În condiţiile în care se menţine echilibrul dintre puterea electrică activă generată

în sistem (PG) şi cea consumată (PC), frecvenţa rămâne apropiată de valoarea nominală
fn = 50 Hz. Dacă rezerva de putere a SE este la limită, la conectarea unor sarcini mari
sau la deconectarea unor GS, prin reglarea automată frecvenţă-putere activă nu se poate
restabili echilibrul între PG şi PC şi apare un deficit de putere ΔP = PC – PG > 0 care se
manifestă prin scăderea inadmisibilă a frecvenţei. Scăderea frecvenţei în SE determină
scăderea productivităţii muncii sau chiar ieşirea din funcţiune a unor consumatori ceea
ce are ca efect reducerea deficitului de putere ΔP, dar, totodată, reducerea frecvenţei
până la o valoare fmin, sensibil mai mică decât fn. În cazul GS echipate cu excitatoare
rotative cuplate pe axul generatorului, scăderea frecvenţei în SE, ca urmare a deficitului
de putere, antrenează şi importante reduceri ale tensiunii în nodurile generatoare. În
consecinţă, este posibilă şi apariţia unui deficit de putere reactivă, însoţit de scăderea în
continuare a tensiunii în diverse puncte ale SE. Se produce astfel un fenomen de
avalanşă de frecvenţă şi tensiune, care, la scăderea frecvenţei în SE până la valori f min
de 44 – 45 Hz, poate determina ieşirea din funcţiune a întregului sistem energetic.
În aceste condiţii, singura soluţie pentru evitarea unei avarii generalizate în SE o
constituie sacrificarea unor consumatori mai puţin importanţi, prin întreruperea
automată a alimentării lor, eşalonată în trepte şi timp, care are drept consecinţă
reducerea deficitului de putere. În acest mod, se creează condiţii ca egalitatea PG = PC
să se restabilească iar frecvenţa să revină la valoarea nominală fn sau în vecinătatea
acesteia, la o valoare de revenire frev < fn.

Dispozitivele de automatizare care realizează deconectarea automată a

consumatorilor la scăderea frecvenţei în SE se numesc dispozitive de descărcare
automată a sarcinii la scăderea frecvenţei (DASF).
În sistemul energetic naţional se folosesc două trepte pentru DASF:
- o primă treaptă rapidă, cu rolul de a evita scăderea frecvenţei sub o valoare
critică de 45Hz, temporizată cu numai 0,5s necesară pentru a nu se produce acţionarea
DASF în timpul regimurilor tranzitorii provocate de scurtcircuite, în timpul acţionării
RAR şi AAR rapide;
- o a doua treaptă, cu rolul de a restabili frecvenţa la valoarea f res = 48 ÷ 49Hz
(de regulă fres = 48,5Hz), temporizată cu 3s.
Realizarea volumului necesar de sacrificii trebuie asigurat cu un număr limitat
de dispozitive DASF, pentru a uşura exploatarea acestora şi dispunerea lor doar în staţii
ale SE la care sunt conectaţi consumatori sacrificabili. De asemenea, trebuie să se
considere şi interconexiunea cu SE ale ţărilor vecine, în care există tranşe de sacrificiu
pentru restabilirea frecvenţei. În SE dezvoltate, puterea deconectată prin DASF poate
reprezenta 40 ÷ 60% din sarcina sistemului.

1
 În fig.VI.2 este prezentată schema bloc a unui dispozitiv DASF cu două tranşe
de sacrificiu. Releele de frecvenţă RF1, RF2, supraveghează frecvenţa f a SE şi
acţionează la scăderea acesteia sub valorile fa1, respectiv fa2.
Elementele de temporizare ET1, ET2 întârzie comenzile primite de la releele de
frecvenţă şi transmit prin elementele de execuţie EE1, EE2 comenzile de deconectare a
consumatorilor cu puterile P1, P2 corespunzătoare celor două tranşe de sacrificiu.

Pentru restabilirea alimentării consumatorilor sacrificaţi prin DASF, la revenirea

frecvenţei ca urmare a lichidării defecţiunilor sau a conectării unor hidrogeneratoare cu
pornire rapidă, se poate folosi reanclanşarea automată a sarcinii la revenirea frecvenţei
(RASF), care se mai numeşte şi reanclanşarea automată rapidă în funcţie de frecvenţă
(RARF). Aceste dispozitive se folosesc în staţiile fără personal permanent de serviciu,
care sunt echipate cu dispozitive DASF.
Eficacitatea RASF este dependentă de durata efectivă a întreruperii; se poate
aprecia că este eficace la întreruperi în alimentare care nu depăşesc 25 secunde.

Reanclanşarea automată rapidă la revenirea frecvenţei este comandată tot în

tranşe de consumatori.

