Sunteți pe pagina 1din 78

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR

CU SINUZITĂ CRONICĂ

1
,,Medicina este
ştiinţa şi conştiinţa
încălzite de iubire față de oameni. ’’

Iuliu Hațieganu

2
CUPRINS
Argument ............................................................................................................................................4
Capitolul I
Anatomia nasului şi a cavității nazale ..................................................................................................6
Sinuzita cronică
Definiţie ..............................................................................................................................................11
Etiologie .............................................................................................................................................12
Clasificare ...........................................................................................................................................13
Simpotomatologie ..............................................................................................................................15
Diagnostic ...........................................................................................................................................17
Evoluţie şi prognostic .........................................................................................................................19
Complicaţii .........................................................................................................................................20
Tratament ............................................................................................................................................21
Capitolul II
Noţiuni generale despre nursing .........................................................................................................24
Planul de îngrijire ...............................................................................................................................25
Rolul asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu sinuzită cronică ..............................................28
Recoltarea de produse biologice şi patologice ...................................................................................29
Explorarea nazosinusală .....................................................................................................................32
Explorarea funcţională a nasului ........................................................................................................33
Ragiografia sinusurilor anterioare ale feţei ........................................................................................33
Puncţia sinusală ..................................................................................................................................34
Recoltarea secreţiilor nazale ...............................................................................................................36
Administrarea medicamentelor ..........................................................................................................37
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie ...........................................................................40
Administrarea de spraz-uri nazale ......................................................................................................43
Cazul I ................................................................................................................................................44
Cazul II ...............................................................................................................................................58
Concluzii ............................................................................................................................................75
Bibliografie ........................................................................................................................................77

3
ARGUMENT

Sinuzita cronică afectează milioane de oameni anual, fiind una din cele mai frecvente
afecţiuni cronice. Infecţia sinusală sau sinuzita, constă dintr-o reacţie inflamatorie a sinusurilor şi
meaturilor nazale (orificii la nivelul vestibulului nazal ce comunică cu sinusurile).
Oamenii au patru perechi de sinusuri deschise către căile respiratorii nazale printr-un ostium.
• Sinus frontal (situat pe frunte).
• Sinusul maxilarului (în spatele obrajilor).
• Sinusul etmoid (situat între ochi).
• Sinusul sfenoid (situat adânc în spatele etmoidului).

Infecţia sinusurilor poate determina cefalee (durere de cap) sau presiune la nivelul ochilor,
nasului, regiunea obrajilor sau la nivelul unei părţi a regiunii cefalice. De asemenea, pacienţii cu
sinuzită pot prezenta tuse, febră, respiraţie urât mirositoare şi congestie nazală cu secreţii nazale
dense şi abundente. Sinuzita poate fi acută (debut brusc) sau cronică (tipul cel mai comun, cu debut
insidios).

4
O infecţie a sinusurilor apare atunci când un microorganism patogen (virus,bacterie sau fung)
se dezvoltă în interiorul sinusului şi produce un blocaj intermitent al ostiumului. Drenaj de mucus şi
puroi apare atunci când blocajul este eliberat. Drenajul merge, de obicei, de la căile respiratorii la
gât sau în nări. Astfel de infecţii cauzează inflamaţia unuia sau mai multor sinusuri. Aceasta
blochează deschiderea sinusurilor şi creează disconfort.
Sinuzita poate fi cauzată de o infecţie, dar pot, de asemenea, să fie cauzată de o alergie sau o
iritare a sinusurilor. Sinuzita apare frecvent atunci când polenul din aer irită căile nazale, cum ar fi
febra fânului. Sinuzita poate apărea, de asemenea, din iritaţii, cum ar fi cele chimicale sau folosirea
şi/sau abuzul de spray-uri nazale şi substanţe ilegale care pot fi inhalate prin nas.
Sinuzita acută durează mai puţin de 4 săptămâni. În cele mai multe cazuri, sinuzita este
precedată de o răceală banală cauzată de un virus.
Sinuzita cronică este recurentă sau durează mai mult de 12 săptămâni şi poate fi cauzată de
infecţii ale tractului respirator superior, alergii, deviaţie de sept sau alte condiţii anatomice şi fungi.
Rolul sinusurilor este complex. Aici aerul care este inspirat, se încălzeşte, se filtrează şi se
umezeşte. Pe lângă asta, caracteristica de ,,cutie de rezonanţă” a sinusurilor contribuie esenţial la
modul cum vorbim, la caracteristica vocii noastre.
Dacă o persoană prezintă simptome caracterstice sinuzitei, este important să se prezinte la
medic. De regulă, sinuzita se vindecă în urma tratamentelor recomandate de medic, însă sunt şi
cazuri grave în care infecţia sinusală se poate extinde la ochi sau la creier, dând naştere unor
complicaţii serioase.
Scopul acestei lucrări este de a scoate în evidenţă modul în care se manifestă sinuzita
cronică, tratamentul şi complicaţiile care pot apărea în cazul unei aplicări incorecte a tratamentului,
evidenţiind rolul deosebit de important pe care îl deţine asistenta medicală în îngrijirea şi tratarea
bolnavilor.

5
CAPITOLUL I
Anatomia nasului şi a cavității nazale

Termenul de „nas” implică, de obicei, numai structura externă, dar din punct de vedere
anatomic include şi cavitatea nazală.
Nasul extern sau piramida nazală, are forma unei piramide cu baza în jos şi ocupă partea
mediană a centrului feței, iar vârful nasului formează apexul piramidei. Este alcătuit dintr-un schelet
osteocartilaginos, compus din oasele nazale, cartilajele laterale, cartilajele aripii nasului (cartilajele
alare mari şi mici) și alte accesorii mai mici. Din cauza poziționării lor şi a relativei fragilităţi, oasele
nazale sunt predispuse la fracturi. Nasul extern este acoperit la exterior de un strat de mușchi
superficiali pieloși şi tegumente, iar la interior, este căptușit de mucoasa nazală, cu excepția
vestibulului căptușit de tegument. Mucoasa nazală are la bază un țesut de natură conjunctivă, foarte
puternic vascularizat, asigurând încălzirea aerului pe cavităţile nazale.
Cavitatea nazală, care se întinde de la nări până la faringe, este divizată de septul nazal care
este parțial os, parțial cartilaj în două jumătăți, numite fose nazale. Acestea comunică anterior prin
cele două narine, cu exteriorul, posterior prin coane, cu rinofaringele, iar lateral, se prelungesc în
masivul craniofacial prin sinusurile paranazale. Fosele nazale sunt alcătuite din vestibulul nazal și
fosa nazală propriu-zisă.

Sinus sfenoid
Sinus frontal

Cornetul nazal Coana


superior
Cornetul nazal mijlociu Amigdala faringiană
Meatul mijlociu
Cornetul nazal inferior
Meatul inferior

Vestibul nazal

Nara anterioară
Uvula Deschiderea trompei
Palatul dur Palatul moale lui Eustachio

6
Vestibulul nazal se întinde de la pragul narinar până la nivelul unei plici mucoase denumite
limen nazi, este tapetat de tegument care conține numeroși foliculi piloşi şi fire groase de păr
(vibrize), care asigură macrofiltrarea aerului inspirat. Pereţii proeminenți ai căilor nazale se numesc
cornete nazale (inferioară, mijlocie și superioară), iar spaţiile se numesc meaturi.
Meaturile măresc suprafața mucoasei nazale și micșorează viteza de deplasare a aerului în
timpul inspirației. În partea posterioară, cavităţile nazale comunică cu faringele prin orificiul naso-
faringean sau coane. Aceste orificii pot fi închise prin ridicarea vălului palatin - luetei - închidere ce
are loc în timpul deglutiţiei. Funcţiile nasului sunt următoarele: respiratorie, olfactivă, de apărare,
fonatorie, estetică.
Structura foselor nazale
Vestibulul nazal sau narina, ocupă partea anterioară a foselor nazale şi este învelit la interior
de piele. Tranziţia de la piele la mucoasa pituitară se face brusc cu dispariţia perilor, a ţesutului
adipos, a glandelor sebacee şi a glandelor sudoripare şi apariţia glandelor mucoase.
Peretele extern al foselor nazale are un rol fiziologic deosebit în respiraţie. Cornetele sunt
nişte lame osoase oblice la nivelul peretelui lateral care descriu o curbă cu concavitatea externă şi
delimitează în raport cu peretele osos meaturile: superior, mijlociu şi inferior. La nivelul meatului
mijlociu se deschide canalul fronto-nazal, ostiumul maxilar şi drenează celulele etmoidale.
Peretele intern al foselor nazale are un schelet osos format din lama verticală a osului etmoid
şi vomer precum şi un schelet cartilaginos constituit din cartilajul patrulater (septul cartilaginos).
Peretele inferior al foselor nazale este format din apofiza palatină a maxilarului şi din lama
orizontală a osului palatin.
Coanele constituie deschiderea posterioară a foselor nazale; au formă patrulateră cu unghiuri
rotunjite iar planul deschiderii este opus deschiderii anterioare a foselor.
Fosele nazale constituie un sistem anfractuos tapetat de mucoasa nazală de tip respirator sau
mucoasa pituitară. Aceasta are o culoare roză, mai albicioasă în meaturi şi uşor gri pe marginea
inferioară a cornetelor. În partea superioară a foselor nazale se află regiunea senzorială cu o nuanţă
gălbuie.
Sinusurile paranazale reprezintă anexe ale foselor nazale.
Sinusurile maxilare sunt cavităţi care ocupă partea centrală a celor două maxilare care
comunică cu fosele nazale prin ostiumul maxilar. Prezintă un perete anterior de formă patrulateră, un

7
perete superior (orbitar) de formă triunghiulară, un perete posterior (pterigo-maxilar) şi un perete
intern cu o structură mai complexă.
Sinusurile frontale sunt două cavităţi în grosimea osului frontal, de o parte şi de alta a liniei
mediane şi care se deschid în fosa corespunzătoare prin canalul fronto-nazal. Prezintă un perete
anterior triunghiular, un perete posterior (cerebral) şi un perete inferior (planşeu).
Sinusurile etmoidale. Etmoidul este format dintr-o lamă verticală mediană, o lamă orizontală
ciuruită şi două mase laterale care prezintă pe feţele interne câte două lame osoase răsucite :
cornetele mijlociu şi superior. În masele laterale sunt o serie de cavităţi neregulate (7-9 celule) cu
baza spre orbită şi vârful spre meaturi, tapetate de prelungiri ale mucoasei pituitare. Celulele
etmoidului anterior se deschid în meatul mijlociu, iar cele ale etmoidului posterior în meatul
superior. Labirintul etmoidal emite o serie de prelungiri în oasele vecine: prelungirea sfenoidală
constituie celula Onodi, iar cea maxilară formează ager nasi.
Sinusurile sfenoidale sunt două cavităţi situate în corpul osului sfenoid, deasupra faringelui
şi în spatele foselor nazale. Peretele extern este subţire, dehiscent şi prezintă raporturi cu sinusul
cavernos, artera carotidă internă, canalul optic cu nervul optic şi artera oftalmică, nervii VI, III; IV şi
ramuri V ( maxilar şi oftalmic).

8
Vascularizația și inervația sinusurilor paranazale
Irigarea cu sânge arterial al sinusurilor paranazale este asigurată de:
– Sistemul carotidian extern prin ramuri ale arterei maxilare și ale arterei faciale
– Sistemul carotidian intern prin arterele etmoidale și etmoidale posterioare (ramuri ale arterei
oftalmice).

Vascularizația venoasă se realizează prin vena oftalmică, vena facială și plexurile venoase
pterigoidal și faringian.
Limfa sinusurilor paranazale este drenată spre ganglionii limfatici submandibulari spre
anterior și spre ganglionii retrofaringieni, spre posterior.
Inervația sinusurilor paranazale este vegetativă, simpatică și parasimpatică. Acestea sunt
deservite de fibre nervoase provenind din ramura maxilară a trigemenului, pe de o parte, și din fibre
ce își au originea în ganglionul sfenopalatin, pe de altă parte.

9
Noţiuni de fiziologie

Funcţia respiratorie este cea mai importantă, zona ventilatorie principală fiind etajul
mijlociu al foselor nazale. S-a demonstrat un caracter laminar al curentului inspirator şi un aspect
turbionar al celui expirator ceea ce face ca zona olfactivă să primească mai mult aer expirat decât
inspirat. Debitul nazal este dependent atât de factorul de valvă al foselor cât şi de compoziţia
aerului.
Funcţia de secreţie asigură umectarea mucoasei printr-un mecanism autoreglare fizico-
chimică şi un mecanism nervos. Mucusul are roluri multiple:
 saturarea aerului cu vapori de apă,
 drenajul impurităţilor prin activitatea ciliară,
 rol bactericid,
 rol în olfacţie,
 rol de protecţie a mucoasei nazale şi
 rol în deglutiţie.
Funcţia de încălzire a aerului este realizată datorită formei pereţilor externi ai foselor nazale
care oferă o suprafaţă mare de contact şi prin structura vasculară cavernoasă.
Funcţia ciliară este dependentă de gradul de umidifiere endonazal, de temperatură, de
presiunea osmotică, de pH şi de compoziţia gazelor inspirate. Mişcările cililor se fac în direcţii bine
deteminate (aşa numita polarizarea a mişcarilor) şi fiecare cil are un uşor avans faţă de cel din faţă
(ritmul metacron). În aproximativ 30 minute tot stratul de mucus poate fi evacuat din fose.
Funcţia fonatorie. Se observă că obstrucţia foselor nazale produce rinolalia închisă astfel
"m" devine "b" şi n devine "p" : Astfel cuvintul “mama” devine “ baba”, iar “nana” - “papa”.
Funcţia de olfacţie este mai sensibilă decât cea gustativă. Substanţele liposolubile sunt mai
intens percepute decât cele hidrosolubile.

10
SINUZITA CRONICĂ
Definiţie

Sinuzita cronică reprezintă menţinerea inflamaţiei mucoasei sinusale şi a unei secreţii


muco-purulente mai mult de 3 luni.
Datorită faptului că mucoasa sinusală este o prelungire a mucoasei nazale, poate participa la
inflamaţiile acesteia şi astfel orice rinită se poate complica cu o sinuzită.
Sinusurile paranazale sunt cavităţi osoase pline cu aer; pereţii osoşi fiind căptuşiţi de o
mucoasă care se poate inflama în anumite condiţii patogenice. Sinusurile se pot inflama datorită
unor: traumatisme directe, corpi străini, procese infecţioase dentare, procese tumorale, tulburări
metabolice sau alergice.
O serie de factori care afectează funcţia ventilatorie şi cea de drenaj rinosinusală, favorizează
apariţia unei sinuzite: deviaţia de sept nazal, rinita cronică hipertrofică, polipoza nazală,
tamponamentul nazal prelungit.

