UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Standardul Internațional de Contabilitate nr.16

(IAS 16) – Imobilizări corporale

Profesor coordonator:

Student:

CONSTANȚA

2019
 CUPRINS

A. Obiectiv…………………………………………………………………………………2

B. Aria de aplicabilitate………………………………………………………….………..2

C. Definiții............................................................................................................................3

D. Aspecte principale...........................................................................................................4

E. Data aplicării..................................................................................................................12

Bibliografie..........................................................................................................................13

1
A. Obiectiv

Obiectivul acestui standard este descrierea tratamentului contabil pentru imobilizarile

corporale, astfel încât utilizatorii situatiilor financiare sa fie informati cu privire la
investitiile companiei în active corporale.

Problemele principale care sunt atinse în acest Standard sunt:

o valoarea la care se recunosc activele în patrimoniul societatii beneficiare
la momentul initial al achizitiei;
o modalitatea de amortizarea a activului în functie de beneficiile viitoare;
o modificarea valorii activului în functie de evenimente ulterioare
(reparatii, înlocuiri de elemente, reevaluare, schimb de active, etc.);
o înregistrarea activului în cazul vânzarii ulterioare.

B. Aria de aplicabilitate

Acest standard trebuie aplicat în contabilitatea imobilizarilor corporale, exceptând

cazul în care un alt IAS prevede sau permite o abordare contabila diferita.
Exemplu referitor la alte abordari reglementate de alte standarde:
Spre exemplu, IAS 17 "Leasing" prevede ca recunoasterea imobilizarilor corporale
luate în leasing sa se efectueze bazându-se pe principiul transferului riscurilor si
beneficiilor utilizatorului. În aceste cazuri, toate celelalte aspecte ale tratamentului contabil
pentru aceste active, incluzând amortizarea, sunt determinate de cerintele acestui standard.
Pentru investitii imobiliare, o întreprindere aplica mai degraba, IAS 40 "Investitii
imobiliare", decât acest standard. O întreprindere aplica acest Standard proprietatilor
construite sau dezvoltate în scopul utilizarii viitoare ca investitii imobiliare. Odata cu
finalizarea constructiei sau dezvoltarii, întreprinderea aplica IAS 40. Acelasi Standard se
aplica, de asemenea, si investitiilor imobiliare existente care sunt dezvoltate în scopul
utilizarii si în viitor ca investitii imobiliare.

2
C. Definitii

Urmatorii termeni sunt folositi în acest Standard cu semnificatia specificata mai jos.
1. Imobilizarile corporale: sunt acele active care:
a) sunt detinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în productia de bunuri sau
prestarea de servicii, pentru a fi închiriate tertilor, sau pentru a fi utilizate în scopuri
administrative;
b) este posibil a fi utilizate pe mai multe perioade.
Termenul generic de imobilizari corporale (denumite si active tangibile) este folosit
pentru a identifica în general acele active folosite în special în activitatea productiva din
care societatea va beneficia pe o perioada mai mare de 1 an. Termenul de "corporal" sau de
"tangibil" face distinctia fata de activele necorporale care sunt active fara o substanta fizica
sau a caror valoare nu poate fi în întregime indicata de existenta lor fizica.
2. Costul activului: reprezinta suma platita în numerar sau echivalente de numerar,
ori valoarea justa a altor contra-prestatii efectuate pentru achizitionarea unui activ, la data
achizitiei sau constructiei acestuia.
3. Amortizarea: este alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe
întreaga durata de viata utila.
4. Valoarea realizabila a Entitatii: reprezinta valoarea actualizata a fluxurilor de
numerar pe care întreprinderea estimeaza sa le obtina din utilizarea continua a activului si
din vânzarea acestuia la sfârsitul duratei normate de viata sau pe care întreprinderea se
asteapta sa o obtina în urma lichidarii unei datorii.
5. Valoare justa: reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de
bunavoie între doua parti aflate în cunostinta de cauza, în cadrul unei tranzactii în care
pretul este determinat obiectiv.
6. Valoarea reziduala: reprezinta valoarea neta pe care întreprinderea estimeaza ca o
va obtine pentru un activ la sfârsitul duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea
prealabila a costurilor de cedare estimate, daca acele active au vechimea si îndeplinesc
conditiile scontate la sfârsitul duratei de viata.
7. Durata de viata utila: reprezinta:
a) perioada pe parcursul careia se estimeaza ca întreprinderea va utiliza activul supus
amortizarii;
b) numarul unitatilor produse sau a unor unitati similare ce se estimeaza ca vor fi
obtinute de întreprindere prin folosirea activului respectiv;

