai recent în cea de est.
Pe aliniamentul în care se concentrează cca 80% din producţia
industrială a Japoniei se desprind mai multe regiuni industriale:Tokyo-
Yokohama (cu siderurgie, electrotehnică şi electronică), Osaka-Kobe-Kyoto
(cu industrie textilă, farmaceutică, chimică), Nagoia-Gifu (cu textilă,
prelucrarea lemnului, a ceramicii), Kitakyushu, Marea Seto (metropola
Hiroshima polarizează întreaga activitate), Toyama-Kanazawa-Fukui
(textilă, celuloză şi hârtie), Tokai (petrochimică, metalurgie neferoasă),
Takamatsu-Matsuyama (petrochimică, chimică, industria textilă), Fukuoka-
Nagasaki(petrochimie, construcţii navale).
În India, ca şi în China, axa urban-industrială Gange se compune din
polii industriali: Delhi (cu activităţi industriale diverse), Kanpur (cu ind.
textilă, de prelucrare a produselor agricole), Agra şi Calccuta. Pe coasta
vestică Mombay se desprinde ca un mare pol industrial cu o populaţie
milionară în creştere.
Câteva ţări din Asia se află în topul marilor producători (v. tabelul)

Africa
Este un continent eterogen din punct de vedere al potenţialului natural,
al dezvoltării economice şi umane. În plan economic diferenţieri teritoriale
sunt date pe de o parte între nordul cu activităţi industriale axate pe
extragerea şi prelucrarea resurselor energetice (mai ales hidrocarburi) şi
minerale sau pe prelucrarea produselor agricole (ind. textilă, alimentară), şi
sudul cu industrie ceva mai diversificată, şi pe de altă parte restul Africii,
unde multe ţări au economii bazate pe industrii de prelucrare primară a
resurselor minerale sau agricole, fiind afectate de sărăcie, foamete,
malnutriţie, SIDA, primind în mod regulat ajutoare financiare de la
organizaţiile internaţionale. În general, în această parte a Africii precaritatea
dezvoltării economice este accentuată şi de demografia foarte activă, care se
individualizează prin rate foarte înalte de natalitate şi fertilitate.
Pentru unele state din nordul Africii o bună parte din PIB şi
cvasitotalitatea exporturilor este asigurată de hidrocarburi: Algeria –
extracţie de petrol şi gaze, la Skikda se află cea mai mare rafinărie africană,
la Arzew e a doua uzină de lichefiere a gazelor naturale din lume; Libia –
extracţii de petrol şi gaze, şi-a dezvoltat petrochimia pe prelucrarea
hidrocarburilor la Ras Lanuf şi Marsa el Brega; Egipt – extracţii de petrol şi
gaze, iar Cairo şi Alexandria prelucrarea petrolului. Marocul se evidenţiază
prin extracţiile de fosfaţii naturali şi obţinerea de îngrăşăminte chimice
(Safi, Kénitra), iar Tunisia prin prelucrarea industrială a produselor agricole.
Exceptând nordul şi sudul sunt ţări africane vulnerabile din punct de
vedere economic prin dependenţa de exporturile de materii prime, ale căror
preţuri sunt mici şi înregistrează frecvente fluctuaţii pe piaţa mondială.
Guineea Ecuatorială, Nigeria, Gabon, Angola, R. D. Congo sunt dependente
de exporturile de petrol, Ghana de cele de aur, Camerun de exporturile de
petrol, alături de cele de cafea şi cacao.
În datele statistic se regăsesc ţări cu producţii ridicate ce aparţin
industriei prelucrătoare (v. tabelul)

Australia şi Oceania (compusă din Australia, Noua Zeelandă şi


arhipelagurile Melanezia, Polinezia şi Micronezia) se caracterizată printr-o
relativă izolare faţă de nucleele majore ale economiei mondiale.
Dintre toate statele Australia se detaşează printr-un nivel printr-un
nivel ridicat de dezvoltare economică, restul caracterizându-se prin activităţi
agricole şi turistice, mai puţin prin cele industriale.
La baza dezvoltării industriei Australiei au stat în primul rând
resursele naturale. Principalele concentrări industriale sunt:
- în sud-est - NewCastle-Sydney-kembla; Melboune-Ballarat-
Geelong; Adelaide-Whyalla);
- în sud-vest – Perth-Kwinana-Bundubury;
- în est (în Queensland) Brisbane –Toowoomba;
- în Tamania – Hobart-Bell Bay –Burnie.
La nivel mondial se afirmă ca mare producătoare, aflându-se chiar la
unele produse industriale în top (v. tabelul) .
Producţia de produse industriale la nivel mondial

Produs
America de Nord America Latină Europa
industrial
mii mii Federaţia mii
Oţel S.U.A. 91490 Brazilia 33716 68700
tone tone Rusă tone
Aluminiu mii mii Federaţia mii
Canada 3120 Brazilia 1661 4193
primar tone tone Rusă tone
mii mii mii
Ciment Canada 10980 Mexic 41640 Turcia 55104
tone tone tone
Îngrăşăminte mii mii Federaţia mii
S.U.A. 18263 Brazilia 3225 16199
chimice tone tone Rusă tone
mii mii mii
Cherestea S.U.A.(1) 72869 Chile 7306 Germania 23060
m3 m3 m3
Hârtie şi mii mii mii
S.U.A. 80178 Brazilia 8977 Germania 22842
carton tone tone tone
Autoturisme S.U.A. 2731105 buc Brazilia 2828273 buc Germania 5552409 buc
Vehicule
S.U.A.(1) 5030335 buc Mexic 954961 buc Turcia 491163 Buc
utilitare
Autovehicule
S.U.A. 7761443 buc Brazilia 3648358 buc Germania 5905985 buc
rutiere

Produs
Asia Africa Oceania
industrial
mii mii mii
Oţel China (1) 500488 Iran 9964 Australia 7625
tone tone tone
Aluminiu mii Africa mii mii
China (1) 13177 811 Australia 1974
primar tone de Sud tone tone
mii mii mii
Ciment China (1) 1637256 Maroc 14520 Australia 27324
tone tone tone
Îngrăşăminte mii mii mii
China (1) 51237 Israel 2938 Australia 924
chimice tone tone tone
mii Africa mii mii
Cherestea China 29311 2056 Australia 5064
m3 de Sud m3 m3
Hârtie şi mii Africa mii mii
China (1) 83685 3033 Australia 2541
carton tone de Sud tone tone
1389708
Autoturisme China (1) buc Iran 1367014 buc Australia 205334 buc
3
Vehicule
China 4367584 buc Iran 232440 buc Australia 38161 buc
utilitare
Autovehicule 1826466
China (1) buc Iran 1599454 buc Australia 243495 buc
rutiere 7
Notă: (1) – primul producător modial;
– pentru fiecare continent s-a ales primul producător

Sursa: INSSE, Anuarul statistic al României 2010 - Serii de timp 1990-2009, 23.19 Producţia principalelor produse
industriale, pentru oţel (anul 2008), aluminiu primar (anul 2008), ciment (anul 2009), îngrăşăminte chimice (anul 2008),
cherestea (anul 2008), hârtie şi carton (anul 2008); OICA 2010, http://oica.net/category/production-statistics/, pentru
autoturisme (anul 2010), vehicule utilitare (anul 2010), autovehicule rutiere (anul 2010)