11
Etiologie

Infectarea sinusurilor poate fi cauzată de orice lucru care interferează cu fluxul de aer din
sinusuri şi de drenajul de mucus din acele sinusuri. Orificiile sinusurilor (ostea) pot fi blocate prin
umflarea mucoasei ţesutului şi ţesutul adiacent pasajului nazal, de exemplu, răceli obişnuite, alergii
şi iritanţi ai ţesuturilor, cum ar fi spray-uri nazale, cocaina şi fumul de ţigară. Sinusurile pot fi
blocate de tumori sau excrescenţe care sunt aproape de deschiderea sinusurilor.
Mucusul stagnat oferă un mediu propice pentru bacterii, viruşi şi în anumite condiţii
ciuperci ce cresc în cavităţile sinusurilor. În plus, microbii înşişi pot irita şi exacerba un blocaj al
sinusului. Cel mai frecvent infectate sunt sinusurile maxilare şi etmoidale.
Drenajul de mucus din sinusuri poate fi, de asemenea, afectat de îngroșarea secrețiilor
mucoase, prin scăderea hidratării (conţinutul de apă) mucoasei adus de o boală (fibroză chistică),
medicamente ce provoacă uscare (antihistaminice), și lipsa de umiditate suficientă din aer.
Celulele epiteliale au fibre mici numite cili, care se mişcă înainte şi înapoi pentru a duce
mucusul afară din sinusuri. Aceşti cili mici pot fi deterioraţi sau iritaţi de mulţi factori, în special de
fum. Acest lucru le poate împiedica activitatea de drenare a mucusului din sinusuri.

12
Sinuzita apare frecvent secundar unei infecţii virale de căi respiratorii superioare, însă
alergenii sau substanţele poluante pot declanşa inflamaţia cavităţilor sinusale.
O infecţie virală determină afectarea celulelor de la acel nivel. Acest lucru determină apariţia
unei reacţii inflamatorii cu creşterea cantităţii şi densităţii secreţiilor locale, determinând obstrucţia
meaturilor nazale. Aceste meaturi au conexiune cu sinusurile. Obstrucţia la acest nivel determină
afectarea proceselor ce îndepărtează bacteriile prezente în mod normal la nivelul meaturilor.
Bacteriile încep să se înmulţească şi invadează mucoasa ce tapetează cavitatea sinusală, determinând
apariţia simptomelor de sinuzită. Alergenii şi substanţele poluante produc un efect similar.
Bacteriile implicate în apariţia sinuzitei acute sunt Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae şi Moraxella catarrhalis. Acestea împreuna cu Staphylococcus aureus şi germenii
anaerobi sunt implicate în apariţia sinuzitei cronice.
Fungii au devenit în ultimii ani una dintre cauzele frecvente de sinuzită cronică, în special la
persoanele cu afecţiuni ce determină scăderea sistemului imunitar ca de
exemplu: SIDA, leucemia sau diabetul zaharat.
Clasificare

Clasificarea sinuzitelor se face după mai multe criterii:


- dupa etiologie - sinuzite rinopatice, odontopatice, traumatice, hematogene;
- topografic
- sinuzite anterioare : maxilare, etmoidale anterioare, frontale;
- sinuzitele posterioare, etmoidale poste rioare, sfenoidale;
- dupa leziunile anatomo-patologice - sinuzitele catarale, supurate, polipoase, osteitice;
- dupa evoluţia clinică
- Sinuzita acută, cu debut brusc şi o durată de mai puţin de 30 de zile.
- Sinuzita subacută are ca durată un interval între o lună până la 3 luni.
- Sinuzita cronică, cu o evoluţie îndelungată, mai mare de 3 luni.
- după tipul de inflamaţie
- infecţioase
- neinfecţioase
- după localizare, sinuzitele sunt:

13
- Maxilare - se manifestă prin dureri în zona maxilarului, durere de dinţi, migrene;
- Frontale - se manifestă cu dureri în zona frontală a sinusurilor, dureri de cap;
- Etmoidale - se manifestă cu dureri în spatele ochilor şi prezenţa durerilor de cap;
- Sfenoidale - se manifestă cu durere în spatele ochilor, posibil şi stări de ameţeală.

Sinuzita cronică se clasifică astfel:


- sinuzita maxilară cronică - cronicizarea procesului patologic la nivelul sinusului maxilar se
traduce subiectiv la adult prin rinoree purulentă monolaterală, uneori fetidă.
- sinuzita frontală cronică, mult mai rară decât cea maxilară, datorită deschiderii decline a
canalului de comunicare sinoso-nazal, este, de cele mai multe ori, concomitentă cu o etmoidită
cronică.
- etmoidita cronică - este de cele mai multe ori concomitentă cu o sinuzită maxilară sau
frontală, explicabilă prin rolul etmoidului în formarea sinusurilor feţei şi raporturile sale cu celelalte
sinusuri ulterior.
- sinuzita sfenoidală cronică - coexistă aproape întotdeauna ca o etmoidită posterioară,
subiectiv se traduce prin durere continuă retroorbitară în vertex sau occipital cu exacerbări
paroxistice prin retenţie sau reacutizări.

14
Simptomatologie

Sinuzita este de fapt inflamaţia mucoasei ce acoperă sinusurile şi ea poate fi cauzată, în


principal, de o infecţie bacteriană sau virală a mucoasei. Pe lângă febră, tuse, nas înfundat şi secreţii
purulente cel care are ghinionul unei sinuzite “de sezon” va avea şi clipe deloc plăcute datorită
durerilor, uneori insuportabile, de cap, gât şi urechi.
Manifestările sinuzitei sunt variabile ca intensitate, pot apărea izolat sau în combinaţie, în
funcţie de severitatea infecţiei şi de sinusurile afectate. Riscul cel mai mare, atunci când avem o
sinuzită, este ca boala să se cronicizeze. Dintr-o relativ banală sinuzită acută, care apare de obicei ca
o infecţie bacteriană, complicaţie a unei infecţii respiratorii virale, poate apărea o cronicizare a bolii,
cu multiple complicaţii, manifestări neplăcute, de lungă durata şi, mai ales, cu tratament îndelungat
şi costisitor.

15
Sinuzita cronică apare, de obicei, ca urmare a unor infecţii repetate, neglijate sau incomplet
tratate. Pe lângă “atacul” repetat al microbilor, modificările de apărare imunologică a organismului
dar şi cele de structură a cavităţii nazale joacă un rol foarte important în cronicizarea sinuzitei.
Alergia respiratorie este un factor predispozant de multe ori neglijat. Ea poate fi cauza
inflamaţiilor cronice ale mucoasei sinusale şi nazale. Această inflamaţie, în condiţii de sănătate
aparentă normală, îngreunează sau chiar împiedică “curăţirea” normală a sinusurilor. În momentul
unei banale răceli, a unei viroze, inflamaţia se accentuează iar sinusurile se blochează, împiedicând
total scurgerea secreţiilor sinuzale. Urmează firesc suprainfectarea bacteriană, cu toate manifestările
caracteristice unei sinuzite.
În funcţie de etiologia sinuzitei cronice, simptomatologia are multe particularităţi:
Sinuzita maxilară:
-disconfort sau presiune la nivelul regiunii posterioare oculare;
-durere cronică la nivelul denţiţiei;
-durerea se agravează la frig, expunerea la alergeni sau infecţii intercurente;
-disconfortul creşte în intensitate de-a lungul zilei cu agravarea/apariţia tusei de-a lungul
nopţii.

16
Sinuzita etmoidală
Durerea este prezentată, de intensitate moderată, este localizată în unghiul intern al orbitei sau
se prezintă ca o cefalee frontală. Secreţia purulentă este puţin abundentă. Anosmia este relativ
frecventă.
Etmoiditele posterioare pot determina o senzaţie dureroasă localizată profund în creştet sau
retrobulbar.
Rinoscopic, cornetul mijlociu apare, de cele mai multe ori, hipertrofiat, mucoasa meatului
mijlociu edemaţiată, uneori poliploidă, tapisată de secreţie purulentă.
În etmoidele posterioare, secreţia se constată pe bolta cavumului, arcul superior al coanelor,
obişnuit hipertrofiate. În formele de etmoidită închisă, secreţia lipseşte, pe primul plan al
simptomatologiei situându-se durerea.

17
Sinuzita frontală cronică
Durerea absentă, de obicei reapare de intensitate moderată, în caz de congestie a extremităţii
cefalice (poziţia declivă a capului, consum de alcool, efort intelectual) şi devine intensă în caz de
obturare a canalului fronto-nazal sau în caz de acutizare.
Rinoscopic se constată în meatul mijlociu secreţie purulentă aproape întotdeauna nefetidă.
Destul de frecvent mucoasa meatului mijlociu este infiltrată, iar alteori degenerată edematos.
Sinuzita sfenoidală
Cefalee difuză uşoară.
Obiectiv se constată o secreţie prin abundenţă fluidă sau sub formă de cruste care tapisează
mucoasa fantei olfactive şi peretele supero-posterior al rino-faringelui, cadrul coanal şi coada
cornetului mijlociu.
Simptomologia lor este mai mult rino-faringiană, tradusă prin secreţie mucoasă sau
mucopurulentă care tapisează peretele posterior al rino-faringelui şi considerată, eronat, de cauză
adenoidiană. Durerea locală lipseşte tusea şi obstrucţia nazală cu frecvente pusee acute rino-
faringiene, fără cauză locală este însoţită de adenopatie cervicală şi febră intermitentă (uneori cu
manifestări otice, articulare sau renale).

Diagnostic

Sinuzita cronică reprezintă menţinerea inflamaţiei mucoasei sinusale şi a unei secreţii


muco-purulente mai mult de 3 luni.
Datorită faptului că mucoasa sinusală este o prelungire a mucoasei nazale, poate participa la
inflamaţiile acesteia şi astfel orice rinită se poate complica cu o sinuzită.
Dignosticul sinuzitei se bazează pe o evaluare amănunţită a istoricului bolii şi pe examenul
fizic. Este foarte importantă diferenţierea între o simplă infecţie de căi respiratorii superioare şi
infecţia sinusală. Infecţia sinusală este de obicei de cauză bacteriană şi necesită terapie antibiotică.
Există şi situaţii când agentul etiologic al sinuzitei este un virus (terapia antibiotică fiind în acest caz
inutilă). Infecţiile de căi respiratorii superioare şi răceala sunt de cauză virală. Diagnosticarea
adecvată a acestor entităţi este foarte importantă pentru orientarea tipului de tratament. Supratratarea
infecţiilor virale poate fi un lucru periculos.
18
Tomografia computerizată

În majoritatea cazurilor, diagnosticul sinuzitei nu necesită investigaţii complexe. În cazurile


nesigure, se poate efectua scanare tomografică, ce evidenţiază cu exactitate arhitectura sinusurilor
paranazale, meaturilor nazale şi a structurilor învecinate.
Diagnosticul de infecţie sinusală este pozitiv în cazul în care scanarea tomografică
evidenţiază una din următoarele:
 nivelul de lichid în unul sau mai multe sinusuri;
 opacifierea totală a unuia sau mai multor sinusuri;
 îngroşarea conturului normal al sinusurilor.
Îngroşarea conturului sinusal poate apăre şi la persoane care nu acuză simptome de sinuzită,
este necesară corelarea rezultatelor scanării tomografice cu examenul fizic şi simptomatologia
pacientului.

Radiografia
Diagnosticul sinuzitei era stabilit în trecut prin efectuarea unei radiografii sinusale, întrucât
simptomele sinuzitei acute sunt similare cu cele ale unei infecţii de căi respiratorii superioare. De
fapt, infecţia virală predispune la apariţia sinuzitei.
Cu toate acestea, radiografiile sinusale nu sunt specifice şi depind în mare parte de o bună
tehnică de executare. Potrivit unui studiu în 55% din cazuri, sinuzita nu este vizibilă pe radiografia
sinusală. Diagnosticul poate fi probabil în cazul în care simptomatologia persistă peste 7 -10 zile.

Ultrasonografia
Ecografia este alta dintre metodele de diagnostic non-invaziv. Această metodă este rapidă,
sigură şi mai puţin costisitoare comparativ cu scanarea tomografică. Cu toate acestea,
ultrasonografia nu oferă aceeaşi acurateţe ca în cazul tomografiei. Ultrasonografia nu a fost
acceptată în totalitate pentru diagnosticul infecţiei sinusale, de către asociaţiile medicale, mai ales în
rândul medicilor specialişti otorinolaringologi (O.R.L). Scanarea tomografică oferă o imagine mult
detaliată a structurilor anatomice, putând fi de ajutor pentru planificarea unei posibile intervenţii
chirurgicale.

19
Consult ORL
În cazul în care simptomele persistă în ciuda unei terapii adecvate, se recomandă consultul
medicului specialist (O.R.L). Medicii specialişti O.R.L. pot vizualiza direct meaturile nazale şi
orificiile de la nivelul sinusurilor, cu ajutorul unui instrument numit nazofaringoscop.
Acesta este un tub flexibil, din fibră optică, care se inseră prin orificiul nazal permiţând
medicului specialist vizualizare a meaturilor nazale şi observarea dacă orificiile sinusale sunt libere
şi dacă drenează adecvat.
De asemenea, pot fi diagnosticate diverse cauze ale respiraţiei dificile ca: deviaţia de sept,
polipi nazali, vegetaţii adenoide sau procese amigdaliene mărite.
Medicul O.R.L.-ist poate drena sinusurile afectate pentru a efectua examen bacteriologic de la
nivel sinusal. Această procedură este mult mai invazivă decât cele menţionate mai sus. În timpul ei,
medicul va introduce un ac în sinus de-a lungul pielii şi osului, încercând să extragă lichid, ce
urmează a fi trimis la laborator pentru examen bacteriologic. Se poate diagnostica orice tip de
bacterie, de obicei în mai puţin de 2 zile. Urmează administrarea de antibiotice adecvate în funcţie
de rezultatul antibiogramei. Cu toate acestea, procedura aceasta se foloseşte foarte rar, întrucât este
foarte invazivă; scanarea tomografică oferă rezultate foarte detaliate, iar antibioticele standard
folosite în infecţia sinusală sunt de obicei eficiente, chiar dacă nu se cunoaşte tipul exact de
microorganism.

Evoluţie şi prognostic

Sinuzitele cronice infantile evoluează latent fiind de cele mai multe ori ignorate.
Sinuzitele cronice evoluează mai mult sau mai puţin insidos, bolnavul sesizându-se uneori
numai la apariţia complicaţiilor, prin retenţie, reacutizare sau osteită.
Sinuzita sau infecţia sinusală se vindecă dacă este tratată precoce şi adecvat.
Pacienţii a cărora sinuzită este declanşată de către alergenii de mediu sau prin anomalii
anatomice pot dezvolta forme recurente de sinuzită cronică.
Sinuzita cronică afectează milioane de oameni anual, fiind una din cele mai frecvente
afecţiuni cronice.
Simptomele pot include dificultăţile de respiraţie nazală, dureri de cap, dureri în spate.