3
 D. Aspecte principale

Recunoasterea imobilizarilor corporale

Imobilizarile corporale sunt recunoscute ca activ în patrimoniul unei societati atunci
când:
a) este probabila generarea catre întreprindere de benefici economice viitoare aferente
activului;
b) si costul activului poate fi masurat în mod credibil.

Masurarea initiala a imobilizarilor corporale

Un element al imobilizarilor corporale, care este recunoscut ca activ, trebuie masurat
initial la costul sau.
Costul unei imobilizari corporale este format din:
a) pretul de achizitie, taxe vamale, taxe nerecuperabile, si toate reducerile comerciale
la vânzare fiind scazute;
b) orice costuri direct atribuibile pentru a aduce activul în locatia si având proprietatile
necesare pentru a functiona în maniera dorita de managementul întreprinderii.

Exemple de costuri atribuibile direct, sunt:

 costul beneficiilor acordate salariatilor (asa cum este prevazut în IAS 19 "Beneficiile
angajatilor"), legate direct de constructia sau achizitia imobilizarilor corporale;
 costul de amenajare a amplasamentului;

 costuri initiale de livrare si manipulare;

 costuri de instalare si montaj. De pilda, materiale folosite pentru testarea pilot a liniei
de productie si a functionarii ei dupa instalarea definitiva;
 costul testarii functionalitatii activului, dupa deducerea câstigului net aferent vânzarii
oricaror elemente rezultate în urma aducerii activului la locatia si în starea respectiva;
 onorarii profesionale;
c) costurile estimate pentru demontarea si mutarea activului, respectiv, costurile de
restaurare a amplasamentului, în masura în care costul este recunoscut ca un provizion pe
baza IAS 37 "Provizioane, active si datorii contingente".
Exemple de costuri care nu sunt cuprinse în costul de achizitie a imobilizarilor
corporale:

4
 costul deschiderii unor noi linii de productie;
 costul introducerii unor noi produse sau servicii (inclusiv costuri legate de activitatile
publicitare sau promotionale);
 costuri legate de desfasurarea activitatii într-o noua locatie sau cu un nou segment de
consumatori (inclusiv costurile legate de instruirea personalului) - operatiuni de ‘’start-
up’’;
 costuri administrative sau cheltuieli de regie generale.
Standardul permite capitalizarea în mod rezonabil al tuturor costurilor care concura
la obtinerea activului, punerea sa în functiune si obtinerea performantelor dorite, dar cu
conditia ca aceste valori aditionale sa ne mareasca valoarea activului mai mult decât
valoarea sa justa.

Constructia sau Dezvoltarea unui activ

Anumite operatii sunt în strânsa legatura cu procesul de constructie sau dezvoltare a

unei imobilizari corporale, dar nu sunt necesare în procesul de aducere a acesteia în locatia
si având proprietatile necesare pentru a functiona în maniera dorita de management. În
acelasi sens, exista operatiuni incidentale care nu sunt direct legate de activ pot interveni
înainte sau în cursul procesului de dezvoltare, constructie sau punere în functiune a
activului respectiv.

Dobândirea prin schimb

Unul sau mai multe elemente de natura imobilizarilor corporale poate fi dobândit în
schimbul unui activ similar sau nu (denumite si tranzactii ne-monetare) sau a unei
combinari de active similare si cu monetare. Costul noului activ este reprezentat de
valoarea justa, cu exceptia cazurilor în care:

 tranzactiei de schimb îi lipseste caracterul comercial sau substanta comerciala;

 sau valoarea justa a activului primit în schimb sau a activului cedat nu poate fi
comensurata în mod credibil.

