MINISTERUL EDUCATIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII A REPUBLICII

MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE ECONOMICE

Lucru Individual

la disciplina

” Cultura comunicării interpersonale și organizaționale”

Tema: Emoții

Autor: Ionița Cătălina, BA1801

Conducător ștințific: Șaitan Viorica, dr. conf.univ.

Chișinău 2019
 INTRODUCERE

Cât de importante sunt emoțiile in viața noastră?

Cuvintul “emotie” vine de la latinescul “emovere” – a nelinisti, a excita.

Conceptul de "emoţie" este asemănător celui de "timp", dacă nu ne întreabă nimeni, ştim ce
este emoţia, dacă suntem însă întrebaţi, nu ne găsim cuvintele pentru a formula un răspuns.
Problema este atât de obscură, încât încă nu există definiţii şi clasificări definitive pentru
"emoţie", deşi atât filozofii (ca Aristotel, de pildă), cât şi psihologii s-au aplecat asupra acestui
subiect dintotdeauna.

Emoțiile reprezintă o stare afectivă provocată de o anumită situație sau de un obiect oarecare.
Dar in același timp emoțiile sunt ca niste profesori buni pentru fiecare dintre noi. Ele ne invata
prin experienta trăirii diverse stări, pozitive, negative sau neutre.
Suferința, de exemplu, ne deschide posibilitatea de a vedea altfel lucrurile. Cand suferim,
intensitatea durerii ne determina sa dorim sa facem ceva pentru a-i pune capat. Disperarea ne
deschide calea spre actiuni pe care inainte eram neincrezatori sa le intreprindem. Bucuria, ca si
emotie, este catalizatorul multor reusite, iar cautarea fericirii, in momentul in care se
materializeaza ca si sentiment, devine un scop in sine.

De multe ori o emotie o maschează pe alta. Astfel, o furie poate fi masca unei frici, a unei
neincrederi sau a singuratatii. Agresivitatea poate ascunde nevoia de caldura, afectiune asa cum,
și invidia poate masca dorinta de autoperfectionare, de stima de sine. Bucuria si optimismul pot,
in unele cazuri, sa se transforme in entuziasm “razboinic”, care poate duce si la urmari nefericite.
In acest mod, in functie de situatia concreta, una si aceeasi emotie poate contribui la adaptare si
la inadaptare, poate duce la dispersie sau poate inlesni comportamentul constructiv.
Altfel spus, toate emotiile au o latura pozitiva si una negativa. Atunci cand suntem constienti
de puterea acestei laturi afective, in care recunoastem ambele parti ale emotiei, abia atunci putem
traim un echilibru emotional benefic

”Emoţiile sunt cele care ne definesc ca oameni. Cele care ne dau veridicitate. Cuvântul emoţie
înseamnă energie în mişcare. Fii sincer cu privire la emoţiile tale şi foloseste-ţi
mintea şi emoţiile în favoarea şi nu împotriva ta însăşi.” Robert Kiyosaki
 CUPRINS:

INTRODUCERE

CE SUNT EMOȚIILE ...............................................................................PAG 1

EMOȚIILE IN VIZIUNEA LUI EVANS DYLAN...............................PAG 2

EMOȚIILE IN VIZIUNEA LUI PAUL EKMAN........................ PAG 3

EMOȚIILE POZITIVE ȘI NEGATIVE...................................... PAG 4

INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ........................................................PAG 5

EMOȚIILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ...............................................................PAG 9

ROLUL EMOȚIILOR IN VIAȚA NOASTRĂ........................................PAG 11

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
 CE SUNT EMOȚIILE?

Conform Dex emoția este

”Reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări

în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate;”

Primul care a constatat caracterul universal al emoţiilor a fost Charles Darwin, folosind această

idee pentru a susţine teoria evoluţionistă, motivând că emoţiile reprezintă modele de reacţie

mentală întipărite în sistemul nervos.