20
Sinuzita cronică poate persista şi 5 - 6 ani de zile dacă nu este tratată corect. Sunt cazuri rare,
dar există, când de la o sinuzită cronică netratată incorect se ajunge la abcese cerebrale.
Din punct de vedere evolutiv pot fi acute, subacute sau cronice cu durata peste 8 săptămâni.
Cu excepţia pacienţilor care dezvoltă complicaţii, prognosticul pacienţilor cu sinuzită acută
este foarte bun.

Complicaţii

Sinuzita - forma obişnuită, poate fi tratată eficient de orice medic. În cazul în care nu este
diagnosticată şi tratată la timp pot apărea complicaţii, cu consecinţe severe putând fi fatale.
Complicaţii:
- meningo-encefalice (meningită, abces cerebral);
- la orbită şi ochi - complicaţii orbito-oculare, dacriocistita, celulite orbitare, flegmon orbitar,
papilite, nevrite optice;
- la sistemul venos - complicaţii vasculare - tromboflebita sinusului cavernos;
- complicaţii osoase - la oasele vecine : osteomielita în focar, extensivă, metastatică;
- la distanţă - infecţii de focar : reumatism, glomerulonefrită.
Complicaţiile cele mai frecvente apar la nivelul orbitei (celulită, abces, flegmon) ca urmare a
sinuzitei etimoidale, frontale şi uneori maxilare.
Tulburările vizuale, prin nevrită sau atrofie a nervului optic pot fi determinate de etmoiditele
posterioare sau sinuzitele sfenoidale.
Complicaţiile endocraniene (meningo - encefalice) ale sinusului frontal sau sfenoidal. În
unele cazuri de sinuzite vacutizate frontale sau etimoidale anterioare, conţinutul purulent al cavităţii
sinusale se poate exterioriza în unghiul intern al orbitei.
Sinuzita maxilară cronică, în afară de complicaţiile orbitale, destul de rare, poate determina
prin osteita peretelui posterior un flegmon al gropii pterigo - maxilare sau se poate exterioriza în
fosa canină.
Formaţiunile chistice ale sinuzitei maxilare prin erodarea peretelui anterior, pot deforma
regiunea suborbitară. Pentru toate sinuzitele cronice, complicaţiile faringo-bronhice sunt frecvente,
ca o consecinţă a drenării secreţiilor în rino-faringe.

21
În cazul extinderii infecţiei la nivel cerebral, pot apărea modificări de personalitate, cefalee
atroce, modificări ale stării de conştienţă, dificultăţi de vedere sau crize convulsive.
Ulterior poate apărea coma şi exitus (moarte).

Tratament

Dacă la o sinuzită acută tratamentul este relativ simplu şi de scurtă durată, cu antibiotice,
decongestionante şi antiinflamatorii generale şi locale, la forma cronică, lucrurile se complică.
Tratamentul este complex, medicamentos şi chirurgical, şi urmăreşte nu numai stingerea infecţiei
bacteriene ci şi tratarea şi rezolvarea factorilor favorizanţi, alergii respiratorii, deficit imunitar sau
modificări structurale ale cavităţii nazale.
Un tratament corect, inclusiv antibiotic, poate dura, în medie, 4-6 săptămâni, fără a pune la
socoteală, tratarea sensibilităţii alergice care poate dura 3-5 ani. A trata numai o singură cauză este o
greşeală şi de cele mai multe ori insuficient pentru a rezolva definitiv o sinuzită! Există însă, în afară
de medicamente şi alte proceduri simple, foarte benefice şi la îndemâna oricui, spălăturile nazale,
instilaţiile şi inhalaţiile. Spălăturile nazale se pot efectua, trăgând pe nas, apă cu sare la temperatura
corpului. Este puţin neplăcut dar eficient, căci decongestionează mucoasa nazală şi secreţiile din
sinusuri se pot elimina. Acelaşi efect îl are şi o inhalaţie bine făcută.
Tratamentul sinuzitelor cronice este totdeauna local şi chirurgical.
Tratamentul general este numai ajutător şi se rezumă în principal la combaterea, preventiv
sau curativ, a fenomenelor infecţioase prin antibiotice şi la modificarea eventualului teren alergic.
Pentru sinuzitele maxilare cronice relativ recente cu leziuni ale mucoasei, cel puţin în parte
reversibile anatomic şi funcţional se poate încerca tratamenul prin spălături sinusale cu ser fiziologic
şi introducerea de substanţe medicamentoase dezinfectante şi modificatoare ale mucoasei
(antibiotice, cortizon, olfachimotripsină).
Acest tratament conservator, acolo unde este cazul va fi instituit după prealabilă eliberare a
meatului mijlociu de formaţiuni polipoide sau după tratamentul chirurgical al etmoiditei
concomitente.

22
Pentru cazurile la care acest tratament apare ineficient după 6 -10 puncţii sinusale sau la care
leziunile apar de la început importante, tratamentul va consta în trepanarea sinusurilor.
Trepanarea pe cale endonazală, după metoda Sturman-Canfield, este indicată numai la
cazurile la care se urmăreşte realizarea unui drenaj decliv, fără a se inspecta şi chiureta mucoasa
patologică endo-sinusală.
Trepanaţie pe cale externă (sub gingivo-labială), după metoda Luck sau Denker, oferă un
câmp operator larg pe care permite atât inspectarea pereţilor sinusului maxilar, chiuretatea mucoasei
bolnave şi ablaţia eventualelor focare osteitice, cât şi chiuretarea etmoidului transmaxilar; sfenoidul
şi lărgirea canalului nazo-frontal (operaţia DE LIMA), în cazul afectării concomitente a acestor
sinusuri.
Tratamentul etmoidei cronice supurate sau şi polipoide este totdeauna chirurgical şi constă
după ablaţia eventualelor formaţiuni polipoide, în trepanarea labirintului etmoidal şi transformarea
acestuia într -o cavitate unică, larg deschisă în fosa nazală.
Calea de abordare a etmoidului mai des utilizată, este cea endo-nazală. Calea trans-sinuso-
maxilară este utilizată în cazul trepanării concomitente a sinusului maxilar. Calea externă nu este
indicată decât numai în caz de fistulizare, de complicaţii orbitare sau în cursul trepanării pe cale
externă a sinusului frontal.
Tratamentul sinuzitei frontale este, pentru marea majoritate a cazurilor un tratament
chirurgical conservator şi endonazal - eliberarea meatului mijlociu de formaţiunile polipoide şi
etmoidectomia endonazală, rezecţia capului cornetului mijlociu sau lărgirea canalului fronto-nazal.
Meatul mijlociu fiind liber, pentru frecvente cazuri de sinuzită frontală, este recomandabilă
trepano-puncţia sinusului pe calea peretelui anterior şi spălarea sinusului cu ser fiziologic, urmată de
instilaţii medicamentoase endo-sinusal, prin conula care se păstrează în poziţie 5 -10 zile.
Tratamentul chirurgical pe cale externă este relativ rar indicat în cazul sinusurilor mari, cu
degenerescenţă polipoidă a mucoasei sau în caz de complicaţii orbitare sau endo-craniene.
Tratamentul sinuzitei sfenoidale izolate constă în trepanarea transnazală a peretelui anterior
sau trans-etmoidal în cazul unei etmoidite concomitente.
Tratamentul general are în vedere modificarea terenului şi reactivităţii mucoaselor prin
vitaminare (A,D) calciterapie şî condiţii igienice.
În perioadele de vacutizare este similar formelor respective de sinuzită acută.
În sinuzitele recent cronicizate:

23
 puncţii + lavaj sinusal;
 antibioterapie (în funcţie de antibiograma secreţiei nazale);
 autovaccin.
Persistenţa supuraţiei după 10 -12 puncţii impune intervenţia chirurgicală pentru îndepărtarea
mucoasei bolnave şi asigură drenajul endonazal prin tehnici şi metode:
 endonazale endoscopice/microscopice;
 radicale.
În ceea ce priveşte sinuzita frontală cronică se încearcă un tratament cu puncţii. Se fac 4 -5
puncţii. Acestea nu sunt dureroase şi se realizează cu anestezie. Se spală sinusul după care se
introduce antibiotic şi un antiinflamator, iar combinarea dintre tratamentul local şi cel general duce
la vindecare. Dacă nu se obţin rezultate, atunci se intervine chirurgical. Există cazuri când se poate
ajunge la operaţie. Mucoasa nazală suferă nişte modificări, poate să apară necroza-mortificarea
mucoasei. Pacientul poate să aleagă între cele două metode: endoscopia sau operaţia clasică.

24
CAPITOLUL II
NOŢIUNI GENERALE DESPRE NURSING

Conceptul de nursing (după OMS) este o parte importantă a sistemului de îngrijire a sănătăţii
care cuprinde:
- promovarea sănătăţii;
- prevenirea îmbolnăvirilor;
- restabilirea sănătăţii;
- înlăturarea suferinţei.
Nursing-ul (după Virginia Henderson): „Să ajuţi individul, fie acesta bolnav sau sănătos să-
şi afle calea spre recuperare sau sănătate, să-şi folosească fiecare acţiune pentru a promova
sănătatea sau recuperarea cu condiţia ca aceasta să aibă tăria, voinţa sau cunoaşterea necesare
pentru a o face, şi să acţioneze în aşa fel încât aceasta să-şi poarte de grijă singur cât mai curând
posibil”.
Nursing-ul este o artă, dar şi o ştiinţă ce necesită înţelegerea şi aplicarea cunoştinţelor
specifice disciplinei.
Este o acţiune a omului de aceea presupune o mare responsabilitate a aceluia care o practică,
deoarece acţionează pentru o persoană care este afectată nu numai fizic şi psihic şi social.
Îngrijirile pentru sănătate sunt acordate individului, familiei şi colectivităţilor, activitatea
asistentului medical fiind în interrelaţie cu a celorlalţi profesionişti din sănătate. Istoricul nursingului
se contopeşte cu istoria dezvoltării societăţii umane, cu perioadele sale de progres, care s-au
influenţat reciproc.
Medicina a fost iniţial dominată de magie, actele terapeutice bazându-se pe ritualuri
religioase şi pe instincte, preocuparea principală fiind dispariţia durerii.
Medicina evului mediu a avut mai puţine progrese, fiind dominată de biserică. Apar şcoli
medicale pe lângă biserici şi apar o serie de scrieri cu bază ştiinţifică.
Epoca modernă şi contemporană a generat reforme în sănătate, cu baze ştiinţifice de
învăţământ medical.
Florence Nightingale (1820-1910) a revoluţionat modul de îngrijire al bolnavilor; îngrijirile
nu trebuie să reflecte doar milă, ci să se bazeze pe înţelepciune şi ştiinţă.

25
Ea a înfiinţat la Londra Şcoala de Nursing Nightingale, aceasta fiind prima formă de
învăţământ de îngrijire a bolnavilor.
F. Nigthingale a elaborat pe baza doctrinei deontologice hipocratice concepţia profesională şi
responsabilităţile profesiei de asistent medical sub forma jurământului profesional al celor care
acordă îngrijiri medicale.
Astfel a debutat procesul de formare profesională a asistentelor medicale, dar cu o
răspundere limitată.
Dezvoltarea unităţiilor spitaliceşti, ca unităţi de îngrijire a bolilor grave, accesibile tuturor
categoriilor sociale a condus la apariţia Nursingului Clinic, care este practicat şi în ziua de azi.
Nursa este o persoană care a parcurs un program complet de formare profesională, capabilă
să practice cu profesionalism nursingul, care acceptă responsabilităţile şi exercită autoritatea
necesară în acordarea directă a îgrijirilor, având răspunderea îngrijirilor pe care le acordă şi nu
execută nici o altă procedură pentru care nu este calificată.
Rolul nursei (după OMS) este să asiste indivizi, familii, grupuri, să optimizeze şi să integreze
funcţiile fizice, mentale şi sociale afectate semnificativ prin schimbări ale stării de sănătate.

PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Planul de îngrijire este o metodă organizată şi sistematică care permite acordarea îngrijirilor
individualizat.
Procesul de îngrijire cuprinde următoarele etape.
-culegerea datelor;
-analiza şi interpretarea datelor;
-planificarea îngrijirilor- obiective
-realizarea intervenţiilor;
-evaluarea
Culegerea datelor - este un proces care ne permite o inventariere a datelor privind pacientul
în globalitatea lui, date despre boala lui (circumstanţele de apariţie, factorii ce au favorizat apariţia
ei), obiceiurile lui, starea de sănătate.

26
Tipurile de date culese sunt: date personale, sociale, medicale. Modalităţile de culegere a
datelor sunt:
- prin dialog direct cu pacientul
- prin dialog cu aparţinătorii
- prin consultarea documentelor ce însoţesc pacientul
- observarea pacientului.
Analiza şi interpretarea datelor - presupune un examen al datelor care ne permit să punem în
lumină probleme specifice de dependenţă şi sursa de dificultate care le-a generat, adică
elaborarea ,,diagnosticului de nursing”.
Planificarea îngrijirilor- obiective
Ne permite determinarea obiectivelor care trebuie urmărite şi stabilirea mijloacelor pentru
rezolvarea obiectivelor.
Realizarea intervenţiilor
Se referă la utilizarea planului de intervenţii. Practic se efectuează prin intervenţii autonome
şi delegate. Scopul este de a ajuta pacientul să-şi menţină sau să-şi recapete independenţa.
Fiecare plan de îngrijire se va completa cu intervenţii, elemente de supravegheat, reacţia la
medicamente, funcţiile vitale, intervenţiile cu rol delegat ce decurg din prescripţiile medicale.
Evaluarea
Constă în analiza rezultatelor obţinute (dacă intervenţiile au fost adecvate, dacă s-a obţinut
rezultatul dorit) şi eventual dacă este necesară reajustarea intervenţiilor şi obiectivelor.
Avantajele procesului de îngrijire:
Demersul se sprijină pe date furnizate de pacient sau din surse sigure, deci constituie un
instrument de individualizare, de personalizare a îngrijirilor.
O altă calitate a demersului constă în faptul că informarea constituie o sursă foarte utilă
pentru controlul calităţii de îngrijire.
Pune la dispoziţia întregii echipe de îngrijire detaliile planificării îngrijirilor făcând posibilă
raţionalizarea îngrijirilor, coordonarea şi stabilirea priorităţiilor.