Conceptul de "substanta comerciala" este relativ nou în standardele de contabilitate si

este definit ca si operatiuni care genereaza fluxuri de trezorerie catre sau din entitatile care
schimba. Conform IAS 16.25, o întreprindere determina daca o tranzactie de schimb are
caracter comercial sau nu, luând în considerare masura în care fluxurile viitoare de

5
trezorerie se vor modifica ca urmare a acestei tranzactii. Astfel, o tranzactie de schimb are
caracter comercial daca:
a) configuratia (risc, sincronizare si valoare) fluxului de trezorerie generat de activul
primit este diferita de cea a fluxului generat de activul transferat;
b) valoarea realizabila a societatii estimata pentru operatiunile afectate de aceasta
tranzactie se modifica în urma efectuarii schimbului;
c) diferenta dintre a) sau b) si valoarea justa a activului supus schimbului este
semnificativa.
Valoarea de piata a unui activ pentru care nu exista o piata activa, poate fi
comensurata în mod credibil, daca:
a) fluctuatia estimarilor valorilor de piata nu este semnificativa pentru acel activ; sau
b) estimarile diverse din cadrul ariei de valori pot fi utilizate atunci când se estimeaza
valoarea de piata.
Daca întreprinderea poate determina în mod credibil valoarea de piata a activului
primit sau a celui cedat, atunci valoarea justa a activului cedat este utilizata pentru a estima
costul de achizitie a activului primit, exceptând cazul în care valoarea de piata a activului
primit este mai evidenta.

Masurarea ulterioara recunoasterii initiale

O întreprindere poate opta ori pentru tratamentul contabil de baza ori pentru cel
alternativ permis, corespunzator politicii contabile aplicate si va respecta aceasta optiune
pentru întreaga clasa de imobilizari corporale.

Tratament contabil de baza

Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie înregistrata la

cost, mai putin amortizarea cumulata aferenta si orice pierderi cumulate din depreciere -
IAS 16.30.

Tratamentul contabil alternativ permis

Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie înregistrata la

valoarea reevaluata, care reprezinta valoarea justa la momentul reevaluarii, mai putin orice
amortizare ulterioara cumulata aferenta si pierderile ulterioare cumulate din depreciere.

6
Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate, în asa fel încât valoarea contabila
sa nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste
la data bilantului - IAS 16.31.
În cazul în care un element al imobilizarilor corporale este reevaluat, atunci întreaga
clasa din care face parte acel element trebuie reevaluata. Elementele dintr-o clasa de
imobilizari corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si
raportarea în situatiile financiare a unor valori care sunt o combinatie de costuri si valori
calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumita clasa de active poate fi reevaluata
permanent, daca aceasta reevaluare se poate realiza în timp scurt si daca aceste reevaluari
pot fi mereu actualizate.

Aspecte ale Reevaluarii imobilizarilor corporale

Valoarea justa a terenurilor si cladirilor este, de obicei, valoarea lor de piata. Aceasta
valoare este determinata pe baza unor evaluari efectuate, de regula de evaluatori autorizati.
Atunci când nu exista nici o posibilitate de a identifica o valoare de piata, din cauza
faptului ca acel gen de imobilizari corporale este foarte rar vândut, atunci acele active sunt
evaluate la costul de înlocuire, mai putin amortizarea corespunzatoare.
Frecventa reevaluarilor depinde de evolutia valorii juste a imobilizarilor corporale în
cauza. În cazul în care valoarea justa a unui activ reevaluat difera semnificativ de valoarea
contabila, atunci este necesara o noua reevaluare. Unele imobilizari corporale pot suferi
modificari semnificative si fluctuantele valorii juste, necesitând prin urmare, reevaluari
anuale. Pentru imobilizarile corporale ale caror valori juste nu sufera modificari
semnificative, nu este necesar sa se faca reevaluari. Pentru acestea, reevaluarile facute la 3-
5 ani pot fi mai adecvate.
La data reevaluarii unei imobilizari corporale, orice amortizare cumulata la data
reevaluarii este:
a) fie recalculata proportional cu schimbarea în valoarea contabila bruta a activului,
astfel încât valoarea contabila a activului, dupa reevaluare sa fie egala cu valoarea sa
reevaluata. Aceasta metoda este folosita în cazul în care activul este reevaluat cu ajutorul
unui indice pentru a se ajunge la costul de înlocuire, mai putin amortizarea
corespunzatoare; fie