Caracteristicile esentiale prin care stiinta moderna defineste astazi o emotie:

• o emotie este o miscare, adica o schimbare in raport cu o stare initiala de imobilitate. Nu

eram emotionati, si deodata ne simtim astfel;

• o emotie implica fenomene fizice “in tot trupul”, in special inima isi accelereaza bataile sau

uneori si le incetineste, este componenta fiziologica a emotiei;

• emotia agita spiritul, ne determina sa gandim in mod diferit, ceea ce oamenii de stiinta

numesc componenta cognitiva a emotiei. Ea tulbura ratiunea sau, din contra, o sustine;

• emotia reprezinta reactia fata de un eveniment;

• emotia ne pregateste si uneori ne impinge sa actionam. Este componenta comportamentala

a emotiei.
 EMOȚIILE ÎN VIZIUNEA LUI EVANS DYLAN

Emotiile au o dubla utilitate : pe de-o parte senzatiile interne si modificarile corporale provocate
de emotii indeamna organismul sa caute sau sa evite anumte directii de actiune. Pe de alta parte,
expresiile externe ale emotiilor le ofera informatii celorlalti, permitindu-le sa invete din
experientele noastre. Acelasi fenomen se petrece si la alte specii sociale, printre care se afla
multe primate.

Emotiile constituie evaluari sau judecati pe care le facem asupra lumii, deci depind de modul in
care o persoana analizeaza o situatie.

Toate emotiile sunt impulsuri ce te determina sa actionezi, planuri imediate de abordare a vietii,
forme ale energiei in miscare.

Emotiile sunt acele procese mentale care actioneaza in general pentru a intrerupe
activitatea, ca reactie rapida la schimbarile bruste din mediu.

Emotiile nu sunt altceva decat o expresie a unei forme gand care conduce mai devreme sau mai
tarziu la actiune. Emotiile sunt intotdeauna directionatge catre exterior. Orice emotie conduce la
transformarea energiei sau a impulsului in miscare. Radacina cuvantului emotie este motere,
verbul latinesc care inseamna “a misca” plus prefixul “e”, adica “a te da la o parte”, sugerand ca
tendinta de a actiona este implicita in orice emotie.

Emotiile sunt publice nu private, adica expresia lor semnaleaza altora, prin voce, chip si gesturi
ceea ce simtim.

Emotia este un elan ce se naste in interiorul nostru si vorbeste anturajului, o senzatie care ne
spune cine suntem si ne pune in relatie cu lumea.
 EMOȚIILE ÎN VIZIUNEA LUI PAUL EKMAN

Exista cam pana la zece emotii principale: mania, frica, tristetea, dezgustul, dispretul, surpriza,
bucuria, stanjeneala, vina si rusinea. Fiecare dintre aceste cuvinte desemneaza o familie de
emotii, nu doar o singura emotie. Exista, de exemplu o familie a sentimentelor de manie.

Dispozitiile sunt inrudite cu emotiile, diferenta dintre ele este durata; emotiile vin si pleaca in
cateva scunde sau minute, dar o dispozitie poate sa dureze o zi intreaga. Atunci cand traim o
emotie putem spune, de regula ce anume a declansat-o. In cazul unei dispozitii, de cele mai
multe ori nu putem face acest lucru. Pericolul pe care il prezinta o dispozitie nu este doar acela
ca ne modifica modul de a gandi; de asemenea ea accentueaza emotiile. Atunci cand sunt intr-o
dispopzitie iritabila, ma infurii mai tare, furia dureaza mai mult si e mai greu de controlat.

Cercetarile lui P. Ekman au scos la iveala faptul ca fiecare emotie poate fi tradusa intr-o notatie
specifica. El si-a propus sa puna la punct o metoda stiintifica de descifrare a emotiilor dupa
miscarile muschilor principali ai fetei. Pentru aceasta el si colegul sau de cercetare, Wallace
Freiser au petrecut aproximativ un an studiind anatomia faciala si invatand in acelasi timp sa-si
miste in mod constient fiecare muschi al fetei, unul cate unul, astfel incat au putut sa observe ce
rol juca fiecare in configuratia expresiei emotionale (unei emotii date). Anatomia faciala permite
aproximativ 7000 de combinatii distincte ale acestor muschi. Atunci cand avea indoieli cu privire
la modul exact in care se misca un muschi, Ekman introducea un ac prin piele in muschiul
respectiv si il stimula electric. Sase ani mai tarziu cercetarile lui Ekman au scos la iveala faptul
ca fiecare emotie poate fi cartografiata prin miscarile muschilor faciali cu asemenea acuratete,
incat formula pentru o anumita emotie poatze fi tradusa intr-o notatie precisa. Pentru prima oara,
oamenii de stiinta puteau masura cu exactitate emotiile unei persoane, pur si simplu prin
observarea moment cu moment a muschilor faciali.

