COMPONENȚII BETONULUI - ADAOSURI ȘI ADITIVI ÎN BETOANE

ADAOSURI ÎN BETOANE
Generalități
Adaosurile sunt reprezentate de substanțele care adăugate la prepararea
betonului, conduc la modificarea unor proprietăți ale betonului proaspăt şi
întărit.
Este acceptată realitatea că este dificil să se proiecteze compoziții de beton
alcătuite numai din ciment, agregate şi apă, capabile să satisfacă exigențele
tehnico-economice ale betoanelor, de aceea folosirea diferitelor adaosuri sub
un control tehnic riguros, a devenit o practică curentă.
Generic, prin denumirea lor, adaosurile pentru prepararea betoanelor includ
diverse grupe de subproduse industriale, produse preparate special în acest
scop şi unele tipuri de fibre naturale , minerale şi organice.
Din aceste motive, nu există o clasificare generală unanim acceptată, dar
adaosurile pot fi enumerate după unii autori după ponderea utilizării lor astfel:

a) cenușă volantă uscată, de la centralele termoelectrice; Cantitățile utilizate

la 1 m3 de beton diferă în funcție de caracteristicile cimentului şi cenușilor
precum şi de condițiile de expunere a betoanelor;
Cenușa de termocentrală (captată uscat de la electrofiltre) poate fi utilizată ca
adaos la prepararea betoanelor hidrotehnice, pe bază de studii sau încercări
preliminare, după caz, la aprecierea proiectantului, conform prescripțiilor
tehnice în vigoare SM SR EN 934-6 ,,Adaos pentru beton, mortar şi pastă’’.
Caracteristicile cenușii (produs certificat) pentru betoane trebuie să fie în
conformitate cu SM SR EN -450-1, iar cele ale silicei cu SM SR EN 13263-1,2.
Proiectantul are obligația să avizeze aceste studii şi să participe la încercări.
Aceste adaosuri pot mări compactitatea şi rezistența betonului.
Utilizatorul de cenușă este obligat să verifice certificatul de calitate, să
determine finețea, stabilitatea cât şi indicele de activitate pentru fiecare lot de
cenușă aprovizionată.
Se interzice utilizarea cenușii ca adaos în beton în următoarele cazuri:
- elemente din beton precomprimat;
- elemente supraterane situate în medii agresive naturale sau industriale;
- elemente de beton expuse ciclului de îngheţ-dezgheţ, numai când studiile
preliminare indică rezultate nefavorabile pentru această solicitare sau alte teste
de apreciere a durabilității.

1
b) zgura granulată de furnal înalt (măcinată sau nemăcinată) - se utilizează pe bază de
încercări preliminare şi reprezintă un înlocuitor al agregatelor naturale grele (până la 70%
pentru nisipuri);

c) silicea ultrafină sau silicea amorfă (SUF) - este un subprodus din industria ferosiliciului,
sub formă de microsfere amorfe, cu compoziție oxidică şi diferite proprietăți fizice. SUF are o
activitate puzzolanică foarte bună, fapt care conduce la creșterea în timp a rezistențelor
betoanelor preparate cu acest material.

În combinație cu diverși aditivi, SUF conferă diferite proprietăți pozitive betonului întărit, în
special în privinţa rezistenței la compresiune. Din acest motiv, SUF este utilizat curent la
betoanele de clase superioare şi în mod deosebit in industria betoanelor prefabricate.

Alte tipuri de adaosuri folosite la prepararea betoanelor prefabricate sunt:

a) zgurile de furnal (granulate) măcinate umed - folosite curent în prepararea betoanelor

hidrotehnice;

b) zgurile granulate de furnal înalt - activate alcalin, sulfatic sau mixt, se utilizează în
amestec cu nisip şi balast local pentru substraturi de pardoseli industriale şi fundații rutiere,
economisind agregate şi ciment;

c) zgurile de oțel deferizate - rezultate după extragerea deșeurilor metalice din zgurile
combinatelor metalurgice. Acestea se pot utiliza ca agregate grele, după un repaus de 6 luni
în halde, în compoziție betoanelor simple, pe bază de încercări preliminare;