7
 b) eliminata din valoarea bruta contabila a activului si valoarea neta recalculata la
valoarea reevaluata a activului. De exemplu, aceasta metoda este folosita pentru cladirile
care sunt reevaluate la valoarea lor de piata.
În cazul în care valoarea contabila a unui activ este majorata ca urmare a unei
reevaluari, aceasta majorare trebuie înregistrata direct în creditul conturilor de capitaluri
proprii sub titlul "diferente din reevaluare". Cu toate acestea, majorarea constatata din
reevaluare trebuie recunoscuta ca venit în masura în care aceasta compenseaza o
descrestere din reevaluarea aceluiasi activ recunoscuta anterior ca o cheltuiala.
În cazul în care valoarea contabila a unui activ este diminuata ca rezultat al unei
reevaluari, aceasta diminuare trebuie recunoscuta ca o cheltuiala. Cu toate acestea, o
diminuare rezultata din reevaluare trebuie scazuta direct din surplusul de reevaluare
corespunzator aceluiasi activ, în masura în care diminuarea nu depaseste valoarea
înregistrata anterior ca surplus din reevaluare.
Efectele asupra impozitului pe profit, rezultat din reevaluarea imobilizarilor
corporale, sunt reglementate de IAS 12" Impozitul pe profit".

Amortizarea

Valoarea amortizabila a unui element al imobilizarilor corporale trebuie alocata în

mod sistematic pe parcursul duratei de viata utila a activului.
Valoarea reziduala si durata de viata utila a unui activ trebuie revazute cel putin la
sfârsitul fiecarui an financiar. Daca se descopera diferente fata de ultimele estimari, acestea
trebuie contabilizate ca si modificari ale politicilor contabile, în concordanta cu IAS 8
"Politici contabile, modificari ale estimarilor contabile si erori fundamentale".
O cheltuiala cu amortizarea este efectuata chiar daca valoarea justa a activului
depaseste valoarea sa contabila, atâta timp cât valoarea sa reziduala nu este mai mare decât
valoarea sa contabila. Valoarea amortizabila a unui activ este determinata dupa ce s-a
scazut valoarea reziduala a acelui activ. În practica, valoarea reziduala a unui activ este de
cele mai multe ori nesemnificativa, si prin urmare, nu se ia în considerare la calcularea
amortizarii.
Amortizarea aferenta unei perioade este în mod normal recunoscuta în contul de
profit si pierdere, cu exceptia cazului în care este inclusa în valoarea contabila a altui activ.
Amortizarea aferenta unei perioade este în mod normal recunoscuta drept cheltuiala.
Totusi, în unele cazuri, beneficiile economice aduse de un activ sunt consumate de o