Astazi Sistemul de Interpretare a Miscarilor Faciale este folosit de peste 400 de cercetatori din
intreaga lume. Doua echipe de cercetatori incearca sa automatizeze sistemul, astfel incat intr-o
buna zi, probabil in urmatorii 5 ani cercetatorii sa poata obtine date despre cele mai mici
transformari emotionale prin care trece o persoana, asa cum EEG ofera informatii sistematice
despre fluxul undelor cerebrale.

Pe baza rezultatelor unor îndelungate cercetări pe toate continentele, arată că există 4 expresii
faciale care pot fi recunoscute de orice persoană aparţinând oricărei culturi de pe planetă: frica,
mânia, tristeţea şi bucuria. Universalitatea acestor manifestări poate fi tratate drept un puternic
indiciu că aceste 4 emoţii sunt emoţii fundamentale, ce ţin de natura umană.
CLASIFICAREA EMOȚIILOR:

POZITIVE:

NEGATIVE:
 INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ:

INTELIGENTA EMOTIONALA este abilitatea de a percepe si exprima emotii, de a asimila

emotii in gandire, de a intelege si judeca cu ajutorul emotiilor si de a regla emotiile proprii si ale
altora (Mayer, Salovey, Caruso, 2000).

Termenul de inteligenta emotionala a fost formulat pentru prima data in teza de doctorat a lui
Wayne Leon Payne, “A study of emotions: developing emotional intelligence”, publicata in
1985. Acesta considera ca inteligenta emotionala este o abilitate care implica o relationare
creativa cu starile de teama, durere si dorinta.

Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, ele debutand in jurul anilor 90.

Se contureaza trei mari directii in definirea inteligentei emotionale, reprezentate de:

v John D.Mayer si Peter Salovey

v Reuven Bar-On

v Daniel Goleman

1. Mayer si Salovey (1990, 1993) considera ca inteligenta emotionala implica:

• abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima;

• abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cand ele faciliteaza gandirea;

• abilitatea de a cunoaste si intelege emotiile.

2. In cadrul celei de-a doua orientari se afla studiile reasezate de-a lungul a 25 de ani, de
Reuven Bar-On care stabileste urmatoarele componente ale inteligentei emotionale:

ASPECTUL INTRAPERSONAL:

• constientizarea propriilor emotii;

• optimism (asertivitate), disponibilitatea de exprimare a gandurilor, sentimentelor intr-o

maniera constructiva;

• respect, consideratie pentru propria persoana;

• autorealizare;

• independenta, capacitatea de a fi liber de dependentele emotionale.

ASPECTUL INTERPERSONAL:
• empatie;

• relatii interpersonale (intimitate, oferire si primire de afectiune);

• responsabilitate sociala.

ADAPTABILITATE:

• rezolvarea problemelor;

• testarea realitatii (abilitatea de a stabili corespondentele intre ceea ce inseamna o traire si

care sunt obiectivele existente);

• flexibilitate.

CONTROLUL STRESULUI:

• toleranta la stres (abilitatea de a face fata evenimentelor stresante);

• controlul impulsurilor (a goni tentatia care te determina sa actionezi in graba).

DISPOZITIA GENERALA:

• fericire (a te simti satisfacut de propria viata);

• optimism (a vedea partea stralucitoare a vietii).

3. A treia mare directie in abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de

D.Goleman (1995).