d) calcarele fin măcinate (de calcar)- contribuie la mărirea aderenței de tip fizico- mecanic,
a gradului de impermeabilitate, a rezistenței mecanice şi a gelivității. Poate ajunge la 5…18
% din masa agregatului;

e) bentonita fin măcinată - îmbunătățește lucrabilitatea betonului proaspăt şi mărește

rezistențele mecanice şi impermeabilitatea betonului. Reprezintă 2…5% din masa cimentului;

f) nisipul silicios fin măcinat - se utilizează ca adaos inert la măcinarea cimentului sau ca
adaos pentru corecția compoziției granulometrice a agregatelor, ameliorând astfel gradul de
impermeabilitate a betoanelor utilizate în special la construcții hidrotehnice. De regulă nu
depăşeşte 15% din masa cimentului;

g) pulberile metalice - asigură unele proprietăți speciale betoanelor sau mortarelor utilizate
la realizarea pardoselilor rezistente la abraziune şi pardoseli conducătoare de căldură sau
electricitate.
Principalele materiale din această categorie sunt:
- electrocorindonul, carbura de siliciu sau magnetita de fier, în cantităţi de 10…30% din
masa cimentului, care sporesc rezistenţele mecanice şi la uzură ale betonului;

2
- pulberi metalice, utilizate pentru şape bune conducătoare de căldură şi care
reprezintă până la 10% din masa cimentului;
- pulberi de aluminiu se utilizează pentru şape bune conducătoare de
electricitate şi reprezintă 10… 30% din masa cimentului.

h) coloranții (pigmenți) - au rolul de efect decorativ la lucrări din beton şi

tencuieli.
În acest scop, cimentul portland alb sau obișnuit se amestecă cu acești
coloranți, reprezentați de obicei de oxizi metalici sau pământuri colorate.
Coloranții trebuie să îndeplinească câteva condiții de calitate:
 să fie stabili în medii alcaline şi în prezenta aditivilor;
 să nu influențeze priza cimentului şi rezistenţa betoanelor şi mortarelor;
 să fie stabili la lumină, la raze UV şi la intemperii;
 să fie insolubili în apă;
 să fie ușor de amestecat;
 să fie rezistenți la îngheţ-dezgheţ.
Tehnologia de utilizare se respectă cu strictețe şi utilizarea impune încercări
preliminare.
Principalele efecte ale unor adaosuri utilizați în compoziția betoanelor şi
mortarelor se regăsesc în tabelul de mai jos.

