Dificultăţile de relaţionare interpersonală cu preadolescentul:

cauze şi recomandări privind depăşirea lor

„Eu sunt copilul. Tu ţii în mâinile tale destinul meu.

Tu determini în cea mai mare măsură, dacă voi reuşi sau voi eşua în viaţă.
Dă-mi, te rog, acele lucruri care mă vor îndrepta spre fericire.
Educă-mă, te rog, ca să pot fi o binecuvântare pentru lume...”
(Mamie Gene Cole)
Fiecare familie, la o anumită etapă a vieţii, simte necesitatea unor cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi care ar îmbunătăţi relaţiile sale cu preadolescentul (copilul în „creştere”), care nu se
mai consideră copil, dar care încă nu-şi asumă responsabilităţile unui adult. Mulţi adulţi îşi
amintesc cu groază de această vârstă, alţii se ciocnesc în prezent de rebeliunea copiilor săi
preadolescenţi, de reacţia de emancipare, exprimată prin opoziţie, negativism etc. Totodată, mulţi
preadolescenţi, fiind la etapa maturizării şi căutării răspunsurilor cine sunt etc., suferă din cauza
necunoaşterii cum să interacţioneze constructiv, cum să comunice asertiv, cum să-şi optimizeze
relaţiile interpersonale cu ceilalţi, dorind să fie acceptat şi iubit, respectat şi recunoscut.
Trecerea de la copilărie la viaţa matură are loc destul de anevoios, cu mari metamorfoze,
transformări. În această perioadă relaţiile cu părinţii, profesorii trec la o etapă calitativ nouă.
După cum susţine E.Erikson (1996), are loc însuşirea rolurilor sociale. În caz contrar difuzia
rolurilor.
În condiţiile societăţii contemporane, când are loc ruinarea structurilor, tradiţiilor şi
valorilor, când se măreşte rata migraţiei şi divorţului, se conturează problema dificultăţilor de
relaţionare interpersonală, în special la vârsta preadolescentă, şi necesitatea dezvoltării relaţiilor
eficiente bazate pe colaborare, susţinere, înţelegere.
Д.Я. Райгородский (2002), K. Flack-Hobson, H. Jinot (1997) şi alţi psihologi, care au
cercetat această vârstă a contradicţiilor, susţin cu perseverenţă că dificultăţile relaţionale sunt
cauzate de particularităţile de vârstă, criza sentimentelor părinteşti, necesitatea în independenţă,
orientarea valorică diversă, controlul excesiv părintesc, autoritatea părintească etc.
1. Fetele – preadolescente cu greu se adaptează la menstruaţie şi schimbările exterioare ale
corpului. Băieţii – preadolescenţi, de asemenea, întâmpină dificultăţi în acceptarea
modificărilor anatomo-fiziologice care survin (exteriorul neproporţional, acneea, excesul
funcţional al glandelor sudoripare etc.). Preadolescenţii, pentru prima dată, se ciocnesc de
manifestările sexualităţii, anterior necunoscute. În situaţia dată părinţii vor manifesta tact,
respect şi susţinere.
2. Instabilitatea emoţională, impulsivitatea, excitabilitatea sporită, schimbările rapide şi
neaşteptate ale dispoziţiei creează mari dificultăţi în relaţii şi comunicare. Frecvent aceste
stări sunt legate de contradicţia dintre nivelul jos al autoaprecierii şi nivelul înalt la
aspiraţiilor (Vlas, 1992). Părintele trebuie să manifeste răbdare, deoarece pentru a
progresa e nevoie de timp; va spune „nu” solicitărilor preadolescenţilor, deoarece limitele
pe care i le impunem reprezintă nişte repere, puncte de sprijin pe care copilul îşi
construieşte personalitatea (V. Acker, C. Inzirillo, B. Lefebvre, 2004).
3. Se dezvoltă sentimentul maturităţii – care reprezintă o poziţie nouă de viaţă în raport cu
sine, cu oamenii, cu lumea înconjurătoare, determină direcţia şi conţinutul activismului
social, sistemul noilor aspiraţii, emoţii şi reacţii afective, stabilirea între adult şi copii a
unui tip nou de relaţii interpersonale. Trebuinţa acută de a fi matur, de a fi inclus într-o