2
 Dispozitivele care asigură reconectarea automată a sarcinii conţin relee de
frecvenţă care acţionează la creşterea frecvenţei, relee de timp şi relee intermediare prin
care se comandă anclanşarea întrerupătoarelor consumatorilor care urmează să fie
reanclanşaţi
În general, schema porneşte printr-o comandă primită de la dispozitivul DASF.
În fig.VI.3 este prezentată schema bloc a unui dispozitiv RASF cu o singură tranşă:
elementul de pornire EP primeşte comanda de la DASF şi comandă prin elementul de
temporizare ET elementul de execuţie a anclanşării consumatorilor numai dacă şi
frecvenţa măsurată cu RF a depăşit o anumită valoare.
În cazul ideal, un dispozitiv pentru DASF ar trebui să funcţioneze fără
temporizare. În practică, pentru toate tranşele, cu excepţia celei corespunzătoare
frecvenţei critice, se adoptă anumite temporizări, impuse de o serie de factori (condiţii
concrete din sistem), cum sunt:

➢ evitarea acţionării false a DASF în timpul fenomenelor tranzitorii care apar

în sistem;

➢ punerea în funcţiune a grupurilor de rezervă din hidrocentrale. Acestea pot

interveni cel mai rapid pentru eliminarea deficitului de putere, dar pentru a evita şocurile
în conducte în timpul pornirii şi reglării puterii, aducerea lor la puterea nominală
necesită 10…15 s, timp în care DASF nu trebuie să acţioneze;

➢ evitarea acţionării DASF în timpul funcţionării dispozitivelor de RAR şi AAR

, când pot avea loc variaţii de tensiune şi frecvenţă (acestea pot dura 3..5 s). În sistemul
electroenergetic naţional se folosesc două tranşe de DASF:

➢ prima are rolul de a evita scăderea frecvenţei sub cea critică (45 Hz), având o
temporizare mică (0,5 s);

➢ cea de a doua, are rolul de a readuce frecvenţa la valoarea de revenire frev=

48÷49 Hz, fiind temporizată cu cca. 3s.
Pe parcursul deconectării eşalonate a consumatorilor, frecvenţa variază, în timp,
după legi exponenţiale. În lipsa dispozitivelor pentru DASF, frecvenţa ar varia de la o
valoare iniţială f0 la o valoare finală, ffin, după exponenţiala 1.

3
 La deconectarea consumatorilor din prima tranşă, în punctul a1 (ta1), deficitul
de putere se reduce la P1 = P - Pdec1, în consecinţă frecvenţa variază după curba 2
În condiţiile în care puterea primei tranşe este corect evaluată frecvenţa poate să
revină, la valoarea frev.
Conform celor arătate mai sus, intervenţia şi funcţionarea dispozitivelor de
DASF necesită măsurarea frecvenţei sau sesizarea unor valori discrete, bine determinate
(fa1, fa2 …), ale acesteia. În acest scop, se folosesc elemente de măsurare a frecvenţei,
a căror acordare se poate modifica. Selectarea consumatorilor sacrificaţi se poate face
cu/sau fără luarea în consideraţie a importanţei acestora. De regulă, nu se sacrifică mari
consumatori industriali (datorită problemelor deosebite care ar putea decurge la
întreruperea alimentării cu energie electrică a acestora), fiind preferate circuitele de
distribuţie din reţelele urbane. Totodată, este recomandată distribuirea uniformă, în
cuprinsul sistemului, a sacrificiilor. De obicei, intervenţia dispozitivelor de DASF este
temporizată, excepţie facând situaţia în care frecvenţa sistemului scade sub valoarea
numită critică, fcr = 45 Hz, când acţiunea dispozitivelor de DASF trebuie să fie practic
instantanee

4
Numărul tranşelor care urmează a fi deconectate se stabileşte în funcţie de:

➢ valorile frecvenţelor de acordare (acţionare) a releelor de frecvenţă, corespunzătoare

primei tranşe fa1 şi ultimei tranşe faq (impuse în prealabil);

➢ de treapta minimă de reglaj (de selecţie) a acestor relee.

➢ la scăderea frecvenţei, la valoarea pentru care este reglat releul KF1 (valoarea de
acţionare), acesta acţionează şi prin intermediul releului K1, comandă declanşarea
întreruptoarelor consumatorilor sacrificaţi;

➢ în cazul în care, prin acţionarea tranşei de bază, nu s-a obţinut frecvenţa frev,
intervine tranşa suplimentară. Releul KF2 este reglat la o valoare a frecvenţei fa2 =
47÷48 Hz şi comandă, cu o temporizare de 15÷25 s (releul de timp RT) declanşarea
celei de a doua tranşe de consumatori.