27
Cadrul conceptual al Virginiei Henderson se bazează pe definirea celor 14 nevoi
fundamentale cu componentele bio-psiho-sociale, culturale şi spirituale.

Atingerea de către pacient a independenţei în satisfacerea acestor nevoi este ţelul profesiei de
asistentă medicală.

Pentru a aplica modelul conceptual al Virginiei Henderson, asistenta trebuie să ştie că o


nevoie fundamentală este o necesitate vitală, esenţială a fiinţei umane pentru a-şi asigura starea de
bine în apărarea fizică şi mentală.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie;

2. Nevoia de a mânca şi a bea;

3. Nevoia de a elimina;

4. Nevoia de a se mişca;

5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni;

6. Nevoia de a se îmbrăca şi desbrăca;

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale;

8. Nevoia de a menţine tegumentele şi mucoasele integre;

9. Nevoia de a evita pericolele;

10. Nevoia de a comunica;

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori;

12. Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării;

13. Nevoia de a se recrea;

14. Nevoia de a învăţa;

Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme foarte variate după starea de sănătate,
maturitatea sa, obiceiuri personale şi culturale. Fiecare nevoie prezintă componentele bio-fizico-
psiho-socio-culturale.

28
ROLUL ASISTENTEI MEDICALE
ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
SINUZITĂ CRONICĂ

Pacientul aflat în stare de infirmitate sau semiinfirmitate, este nevoit să recurgă la ajutorul
oamenilor străini, internarea în spital constitue un eveniment important în viaţa bolnavului.
Împreună cu boala, această situaţie, îi creează anumite stări emotive, asistenta trebuie să ţină seama
de aceste stări, menajându-l cât mai mult.
Primul contact al pacientului cu spitalul îl constitue internarea. Primul contact este important
pentru câştigarea încrederii lui. Dacă se vor face greşeli cu ocazia internării, acestea vor fi greu de
reparat mai târziu şi vor provoca neîncrederea bolnavului şi îngrijorarea acestuia, ceea ce va dăuna
procesului de vindecare.
Este important ca personalul serviciului de primire să arate de la început cea mai mare atenţie
şi preocupare faţă de bolnavul nou sosit. Aici asistenta medicală va cere datele de identificare ale
bolnavului, se va interesa de intensitatea durerilor şi va anunţa echipa de urgenţă. Bolnavii vor fi
examinaţi la internare de medicul de gardă, va culege datele anamnestice de la bolnav sau de la
însoţitor şi va trece aceste date imediat în foaia de observaţie a bolnavului. Asistenta va ajuta va
ajuta totdeauna bolnavul să se dezbrace, indiferent de boala lui.
În serviciul de urgenţă examinarea clinică poate fi completată cu prelevări de produse
biologice şi patologice, asistenta va asigura condiţii prielnice desfăşurării unei consultaţii care să nu
solicite prea mult bolnavul.
Asistenta medicală completează foaia de observaţii clinică, în momentul în care se decide
internarea, ajutând pacientul să se îmbrace cu pijamaua sau cămaşa de spital, când este cazul,
eventual, supraveghează îmbăierea şi deparazitarea acestuia. Aceasta va întocmi un proces verbal cu
toate obiectele pacientului cu probleme psihice şi împreună cu bonul de haine le ataşează la foaia de
observaţie.
Asistenta medicală are rolul, pe parcursul acestor etape, de a asigura şi de a linişti bolnavul
că va fi bine îngrijit şi se va vindeca. Aceasta discută cu aparţinătorii sfătuindu-i că liniştea lor
contribuie la o evoluţie favorabilă a bolnavului. Asistenta de la Serviciul Primire Urgenţe va
transporta pacientul cu căruciorul în Secţia ORL şi îl va preda asistentei de serviciu.
Rolul asistentei medicale este şi acela de a influenţa părerea bolnavului, de a îi da încredere
în echipa de îngrijire şi de a asigura condiţii bune pentru o evoluţie favorabilă şi o vindecare rapidă.

29
Aceasta are rolul ca pacientul să beneficieze de un salon bine aerisit şi cu o temperatură constantă,
va schimba lenjeria de pat ori de câte ori este necesar. Pentru a fi echilibrat psihic pacientul,
asistenta asigură o atmosferă caldă, răspunde prompt şi plină de solicitudine la chemare, încurajează
pacientul să-şi exprime gândurile şi sentimentele.
Este foarte important ca mediul spitalicesc să-i fie pacientului, dacă nu familiar, cel puţin
securizant pentru că aceste probleme, care par minore în comparaţie cu motivul internării, vor
cântări mult în evoluţia pacientului. Dacă nivelul de anxietate, teamă sau nemulţumire cauzate de
impactul cu spitalul ale acestuia sunt ridicate, atunci vindecarea ar putea fi încetinită. De aceea,
asistenta medicală trebuie să ţină cont întotdeauna de asigurarea condiţiilor optime de mediu.

Recoltarea produselor biologice şi patologice

Recoltarea diverselor probe (de sânge, de urină, etc) poate afecta direct diagnosticul,
tratamentul şi vindecarea pacientului. De cele mai multe ori, asistenta este direct responsabilă de
recoltarea promptă şi corectă a acestor probe. În unele cazuri, chiar dacă nu asistenta este cea care
recoltează, ea trebuie să verifice proba, să pregătească pacientul, să asiste medicul, să-l ajute la
efectarea respectivei recoltări, să acorde îngrijiri specifice pacientului după recoltare. Există anumite
teste pentru care pacientul trebuie învăţat cum să şi le facă singur acasă (glicemia pe glucotest).
Importanţa analizelor de laborator
- completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective
- infirmă sau confirmă diagnosticul clinic
- reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului
- confirmă vindecarea
- semnalează apariţia unor complicaţii
- permit depistarea îmbolnăvirilor infecţioase ca şi a persoanelor sănătoase purtătoare de germeni
patogeni

Rolul asistentei
- recoltează analizele la indicaţia medicului

30
- respectă orarul recoltărilor
- efectuează pregătirea psihică şi fizică a pacientului

O bună înţelegere şi informare despre testul pe care pacientul trebuie să îl efectueze în scop
diagnostic ne va ajuta să pregătim pacientul adecvat pentru respectiva manevră. Explicându-i
pacientului procedura medicală cu claritate vom câştiga încrederea şi cooperarea sa. De exemplu,
înaintea unei recoltări dificile şi dureroase (cum ar fi puncţia de măduvă osoasă) trebuie să
informăm pacientul asupra tipului şi gradului de disconfort pe care probabil îl va simţi. De
asemenea, trebuie informat cât timp va dura procedura, la ce efecte să se aştepte după şi în cât timp
vor fi gata rezultatele. Ştiind exact la ce să se aştepte, pacientului îi va fi mult mai uşor să coopereze
şi să suporte manevra în sine. Dacă trebuie doar să asistăm medicul în timpul unei recoltări, trebuie
vorbit cu pacientul pe parcursul acesteia, să îl încurajăm, şi apoi să-l supraveghem pentru
eventualele efecte adverse sau complicaţii, pregătite pentru a acorda îngrijirile specifice în orice
situaţie.
Unele teste necesită instrucţiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totală a
pacientului şi de corecta recoltare a probelor, cu atât mai mult cu cât unele necesită anumite condiţii
de recoltare şi schimbarea regimului de viaţă înaintea recoltării (o dietă specială, un mod corect de
recoltare de către însuşi pacient, etc).
Consimţământul pacientului
Este un drept al pacientului să i se ofere toate informaţiile pentru a înţelege exact ce i se va
face, procedura medicală în sine, riscurile şi implicaţiile manevrei înainte de a consimţi şi a semna
că este de acord cu efectuarea procedurii. A explica procedura, cum va fi efectuată şi potenţialele
riscuri este în primul rând responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicaţiile medicului, se
va asigura că pacientul le-a înţeles bine şi va verifica dacă pacientul a semnat consimţământul atunci
când este necesar.

Examene paraclinice

31
Cercetările de laborator şi examenele de specialitate vor fi dirijate în funcţie de datele
anamnestice şi clinice.
În toate cazurile trebuie făcute o serie de teste uzuale, simple, dar care oferă două posibilităţi:
a) orientează spre un diagnostic;
b) orientează spre alte investigaţii mai complexe,mai dificile, inutil de efectuat din
primul moment.
Printre testele uzuale, efectuate în orice laborator, se numără: hemoleucograma, VSH,
examenul de urină, dozarea fibrinogenului, urocultura, frotiu din exudat faringian. Acestea pot aduce
date preţioase, revelatoare pentru diagnostic. Diagnosticul se va stabili pe înmănuncherea tuturor
datelor obţinute din anamneză, examenul clinic sau de laborator.
Hemoleucograma poate evidenţia o anemie, o leucoză, o modificare a formulei leucocitare
evocatoare pentru mononucleoza infecţioasă. O leucocioză cu polinucleare neutrofile sugerează o
supuraţie, o septicemie sau chiar cancer latent. Eozinofilia ne orientează spre o parazitoză. În caz de
leucopenie putem suspecta o febră tifoidă, o bruceloză, o afecţiune virală, o boală Hodgkin sau un
lupus eritematos sistemic.
Viteza de sedimentare a hematiilor este un element preţios pentru susţinerea diagnosticului.
Creşterea VSH este regulă, indiferent de etiologia sindromului febril, excepţie fac bruceloza şi
tularemia, în care VSH este normală. Este posibil ca valorile VSH să fie normale şi în infecţii
severe, septicemii sau diabetul zaharat dezechilibrat, eventualităţi în care organismul tarat, cu
reactivitate deprimată, cu dezechilibru funcţional al centrilor hipotalamici, nu mai răspunde adecvat.
Creşterea VSH obligă la căutarea altor elemente paraclinice ale sindromului inflamator:
fibrinogenul, proteina C reactivă, proteine serice totale, electroforeza.
Nici hemograma, nici VSH nu sunt considerate elemente fundamentale în diagnostic, pentru
că nu pot preciza etiologia febrei, totuşi nu li se poate contesta aportul orientativ.
Examenele radiologice au un aport în diagnosticul unui număr foarte mare de afecţiuni. Nu
numai rezultatele pozitive, faptul că observăm o modificare pe ecranul radioscopic sau pe clişeul
radiografic, dar şi rezultatele negative, lipsa oricărui element patologic, poate fi de mare ajutor în
orientarea clinicianului către un diagnostic sau altul, către excluderea unei afecţiuni de temut ( de
exemplu cancer ) în diferitele investigaţii în funcţie de bilanţul simptomatic, clinic şi de laborator.

32
În primele zile de boală este indicată, după caz, o radioscopie cord-plămân ( decelează o
pneumonie, o tuberculoză, o boală Hodgkin – aceasta din urmă putând prezenta adenopatie
mediastinală revelatoare), radiografii ale sinusurilor (sinuzită), radiografii osoase ( metastaze), o
radiografie abdominală pe gol. Alteori sunt necesare tomografii. Într-un al doilea timp se recurge la
explorări cu substanţe de contrast: colecistografia, colangiografia, urografia, bronhografia cu
lipiodol, examen baritat esogastroduodenal sau irigografie. Acestea reprezintă tot atâtea posibilităţi
de diagnostic ale unor afecţiuni a organelor examinate, afecţiuni susceptibile de a fi baza
sindromului febril. La examinări mai complexe cum ar fi arteriografii, limografii, flebografii,
cateterisme, arteriografii selective recurgem în ultimă instanţă, şi trebuie efectuate în centre
specializate, sub strictă supraveghere a bolnavului. Acestea sunt explorări de multe ori preoperatorii,
utilizate în cazuri selecţionate, acolo unde alte probe nu au adus o precizare sigură a diagnosticului.

Explorarea nozosinusală

Anamneza adună date referitoare la tulburări de permeabilitate, de secreţie, de vorbire,


tulburări olfactive, vasculare, inflamatorii, traumatisme, algii. Se pot obţine date despre starea
generală a pacientului, curba ponderală, modificări ale temperaturii corporale etc.
Inspecţia studiază conformaţia masivului facial, simetria elementelor constitutive şi poate
decela modificări morfologice, semne de inflamaţie sau traumatism.
Palparea digitală şi instrumentală constată eventuale modificări ale temperaturii locale sau
ale consistenţei tegumentelor; identifică puncte dureroase, traiecte de fractură, crepitaţii sau
mobilitate anormală.
Fosele nazale se examinează prin narinoscopie, rinoscopie anterioară şi rinoscopie
posterioară. Examinarea foselor nazale şi sinusurilor se mai poate face utilizând optica rigidă sau
fibroscopul.
Metodă diagnostică dar şi terapeutică, puncţia sinusală poate oferi elemente decisive în
stabilirea unui diagnostic.
Un examen complet ORL şi al nervilor cranieni este indispensabil pentru a stabili un
diagnostic clinic şi pentru a putea cere investigaţii de laborator şi imagistice ţintite.

33
Examenul radiologic se face în incidenţe diferite (nas-menton placă sau Tcheboul Blondeau,
incidenţa nas-frunte placă - sau "facială, incidenţa de bază craniu Hirtz). Pentru piramida nazală se
foloseşte incidenţa de profil.
În prezent examenul CT şi RMN permit o detaliere bună a elementelor osoase,
indispensabilă în studiul sistematizării sistemului celular sinusal şi a raporturilor cu planurile moi de
vecinătate.

Explorarea funcţională a nasului

Funcţia respiratorie este evaluată cu ajutorul unor diverse metode şi aparate prin
rinohigrometrie, rinomanometrie, rinomanometrie acustică..
Funcţia de autoepurare, în special clearence-ul nazal mucociliar, se determină prin proba cu
albastru de metil sau testul cu zaharină.
Funcţia fonatorie. Diversele procese patologice care afectează fosele nazale pot produce
rinolalie închisă care duce la emiterea consoanei "b" în loc de "m" şi "p" în loc de 'n", sau rinolalie
deschisă care se manifestă prin adăugarea consoanei "n" după vocalele a, e, i, o, u.
Funcţia de olfacţie se studiază utilizând truse olfactologice sau olfactometre precum şi prin
metode obiective electrofoziologice.
Pentru diagnosticare unei afecţiuni rinosinusale mai sunt necesare: analizele hematologice şi
biochimice, testele de alergie, examenul citologic şi bacteriologic al secreţiilor rinosinusale,
examenul anatomo-patologic al probelor bioptice, alte investigaţii în funcţie de caz.

Radiografia sinusurilor anterioare ale feţei

Radiografia sinusurilor anterioare ale feţei (SAF = sinusuri anterioare faţă) se efectuează cu
pacientul în poziţie şezând; radiografiile sunt efectuate de asistenţii medicali de radiologie; asistenţii
medicali de salon pregătesc bolnavul, îl însoţesc la radiologie şi asigură poziţia necesară examinării.