activitate specifică adulţilor, de a fi recunoscut de toţi ca personalitate matură este o
cauză a conflictelor cu adulţii.
4. Nu mai puţin frecvente sunt conflictele din cauza divergenţelor în manifestarea
independenţei. Preadolescenţii nu se mai consideră copii şi tind spre hotărâri
independente. Dar adulţii, în dorinţa de a proteja copiii de greutăţi, preferă să continue
controlul sever ca la vârsta precedentă. Survine revolta, care poate finaliza cu pierderea
controlului total asupra copilului. Trecerea la independenţă poate fi nedureroasă şi
eficientă atunci, când preadolescentul poate conta pe înţelegerea părinţilor, susţinerea şi
sfatul lor.
5. Trebuinţa de a fi matur este strâns legată de trebuinţa în autoafirmare, ce-l determină să
se orienteze în toate acţiunile sale la părerea tovarăşului. Trebuinţa în autoafirmare este
atât de puternică, încât, în numele recunoaşterii tovarăşilor, preadolescentul este gata să
renunţe la convingerile sale, să acţioneze contrar principiilor sale morale. Trebuinţa în
autoafirmare poate explica, în mare parte, multiplele încălcări ale normelor şi regulilor de
comportare de către preadolescenţii dificili. A pierde autoritatea în faţa tovarăşului, „a-şi
păta onoarea şi demnitatea” este cea mai mare tragedie pentru puber. Iată de ce el
reacţionează furtunos la observaţiile netacticoase, făcute de părinte sau profesor în
prezenţa semenilor. O astfel de observaţie este privită de el ca ofensă în adresa
personalităţii lui (М.В. Гамезо, Е.А.Петрова, Л.М. Орлова, 2003).
6. Criza sentimentelor părinteşti constituie lupta dintre continuarea rolului vechi de părinte
cu control total asupra copilului şi preluarea rolului nou de părinte, care acceptă
schimbările de vârstă ale copilului, îl ajută să se adapteze la rolurile sociale noi.
7. Conflictul din cauza orientării valorice, de obicei, survine când preadolescenţii încep
formarea propriului sistem valoric. Dacă adulţii la 30-35 ani au deja în spatele lor o
experienţă bogată de viaţă, în baza căreia analizează evenimentele globale şi cele curente,
dacă ei, anterior acţiunii, preferă să analizeze ce şi cum vor efectua, ce rezultate vor
obţine, apoi experienţa mică a preadolescenţilor nu întotdeauna le poate sugera decizia
corectă, şi astfel, tendinţa de a face totul repede, fără a prevedea consecinţele, este
însoţită de speranţa la un final favorabil. Deci, să nu uităm, că ei sunt la vârsta idealului,
romantismului, speranţei.
8. Altă cauză a dificultăţilor în relaţiile interpersonale adult-preadolescent o constituie
controlul părintesc, care, fiind excesiv, dăunează şi poate conduce la vagabondaj, iar în
lipsă totală a acestuia poate conduce la indiferenţa faţă de copil, faţă de lumea lui
interioară. De aceea, este binevenit ca copilul să ştie că poate încredinţa părintelui cele
mai diverse taine şi să găsească în persoana lui un prieten de nădejde, credibil.
9. Problema autorităţii părinteşti se va soluţiona atunci, când părintele va înţelege, că
preadolescentul delimitează clar sferele de influenţă părintească şi a semenilor: de la
părinţi preadolescenţii acceptă sistemul valoric, principiile morale şi normele de
conduită, se adresează după sfaturi în probleme cu aspect fundamental în viaţa socială, iar
cu semenii preadolescenţii se sfătuie în întrebări particulare, concrete, momentane, ca, de
exemplu, moda, comunicarea specifică vârstei, activităţi comune ş.a.
10. Dificultatea relaţiilor dintre preadolescenţi şi părinţii lor în multe este determinată de
asimetria intereselor copiilor şi părinţilor. Aceştia de la urmă manifestă interes faţă de