Coloranți (pigmenți) pentru betoane

3
Adaosuri utilizate la prepararea betoanelor
Nr Denumirea Proporţiile şi direcţiile în care este utilizat Avantajele tehnico-economice care se
crt adaosului obţin prin utilizarea adaosului
1 2 3 4
1 Poliacetat 5…20% substanță uscată din masa Se îmbunătățește plasticitatea betonului şi
de vinil cimentului se reduce raportul A/C. Se reduce tendinţa
de separare a apei.
Crește rezistența la întindere şi la uzură
prin abraziune în funcţie de procentul de
adaos.
Creşte aderenţa la betonul vechi şi la alte
materiale de construcţii în mediu uscat.
Creşte rezistenţa la acţiunea produselor
petroliere etc.
2 Coloranţii 3…10% din masa cimentului Obţinerea culorii dorite pentru anumite tipuri
de betoane decorative şi finisaje.
3 Zgurile Măcinate umed 25…75% din masa
granulate de cimentului
furnal înalt Ca înlocuitor parţial de nisip în proporţie de Reducerea consumului de lianţi şi agregate
30…70% din masa acestuia. naturale grele.
Activate alcalin sau sulfatic în diferite lucrări Reducerea cheltuielilor şi volumului
de egalizare, fundaţii de drumuri. transporturilor şi folosirea subproduselor
Zgurile de Ca înlocuitor total sau parţial de pietriş în industriale locale.
furnal înalt anumite clase de betoane. Reducerea consumului de energie etc.
cristalizate
şi concasate
4 Zgurile de Ca înlocuitor de agregate pentru unele clase Reducerea consumului de agregate
oţelărie de betoane simple. naturale grele şi volumului transporturilor,
deferizate folosirea subproduselor industriale locale
etc.
3
5 Cenușile 60…200 kg/m în betonul greu preparat cu Reducerea consumurilor de ciment şi nisip
volante la agregate naturale (1/3 … 2/3 din masa la prepararea betonului greu şi uşor.
electrofiltrele agregatului uşor în anumite tipuri de betoane Corecţia compoziţiei granulometrice a
centralelor uşoare). agregatului fin şi îmbunătăţirea lucrabilităţii
electrice betonului greu.
Ameliorarea aspectului suprafeţelor de
beton.
Creşterea impermeabilităţii betonului greu.
Reducerea expansiunii datorită reacţiei
alcalii-agregate.
Reducerea consumului de agregate uşoare
în cazul betonului uşor etc.
6 Calcarul fin 0…5% din masa cimentului sau Corecţia compoziţiei granulometrice a
măcinat 6…20% din masa nisipului agregatelor, creşterea gradului de
(filer de impermeabilitate şi a rezistenţelor mecanice
calcar) ale betonului şi betoanelor fine (betoane de
nisip).
7 Bentonita fin 2…5% din masa cimentului Reduce segregarea betoanelor în timpul
măcinată transportului.
Îmbunătăţeşte impermeabilitatea
betoanelor întărite păstrate în mediu umed.
8 Nisipul În funcţie de necesităţi, însă maximum 15% Corecţia compoziţiei granulometrice a
silicios fin din masa cimentului portland fără adaosuri. agregatelor utilizate şi prin aceasta
măcinat ameliorarea rezistenţelor mecanice şi a
4
 gradului de impermeabilitate etc.
9 Silicea 8…10% la măcinarea cimentului sau Reducerea dozajelor de ciment. Creşterea
ultrafină 7…12% (max. 15%) la prepararea rezistenţelor mecanice, a gradului de
(SUF) betoanelor. impermeabilitate, a rezistenţei la îngheţ-
dezgheţ repetat, a rezistenţei la anumite
acţiuni chimi-agresive şi îmbunătăţirea
comportării betoanelor în raport cu reacţiile
alcali-agregate etc.

Consultarea unui laborator de specialitate pentru beton, de către proiectant,

pentru utilizarea unor compoziții cu adaos de microsilice şi superplastifiant, în
cazuri concrete, este indicată şi prin aceea că prețurile superplastifianţilor sunt
foarte ridicate.

FIBRE NATURALE ŞI ARTIFICIALE PENTRU BETOANE

Fibrele pot fi utilizate în compoziția betoanelor cu lianți minerali, în scopul

armării disperse sau preferențiale (după o direcție) a acestora şi având ca efect
îmbunătățirea comportării betoanelor la diferite solicitări.
Clasificarea fibrelor:
a) Fibre naturale:
- organice: soia, sisal, in, iută, nuci cocos, bumbac, păr animale, celuloză de
lemn şi vegetale etc.;
- minerale: azbestul.
b) Fibre artificiale:
- organice: nitroceluloza sau vâscoză, acetat de celuloză, nailon, poliesteri sau
acrilice, polipropilenă modificată, polietilenă etc.;
- minerale: subproduse industriale (din zgură de furnal), roci naturale (bazalt,
loess), ceramică, carbon (grafit), oțel, sticlă etc.

metalice sticlă polimerice polipropilenă

Dintre toate fibrele enumerate mai sus, cele mai utilizate (datorită exigențelor de
ordin tehnic şi economic impuse), sunt următoarele: sticla, oţel, polipropilenă şi
carbon.

5
Dintre caracteristicile importante impuse fibrelor pentru a fi utilizate în
compozițiile de betoane, se pot enumera: rezistența la întindere, aderența la
matricea de ciment, compatibilitatea chimică cu pasta de ciment, modulul de
elasticitate etc.
Caracteristicile aproximative ale fibrelor des utilizate în compoziția betoanelor,
se pot regăsi în tabelul de mai jos.

