Sunteți pe pagina 1din 9

UNIVERSITATEA ”DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ȘTIINȚE UMANISTE,


ECONOMICE ȘI INGINEREȘTI
Programul de master
Kinetoterapie la domiciliu
(Chișinău)

Referat la disciplina
Kinetoterapie în afecțiuni metabolice

TEMA:
Hiperuricemia și guta

Realizat: Verificat:
Studentă al programului de master Responsabil de disciplină
Kinetoterapie la domiciliu, anul II Andreea Moroșanu
Cebotaru Angela

Chișinău – 2018
1
PLAN

1. Definiție
2. Cauze
3. Factorii de risc
4. Simptome
5. Evoluţie
6. Investigaţii
7. Tratament - generalităti
8. Tratamentul medicamentos
9. Kinetoterapia
10. Tratamentul chirurgical
11. Profilaxie

2
Definiţie
Guta este o afecţiune caracterizată clinic prin episoade recurente de artrita
acuta, nefropatie interstitiala cronica, urolitiaza şi/sau depuneri de urati (tofi) în
anumite zone periferice subcutanate şi în/sau în jurul articulaţiilor. (2)

Cauze
Cauza principală a gutei este hiperuricemia (excesul de acid uric in sange).
Hiperuricemia este deseori asimptomatica şi nu cauzează complicaţii, majoritatea
persoanelor cu nivel crescut sangvin al acidului uric nu dezvolta niciodata guta. Nu
este cunoscuta cauza exacta a hiperuricemiei, insa s-au identificat recent diferiti
factori heredo-colaterali (genetici) incriminaţi în aparitia acesteia. Cand nivelul
acidului uric are valori foarte mari, acesta poate forma cristale de urat care se depun
apoi la nivelul articulaţiilor.
Se pot identifica diferiti factori încriminaţi în etiologia bolii si anume:
1. Afecţiuni legate de dieta şi greutatea corporala:
- obezitatea;
- ingestie moderată sau cronica de alcool, în special bere;
- dieta bogata in carne si fructe de mare (bogate in purine);
- diete cu conţinut caloric mic;
- medicamente care pot să crească concentratia sangvina a acidului uric. (2)

Factori de risc
Cauza principală a gutei este concentraţia mare a acidului uric sanghin
(hiperuricemie). Următorii factori sunt considerati de risc in aparitia bolii, fie prin
favorizarea hiperuricemiei, fie prin cresterea susceptibilitatii articulare la depunerea
cristalelor de acid uric:
- sexul masculin;
- istoria familiala pozitiva pentru guta;
- obezitatea;
- consumul moderat - excesiv de alcool;
- dieta alimentară bogata în carne sau produse alimentare de origine marina (au un
conţinut ridicat in purine);
- tratamentul cronic cu diuretice (medicamente care elimina excesul de apa si sare
din organism, folosite deseori in bolile cardiace, renale si in hipertensiunea
arteriala);
- utilizarea cronica a aspirinei (1-2 comprimate pe zi);
- episoade frecvente de deshidratare;
- boli intercurente sau boli infectioase acute;
- intoxicația cu plumb (saturnism), cel mai adesea accidental;
3
- diete cu conținut caloric foarte mic (cure);
- leziuni articulare sau periarticulare. (3)

Simptome
Boala propriu zisă apare dupa ani de zile în care cristalele de acid uric se depun
la nivelul articulaţiilor si tesuturilor învecinate. Guta prezinta urmatoarele
simptome:
- cresterea temperaturii locale, durere, edem si sensibilitate crescuta la nivelul
articulatiei (de obicei articulatia degetului mare de la picior, denumit si haluce);
- durere nocturna intensa, uneori pacientul nu suporta nici atingerea articulatiei cu
cearceaful;
- disconfort care se intensifica pe parcursul noptii, ca apoi sa cedeze in intensitate pe
parcursul urmatoarelor 2-7 zile;
- prurit tegumentar (mancarime a pielii) si exfolierea pielii aparuta dupa remitarea
atacului de guta.
Alte simptome, pot să includa:
- culoare rosie-vinetie a tegumentului in regiunea articulatiei afectate, asemanatoare
unei infectii tegumentare locale:
- febra;
- limitarea mişcarilor normale a articulatiei (redoare).
Simptomele gutei pot varia, astfel incat:
- simptomele pot recidiva (reaparea) dupa o boala intercurenta sau dupa o interventie
chirurgicala;
- unele persoane nu prezinta atacuri recurente de guta, dar pot dezvolta o forma
cronica a bolii. Guta cronica este o forma mai putin dureroasa care apare la adulti si
este deseori confundata cu alte forme de artrita;
- primele simptome ale gutei pot fi nodulii (tofii gutosi), cu localizare la nivelul
mainilor, coatelor sau urechilor. Acesti noduli nu sunt insa caracteristici atacului de
guta. (4)

Evoluţie
Exista 4 stadii evolutive a bolii.
Stadiul 1: hiperuricemia asimptomatică
- niveluri serice crescute de acid uric, dar fara simptome clinice caracteristice gutei;
- hiperuricemia (nivel crescut de acid uric seric), poate sa ramana asimptomatica
permanent, simptomele caracteristice gutei fiind absente pe tot parcursul vietii.
Stadiul 2: artrita gutoasă acută