toate aspectele vieţii copiilor, în timp ce preadolescentul, din cauza lipsei experienţei de
viaţă şi a egocentrismului de vârstă, puţin se interesează de acele aspecte ale vieţii
părinţilor, care sunt în afara familiei (И.С. Кон, 1989).
11. De asemenea, nu putem să nu menţionăm, că conflictele preadolescentului, atât interne,
cât şi cele din cadrul relaţiilor sale, sunt generate de ambivalenţa trebuinţelor de bază
 apărute (de cunoaştere, de afecţiune, de relaţii în grup, de distracţie, de independenţă, de
autodeterminare):
 nevoia de autonomie, independenţă: pe de-o parte opune rezistenţă controlului din partea
adulţilor, iar pe de altă parte rămâne nevoia de a fi ghidat, tendinţa de a imita idealul;
 nevoia de intimitate: ar vrea să aibă relaţii mai apropiate cu semenii sau adulţii care au
autoritate în faţa lui, dar apare o frică: „dar dacă nu voi fi înţeles?... oare, într-adevăr au
intenţii sincere faţă de mine?” etc.
 perspectiva de viitor se ciocneşte de orientarea spre prezent: preadolescentul ştie că
pentru a-şi face studiile în continuare la liceu sau colegiu este nevoie să facă multă carte,
nu să stea toată ziua pe net, sau la telefon, însă el nu poate lupta cu sine, pentru că
prezentul e aici şi acum, dar ceea ce va fi mâine, până acolo mai este timp;
 maturizarea sexuală versus imaturitate psihologică pentru experienţa sexuală (И.Г.
Малкина-Пых, 2004, p. 324).
O condiţie importantă pentru prevenirea şi învingerea conflictelor considerăm că este
trecerea adultului la un stil nou de comunicare cu preadolescentul, schimbarea atitudinii sale ca
faţă de un copil mic la atitudinea ca faţă de adult, ceea ce înseamnă transmiterea totală
preadolescentului a responsabilităţii pentru faptele sale şi oferirea libertăţii de a acţiona. Dar
păstrarea la preadolescent a trăsăturilor infantile, în special a atitudinii neserioase faţă de
obligaţiile sale, cât şi lipsa capacităţii de a acţiona responsabil şi independent, nu rareori este
obstacol în schimbarea rapidă a relaţiilor dintre preadolescent şi adult. Ca rezultat, în momentul
când preadolescentul are cel mai mult nevoie de înţelegere şi susţinere din partea adulţilor, ei
pierd posibilitatea de a-l influenţa. Р.С. Немов afirmă că la înlăturarea conflictului părinte –
copil, de obicei, contribuie stabilirea între ei a relaţiilor de încredere, de prietenie, bazate pe
respect reciproc. La crearea acestor relaţii ajută solicitarea ajutorului preadolescentului în
soluţionarea unor probleme (Р.С. Немов, 1995).
În continuare, dacă aveţi un preadolescent în casă, dacă simţiţi că explodaţi şi nu ştiţi ce
să faceţi, vă recomandăm următoarele reguli de interacţiune:
 Respectaţi intimitatea preadolescentului. Este contraindicat să glumiţi pe seama lui, să
râdeţi de sentimentele lui, micşorând importanţa lor;
 Încercaţi să trataţi preadolescentul ca pe un tânăr adult responsabil;
 Uitaţi-vă în ochii lui în timpul conversaţiei;
 Ascultaţi şi manifestaţi înţelegere pentru a minimaliza opoziţia preadolescentului şi a
îmbunătăţi calitatea comunicării;
 Conversaţi, explicaţi, dar nu stabiliţi condiţii, nu cereţi un comportament ideal imediat.
 Daţi sfaturi, dar şi exemple de comportare;
 Nu exageraţi cu interdicţiile şi pedepsele. Găsiţi cauza sau cauzele unui astfel de
comportament. Nu uitaţi, că copilul dvs. are nevoie de o abordare individuală.
 Încurajaţi ideile (căutările) preadolescentului.
 Nu vorbiţi despre interesele preadolescentului cu dispreţ, astfel îl înjosiţi;
 Formaţi interese cognitive. Atrageţi preadolescentul în diferite forme de activitate.
 Arătaţi afecţiune faţă de preadolescent. Un părinte bun întotdeauna va crea o atmosferă