Caracteristici medii ale fibrelor utilizate frecvent

Tipul fibrei Diametru Lungime Densitate Rt Modulul Alungirea Coe- Rezis-
3 2
(mm) (mm) (g/cm ) (kN/mm ) E la rupere ficientul tenţa la
2 o
(kN/mm ) (%) de foc ( C)
dilatare
(%)
Oţel 0,2000- 10-75 7,8 1,0-3,0 210 3-4 11 1500
0,800
Sticlă (cu 0,0050- 30-70 2,6 1,5-4,0 75-80 2-3,5 9 800
zirconiu) 0,020
Poliprop- 0,0050- 26-75 0,9 0,4-0,8 4-8 15-25 90 100-
ilenă 0,020 150
Carbon 0,0050- Variabil 2 1,8-2,4 200-400 0,6-1,0 1 400-
0,010 1500

Valori curente pentru fibre utilizate în diferite aplicații practice (%)

Tipul fibrelor (%) Polipropilenă Oţel Sticlă
3 3 3
în volum (%) din masă (kg/m ) (%) din masă (kg/m ) (%) din masă (kg/m )
0,2 0,08 1,8 - - - -
0,4 0,15 3,6 - - - -
0,5 0,20 4,5 1,70 39 - -
0,7 0,27 6,3 2,40 55 - -
1,0 - - 3,40 78 1,13 26
2,0 - - 6,80 156 2,26 52
2,5 - - 8,15 195 2,83 65
3,0 - - - - 3,39 78
4,0 - - - - 4,52 104

ADITIVI PENTRU BETOANE

Aditivii sunt substanțe chimice care introduse în compoziția betoanelor,

asigură unele proprietăți acestora, fie în stare proaspătă sau întărită, fie în
ambele stări.
Pentru reducerea necesarului de apă al amestecurilor de beton, precum şi
pentru ameliorarea proprietăților de bază ale betoanelor este indicat să se
introducă aditivi la prepararea amestecurilor de beton.
Din punct de vedere al dozajului de ciment, aditivii nu reduc cantitatea de
ciment necesară la prepararea unui m3 de beton. În schimb, diferența de preț
dintre aditivi poate să difere foarte mult la m3 de beton preparat.
6
De regulă, aditivii nu depășesc un dozaj de 5% din masa cimentului stabilit în
rețeta betonului şi pot fi fabricaţi în stare solidă (pulberi) sau lichidă.
În general, aditivii au o funcție principală (ce conferă efectul urmărit în
compoziția betonului), însă în unele cazuri se pot manifesta şi cu unele funcţii
secundare. Pot exista şi aditivi cu două funcții importante (micşti).
Funcțiile aditivilor şi gradul de manifestare a acestora este direct influențat de
câțiva factori:
- dozajul de aditiv şi dozarea compoziției betoanelor;
- caracteristicile cimentului din compoziție;
- condițiile de preparare a amestecurilor şi respectarea lor;
- condițiile de transport şi punere în lucrare a betoanelor;
- tratarea ulterioară a betoanelor.
Clasificarea de bază a aditivilor, este realizată pe baza funcţiei principale a
acestora şi se poate prezenta astfel:
 aditivi plastifianţi;
 aditivi superplastifianţi;
 aditivi fluidizanţi;
 aditivi reducători de apă;
 aditivi antrenori de aer;
 aditivi hidrofugi;
 aditivi antigel;
 aditivi acceleratori de priză;
 aditivi acceleratori de întărire;
 aditivi acceleratori de priză şi întărire;
 aditivi întârzietori de priză;
 aditivi întârzietori de priză şi întărire;
 aditivi inhibatori de coroziune.
Volumul de aer antrenant în amestecul de beton trebuie să fie, pentru betoanele
cu condiția de rezistență la îngheţ-dezgheţ, de
 - 5%  1% în cazul unui beton cu granule Dmax= 25 mm
 - 4%  1% în cazul unui beton cu granule Dmax = 56 mm
 - 3%  1% în cazul unui beton cu granule Dmax = 100 mm.
Procentele indicate se referă la conținutul de aer din beton, minus conținutul de
aer din agregat. În cazul betoanelor cu cenușă sau cu microsilice pentru
realizarea procentelor de mai sus este necesar mărirea cantității de aditiv.
Determinarea procentului de aer al betonului proaspăt se efectuează conform
SM SR EN 12350-7.