In viziunea lui constructele care compun aceasta forma a inteligentei sunt:

• constiinta de sine – incredere in sine;

• autocontrolul – dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;

• motivatia – dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;

• empatia – a-i intelege pe altii, diversitatea;

• aptitudinile sociale – influenta, comunicarea, managementul conflictului, stabilirea de

relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru in echipa.
Mayer si Salovey au incercat sa puna in evidenta mai multe niveluri ale formarii
inteligentei emotionale:

1. evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei, adica:

Ø capacitatea de a identifica propriile emotii;

Ø capacitatea de a identifica emotiile la altii, in comportament, arta, limbaj, sunet etc;

Ø capacitatea de a le exprima cat mai deschis;

Ø capacitatea de a distinge intre emotii precise sau imprecise, sincere sau nesincere.

2. facilitarea emotionala a gandirii:

Daca in primii ani de viata emotia actioneaza in special ca modalitate de semnalizare si de

alertare a individului, asigurandu-i supravietuirea, pe masura ce omul se maturizeaza, emotiile
incep sa-i modeleze gandirea. Emotiile dau prioritate gandirii prin directionarea atentiei asupra
informatiei importante.

Starile emotionale diferite incurajeaza in mod diferit o anumita modalitate de rezolvare a

problemelor, astfel dispozitia emotionala pozitiva duce la o gandire optimista.

Abilitatea de a genera emotii poate facilita gandirea, in sensul ca anticiparea modului in care s-ar
putea simti un individ in anumite situatii poate sa-l ajute in luarea deciziilor, in orientarea
comportamentului sau intr-o directie sau alta.

3. intelegerea si analizarea emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale se refera la:

Ø capacitatea de a intelege emotiile si de a folosi cuvintele despre emotii;

Ø recunoasterea asemanarilor si diferentelor dintre starile emotionale (de exemplu, intre a

placea si a iubi);

Ø cunoasterea semnificatiei starilor emotionale in functie de situatiile si relatiile complexe in

care se produc (de exemplu, legatura dintre tristete si pierdere);

Ø recunoasterea emotiilor contradictorii (de exemplu, dragoste si ura fata de aceeasi

persoana);

Ø recunoasterea combinatiilor de emotii (de exemplu, speranta este o combinatie a increderii

si optimismului);
Ø cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor in functie de situatii,
capacitatea de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta, de exemplu trecerea de la furie
la satisfactie sau de la furie la rusine.

4. reglarea emotiilor pentru a provoca cresterea emotionala si intelectuala, capacitatea de a

monitoriza emotiile, de a le manipula, de a ne elibera de o emoții.

Steve Hein (1998) considera ca inteligenta emotionala inseamna:

• sa stii ce simti tu insuti si ceilalti si ce sa faci in legatura cu asta;

• sa stii ce este bine si ce este rau si cum sa se ajunga de la rau la bine;

• sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de administrare a

abilitatilor care ne ajuta sa supravietuim si sa fim cat mai fericiti pe termen lung.
 EMOȚIILE ȘI VIAȚA SOCIALĂ

Se spune că emoţiile sunt lantul vieţii sociale. Aşa pare să fie, dacă ne gândim că valurile de
reacţii pe care le-au provocat, atât în stradă, cât şi în mediul online, schimbările politice din
ultima vreme şi evenimente tragice.

Emoţiile apar atunci când credem că o situaţie interferează cu scopurile noastre. Poate fi vorba
de un eveniment extern, cum ar fi un interviu de angajare, sau intern, cum ar fi apariţia unei
dureri abdominale. Cu orice situaţie ne-am confrunta, o vom evalua rapid în raport cu
multitudinea de scopuri pe care le avem la un moment dat, dintre care unele sunt specifice
situaţiei (de ex., obţinerea slujbei), iar altele sunt generale (de ex., supravieţuirea şi sănătatea).