34
Puncţia sinusală

Puncţia sinusală
Pătrunderea cu un ac de puncţie steril în
Definiţie cavitatea sinusală.
Se efectuează în scop diagnostic cât şi în scop
curativ. Se efectuează la adulţi, la copii mai rar,
Scopul în cazurile rebele la tratament cu antibiotice şi
în caz de apariţie a complicaţiilor. La copiii
necooperanţi este necesară anestezia generală.
Este efectuată de medic ajutat de asistenţi care
pregătesc materialele necesare şi bolnavul,
servesc medicul în timpul tehnicii.
- trusa specială de unică folosinţă pentru puncţie
ce conţine: ac de puncţie, pensă anatomică,
Materiale necesare seringă, ace pentru injecţii, soluţie
dezinfectantă, soluţie pentru anestezie locală,
tampoane de vată, comprese, toate aşezate pe un
câmp steril;
- mănuşi sterile 2 perechi; tăviţă renală;
container pentru deşeuri.
Se efectuează de către medic în cazul tumorilor
nazale, faringiene, laringiene sau altă localizare
Puncţia/ Biopsia regională.
Rolul asistentei:
- pregăteşte pacientul psihic şi fizic;
- pregăteşte materialele necesare;
- serveşte medicul;
- trusa pentru mici intervenţii chirurgicale
specifice în ORL;
- ace de puncţie speciale;
Materiale necesare - endoscoapele cu toate anexele sterile;

35
- eprubete cu soluţii fixătoare pentru piesele
recoltate;
- materiale sterile pentru efectuarea
unui pansament ( comprese, tampoane , soluţii
dezinfectante, alcool iodat, leucoplast)
După recoltarea biopsiei constă în :
- repaus la pat, repaus vocal;
- calmarea durerii cu antialgice şi
Îngrijirea bolnavului antiinflamatoare recomandate;
- supravegherea funcţiilor vitale.
Timp de 2 ore după biopsie nu va mânca şi nu
va bea până nu trece efectul anesteziei.
Regim alimentar hidric, apa , ceai la
temperatura camerei. Aceste precauţii de
îngrijire sunt necesare după efectuarea biopsiei
faringiene sau laringiene.

Recoltarea secreţiilor nazale

Materiale necesare: mănuşi, eprubete cu medii de cultură, tampon subţire fixat pe porttampon,

36
etichete, formulare pentru laborator.
Tehnica
- confirmarea identităţii pacientului
- se explică procedura pentru a-i reduce anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa
- se explică pacientului că va avea senzaţie de strănut sau vomă, dar că procedura va dura mai puţin
de un minut
- se aşează pacientul şezând la marginea patului sau pe un scaun cu faţa la asistentă
- se cere pacientului să-şi sufle nasul
- se cere pacientului să-şi acopere o nară şi să respire doar pe cealaltă şi invers. Se va introduce
tamponul de recoltare pe nara pe care respira mai bine,
- se cere pacientului să-şi ţină capul pe spate. Se introduce cu blândeţe aplicatorul aproximativ 7,5-
10 cm ţinând capătul cu tampon lângă septul nazal. Se roteşte repede tamponul şi se scoate.
- alternativ, se apasă limba pacientului cu apăsătorul de limbă şi se introduce un alt aplicator până în
spatele vălului palatin rotindu-l repede
- se introduc aplicatoarele în tuburile cu medii de cultură
- se aruncă mănuşile şi se spală mâinile
- se etichetează probele, se completează formularele de laboator şi se trimit împreună cu probele la
laborator.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Definiţie

37
Medicamentele sunt substanţe extrase sau sintetizate din produse de origine minerală, vegetală,
animală utilizate cu scopul de :

 profilaxia îmbolnăvirilor;
 ameliorarea bolilor;
 vindecarea bolilor.

Doza de administrare

În funcţie de doza administrată , acelaşi produs poate acţiona ca aliment, medicament sau toxic,
astfel se pot diferenţia :

 doza terapeutică = doza administrată în scop terapeutic fără efect toxic;


 doza maximă = doza administrată în cantitatea cea mai mare fără acţiune toxică asupra

organismului;

 doza toxică = doza administrată care provoacă fenomene toxice grave pentru organism;
 doza letală = doza care conduce la decesul pacientului .

Prescrierea medicamentelor

Medicamentele sunt prescrise de medic şi notate în foaia de observaţie a pacientului internat sau pe
reţete în cazul pacientului ambulator.

Prescrierea constă în :

 numele medicamentului;
 concentraţie şi cantităţi;
 doza unică sau pe 24 h;
 mod de administrare;
 orarul administrărilor;
 administrare în raport cu servitul meselor.

Cunoştinte pentru administrarea medicamentelor

38
Asistenta medicală trebuie să cunoască şi să controleze:

 medicamentul prescris de medic să fie administrat pacientului respectiv;


 doza corectă de administrare;
 timpii de execuţie;
 acţiunea farmacologică a medicamentelor;
 frecvenţa de administrare şi intervalul de dozare;
 efectul ce trebuie obţinut;
 contraindicaţiile şi efectele secundare;
 interacţiunea dintre medicamente.

Asistenta medicală verifică şi identifică:

 calitatea medicamentelor;
 integritatea medicamentelor;
 culoarea medicamentelor;
 decolorarea sau supracolorarea;
 sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţie;
 lichefierea medicamentelor solide;
 opalescenţa soluţiilor.

Asistenta medicală respectă:

 calea de administrare prescrisă de medic;


 dozajul prescris, orarul de administrare şi somnul pacientului;
 incompatibilitatea de medicament;
 administrarea rapidă a medicamentelor deschise;
 ordinea de administrare a medicamentelor:
(tablete,soluţii,picături,injecţii,supozitoare,ovule vaginale);
 servirea pacientului cu doza unică de medicamente pe cale orală.

Asistenta medicală informează şi anunţă :

39
 pacientul pentru medicamentele prescrise, în ceea ce priveşte modul de administrare,
cantitatea, efectul scontat şi eventualele reacţii secundare;
 medicul asupra efectelor secundare şi eventualelor greşeli de administrare a medicamentelor.

Asistenta medicală efectuează administrarea medicamentelor în condiţii de igienă, asepsie,


dezinfecţie, sterilizare şi menţinere a măsurilor de supraveghere şi control a infecţiilor
nosocomiale sau intraspitaliceşti.

Mod de administrare

 calea digestivă=oral, sublingual, gastric,intestinal,rectal;

 calea respiratorie;
 calea percutantă=tegumente şi mucoase;
 calea urinară;
 calea parentrală;
 modul de administrare al medicamentelor este prescris de medic pe următoarele consideraţii:
 starea generală şi toleranţa individuală a pacientului;
 particularităţi anatomice şi fiziologice ale pacientului;
 capacitatea de absorbţie şi timpul acesteia;
 efectul asupra căii de administrare(mucoase,tegumente);
 interacţiunea dintre combinaţiile de medicamente administrate;
 scopul urmărit şi evoluţia bolii pacientului.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Definiţie

40
Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezintă introducerea medicamentelor
gazoase şi volatile prin mucoasa respiratorie cu absorbţia acestora la nivelul alveolelor pulmonare.

Indicaţii

Vascularizaţia întinsă şi suprafaţa mare a alveolelor pulmonare constituie factori favorizanţi


pentru absorbţia gazelor, substanţelor gazificate, lichidelor sub formă de vapori sau fin pulverizate,
instilaţie, injecţie intratraheală, ca şi a prafurilor nedizolvabile.

Mod de administrare

Inhalaţia:

 anumite substanţe medicamentoase pot fi inhalate cu ajutorul vaporilor de apă, în stare


pulverizată (amestec de gaz cu medicament dispersat în particule sferice de ordinul
micronilor - aerosoli) sau sunt arse într-un vas de metal;
 inhalarea substanţelor medicamentoase cu ajutorul vaporilor de apă au scopul de a dezinfecta
şi de a descongestiona mucoasele inflamate ale căilor respiratorii;
 nu se aplică pacienţilor inconştienţi, astenici, adinamici sau la copii;
 poziţia pacientului este şezând având vasul în care s-a fiert apa aşezat în faţă;
 pacientul se apleacă deasupra vasului, acoperindu-se cu un cearceaf şi respiră cu gura
deschisă;

41
 inhalaţia vaporilor amestecaţi cu medicamentul volatilizat are o durată de maximum 5-10
minute, iar pentru a evita inspirarea vaporilor în stare pură se pot utiliza esenţe aromate,
antiseptice sau substanţe minerale alcaloide;
 după inhalaţie pacientul este şters şi uscat, asigurându-i-se repaus la pat 2-3 ore;
 inhalarea de aerosoli asigură depunerea pe suprafaţa căilor respiratorii de antibiotice,
bronhodilatatoare, anesteziante, antialergice, fluidificante, expectorante, etc., care acţionează
local sau după resorbţie generală;

42
 pregătirea prealabilă a pacientului nu este necesară, explicându-i-se doar modul în care va
respira:

- inspiraţie prin amboul de utilizare;

- expiraţie pe nas.

- amboul indiferent de formă sau mod de folosire este obligatoriu a fi sterilizat pentru
fiecare pacient;

 părţile componente ale unui aparat generator de aerosoli sunt: generatorul de particule
dispersate, sistemul de încălzire, selectorul, sursa de presiune, amboul de utilizare;
 poziţia pacientului este şezând sau semişezând;
 sistemul de încălzire asigură prin reglare temperatura optimă, iar generatorul de presiune este
reglat în funcţie de mărimea particulelor şi viteza de dispersare prescrisă;
 în general cantitatea de aerosoli introdusă în organism se distribuie astfel:

- 40% ajunge în alveolele pulmonare;

43
- 35% se dispune în căile respiratorii superioare şi mijlocii;

- 25% se elimină prin expiraţie.

În cazul utilizării flaconului personal, educăm pacientul pentru respectarea următoarelor


etape:
- tuse, expectoraţie şi agitarea flaconului înainte de utilizare;
- răsturnarea flaconului şi adaptarea buzelor în jurul piesei bucale a inhalatorului cu înclinarea
capului uşor spre înapoi;
- expiraţie lentă cât mai mult cu putinţă pentru golirea plămânilor de aer;
- inspiraţie profundă cu activarea flaconului cu aerosoli, păstrând limba apăsată;
- oprirea respiraţiei 10-15 secunde şi expiraţie pe nas, urmată de clătirea gurii cu apă caldă;
Pentru inhalatoarele cu capsule, instruim, educăm pacientul pentru :
- tuse, expectoraţie şi fixarea capsulei în inhalator;
- expiraţie lentă şi golirea plămânilor de aer cât mai mult posibil;
- aşezarea buzelor strâns în jurul piesei bucale a inhalatorului, cu înclinarea capului uşor spre înapoi;
- inspiraţie adâncă prin inhalator cu oprirea respiraţiei 10-15 secunde;
- expiraţie pe nas şi clătirea gurii cu apă caldă.

Administrarea de spray-uri nazale

- pacientul este poziţionat fie ridicat cu capul dat pe spate, fie culcat, cu umerii ridicaţi, capul dincolo de
marginea patului, în hiperextensie. Se va sprijini capul pacientului astfel poziţionat.
- se înlătură capacul spray-ului;
- se astupă o nară a pacientului şi se introduce capătul flaconului la cealaltă nară;
- pacientul este instruit să inhaleze eliberând concomitent o doză de medicament repede şi ferm, după
care pacientul va expira pe gură;
- dacă este necesar se va repeta manevra în aceeaşi nară sau în cealaltă;
- pacientul este instruit să îşi menţină poziţia încă câteva minute după administrare, să inspire blând pe
nas şi să expire pe gură, să evite să îşi sufle nasul câteva minute.

44
STUDIU DE CAZ
CAZUL NR. I

Spitalul – Spitalul Judetean de Urgenţă Pitești


Secția – ORL

DATE PACIENT

Nume: V.
Prenume: C.
Sex: feminin
Vârsta: 38 ani
Domiciliul: Piteşti, Jud. Argeş.
Cetǎţenie: Românǎ
Ocupaţie: salariată
Nivel de instruire: studii medii
Alergic la: nu ştie
Dată internǎrii: 15.01.2019
Dată externǎrii: 21.01.2019
Nr. Zile spitalizare: 7 zile
Motivele internării: durere cronică de dinţi în zona maxilarului drept care se
agravează la frig, migrene, disconfort la nivelul regiunii posterioare oculare, rinoree
purulentă monolaterală
Diagnostic: Sinuzită maxilară odontogenă cronică
Anamneza :
-Antecedente heredo-colaterale: fără semnificaţie;
-Antecedente personale - patologice: bolile copilăriei.
Istoricul bolii:
Pacienta V.C., în vârsta de 38 ani, din localitatea Piteşti, Judeţul Argeş, se internează în data
de 15.01.2019, în secţia ORL a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti, cu diagnosticul de ,,Sinuzită
maxilară odontogenă cronică”.
Pacienta afirmă că de aproximativ o lună de zile prezintă un focar de infecţie la nivelul
dinţilor pe care l-a neglijat şi tratat incomplet. Se prezintă la serviciul de primiri urgenţe pentru

45
durere cronică de dinţi în zona maxilarului drept care se agravează la frig, migrene, disconfort la
nivelul regiunii posterioare oculare, rinoree purulentă monolaterală. Este internată pentru efectuarea
investigaţiilor clinice şi paraclinice în vederea stabilirii diagnosticului şi tratamentului.