7
În cazul în care, din considerente tehnologice, betonul nu poate fi pus în lucrare
până la începerea prizei, se indică folosirea unui întârzietor de priză. Aceste
tipuri de aditivi pot avea influențe nefavorabile pentru comportarea betonului la
îngheţ- dezgheţ.
Pe baza prescripțiilor speciale şi a unor testări prealabile, efectuate într-un
laborator de specialitate, se pot utiliza concomitent două tipuri de aditiv sau alţi
aditivi pentru betoane. Superplastifianţii se folosesc în special la lucrări
industriale cu rezistențe foarte mari, armături dese. Deşi factorul a/c este foarte
redus, cantitatea de ciment variind între 360 – 430 kg/m3 , tasarea betonului
rămâne foarte mare. Aceste betoane sunt foarte rezistente şi la atacul chimic,
dacă cimentul este corespunzător.
Eficienta unui superplastifiant este condiționată de tipul de ciment. Sunt
necesare încercări preliminare, în special pentru cimenturi cu adaosuri
Fiecare dintre aditivii existenți, trebuie aleși cu atenție, în funcție de toate
condițiile tehnice obligatoriu cunoscute:
- parametrii compoziției betonului;
- efectul principal dorit şi eventual efectele secundare ce pot interveni;
- tehnologia de preparare a betonului;
- tehnologia de transport şi punere în lucrare a betonului;
- condițiile de protejare şi întărire a betonului.
Observație: Utilizarea aditivilor se face numai pe bază de încercări preliminare
şi teste, realizate conform fișelor tehnice ale acestora şi conform instrucțiunilor
şi normativelor specifice.
Înainte de utilizarea pe șantier a unui aditiv, acesta va fi verificat sub aspectul
reproductibilității rezultatelor obținute în studiile inițiale, pe baza cărora s-au
stabilit tipul şi procentul de aditiv recomandat pentru betonul respectiv. Aditivul
sosit la constructor fără certificat de calitate nu va fi folosit.
Încercările de control de pe șantier constau în determinarea următoarelor
proprietăți ale betonului proaspăt, preparat pe baza compozițiilor recomandate:
- tasarea, în vederea constatării eficienței (reducerea factorului A/C pentru
aceeași tasare);
- procentul de aer oclus pentru aditivul antrenor de aer;
- timpul de priză, în cazul folosirii întârzietorului de priză.
Aleși şi utilizați corect, aditivii conferă betoanelor, caracteristici deosebite de
ordin tehnic şi economic comparativ cu cele neaditivate. În plus, în unele cazuri,
aditivii au devenit obligatorii în compoziția betoanelor (betoane de înaltă
rezistență, betoane puse în lucrare în condiții extreme de temperatură,
elemente din beton cu armături foarte dese, zone de betoane foarte greu
accesibile şi controlabile etc.).
8
Unii aditivi pot fi utilizați și combinați între ei, conferind proprietăți dorite
betonului respectiv, atât în stare proaspătă, cât și după întărirea acestuia.
Indiferent de tipul de aditiv utilizat sau de o combinație intre ei, aditivii vor fi
aleși, folosiți și testați conform fiselor tehnice proprii, fiind obligatorii stabilirea
compoziților de baza și celor pentru încercări preliminare, precum și încercarea
epruvetelor conform normativelor în vigoare.
Pentru închiderea fisurilor betoanelor, prin care se infiltrează apa, se pot folosi
diverşi produși de cristalizare. Testarea eficienței acestor produși de cristalizare
trebuie făcută de proiectant şi executant conform prescripțiilor date de furnizor /
producător, preliminar în situ şi numai după aceasta, în funcție de rezultatele
obținute să se treacă la folosirea lui, la închiderea celorlalte fisuri. Se
precizează că acești produși de cristalizare aduc şi un spor de rezistență şi de
lucrabilitate pentru betoane în cazul folosirii la prepararea acestora.

Folosirea unui produs ca aditiv pentru betoane cu respectarea condițiilor de

performanță din SM SR EN 934-2 se poate face pe baza:
- caracteristicilor de prospect;
- recomandărilor fabricantului;
- încercărilor proprii la un laborator autorizat în domeniul materialelor de
construcții;
- existența agrementului tehnic al produsului;
- considerente tehnico-economice.
Fiecare transport de aditiv va fi însoțit obligatoriu de certificatul de calitate emis
de furnizor. Se vor respecta condițiile de folosire, păstrare şi transport din
prospectul tehnic al aditivului cu marcarea şi etichetarea conform punctului 8
din SM SR EN 934-2.