Emoţiile au două caracteristici definitorii: valenţa şi intensitatea. Valenţa emoţiilor poate fi

pozitivă sau negativă, împărţind emoţiile în plăcute (de ex., bucuria, entuziasmul, admiraţia,
mândria) şi neplăcute (de ex., frica, tristeţea, invidia, ruşinea). Valenţa reflectă, de fapt, modul în
care am evaluat situaţia cu care ne confruntăm: dacă am interpretat-o ca favorabilă scopurilor
noastre, vom avea emoţii pozitive, iar dacă am considerat-o nefavorabilă în raport cu scopurile
noastre, vor apărea emoţii negative. Evaluarea unei situaţii se face întotdeauna pe mai multe
dimensiuni, cum ar fi predictibilitatea şi controlul, iar combinaţia caracteristicilor care rezultă
din aceste evaluări determină ce emoţie va apărea. De exemplu, furia apare în situaţiile pe care le
credem previzibile şi sub controlul nostru, iar frica apare în situaţii evaluate ca imprevizibile şi
incontrolabile. Cealaltă caracteristică a emoţiilor, intensitatea, semnalează măsura în care credem
că o situaţie e favorabilă sau potrivnică scopurilor noastre. Prin faptul că sunt legate de situaţii
specifice şi sunt de scurtă durată, dispărând, de obicei, odată cu trecerea situaţiei activatoare,
emoţiile diferă de alte stări afective cum ar fi dispoziţiile, care sunt mai difuze şi durează mai
mult. De asemenea, emoţiile diferă şi față de sentimente, care sunt legate de alţi indivizi şi sunt
mai îndelungate. Un alt concept relaţionat e cel de stres, dar acesta e mai general şi se referă
la orice emoţie negativă.

Empatia şi contagiunea emoţională au fost relaţionate cu comportamente prosociale. De

exemplu, empatia a fost asociată, aşa cum ne-am aştepta, cu o probabilitate mai mare de îi ajuta
pe alţii. Câteva studii recente au sugerat că contagiunea emoţională ar putea fi implicată şi în
răspândirea emoţiilor în reţelele sociale online. De exemplu, cuantificându-se cuvintele cu
conotaţie emoţională din zeci de mii de postări de pe Facebook, s-a descoperit că mesajele cu o
anumită valenţă emoţională preziceau că postările celorlalţi din reţeaua socială vor avea aceeaşi
valenţă. Cu alte cuvinte, mesajele cu conţinut emoţional negativ i-ar putea face şi pe prietenii
noştri de pe Facebook să posteze tot mesaje negative, fără ca aceştia să realizeze neapărat că noi
i-am influenţat. La fel este şi pentru postările cu valenţă pozitivă. Efectul pare să nu fie de
moment, ţinând cont că valenţa emoţională a postărilor prezicea valenţa postărilor independente
din reţeaua socială chiar şi după trei zile.

Răspândirea emoţiilor în reţelele sociale online a fost susţinută şi mai convingător într-un
experiment în care, vreme de o săptămână, a fost manipulată valenţa emoţională a postărilor
selectate prin funcţia „News Feed” de pe Facebook, la un eşantion de aproape şapte sute de mii
de utilizatori. Grupurile experimentale au văzut preponderent postările cu conotaţie emoţională
pozitivă sau negativă ale prietenilor. S-a observat că participanţii au postat, la rândul lor, mai
multe mesaje cu aceeaşi valenţă emoţională ca a postărilor la care au fost expuşi. Aceste studii
susţin ideea că contagiunea emoţională şi empatia se produc nu doar pe baza comunicării
nonverbale din interacţiunile sociale faţă în faţă, ci şi prin comunicarea verbală din reţelele
sociale. Aceste procese ar putea explica cum ne contaminăm cu emoţiile altora, chiar şi pe
Facebook.
 ROLUL EMOȚIILOR ÎN VIAȚA NOASTRĂ

Cercetari din domeniul medical au aratat ca exprimarea emotiilor este esentiala pentru sanatatea
noastra. In prezent cercetarile din medicina nu se mai axeaza pe demonstrarea faptului ca
emotiile influenteaza starea noastra de sanatate ci, mai degraba, ele incearca sa afle care este
rolul emotiilor in aparitia sau evolutia unor anumite boli. Spre exemplu, un pericol pentru inima
noastra o reprezinta strarea de ostilitate, depresia dupa un infarct miocardic amplifica riscul unor
complicatii si al mortalitatii in anul urmator infarctului iar nivelul de stres si sentimentele de
neputinta sunt factori de risc pentru hipertensiunea arteriala. De asemenea, tristetea si anxietatea
afecteaza sistemul imunitar.