INFORMAŢII FIZICE
Înălţime – 1,73 m
Greutate – 68 kg

CAP
Aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate
Aspectul gurii – mucoasa bucală umedă şi curată
Aspectul buzelor – normale
Aspectul limbii – normală
Aspectul dinţilor şi a cavităţii bucale – focar de infecţie la nivelul dinţilor
Aspectul părului – îngrijit
Semne particulare – nu prezintă
Examen O.R.L.: - durere cronică de dinţi în zona maxilarului drept care se agravează la
frig, migrene, disconfort la nivelul regiunii posterioare oculare, rinoree purulentă monolaterală
Probleme vizuale – nu prezintă
Probleme auditive – nu prezintă

TRUNCHI
Semne particulare – nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate
Aparat respirator – torace normal conformat, simetric, murmur vezicular prezent,
R=18 resp/min
Aparat cardiovascular – cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice, şoc apexian în spaţiul
VI, P = 68 plus / min, TA = 120/70 mmHg

46
Aparat digestiv – abdomen suplu nedureros la palpare. Ficat şi splină în limite normale, tranzit
intestinal normal
Aparat uro-genital – fără modificări patologice, micţiuni fiziologice
Sistem osteo-articular – integru
Sistem ganglionar-limfatic – nepalpabil
SNC – clinic normal

MEMBRE
Semne particulare – nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate
Mobilitatea articulaţiilor – bună
Stângaci – nu
Dreptaci – da
Probleme în legătură cu mersul – nu prezintă

OBIŞNUINŢE ÎN LEGĂTURĂ CU ALIMENTAŢIA


Regim – nu
Apetit – scăzut
Număr de mese – 3/zi + 2 gustări
Alimente preferate – fructe, legume
Băuturi preferate – apă, sucuri naturale
Mod de servire a mesei – serveşte singură masa în sala de mese
Alimente pe care nu le poate consuma – nu prezintă

OBIŞNUINŢE DE IGIENĂ PERSONALĂ


Toaleta zilnică – singură
Se spală pe dinţi – da
Se piaptănă – da
Se îmbracă – da
Se dezbracă – da

47
OBIŞNUINŢE PRIVIND ELIMINĂRILE
Scaun - frecvenţa – 1 scaun / zi, aspect – omogen, culoare – brun, miros – fecaloid, cantitate – 150-
200 g/zi
Urina - 4-5 micţiuni / zi, culoare – galben deschis, cantitate 1600 – 1800 ml / 24 ore, aspect clar,
transparent

OBIŞNUINŢE PRIVIND SOMNUL


Probleme privind somnul – ore regulate de somn
Utilizează sedative – nu
Obişnuinţe privind somnul – 8-9 ore / noapte

COMPORTAMENTUL PACIENTEI
Îi place să fie singură – nu
Atitudinea în timpul culegerii datelor - cooperantă
Atitudinea familiei faţă de bolnav – iubitoare, grijulie
Atitudinea personalului medical – competent
Mod de a petrece timpul liber – îi place să asculte muzică, să citească

INFORMAŢII MEDICALE

Grupa sangvină – AII Rh - pozitiv


Alergii – nu prezintă
Tratament urmat înaintea spitalizării – a urmat tratament tratament antibiotic şi antiinflamator
pentru infecţia dentară

Examene de laborator

48
Analize efectuate Rezultatul obţinut Valorile normale
VSH 1h =17 mm B: 1-10 mm /h
F: 2-13 mm/h
UREE 34 mg/dl 20 - 40 mg/dl
GLICEMIE 93 mg% 80 - 120 mg/dl
COLESTEROL 178 mg% 150-200 mg/dl
CREATININĂ 1,09 mg% 0,6 -1,2 mg/dl
LEUCOCITE 9500 / mm3 6000 - 8000 / mm3
Ht 42 % B: 42 - 51 %
F: 34 - 48 %
Hb 13,1 mg% 11,2 -17,50 mg%

49
CAZUL NR. I
PLAN DE ÎNGRIJIRE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
DE NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
1. Dispnee datorită Pacienta să-şi Amplasez pacienta într-un salon aerisit şi umezesc În urma tratamentului
NEVOIA obstrucţiei nazale amelioreze aerul din încăpere. şi a îngrijirilor
DE A ( prezenţa rinoreei respiraţia pe Asigur repaus la pat şi poziţie antalgică primite, pacienta şi-a
RESPIRA purulente) nas. (semişezândă) pentru a favoriza respiraţia. ameliorat respiraţia.
ŞI DE A manifestată prin Asigur lenjerie comodă pentru a nu stânjeni
AVEA O dispnee, respiraţia.
BUNĂ modificarea Măsor şi notez în foaia de temperatură funcţiile
CIRCULAŢIE amplitudinii vitale.
respiraţiei Asigur un aport suficient de lichide pe 24 h.
(respiraţie Pregătesc pacienta fizic şi psihic pentru vizita
superficială), medicală şi recoltarea produselor de laborator.
respiraţie dificilă pe Pregătesc materialele necesare pentru recoltarea
nas, sforăit, uşoară analizelor de laborator (tăviţă renală, ace, holder,
senzaţie de eprubete, garou, casoletă cu tampoane).
sufocare. Administrez tratamentul prescris de medic:
- Sinupret 2 tb x 3 ori / zi
- Marimer spray nazal – 1 pulverizare în fiecare nară
x 3 ori / zi.

50
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
Alimentaţie şi Pacienta să fie Aşez pacienta în poziţie de decubit dorsal, cu capul În urma discuţiilor
2. hidratare inadecvată echilibrată într-o parte, aproape de marginea patului şi o ajut în purtate pacienta
NEVOIA prin deficit din hidroelectro- timpul vărsăturii. respectă indicaţiile
DE A cauza migrenei, litic, Îi ofer un pahar cu apă să-şi clătească gura. privind alimentaţia şi
BEA ŞI A manifestată prin nutriţional şi La indicaţia medicului îi administrez: este echilibrată
MÂNCA greţuri şi vărsături, psihic. Metoclopramid 2 fiole/zi , Controloc 2 flacoane/zi, hidroelectrolitic,
consum redus de Glucoză 10% 500 ml/zi şi Soluţie Ringer 500 ml/zi. nutriţional şi psihic.
alimente şi lichide. Urmăresc efectul acestora asupra organismului şi
notez în foaia de observaţie.
Asigur hidratarea suficientă a bolnavei, o alimentaţie
lichidă (ceai, zeamă de compot, lapte, supe călduţe)
bogată în vitamine.
Explorez gusturile şi obiceiurile alimentare ale
pacientei.
Servesc pacienta cu alimente la o temperatură
moderată, la ore regulate şi prezentate atrăgător.
Învăţ pacienta categoriile de alimente şi
echivelentele cantitative şi calitative ale principiilor
alimentare.
Conştientizez pacienta asupra importanţei regimului.
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

51
DE NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE

Dificultate de a Pacienta să Observ şi notez funcţiile vitale şi vegetative, După administrarea


3. dormi şi a se odihni beneficieze de perioada somn-odihnă, comportamentul pacientei. tratamentului şi
NEVOIA DE din cauza durerii somn Port discuţii cu pacienta pentru a identifica cauza discuţiilor purtate,
A DORMI manifestată prin corespunzător oboselii. pacienta se odihneşte
ŞI DE A SE faţă palidă, astenie, calitativ şi Învăţ pacienta cum să facă exerciţii de respiraţie. corespunzător.
ODIHNI apatie, somnolenţă cantitativ. Recomand pacientei să efectueze exerciţii
diurnă, somn agitat, respiratorii câteva minute înainte de culcare şi ajut la
aţipiri în timpul aplicarea acestora.
zilei. Administrez tratamentul prescris de medic ( Xanax
0,5 mg 1 tabletă seara) şi observ efectul acestuia.
Aerisesc salonul, menţin liniştea pentru ca pacienta
să poată dormi liniştită cel puţin 8 ore.
Favorizez odihna pacientei, prin suprimarea surselor
care-i pot determina disconfortul şi iritabilitatea.
Recomand aparţinătorilor să nu perturbe odihna
pacientei şi să respecte programul de vizită.
Ofer pacientei o cană cu lapte cald înainte de culcare
Învăţ pacienta ca atunci când se trezeşte foarte
devreme să se ridice din pat câteva minute, să
citească, să asculte muzică, apoi să se culce din nou.
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
DE NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
52
Alterarea mucoasei Pacienta să-şi Administrez tratamentul prescris de medic: După două zile,
4. nazale din cauza diminueze - Sinupret 2 tb x 3 ori / zi roşeaţa este mai
NEVOIA DE A inflamaţiei şi roşeaţa de la - Marimer spray nazal – 1 pulverizare în fiecare nară diminuată la nivelul
FI CURAT, rinoreei purulente nivelul x 3 ori / zi mucoasei nazale.
ÎNGRIJIT, DE manifestată prin mucoasei - Algocalmin (2 ml): 2x1f/zi
A PROTEJA roşeaţă la nivelul nazale. - Ampicilină (1 g): 1fl/8 ore
TEGUMENTE mucoasei nazale. - Gentamicină 80 mg 2 x 1 fiolă / zi
LE ŞI - Vitamina C (200 mg): 3x1tb/zi peros
MUCOASELE Învăţ pacienta să-şi elibereze căile respiratorii să
poată respira fără dificultate.
Explic pacientei importanţa păstrării unei igiene
nazale riguroase şi o ajut în punerea în practică.
Informez pacienta asupra faptului că rinoreea
purulentă ar putea fi înghiţită sau ar putea pătrunde
în arborele respirator şi produce infecţii
bronhopulmonare.
Îi recomand menţinerea igienei sinusale adecvată
prin consumul de lichide, folosirea de spray-uri
nazale ce menţin umiditatea căilor nazale, ajutând
astfel la îndepărtarea eficientă a agenţilor infecţioşi.

NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE


DE NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE

53
Durere cauzată de Durerile să se Ajut pacienta să descrie durerea dându-i exemple, În urma îngrijirilor şi
5. procesul inflamator diminueze în făcând analogii. tratamentului,
NEVOIA de la nivelul 24 de ore. Evaluez caracteristicile durerii: debut şi durată, pacienta declară
DE A sinusurilor localizare, iradiere, intensitate şi caracter, factorii diminuarea durerilor.
EVITA manifestată prin care o declanşează sau o agravează.
PERICOLELE durere cronică de Observ permanent starea pacientei şi raportez
dinţi în zona medicului orice modificare apărută în starea de
maxilarului drept sănătate a acesteia.
care se accentuează Încurajez pacienta să-şi exprime temerile şi îi dau
la frig. exemple de cazuri care s-au recuperat foarte repede.
Pacienta să nu Explic pacientei riscul de a face complicaţii faringo- Pacienta nu prezintă
prezinte bronhice ca o consecinţă a drenării secreţiilor în complicaţii.
Vulnerabilitate față
complicaţii. rino-faringe şi o conştientizez asupra importanței
de pericole din
administrării tratamentului.
cauza procesului
Supraveghez dacă sunt respectate normele de igienă,
infecțios
dezinfecție, deratizare, dezinsecție, salubritate,
manifestată prin
circuitele funcționale ale spitalului.
predispoziţia la
Aplic măsurile de prevenire ale complicaţiilor
complicaţii.
septice.
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
Dificultate de a Pacienta să Mă interesez ce activităţi recreative îi produc plăcere Pacienta prezintă o
6. efectua activităţi prezinte stare pacientei. stare de bună

54
NEVOIA recreative din cauza de bună Asigur mediul corespunzător pentru recreere. dispoziţie.
DE A SE durerii manifestată dispoziţie. Aleg mijloacele de recreere individualizate în
RECREEA prin anxietate, funcţie de vârstă, preferinţele pacientei şi starea
tristeţe. fiziologică.
Organizez activităţi recreative specifice adulţilor.
Sfătuiesc pacienta să citească cărţi şi reviste.
Supraveghez pacienta în timpul activităţilor de
recreere, pentru a nu se produce agravări ale stării ei
fizice şi psihice.
Analizez şi stabiliesc dacă acestea sunt în
concordanţă cu starea sa psihică şi fizică.
Ajut pacienta să depăşească momentele dificile.
Planific activităţi recreative împreună cu pacienta.
Antrenez bolnava în activităţi şi o ajut să facă faţă la
acestea.
Am în vedere ca activităţile să nu o suprasolicite, să
nu o obosească, ci să-i creeze starea de bună
dispoziţie.
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
Cunoştinţe Pacienta să Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe. Pacienta a acumulat
7. insuficiente legate acumuleze noi Conştientizez pacienta asupra propriei noi cunoştinţe privind
NEVOIA de sinuzita cronică cunoştinţe şi responsabilităţi privind sanătatea. starea sa şi

55
DE A din cauza carenţelor să Învăţ pacienta să implementeze un stil de viaţă beneficiază de
ÎNVĂŢA în educaţie şi dobândească sănătos care să combine nutriţia, exercițiul fizic, educaţie sanitară
CUM SĂ-ŢI cultură manifestată atitudini, hidratare adecvată, aer curat, expunere la soare pentru o evoluţie mai
PĂSTREZI prin lipsa de obiceiuri şi moderată, odihnă suficientă, temperanţă şi optimism. bună a stării generale.
SĂNĂTATEA informaţii. deprinderi Recomand pacientei înlăturarea obiceiurilor
noi. dăunătoare.
O informez că persoanele cu sinuzită trebuie să evite
regiunile sau activităţile ce le pot agrava afecţiunea,
precum şi fumatul activ sau pasiv.
Şi nu în ultimul rând îi explic faptul că tratamentul
medicamentos trebuie continuat deoarece are ca
scop principal diminuarea tumefacţiei sau
inflamaţiei de la nivelul meaturilor nazale şi
sinusurilor, eliminarea infecţiei, promovarea
drenajului sinusal şi menţinerea sinusurilor libere.
Pun la dispoziţia pacientei informaţii privitoare la
boala sa.

56
NIVELUL DE DEPENDENŢĂ

Nr. NEVOIA NIVEL NIVEL NIVEL NIVEL


Crt. FUNDAMENTALĂ 1 2 3 4
1 Nevoia de a respira şi a avea o 2
circulaţie adecvată
2 Nevoia de a bea şi de a mânca 2
3 Nevoia de a elimina 1
4 Nevoia de a se mişca şi de a menţine o postură 1
adecvată
5 Nevoia de a dormi şi a se odihni 2
6 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 1
7 Nevoia de a menţine temperatura corpului în 1
limite normale
8 Nevoia de a menţine tegumentele curate şi 2
integre
9 Nevoia de a evita pericolele 3
10 Nevoia de a comunica 1
11 Nevoia de a acţiona conform propriilor 1
convingeri şi valori, de a practica religia
12 Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 1
13 Nevoia de a se recrea 2
14 Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi 3
sănătatea

TOTAL: 23
DEPENDENŢĂ MODERATĂ – NIVEL 2

EVALUAREA CAZULUI I

Pacienta V.C., în vârsta de 38 ani, din localitatea Piteşti, Judeţul Argeş, se internează în
data de 15.01.2019, în secţia ORL a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti. În urma coroborării
testelor paraclinice şi de laborator cu semnele şi simptomele pacientei: durere cronică de dinţi în

57
zona maxilarului drept care se agravează la frig, migrene, disconfort la nivelul regiunii
posterioare oculare, rinoree purulentă monolaterală, se pune diagnosticul de ,,Sinuzită maxilară
odontogenă cronică”.
Este internată pentru efectuarea investigaţiilor clinice şi paraclinice în vederea stabilirii
diagnosticului şi tratamentului.
Datorită tuturor îngrijirilor efectuate pe parcursul spitalizării, şi în urma unei bune supravegheri
pe parcursul efectuării intervenţiilor, obiectivele propuse au fost îndeplinite în totalitate, din acest
motiv nu au apărut complicaţii.
În urma tratamentelor şi îngrijirilor întreprinse problemele de dependenţă ale pacientei au
fost rezolvate.