caldă în casa sa, va stabili relaţii prieteneşti cu copiii săi.
 Demonstraţi susținere şi înţelegere. Manifestaţi interes faţă de problemele lui. Sprijiniţi
preadolescentul şi când nu este prezent (în absenţă);
  Găsiţi laturile sau calităţile puternice ale personalităţii preadolescentului, dezvoltaţi-le,
oferind sarcini pe puterea lui. Principalul este să credeţi în copilul dvs.! O importanţă
enormă pentru preadolescent este de a simţi bucurie de la propriul succes. Este cel mai
mare stimul spre autoperfecţionare. Vorbiţi cu copilul, evitaţi expresiile dure.
 Oferiţi preadolescentului cadouri şi felicitări de ziua naşterii;
 Vorbiţi cu preadolescentul despre probleme sexuale şi moarte;
 Abordaţi cu preadolescentul problemele de politică şi religie;
 Nu criticaţi aspru alegerile prietenilor preadolescentului. Este contraindicat de a interzice
categoric prieteniile dintre preadolescenţi, ei de abia învaţă să comunice cu semenii;
 Invitaţi prietena (ul) acasă, faceţi cunoştinţă – aceasta va permite să fiţi obiectiv, să vă
formaţi o reprezentare clară, dar nu imaginară despre persoana cu care se întâlneşte
copilul dvs. Este mai bine să le permiteţi să se întâlnească la dvs. acasă, pentru a evita
întâlnirile în locuri dubioase;
 Permiteţi preadolescentului singur să se clarifice în obiectul atracţiei sale, şi dacă va
surveni dezamăgirea în sentimentele sale, e de dorit să nu fiţi dvs. cauza. Astfel el singur
va lua decizii;
 Ţineţi minte, că pe de o parte preadolescentul foarte acut simte necesitarea în ajutorul
părinţilor, ciocnindu-se de numeroase probleme, iar pe de altă parte – el tinde de a-şi
proteja lumea sa interioară sentimentală de invadarea indiscretă şi grosolană, şi el are
dreptate!
Astfel, susţinem că cunoaşterea cauzelor dificultăţilor de relaţionare interpersonală, în
deosebi a particularităţilor de vârstă, respectarea regulilor de interacţiune cu preadolescentul,
adică relaţii bazate pe comunicare, încredere şi colaborare, vor diminua considerabil tensiunea
dintre părinţi şi preadolescent, contribuind la soluţionarea conflictelor dintre generaţii, la
educarea unor copii cooperanţi şi sufletişti.
Deci, în loc să-i judecăm şi să-i criticăm, trebuie să-i acceptăm, să le acordăm atenţia
cuvenită (să nu fim indiferenţi), să-i susţinem şi să-i motivăm. În fiecare zi! Să ne purtăm cu ei
asemenea unui antrenor, făcând apel la ceea ce se numeşte într-o relaţie de intraajutorare
„compasiune fără milă”. Cu alte cuvinte, vom ajuta copiii să stabilească relaţii eficiente cu cei
din jur, să simtă competenţa lor socială.
Bibliografie:
1. Acker V., Inzirillo C., Lefebvre B. Cum să-ţi ajuţi copilul? Bucureşti. Teora, 2004. 237 р.
2. Psihologia vârstelor şi pedagogică. Sub red. V. Vlas. Chişinău: Lumina, 1992. 224 p.
3. Гамезо М.В., Петрова Е.А., Орлова Л.М. Возрастная и педагогическая психология.
М.: Педагогическое общество России, 2003. — 512 с. (p. 178-186)
4. Грэй Д. Дети – с небес. М.: Изд. София, 2009. 384 с.
5. Жинот Х. Родители и подросток. Ростов на Дону, 1997.
6. Кон И.С. Психология ранней юности. М.: Просвещение, 1989.
7. Малкина-Пых И.Г. Возрастные кризисы – справочник практического психолога. М.:
Эксмо, 2004. 895 стр.
8. Немов Р.С. Психология. Книга 2. М.: Просвещение „ВЛАДОС”, 1995.
9. Обухова Л.Ф. Возрастная психология. Учебник. M.: ЮРАЙТ, 2009.
10. Райгородский Д.Я. Подросток и семья. Хрестоматия. Самара: Бахрах-М, 2002
11. Эриксон Э. Идентичность: юность и кризис. М., 1996.
 Anexa 25.20. „Preadolescența – vârsta transformărilor”
Vârsta preadolescentă se caracterizează prin nelinişte, anxietate, fluctuaţie de dispoziţie,
negativism, conflictualitate şi contradicţia sentimentelor, agresivitate.