4
- cristalele de acid uric incep sa se acumuleze la nivelul lichidului articular, de obicei
la nivelul unei articulatii (articulatia degetului mare de la picior). Apare de asemenea
un raspuns inflamator generalizat al organismului - atacul gutos;
- degetul mare de la picior este locul de electie al atacului de guta, dar acesta poate
aparea si la nivelul altor articulatii, precum incheietura mainii, a genunchilor sau a
degetelor;
- intre 10-25% dintre persoanele cu guta, dezvolta litiaza renala (pietre la rinichi);
- intre 10-40% dintre persoanle cu guta si care au si litiaza renala secundara
hiperuciduriei, prezinta o colica renala inaintea atacului propriu zis de guta;
- odata cu terminarea atacului gutos, simptomele articulare se remit in decurs de
cateva zile, dar pot reaparea pana la un interval de 2 ani de la atacul initial.
Stadiul 3: intervalul gutos asimptomatic
In marea majoritate a cazurilor, pacientii cu guta care au suferit un atac initial, au
sanse mari sa devolte recurente la un anumit interval de timp:
- intervalul dintre atacurile recurente de guta este deseori asimptomatic;
- persoanele care prezinta atacuri frecvente, care s-au inmultit in ultima perioada,
prezinta de asemenea si intensificarea simptomelor articulare, care devin mult mai
severe si dureaza de asemenea mai mult. (5)
Stadiul 4: guta tofică cronică

Investigaţii
Singura metoda prin care se obtine diagnosticul de certitudine in guta, este
aspiratia de lichid articular (artrocenteza), test care poate identifica cristalele de acid
uric de la acest nivel. Urmatoarele investigatii sunt utile pentru stabilirea
diagnosticului de guta:
- istoricul medical si examenul clinic general;
- teste care pot măsura nivelul acidului uric seric;
- teste care pot măsura nivelul acidului uric in urina; (1)

Tratament - generalităti
Scopul tratamentului in guta este reducerea rapida a disconfortului si durerii,
precum si profilaxia recidivelor atacurilor de guta si a complicatiilor care pot aparea
la nivel articular sau renal. Tratamentul include mai multe etape care pot preveni
atacurile recurente de guta si complicatiile acesteia. (4)

A. Tratamentul medicamentos
Boala avand un substrat pur metabolic, tratamentul trebuie urmat toata viaţa.
El vizeaza:
1. Inflamaţia acuta articulara din timpul atacului de guta;
5
2. Fondul hiperuricemic şi condiţiile favorizante.
Tratamentul gutei foloseste medicamente care atenueaza simptomele si care elimina
cauzele bolii. Tratamentul specific pentru guta depinde de stadiul bolii, pentru ca
tratamentul atacului de guta este diferit de profilaxia recidivelor. Pentru diminuarea
durerii, edemului, rosetii si caldurii locale (inflamatie), caracteristice atacului de
guta, se recomanda administrarea de:
- antiinflamatorii nonsteroidiene (AINS), - colchicina;
- corticosteroizi;
- ACTH. (3)