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:

La externare i se recomandă: vaccinarea precoce împotriva virusului pentru a evita infecţia


gripală şi în consecinţă evitarea infecţiei de căi respiratorii superioare, menţinerea unei igiene
sinusale adecvată prin consumul de lichide, ce menţine o secreţie sinusală eficientă, folosirea de
spray-uri nazale saline, ce menţin umiditatea căilor nazale, ajutând astfel la îndepărtarea eficientă
a agenţilor infecţiosi, efectuarea de băi de aburi periodice poate fi utilă, persoanele cu sinuzită
trebuie să evite regiunile sau activităţile ce le pot agrava afecţiunea, precum fumatul activ sau
pasiv. Şi nu în ultimul rând continuarea tratamentului medicamentos având ca scop principal
diminuarea tumefacţiei sau inflamaţiei de la nivelul meaturilor nazale şi sinusurilor, eliminarea
infecţiei, promovarea drenajului sinusal şi menţinerea sinusurilor libere.

CAZUL NR. II

Spitalul – Spitalul Judetean de Urgenţă Pitești


Secția – ORL

DATE PACIENT
58
Nume: S.
Prenume: N.
Sex: masculin
Vârsta: 48 ani
Domiciliul: Mioveni, Jud. Argeş.
Cetǎţenie: Românǎ
Ocupaţie: salariat
Nivel de instruire: liceu
Alergic la: nu ştie
Data internǎrii: 21.02.2019
Data externǎrii: 28.02.2019
Motivele internării: febră ridicată (39,5ºC), secreţii nazale galbene, durere şi presiune la
nivelul feţei cu senzaţie de nas înfundat, durere la nivelul frunţii deasupra sprâncenelor, tuse,
cefalee şi scăderea mirosului.
Diagnostic la internare: Sinuzită frontală cronică
Anamneza :
-Antecedente heredo-colaterale: fără semnificaţie
-Antecedente personale - patologice: bolile copilăriei, apendicectomie
Istoricul bolii:
Pacientul S.N., în vârsta de 48 de ani, din localitatea Mioveni, Judeţul Argeş, se prezintă
în Secţia ORL a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti, pentru următoarele simptme:
Tegumente: umede roșii;
• Sistemul osteo-articular: este integru, cu articulații mobile şi
febră ridicată (39,5ºC), secreţii nazale galbene, durere şi presiune la nivelul feţei cu senzaţie de
nas înfundat, durere la nivelul frunţii deasupra sprâncenelor, tuse, cefalee şi scăderea mirosului.
Afirmativ a prezentat o răceală netratată corespunzător în urmă cu 3 săptămâni. Se internează
pentru stabilirea diagnosticului şi tratamentului corespunzător.
INFORMAŢII FIZICE
Înălţime – 1,77 m
Greutate – 85 kg

CAP
Aspectul şi culoarea tegumentelor – umede, roșii, calde
59
Aspectul gurii – mucoasa bucală umedă şi curată
Aspectul buzelor – uscate
Aspectul limbii – normal
Aspectul dinţilor şi a cavităţii bucale – îngrijiţi, albi, gingiile aderente
Aspectul părului – îngrijit
Semne particulare – nu prezintă
Examen O.R.L.: - secreţii nazale galbene, durere şi presiune la nivelul feţei cu senzaţie de nas
înfundat, durere la nivelul frunţii deasupra sprâncenelor, cefalee şi scăderea mirosului.
Probleme vizuale – nu prezintă
Probleme auditive – nu prezintă

TRUNCHI
Semne particulare – nu prezintă
Aspectul şi culoarea tegumentelor – roşii, umede
Aparat respirator – torace normal conformat, simetric, murmur vezicular prezent, R=16
resp/min
Aparat cardiovascular – cord în limite normale, zgomote cardiace ritmice, şoc apexian în
spaţiul VI, P = 74 plus / min, TA = 135/80 mmHg
Aparat digestiv – abdomen suplu nedureros la palpare. Ficat şi splină în limite normale, tranzit
intestinal normal, apetit diminuat
Aparat uro-genital – fără modificări patologice, micţiuni fiziologice
Sistem osteo-articular – integru
Sistem ganglionar-limfatic – ganglioni ușor măriți, dureroşi
SNC – clinic normal

MEMBRE

Semne particulare – nu prezintă


Aspectul şi culoarea tegumentelor – normal colorate
Mobilitatea articulaţiilor – bună
Stângaci – nu

60
Dreptaci – da
Probleme în legătură cu mersul – nu prezintă

OBIŞNUINŢE ÎN LEGĂTURĂ CU ALIMENTAŢIA

Regim – nu
Apetit – scăzut
Număr de mese – 3/zi + 2 gustări
Alimente preferate – carne la grătar
Băuturi preferate –sucuri acidulate
Mod de servire a mesei – serveşte singur masa în sala de mese
Alimente pe care nu le poate consuma – nu prezintă

OBIŞNUINŢE DE IGIENĂ PERSONALĂ

Toaleta zilnică – singur


Se spală pe dinţi – da
Se piaptănă – da
Se îmbracă – da
Se dezbracă – da

OBIŞNUINŢE PRIVIND ELIMINĂRILE

Scaun - frecvenţa – 1 scaun / zi, aspect – omogen, culoare – brun, miros – fecaloid, cantitate –
150-200 g/zi
Urina - 4-5 micţiuni / zi, culoare – galben deschis, cantitate 1600 – 1800 ml / 24 ore, aspect clar,
transparent

61
OBIŞNUINŢE PRIVIND SOMNUL

Probleme privind somnul – ore regulate de somn


Utilizează sedative – nu
Obişnuinţe privind somnul – 7-8 ore / noapte

COMPORTAMENTUL PACIENTULUI

Îi place să fie singur – nu


Atitudinea în timpul culegerii datelor - cooperantă
Atitudinea familiei faţă de bolnav – iubitoare, grijulie
Atitudinea personalului medical – competent
Mod de a petrece timpul liber – îi place să meargă pe bicicletă, să citească ziare, să vizioneze
programele de divertisment

INFORMAŢII MEDICALE

Grupa sangvină – 0I Rh - pozitiv


Alergii – nu prezintă
Tratament urmat înaintea spitalizării – nu a urmat tratament

Examene de laborator

Analize efectuate Rezultatul obţinut Valorile normale


VSH 1h = 21 mm B: 1-10 mm /h
F: 2-13 mm/h
UREE 27 mg/dl 20 - 40 mg/dl

62
GLICEMIE 84 mg% 80 - 120 mg/dl
COLESTEROL 218 mg% 150-200 mg/dl
CREATININĂ 1,2 mg% 0,6 -1,2 mg/dl
LEUCOCITE 10300 / mm3 6000 - 8000 / mm3
Ht 45 % B: 42 - 51 %
F: 34 - 48 %
Hb 14,6 mg% 11,2 -17,50 mg%

63
CAZUL NR. II
PLAN DE ÎNGRIJIRE
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
DE NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
Hipertermie din Pacientul să Aerisesc încăperea. În urma îngrijirilor
cauza procesului îşi menţină Asigur un climat cald şi confortabil. efectuate şi
1.
infecţios manifestată temperatura Asigur îmbrăcăminte lejeră. tratamenului
NEVOIA DE
prin febră ridicată corpului în Aplic comprese reci. administrat, febra s-a
A MENŢINE
(T=39,5ºC), frison, limite Administrez medicaţia recomandată de medic cu remis după 48 de ore.
TEMPERA-
piele roşie, caldă, fiziologice. antitermice, antibiotice – Cefort 1 g/8 ore, Gentamicină 80
TURA
umedă, cefalee. mg 1 fiolă/12 ore, Algocalmin 2 fiole/zi.
CORPULUI ÎN
Încălzesc pacientul în caz de frisoane .
LIMITE
Măsor şi notez în foaia de observăţie funcţiile vitale .
NORMALE
Informez medicul despre efectul medicaţiei.
Pacientul să Calculez bilanţul ingesta-excreta pe 24 de ore. Pacientul este
fie echilibrat Servesc pacientul cu cantităţi mari de lichide. echilibrat
hidro- hidroelectrolitic.
electrolitic.
Pacientul să Schimb lenjeria de pat şi de corp ori de câte ori este nevoie Pacientul are o stare
aibă o stare de şi menţin igiena tegumentelor. de bine fizic şi psihic.
bine fizic şi Pregătesc psihic pacientul în vederea tehnicilor de recoltare
psihic. şi examinare.
NEVOIA DIAGNOSTIC OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

64
DE NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE

Obstrucţia căilor Pacientul să-şi Asigur poziţie semişezândă pentru a favoriza respiraţia. În urma tratamentului
respiratorii datorită amelioreze Umezesc aerul din încăpere. şi a îngrijirilor
2. secreţiei nazale respiraţia pe Asigur o hidratare adecvată. primite, pacientul şi-a
NEVOIA purulente nas. Favorizez modalități de comunicare nonverbală. ameliorat respiraţia.
DE A manifestată prin Învăţ pacientul să evite schimbările bruşte de temperatură
RESPIRA respiraţie dificilă pe şi de asemena aglomerațiile.
ŞI DE A nas, congestie Învăţ pacientul să renunţe la obiceiurile dăunătoare (fumat) Rinoscopic se
AVEA O nazală, halenă Măsor şi notez în foaia de temperatură respiraţia, pulsul şi constată secreţie
BUNĂ respiratorie. TA. purulentă în meatul
CIRCULAŢIE Pregătesc pacientul fizic şi psihic pentru recoltarea mijlociu.
produselor de laborator.
Pregătesc materialele necesare pentru recoltarea analizelor
de laborator (HLG, VSH, Glicemie etc) .
Administrez tratamentul prescris
- Glucoză 10% 500 ml/zi
- Soluţie Ringer 500 ml/zi
- Dexamethasonă 1 fiolă/zi
- Muconasal spray 1 puf x 3 ori / zi
- Sinutox 20 mg 1 tabletă x 3 ori / zi
- Milgamma NA 1 fiolă / zi.
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

65
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE

Vulnerabilitate faţă Pacientul să Asigur condiţiile de mediu adecvate, pentru a evita Pacientul beneficiază
de pericole din cauza beneficieze de pericolele. de un mediu de
3. scăderii rezistenţei un mediu de Amplasez pacientul în salon în funcţie de starea, afecţiunea siguranţă.
NEVOIA generale a siguranţă fără şi receptivitatea sa.
DE A organismului complicaţii. Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor în
EVITA (procesul infecţios, cazul îmbolnăvirilor cu boli transmisibile – prin izolarea
PERICOLELE febră) manifestată pacienţilor, respectarea circuitelor, măsuri de igienă
prin potenţial de spitalicească (condiţii de cazare, microclimat, alimentaţie,
complicaţii. aprovizionare cu apă, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare,
curăţenie, dezinfecţie).
Urmăresc şi apreciez corect potențialul infecțios al
pacientului, receptivitatea sa şi aplic măsurile de izolare a
surselor de infecție.
Asigur igiena tegumentelor şi mucoaselor.
Observ permanent starea pacientului şi raportez medicului
orice modificare apărută în starea de sănătate a acestuia.
Favorizez adaptarea pacientului la mediul de spital şi îl ajut
în satisfacerea celorlalte nevoi ale organismului.
Evit posibilitatea apariţiei complicaţiilor.

66
Durere din cauza Pacientul să Ajut pacientul să descrie corect durerea şi să sesizeze În urma îngrijirilor şi
procesului infecțios declare momentele de remisie sau exacerbare. tratamentului,
manifestat prin ameliorarea Conştientizez pacientul asupra importanţei administrării pacientul declară
cefalee, agitație, durerii în 12 tratamentului antibiotic şi a medicaţiei prescrise de medic. ameliorarea durerii.
neliniște. ore. Administrez tratamentul medicamentos prescris de medic:
- Algocalmin 1 fiolă x 2 ori/zi
- Nurofen 2 tablete x 2 ori / zi.
Asigur odihna prin administrarea analgezicelor înainte de
culcare cu 30’.
Distrag atenția pacientului şi încerc fixarea atenției pe alte
probleme decât ale durerii respective.
Favorizez adaptarea pacientului la mediul de spital şi îl ajut
în satisfacerea celorlalte nevoi ale organismului.
Supraveghez starea generală a pacientului.
Alterarea integrităţii Pacientul să Asigur condiţii de mediu adecvate (cameră izolată, aerisită, Pacientul şi-a
psihice din cauza beneficieze de temperatură adecvată, semiobscuritate). ameliorat starea de
stării de boală siguranţă Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur, să-şi anxietate.
manifestată prin psihologică exprime emoțiile, nevoile, frica, opiniile.
frică, iritaţie, pentru Asigur un mediu de protecție psihică adecvat stării de
neîncredere. înlăturarea boală a pacientului, prin înlăturarea excitanţilor psihici.
stării de Aplic tehnici de psihoterapie adecvată.
anxietate.

67
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
Alimentaţie şi Pacientul să Asigur aportul de lichide corespunzător pe 24 de ore (2,5 – În urma tratamentului
hidratare inadecvată fie echilibrat 3 l/zi ). administrat şi
4. prin deficit din cauza hidroelectro- Administrez medicaţia simptomatică la indicaţia discuţiilor purtate,
NEVOIA cefaleei şi a litic şi psihic. medicului. pacientul respectă
DE A hipertermiei În funcţie de reducerea durerilor, alimentaţia se indicaţiile privind
BEA ŞI A manifestată prin îmbogățește . alimentaţia şi reuşeşte
MÂNCA inapetenţă, consum Explorez preferinţele pacientului asupra alimentelor să fie echilibrat
redus de alimente şi permise şi interzise. hidroelectrolitic şi
lichide. Servesc pacientul cu alimente la o temperatură moderată şi nutriţional.
prezentate atrăgător.
După alimentaţie ajut pacientul în efectuarea igienei
bucale.
Învăţ pacientul categoriile de alimente şi echivelentele
cantitative şi calitative ale principiilor alimentare.
Încurajez pacientul şi îi explic scopul intervențiilor.
Asigur un climat cald, confortabil.
Recomand pacientului un regim hiposodat, sărac în
proteine.
Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului
alimentar în menţinerea sănătăţii.