8
întreprindere în procesul de obtinere a altor active, mai degraba decât în procesul de
generare a altor cheltuieli. În acest caz, cheltuiala cu amortizarea devine o parte a costului
celuilalt activ si este inclusa în valoarea contabila a acelui activ.
Amortizarea unui activ începe sa se înregistreze în momentul în care acesta este
disponibil pentru consum (atunci când este în locatia si are caracteristicile necesare pentru
a functiona în maniera dorita de management). Deprecierea unui activ înceteaza în
momentul în care acesta nu mai este recunoscut în contabilitate. Prin urmare, chiar daca
imobilizarea corporala devine inactiva sau este retrasa din circuitul economic, amortizarea
se va calcula în continuare pâna în momentul în care aceasta va fi in totalitate amortizata.
Cu toate acestea, aplicând metoda degresiva valoarea amortizarii poate deveni nula atunci
când nu mai este înregistrata productie.
Metode de amortizare:
Exista o serie de metode de amortizare ce pot fi utilizate pentru a aloca în mod
sistematic valoarea amortizabila a unui activ de-a lungul duratei sale de viata utila:
Metoda liniara duce la o cheltuiala constanta pe parcursul duratei de viata utila a
activului. Metoda degresiva rezulta într-o cheltuiala descrescatoare cu amortizarea pe
parcursul duratei de viata utila a activului.
Metoda accelerata are ca rezultata faptul ca amortizarea este mai mare în primii ani
de viata si mai mica în ultimii. aceasta metoda se poate obtine prin doua sub-metode:
Sub-metoda însumarii anilor de viata utila are ca rezultat o cheltuiala bazata pe
utilizarea sau productia estimata a activului pe parcursul duratei de viata utila a activului.
Sub-metoda reducerii soldului - procentul de amortizare este aplicat la Valoarea
Neta Contabila determinând o valoare a amortizarii descrescatoare în fiecare an.
Metoda de amortizare utilizata va reflecta modalitatea în care beneficiile rezultate în
urma utilizarii activului vor fi utilizate.
Ca regula generala, metoda ce urmeaza a fi folosita este adoptata în functie de modul
în care se estimeaza ca activul va aduce beneficii economice si este apoi aplicata
consecvent de la o perioada la alta, cu exceptia cazului în care intervine o schimbare în
modelul estimat al beneficiilor economice generate de activ.

Durata de Viata a Imobilizarilor Corporale:

Beneficiile economice aferente unui element al imobilizarilor corporale sunt
consumate de catre întreprindere, în principal, prin utilizarea activului. Cu toate acestea, si
alti factori, cum sunt uzura morala si uzura fizica aparute chiar si când activul nu este

9
utilizat, participa la diminuarea beneficiilor economice pe care acest activ le-ar fi putut
aduce întreprinderii.
Prin urmare, toti factorii enumerati mai jos trebuie sa fie luati în considerare, în
determinarea duratei de viata utila a unui activ:
a) nivelul estimat de utilizare de catre întreprindere. Nivelul de utilizare este estimat pe
baza capacitatii sau a productiei fizice estimate a activului;
b) uzura fizica estimata, care depinde de conditiile de exploatare, cum ar fi numarul de
schimburi în care se utilizeaza, programul de reparatii si întretinere practicat de
întreprindere, modul de pastrare si întretinere a activului când acesta nu este utilizat;
c) uzura morala aparuta ca urmare a schimbarilor sau îmbunatatirilor aduse procesului
de productie sau datorita schimbarii în structura cererii pe piata pentru bunurile produse si
serviciile furnizate de activul în cauza;
d) limitele juridice privind posibilitatea folosirii activului, cum ar fi expirarea
termenelor din contractele de leasing aferente.
Durata de viata utila a unui activ este definita pe baza utilitatii pe care întreprinderea
a estimat-o pentru respectivul activ. Politica de management privind activele, practicata de
conducerea întreprinderii, poate implica cedarea activului dupa un anumit timp sau dupa
consumarea unei anumite proportii a beneficiilor economice aferente activului. Prin
urmare, durata de viata utila a unui activ poate fi mai scurta decât durata de viata
economica a acestuia. Estimarea duratei de viata utila a unui element al imobilizarilor
corporale este o problema de rationament profesional, bazat pe experienta întreprinderii cu
alte active similare.