B. Kinetoterapia
Obiective:
a) Mobilizarea articulațiilor pentru prevenirea şi corectarea redorilor articulare şi
deformațiilor determinate de imobilizare;
b) Prevenirea şi combaterea contracturii musculare şi a atrofiilor musculare;
c) Stimularea generală a organismului şi în special a funcțiilor neurovegetative,
metabolice şi de eliminare;
d) Combaterea durerii si inflamatiei;
e) Menţinerea sau recuperarea mobilitatii si stabilitatii articulare;
f) Menţinerea sau cresterea fortei si rezistentei musculare.
Mijloace generale:
- Gimnastica medicală;
- execrcitii analitice şi sintetice urmărind influentarea generală a organismului
- mobilizari passive, pasivo-active si active la nivelul articuatiilor degetelor si
pumnului, coatelor si umarului, gleznei, genunchiului si șoldului;
- exercitii cu obiecte portative usoare;
- terapie ocupţională;
- gimnastica operatorie;
- gimnastica abdominală;
- masaj local şi partial;
- manevre circulare de efleuraj cu efect calmant, relaxant;
- jocuri sportive, în special cele cu mingea etc.
Mijloace specifice
a. Combaterea durerii si inflamatiei
- este necesara in special în puseul acut al bolii utilizandu-se diferite mijloace
kinetice cum ar fi posturari si imobilizari, pentru evitarea aparitiei deformator
(asemanatoare cu cele utilizate in PR);
- tot in stadiul acut putem utilize contractile izometrice pentru coservarea fortei
musculare;
6
- pe masura ce puseul acut cedeaza putem initia:
a) mobilizari pasive, respectandu-se pragul dureros,
b) tehnici hold-relax,
c) mobilizari pasivo-active si autopasive.
b. Mentinerea sau recuperarea mobilitatii si stabilitatii articulare:
- pentru realizarea acestui obiectiv putem utiliza mijloacele enumerate mai sus
pentru stadiile acut si subacut;
- in perioada intercritica putem imbogati paleta mijloacelor in tratamentul kinetic al
gutei, si anume: putem utilize hidrokinetoterapia in bazine cu apa calda;
- apa poate fi imbogatita cu diverse plante medicinale si aromatice in scop
terapeutice. Masajul este un foarte bun adjuvant al tratamentului kinetic si este
indicat ca masajul sa preceada sedinta de kinetoterapia.
c. Mentinerea sau cresterea fortei si rezistentei musculare:
Acest obiectiv se poate realize cu ajutorul urmatoarelor mijloace kinetice:
a) mobilizari activo-pasive;
b) active libere;
c) active cu rezistentă
- în perioada acuta se pot utilize numai contracţii izometrice pe diverse unghiuri de
alungire musculară;
- în perioada intercritică se evita eforturile mari (astfel evităm apariţia
hiperuricemiei), indicându-se eforturi mici şi medii, în functie de caracteristicile
individuale (educaţie, tip constituţional, vârsta, sex, etc).
Program Forţă
Consolidarea stării tonusului muscular este foarte importantă, oferă
articulaţiilor o stare buna şi devin mai puternice. Terapie fizică implică utilizarea
gantere pentru a efectua exerciţii simple pentru picioare, cum ar fi genoflexiunile şi
fandările. Aceste exerciţii au rolul de a promova o circulaţia la nivelul picioarelor şi
picioarele şi de prevenire a articulatiilor să devină inflamate.
Exemple de exerciţii:
a) genoflexiuni:
- cu 2 gantere de greutate medie in maine, se executa flexia coapsei spre
gamba pana cand coapsa este paralela cu solul, apoi se revine la pozitia initiala:
- fandarile:
- sunt pornite în acelaşi mod, dar în loc de îndoire jos face un pas înainte
păstrând în acelaşi timp părţea superioara a corpului vertical, ambii genunchi in
flexie pana coapsa face un unghi de 90 de gade cu gamba, la ambele picioare; apoi
se executa un pas inapoi si schimbam piciorul. Dozajul se va face de catre terapeut.
b) Exerciţii de stretching

7
- Stretching-ul creşte flexibilitatea corpului , se execeuta exerciţii moderate
pentru a reduce rigiditatea şi creşte circulaţia;
- manevrele sunt simple, cum ar fi curburi ale genunchilor, ajută la scaderea
tensiunii în articulaţii şi de a reduce inflamaţia;
- curbe genunchi sunt efectuate din aplecat, cu o uşoară curbă în genunchi, şi
încercarea de a atinge degetele de la picioare;
- Unii terapeuţi recomanda efectuarea exerciţii fizice gama-de-mişcare care
sunt implicate în yoga, Tai Chi şi Pilates.

C. Tratamentul chirurgical
Guta este de obicei tratată cu succes prin eliminarea cauzelor predispozante
precum si prin administrarea tratamentului medicamentos corespunzator. Daca
evolutia bolii a depasit 10 ani si nu s-a efectuat nici un tratament, este posibil ca
acidul uric sa se fi acumulat la nivelul articulatiilor sub forma cristalelor de acid uric
(tofi gutosi). Daca acesti noduli devin durerosi, produc deformarea articulara si
tratametul medicamentos nu reuseste micsorarea lor este recomandat tratamentul
chirurgical de corectare (excizia chirurgicala a tofilor).

Profilaxie
Profilaxia gutei are o importantă mai mica, deoarece majoritatea persoanelor
sunt asimptomatice pana la primul atac de guta. Se recomanda umatoarele:
- administrarea corectă şi regulată a tratamentului specific pentru gută, pentru a
preveni recurentele acesteia;
- scaderea în greutate;
- abordarea unui stil de viaţa sănătos, cu o dieta corespunzatoare şi exercitiu fizic
regulat. (6)

8
Bibliografie

1. Best Evidencet Kuo CF, See LC, Luo SF, Ko YS, Lin YS, Hwang JS, et
al. Gout: an independent risk factor for all-cause and cardiovascular
mortality. Rheumatology (Oxford). Jan 2010;49(1):141-6;
2. Choi HK, Atkinson K, Karlson EW, et al. Alcohol intake and risk of incident
gout în men: a prospective study. Lancet 2004; 363:1277–1281.
3. Choi HK, Ford ES, Li C, Curhan G. Prevalence of the metabolic syndrome în
patients with gout: the Third National Health and Nutrition Examination
Survey. Arthritis Rheum 2007; 57:109–115.
4. Choi HK, Liu S, Curhan G. Intake of purine-rich foods, protein, dairy
products, and serum uric acid level: the Third National Health and Nutrition
Examination Survey. Arthritis Rheum 2005; 52:283–289
5. Krishnan E, Baker JF, Furst DE, et al. Gout and the risk of acute myocardial
infarction. Arthritis Rheum. 2006;54:2688-2686.
6. Willett WC, Stampfer MJ. Rebuilding the food pyramid. Sci Am 2003;
288:64–71.