68
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
Alterarea mucoasei Alterarea Administrez tratamentul prescris de medic: După 3 zile, congestia
nazale din cauza mucoasei - Muconasal spray 1 puf x 3 ori / zi nazală este diminuată.
5. procesului infecțios nazale să se - Sinutox 20 mg 1 tabletă x 3 ori / zi
NEVOIA DE A FI manifestată prin diminueze în - Milgamma NA 1 fiolă / zi
CURAT, congestie nazală, 3 zile. - Cefort 1 g / 8 ore
ÎNGRIJIT, DE A secreţie nazală - Gentamicină 80 mg 1 fiolă / 12 ore.
PROTEJA purulentă. Pacientul să Îndrum pacientul să nu consume lichide şi alimente reci. În urma îndrumărilor,
TEGUMENTE- fie echilibrat Învăţ pacientul să consume alimente neiritante şi pacientul adoptă o
LE ŞI nutrițional neexcitante. alimentaţie
MUCOASELE pentru Controlez alimentele provenite de la aparținători. echilibrată.
favorizarea Învăţ pacientul să consume pe viitor mai multe fructe,
vindecării legume, zarzavaturi, leguminoase.
mucoaselor. Conştientizez pacientul şi familia în legătură cu rolul nociv
al alcoolului, tutunului, cafelei, băuturilor acidulate,
alimentelor prăjite, conservelor, afumăturilor.
Conştientizez pacientul asupra importanţei regimului
alimentar în menţinerea sănătăţii.
Învăţ pacientul categoriile de alimente şi echivelentele
cantitative şi calitative ale principiilor alimentare.
Educ pacientul în vederea respectării regimului alimentar.

69
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
Dificultate de a Pacientul să Învăţ pacientul să efectueze exerciţii respiratorii câteva După administrarea
6. dormi şi a se odihni beneficieze de minute înainte de culcare şi ajut la aplicarea acestora . tratamentului şi
NEVOIA DE din cauza somn Ofer pacientului o cană cu ceai cald înainte de culcare. discuţiile purtate,
A DORMI hipertermiei, corespunzător Observ şi notez calitatea şi orarul somnului, raportul între pacientul se odihneşte
ŞI DE A SE obstrucţiei căilor calitativ şi starea de veghe şi de somn. corespunzător.
ODIHNI respiratorii, durerii cantitativ. Administrez tratamentul medicamentos la indicaţia
manifestată prin ore medicului şi observ efectul acestuia asupra organismului.
insuficiente de somn Creez o senzaţie de bine pacientului prin discuţiile purtate.
(6-7 ore / noapte), Explic aparţinătorilor programul de vizită pentru a nu
oboseală, ochi perturba odihna acestuia.
încercănaţi, Favorizez odihna pacientului prin suprimarea surselor
nervozitate. care-i pot determina disconfortul.
Observ şi notez funcţiile vitale şi vegetative, perioada
somn-odihnă, comportamentul pacientului.
Reduc volumul unor aparate din apropierea saloanelor
(radio, TV, telefon).
Învăţ pacientul ca atunci când se trezeşte foarte devreme să
se ridice din pat câteva minute, să citească, să asculte
muzică, apoi să se culce din nou.
Port discuţii cu pacientul pentru a identifica cauza oboselii.

70
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
Postură inadecvată Pacientul să Aşez pacientul într-o poziţie confortabilă. Pacientul urmează
7. din cauza durerii, prezinte o Îi explic necesitatea de a fi cât mai mult în repaus la pat. recomandările primite
NEVOIA dispneei şi oboselii poziţie care să Pregătesc psihic pacientul în vederea oricărei tehnici de şi se observă o uşoară
DE A SE manifestată prin diminueze îngrijire. ameliorare a stării
MIŞCA ŞI slăbiciune, dispneea şi să Educ pacientul în vederea adoptării unei vieţi, care să generale.
DE A AVEA mobilitate redusă. faciliteze combată sedentarismul.
O BUNĂ deplasarea. Învăţ pacientul care este postura adecvată pentru evitarea
POSTURĂ dispneei şi pentru o vindecare corectă şi rapidă.
Asigur un mediu liniştit, plăcut, de protecţie psihică.
Insuflu încredere pacientului că este vorba de o situaţie
trecătoare şi că respectând tratamentul, starea sa va reveni
la normal cât mai curând.
Redau pacientului încrederea că se confruntă cu o situaţie
trecătoare.
Arăt pacientului care este postura adecvată pentru evitarea
dispneei.
Asigur o îmbracăminte lejeră care să favorizeze o postură
corectă.
Explic pacientului importanţa exercițiului fizic regulat şi
necesitatea combaterii sedentarismului.

71
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE
Dificultate de a Pacientul să Determin pacientul să-şi exprime emoţiile şi dorinţele. După câteva zile
8. efectua activităţi prezinte stare pacientul prezintă o
Explorez ce activităţi recreative îi produc plăcere
NEVOIA recreative din cauza de bună stare de bună
pacientului.
DE A SE stării de boală dispoziţie. dispoziţie şi participă
Facilitez contactul cu familia şi pacienţii cu stare bună
RECREEA manifestată prin la activităţi
pentru a-l încuraja.
tristeţe, anxietate, recreative.
refuzul de a participa Ajut pacientul să depășească momentele dificile.
la activităţi Sfătuiesc pacientul să citească cărţi şi reviste.
recreative.
Am în vedere ca activităţile să nu îl suprasolicite, să nu îl
obosească, ci să-i creeze stare de bună dispoziţie.

Aleg mijloace de recreere individualizate în funcţie de


vârstă, preferinţele pacientului şi starea fiziologică.

Organizez activitaţi recreative specifice adulţilor.

Supraveghez pacientul în timpul activităţilor de recreere,


pentru a nu se produce agravări ale stării lui fizice şi
psihice.

Analizez şi stabiliesc dacă acestea sunt în concordanţă cu


starea sa psihică şi fizică.
NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

72
NURSING AUTONOME ŞI DELEGATE

Cunoştinţe Pacientul să Informez pacientul despre boală, transmiterea ei, prevenire Pacientul dobândește
9. insuficiente legate dobândească şi tratament. noi cunoştinţe legate
NEVOIA de sinuzita cronică atitudini şi Conştientizez pacientul asupra propriei responsabilităţi de sinuzita cronică .
DE A din cauza lipsei cunoştinţe noi privind sanătatea sa şi verific dacă a înțeles corect mesajul.
ÎNVĂŢA interesului, Învăţ pacientul măsurile ce trebuie luate pentru limitarea
CUM SĂ-ŢI manifestate prin propagării bolilor respiratorii.
PĂSTREZI lipsă de informaţii Învăţ pacientul bazele unui stil de viaţă sănătos şi prezint
SĂNĂTATEA referitoare la avantajele acestuia pe termen scurt şi lung.
prevenirea Explorez nivelul de cunoştinţe al pacientului privind
îmbolnăvirilor, sinuzita cronică şi măsurile de prevenție şi curative.
prevenirea Încurajez şi ajut pacientul la dobândirea noilor deprinderi.
complicaţiilor. Efectuez educaţie sanitară referitoare la influenţa negativă
a factorilor de risc care scad rezistenţa organismului.
Aplic strategii pedagogice adecvate conversaţiei, folosind
materiale adecvate, cărţi, pliante.
Verific dacă pacientul a înţeles corect mesajul transmis şi
dacă şi-a însuşit noile cunoştinţe.
Învăţ pacientul să implementeze un stil de viaţă sănătos
care să combine nutriţia, exercițiul fizic, hidratarea
adecvată, aerul curat, expunerea la soare.

73
NIVELUL DE DEPENDENŢĂ

Nr. NEVOIA NIVEL NIVEL NIVEL NIVEL


Crt. FUNDAMENTALĂ 1 2 3 4
1 Nevoia de a respira şi a avea o 2
circulaţie adecvată
2 Nevoia de a bea şi de a mânca 2
3 Nevoia de a elimina 1
4 Nevoia de a se mişca şi de a menţine o 2
postură adecvată
5 Nevoia de a dormi şi a se odihni 2
6 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca 1
7 Nevoia de a menţine temperatura corpului în 3
limite normale
8 Nevoia de a menţine tegumentele curate şi 2
integre
9 Nevoia de a evita pericolele 3
10 Nevoia de a comunica 1
11 Nevoia de a acţiona conform propriilor 1
convingeri şi valori, de a practica religia
12 Nevoia de a fi preocupat în vederea realizării 1
13 Nevoia de a se recrea 2
14 Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi 3
sănătatea

TOTAL: 26
DEPENDENŢĂ MODERATĂ – NIVEL 2

74
EVALUAREA CAZULUI II

Pacientul S.N., în vârsta de 48 de ani, din localitatea Mioveni, Judeţul Argeş, se prezintă
în Secţia ORL a Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti, pentru următoarele simptme:
Tegumente: umede roșii;
• Sistemul osteo-articular: este integru, cu articulații mobile şi
febră ridicată (39,5ºC), secreţii nazale galbene, durere şi presiune la nivelul feţei cu senzaţie de
nas înfundat, durere la nivelul frunţii deasupra sprâncenelor, tuse, cefalee şi scăderea mirosului.
Afirmativ a prezentat o răceală netratată corespunzător în urmă cu 3 săptămâni.
Este internat pentru efectuarea investigaţiilor clinice şi paraclinice în vederea stabilirii
diagnosticului şi tratamentului.
Datorită tuturor îngrijirilor efectuate pe parcursul spitalizării, şi în urma unei bune supravegheri
pe parcursul efectuării intervenţiilor, obiectivele propuse au fost îndeplinite în totalitate, din acest
motiv nu au apărut complicaţii.
În urma tratamentelor şi îngrijirilor întreprinse problemele de dependenţă ale pacientului
au fost rezolvate.

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE:

La externare i se recomandă:
- vaccinarea precoce împotriva virusului pentru a evita infecţia gripală şi în consecinţă evitarea
infecţiei de căi respiratorii superioare,
- menţinerea unei igiene sinusale adecvată prin consumul de lichide, ce menţine o secreţie
sinusală eficientă,
- folosirea de spray-uri nazale saline, ce menţin umiditatea căilor nazale, ajutând astfel la
îndepărtarea eficientă a agenţilor infecţiosi,
- efectuarea de băi de aburi periodice poate fi utilă,
- persoanele cu sinuzită trebuie să evite regiunile sau activităţile ce le pot agrava afecţiunea,
precum fumatul activ sau pasiv.
Şi nu în ultimul rând continuarea tratamentului medicamentos având ca scop principal
diminuarea tumefacţiei sau inflamaţiei de la nivelul meaturilor nazale şi sinusurilor, eliminarea
infecţiei, promovarea drenajului sinusal şi menţinerea sinusurilor libere.

75
Concluzii

1
Îngrijirile de nursing sunt structurate pe cele 14 nevoi fundamentale ale persoanei umane,
subliniate în conceptul Virginiei Henderson, care permit abordarea celor cinci dimensiuni (bio
-fizio - psiho - socio - culturale și spirituale) pentru fiecare nevoie afectată.
Îngrijirile acordate celor doi pacienți sunt ușor diferite de la caz la caz datorită
simptomatologiei diferite, îngrijirile fiind efectuate în funcţie de ordinea nevoilor fundamentale
pe care le prezintă pacientul respectiv. În urma intervențiilor autonome şi delegate, starea
pacienților s-a ameliorat având o evoluție bună.
Durerile constante la frunte, maxilare, dinți și pomeți, nasul înfundat și ochii roșii sunt
simptome ale sinuzitei cronice. Dacă infecțiile sunt deseori vindecate cu ajutorul antibioticelor,
asta nu înseamnă că ați scăpat de probleme. Și asta din cauza faptului că sinusurile rămân
inflamate, iar aceasta este o consecință a biofilmului, colonii de patogeni care au legătură cu 80
la sută din infecțiile din organism. De cele mai multe ori, antibiotocele sunt neputincioase în fața
lor.
Sinuzita maxilară este afecţiunea cea mai frecvent întâlnită la adult, urmată apoi de cea
etmoidală, frontală şi sfenoidală, pe când la copil sinuzita etmoidală este cea mai frecventă.
Infecţia mai multor sinusuri este descrisă ca o polisinuzită, iar afectarea tuturor sinusurilor se
numeşte pansinuzită, unilaterală sau bilaterală.
2Consider că tema aleasă pentru lucrarea pe care am elaborat-o prezintă o importanţă
deosebită atât din punct de vedere teoretic, cât mai ales practic, datorită, pe de o parte faptului că
sinuzita cronică se întâlneşte destul de frecvent, iar pe de altă parte că această afecţiune este
receptată de oameni ca o boală care apare de la sine, fără cauze bine determinate.
3În cadrul studierii materialelor pentru scrierea acestei lucrări am observat că mulţi dintre
cei care se interesează de tratamentul posibil al sinuzitei cronice nu-şi pun întrebarea care ar
putea fi cauza sinuzitei în cazul lor. Analiza acestor materiale ne dă posibilitatea să tragem o
concluzie importantă: majoritatea oamenilor nu consideră că sinuzita cronică este cauzată de
factori concreţi care, de cele mai multe ori, pot fi înlăturaţi.
Asistenta medicală, a cărei sarcină de baza este asigurarea condiţiilor optime de îngrijire
a bolnavilor, are atribuţii de îngrijire medicală propriu-zisă, igienico-sanitare, organizatorice şi
educative. Ea are sarcina de a aplica toate cunoștințele dobândite în anii de studiu, de a executa

76
toate tehnicile şi actele medicale care se pot efectua ambulatoriu în unitatea sanitară respectivă
sau la domiciliul bolnavului, de a contribui la acţiunile de depistare a bolilor, la acțiunile
profilactice şi de educaţie sanitară, pe scurt de a contribui cu toate posibilitaţile sale la
vindecarea bolnavilor, şi prin aceasta la îmbunătăţirea stării de sanătate a populaţiei.

77
BIBLIOGRAFIE

1. Abrahams, P., Atlasul corpului uman: structura şi funcţiile organismului, trad. Adriana-
Eugenia Tudor, Editura Corint, Bucureşti, 2011
2. Voiculescu B., Anatomia şi fiziologia omului – Compendiu, Editura Corint, Bucureşti, 2009
3. Borundel, C., Manual de Medicină Internă, Editura All, Bucureşti, 2006

4. Constantinescu, N., Oto-Rino-Laringologie, Editura Medicală, Bucureşti, 1964

5. Earteni, V., Chirurgie Oto-Rino-Laringologică, Editura Medicală, Bucureşti, 1957

6. Harrison Principiile medicinei interne, vol 1+2, ediţia a 14-a, ediţia a II-a în limba română,
Editura Teora, Bucureşti, 2003

7. Gârbea, St., Patologie ORL, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980

8. Mozeş, C. , Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 2000

9. Surtea, S., Oto-Rino-Laringologie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980

10. Teodorescu, L., Orientări în Oto-Rino-Cervico-Laringologie, Editura Junimea, Iaşi, 1981

11. Titircă L., Ghid de Nursing, Editura Viaţă Medicală Românească, Bucureşti, 2001

12. Titircă L., Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali, Editura Viaţă
Medicală Românească, Bucureşti, 2008

13. Titircă L., Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de asistenţii medicali, Editura Medicală,
Bucureşti, 1999

14. Titircă L., Urgenţele medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti, 2011

78

S-ar putea să vă placă și