1. Particularităţile psihologice ale vârstei:

 instabilitate emoţională, impulsivitate, excitabilitate sporită, schimbări rapide şi
neaşteptate ale dispoziţiei, emotivitate înaltă, care creează mari dificultăţi în relaţii şi
comunicare.
 categoric în afirmaţii şi judecăţi;
 repulsie faţă de interdicţiile neîntemeiate;
 exigenţă faţă de cuvântul dat;
 dorinţa de a fi recunoscut şi apreciat de alţii asociată cu independenţa şi bravada făţişă;
 lupta cu autorităţile şi divinizarea/idealizarea idolilor;
 egoism amestecat cu fidelitate şi jertfire de sine/sacrificiu;
 brutalitatea şi lipsa de politeţe asociate cu sensibilitatea la obide (uşor de rănit), fluctuaţia
de aşteptări – de la optimismul radios la pesimismul sumbru;
 se acutizează sensibilitatea faţă de aprecierea înfăţişării sale, capacităţilor, forţei,
abilităţilor sale asociate cu încrederea exagerată în sine.

2. Particularităţile dezvoltării sferei cognitive (intelectuale):

 dezvoltarea gândirii abstracte, logice, active, independente, creatoare. Preadolescentul
uşor trece de la materialul concret la cel abstract, devine capabil de a face reflecţii verbale
şi analiza abstractă a ideilor.
 este caracteristic un nivel înalt al percepţiei analitico-sintetice a obiectelor şi
fenomenelor;
 dezvoltarea memoriei verbal-logice, creşterea volumului memoriei şi atenţiei,
 atenţia devine mai selectivă şi depinde în mai mare măsură de interesele
preadolescentului;
 are loc dezvoltarea aptitudinilor creative şi formarea stilului individual de activitate,
inclusiv şi intelectual;
 stilul de gândire este determinat de tipul de sistem nervos, neajunsurile căruia sunt
compensate de alte însuşiri.

3. Particularităţile sferei motivaţionale:

 are loc formarea structurii ierarhice a motivelor. Motivele devin mai stabile, multe
interese capătă un caracter stabil de pasiune. Motivele apar în baza stabilirii conştiente a
scopului.
 interesele pot fi grupate în 4 grupuri mari: dominanta egocentrică (interesul faţă de
propria persoană), dominanta viitorului (montajul pe etaloane mari, îndepărtate),
dominanta efortului (tendinţa către opoziţie, depăşire, care se poate manifesta şi prin
încăpăţânare, proteste etc.) şi dominanta romantică (tendinţa către necunoscut, risc,
aventură, acte de eroism);
 Motivul dominant al comportamentului este trebuinţa în poziţie demnă în colectivul
semenilor, în familie, adică de autoafirmare. Formele negative de manifestare a acestei
trebuinţe sunt: negativismul, încăierarea, samavolnicia, bravarea cu propriile defecte,
 „bariera de sens”, încăpăţânarea, sarcasmul, batjocura. Forme pozitive: succesul la
învăţătură, umorul.
 Spre sfârşitul vârstei motivul dominant al comportamentului este trebuinţa în
autodeterminare (cine sunt eu?) cu bravarea independenţei, tendinţa „de a răsturna
autorităţile”, originalitatea, orgoliul şi vanitatea, nonconformismul, confruntarea;
trebuinţa în popularitate, înclinaţia spre dreptate.
 Cel mai viu se manifestă trebuinţa în afiliere, apartenenţă la un grup, care se transformă
la mulţi într-un sentiment gregar (ei nu pot să fie în afara grupului nici măcar o zi, o oră)
şi trebuinţa în prietenie, acea tendinţă de a căuta relaţii apropiate, bazate pe ataşament
emoţional profund şi interese comune.
 Sarcina de bază a vârstei – obţinerea maturităţii, atât fiziologice, cât şi sociale.
 Formarea sentimentului identităţii personale – care include identitatea corporală,
sexuală, profesională, ideologică şi morală. În căutarea identităţii sale preadolescentul
tinde de a se îndepărta de părinţi, de a se emancipa.
 Căpătarea autonomiei care presupune: eliberarea de relaţiile emoţionale formate în
copilărie, formarea independenţei intelectuale, adică a capacităţii de a gândi de sine
stătător, critic, de a lua singur decizii; autonomie comportamentală, care se manifestă prin
alegerea stilului de îmbrăcăminte, cercului de prieteni, petrecerea timpului liber etc.

4. Particularităţile sferei sociale:

 Tendinţa de a avea un prieten;
 Tendinţa de a evita izolarea, atât în clasă, cât şi în grupuri mici;
 Interes sporit faţă de problema raportului puterii în clasă;
 Supraaprecierea posibilităţilor sale, realizarea cărora se presupune în viitorul îndepărtat.

5. Activitatea dominantă:
Comunicarea cu semenii capătă un caracter de primă necesitate.
 Comunicând cu semenii preadolescenţii primesc acea informaţie necesară, pe care nu o
pot primi de la adulţi.
 Comunicând cu cei de-o vârstă, ei capătă deprinderile necesare de interacțiune socială.
 Trebuinţa în contacte emoţionale cel mai bine este satisfăcută în grupul de semeni.