Atunci, daca dorm sa avem o sanatate optima, avem nevoie sa ne controlam emotiile. Aceasta
poate insemna sa ne diminuam tendinta de a ne infuria, daca dorim sa avem relatii satisfacatoare
cu ceilalti sau, daca dorim sa diminuam ocaziile care conduc la furie si resentimente, poate e
nevoie sa invatam sa ne manifestam mai repede si deschis nemultumirile, Pentru o sanatate buna
avem nevoie sa provocam, sa dezvoltam si sa protejam emotiile pozitive cum ar fi bucuria si
buna dispozitie.

Emotiile ne influenteaza judecata, memoria si atitudinea noastra fata de evenimente si joaca un

rol esential si in comunicarea noastra cu ceilalti. Importanta recunoscuta a emotiilor a condus la
aparitia notiunii de inteligenta emotionala, cu componentele ei:

– recunoasterea propriilor emotii, numirea acestora si capacitatea de a le diferentia;

– exprimarea emotiilor astfel incat comunicarea cu ceilalti sa se imbunatateasca si nu sa se
deterioreze;
– capacitatea de a utiliza emotiile in mod util astefel incat o persoana sa nu fie condusa sau
paralizata de emotii;
– capacitatea de a recunoaste emotiile celorlalti si capacitatea de a reactiona la acestea.

A recunoaste o emotie este important pentru a o putea controla mai eficient si a ne putea folosi
de ea. Recunoasterea propriilor emotii nu vine de la sine. Pentru a reusi aceasta trebuie sa fim
atenti la reactiile noastre intime, sa le acceptam si sa le controlam, ceea ce va duce la cresterea
inteligentei noastre emotionale.Pentru a reusi sa recunoastem emotiile celorlalti avem nevoie sa
ne crestem capacitatea de a empatiza. Manifestarea empatiei ne ajuta sa avem relatii constructive
cu ceilalti, facand posibile si discutii viitoare. Pentru aceasta este obligatorie intelegerea
punctului de vedere al celuilalt. Dezvoltarea capacitatii de a empatiza va duce la diminuarea
emotiilor negative si, in consecinta, la relatii mai bune cu ceilalti.
 CONCLUZIE:

În concluzie, lumea de mâine şi, cu ea, cercetările viitoare de psihologie a emoţiilor vor trebui,
probabil, să găsească moduri de a ne ajuta să depăşim aceste limite ale mecanismelor noastre
emoţionale, poate cultivând mai mult emoţiile prosociale, luptând împotriva stereotipurilor care
creează iluzia că suntem fundamental diferiţi de oamenii din alte grupuri şi dozând mai bine
expunerea noastră mediatică la suferinţă. Credem că ştiinţele afective vor avea încă multe de
spus în aceste privinţe.

Mai putem spune categoric ca emotiile influenteaza starea noastra de bine si capacitatea noastra
de adaptare la lume. Atunci, cum putem sa convietuim mai armonios cu emotiile noastre?
François Lelord si Christophe André- spun sa procedam in felul urmator:

– Exprimati-va emotiile tinand cont de context;

– Cautati interlocutori intelegatori;
– Incercati sa traiti cat mai multe emotii pozitive, controlandu-va in acelasi timp emotiile
negative;
– Invatati sa va recunoasteti emotiile; Urmariti cu atentie emotiile celorlalti;
– Reformulati punctul de vedere al celorlalti.
BIBLIOGRAFIE:

Daniel Goleman, Inteligenţa Emoţională

W. Gerrot Parrott, Emotions in social psychology: essential readings
en.wikipedia.org/wiki/List_of_emotions

Trampe, D., Quoidbach, J., & Taquet, M. (2015). Emotions in everyday life. PloS one,
10(12), e0145450.