Prezentarea informatiilor
Situatiile financiare trebuie sa prezinte, pentru fiecare clasa de imobilizari corporale,
urmatoarele informatii:
a) bazele de evaluare folosite în determinarea valorii contabile brute;
b) metodele de amortizare folosite;
c) duratele de viata utila sau ratele de amortizare folosite;
d) valoarea contabila bruta si amortizarea cumulata (împreuna cu pierderile cumulate
din depreciere) la începutul si la sfârsitul perioadei;
e) o reconciliere a valorii contabile la început si la sfârsitul perioadei, mentionându-se:

 intrarile;

10
  cedarile;
 achizitiile rezultate din combinari de întreprinderi;
 cresteri sau diminuari din timpul perioadei rezultate din reevaluarii, pe baza
paragrafelor 31, 39 si 40 si din pierderile din depreciere recunoscute sau reluate
direct în capitalurile proprii pe baza IAS 36 "Deprecierea activelor";
 pierderile din depreciere recunoscute în contul de profit si pierdere în timpul
perioadei pe baza IAS 36;
 pierderile din depreciere reluate în contul de profit si pierdere în timpul
perioadei pe baza IAS 36;
 amortizarea;
 diferentele de curs valutar nete, rezultate în urma conversiei situatiilor
financiare ale unei entitati externe;
 alte miscari valorice.

Situatiile financiare trebuie, de asemenea sa prezinte si urmatoarele informatii:

a) existenta si valoarea activelor gajate sau ipotecate, sau acordate drept garantie
pentru anumite obligatii ale întreprinderii;
b) valoarea cheltuielilor efectuate pentru imobilizarile corporale în curs;
c) valoarea angajamentelor privind achizitionarea de imobilizari corporale;
d) daca nu este prezentata separat în cadrul unei pozitii din contul de profit si pierdere,
valoarea compensatiilor primite de la terti privind imobilizarile corporale care au fost
depreciate, pierdute sau cedate este introdusa în rezultatul exercitiului.
În cazul în care elementele de imobilizari corporale sunt exprimate la valori
reevaluate, trebuie prezentate urmatoarele informatii:
a) baza folosita în reevaluarea activelor;
b) daca a fost implicat în procesul de reevaluare un evaluator independent;
c) metodele si estimarile importante care au fost aplicate în procesul de stabilire a
valorii juste a activului;
d) valoarea contabila a fiecarei clase de imobilizari corporale care ar fi fost inclusa în
situatiile financiare, daca activul ar fi fost înregistrat conform tratamentului contabil de
baza;
e) surplusul din reevaluare, indicând modificarile aferente perioadei si orice restrictii
care privesc distribuirea catre actionari a soldului rezultat din diferentele din reevaluare.

11
 Utilizatorii informatiilor financiare pot considera ca fiind relevante pentru nevoile lor
si urmatoarele informatii aditionale:
a) valoarea contabila a imobilizarilor corporale aflate temporar în conservare;
b) valoarea contabila bruta a oricaror active integral amortizate si care sunt înca în
folosinta;
c) valoarea contabila a imobilizarilor corporale scoase din folosinta si care sunt tinute
cu scopul de a fi cedate;
d) daca se aplica tratamentul contabil de baza, valoarea justa a imobilizarilor atunci
când aceasta este semnificativ diferita de valoarea contabila.

E. Data aplicarii
Acest standard, în versiunea sa modificata si prezentata în acest suport de curs, se
aplica situatiilor financiare care acopera perioade începând cu 1 Ianuarie 2005. Se
încurajeaza aplicarea acestui Standard anterior acestei date. Daca o întreprindere aplica
prezentul Standard pentru situatiile financiare anuale aferente perioadelor începând mai
devreme de 1 Ianuarie 2005, întreprinderea trebuie sa prezinte informatiile referitoare la
acest fapt.

12
 Bibliografie

1. https://www.iasplus.com/en/standards/ias/ias16
2. https://www.ifrs.org/issued-standards/list-of-standards/ias-16-property-plant-and-
equipment/
3. http://www.academia.edu/7544580/IAS_16_Imobiliz%C4%83ri_corporale
4. http://www.stiucum.com/contabilitate/standarde-internationale/Standardul-
international-de-co35599.php
5. https://contabilul.manager.ro/a/1948/ias-16-imobilizari-corporale.html
6. http://www.scritub.com/economie/contabilitate/Standardul-International-de-
Co75218120.php
7. https://legestart.ro/consecintele-schimbarilor-asupra-situatiilor-financiare-si-asupra-
indicatorilor-prin-prisma-ias-16-imobilizari-corporale/

13