6. Particularităţile dezvoltării anatomo-fiziologice.

 modificări în exteriorul fizic al preadolescentului – dismorfism de gen,
 dezvoltarea caracteristicilor de gen secundare,
 creşterea staturală neproporţională;
 acneea, excesul funcţional al glandelor sudoripare etc.
 maturizare sexuală, care se pune în evidenţă prin creşterea şi începutul funcţionării
glandelor sexuale.

Anexa 25.22. Reguli pentru părinţi şi preadolescenţi

REGULI PENTRU PREADOLESCENŢI
REGULI PENTRU PĂRINŢI
Respectaţi intimitatea preadolescentului Respectaţi intimitatea părinţilor
Daţi sfaturi, dar şi exemple de comportare Păstraţi confidenţele, secretele
Arătaţi afecţiune faţă de preadolescent Fiţi afectuoşi cu părinţii
Încurajaţi ideile (căutările) preadolescentului Luaţi în considerare drepturile părinţilor
Fiţi politicoşi cu părinţii, mai ales când sunteţi
Demonstraţi ajutorul emoţional (afectiv)
în public, în grup
Consultaţi-vă cu părinţii în problemele
Păstraţi secretele încredinţate
personale (intime)
Nu fiţi exagerat de posesiv Invitaţi prietenii în casă
Încercaţi să trataţi preadolescentul ca pe un Respectaţi aprecierile şi evaluările părinţilor
tânăr adult responsabil chiar dacă sunt demodate
Uitaţi-vă în ochii lui în timpul conversaţiei Priviţi în ochi părinţii în timpul conversaţiei
Oferiţi preadolescentului cadouri şi felicitări de Oferiţi cadouri şi felicitări pentru ziua lor de
ziua naşterii naştere
Sprijiniţi preadolescentul, când nu este prezent
Sprijiniţi dorinţele lor în absenţă
(în absenţă)
Vorbiţi cu preadolescentul despre probleme Vorbiţi cu părinţii despre probleme sexuale şi
sexuale şi moarte moarte
Abordaţi cu preadolescentul problemele de
Discutaţi cu părinţii despre politică şi religie
politică şi religie
Nu criticaţi aspru alegerile prietenilor Acceptaţi supravegherea generală (şi grija)
preadolescentului părinţilor

Cum sa iti asculti adolescentul!

Uneori, cand ascultam, reactionam prea vehement la ceea ce auzim. "Orice om sa fie grabnic la
ascultare, incet la vorbire, foarte incet la manie". Acest verset poate fi insa redus la urmatoarele cuvinte
cand vine vorba de copii: "Asculta! Nu reactiona!" Scrie aceste cuvinte pe un cartonas pe care sa il ai
mereu undeva la vedere, de exemplu fixat cu un magnet pe frigider.

Este un adevarat privilegiu ca o persoana tanara sa-ti ceara parerea. Nu e nevoie decat de cateva
raspunsuri superficiale sa descurajezi orice alte incercari ulterioare de apropiere, deci fii atent. Uneori,
cel mai bun raspuns este sa vii cu o alta intrebare, cum ar fi: "De ce crezi ca ar fi asa?" sau "Care sunt
alternativele tale?". Asemenea intrebari il vor incuraja pe adolescent sa gandeasca singur si sa vina cu
propriile lui concluzii.
Ia aminte la urmatoarea metoda inteleapta impartasita de o tanara adolescenta: "Mama mea are un fel
minunat de raspunde. Cand am nevoie de ajutorul ei, nu-mi spune niciodata: «N-ar trebui sa...», ci «Te-ai
gandit si la...?» sau « ar merge si asa...», lasandu-ma pe mine sa iau decizia. Ma incurajeaza suficient,
pana reusesc sa rezolv problema".

CRIZA ADOLESCENTINĂ

Adolescenta este una dintre cele mai frumoase dar si cele mai tulburi perioade din viata unui om.
Este o perioada tensionata si confuza, in care modificarile fizice (hormonale) sunt maxime, iar
cele psihice extrem de tumultoase.

Adolescenta este impartita in trei etape: preadolescenta (14-16 ani), adolescenta propriu-zisa
(16/18 - 20 ani) si adolescenta prelungita (18/20 - 25 ani).

Criza adolescentina a fost considerata mult timp drept principala trasatura a acestei perioade de
dezvoltare. Acceptarea si adaptarea la propriile modificari si totodata la cele exterioare fiind
problema principala.

In perioada adolescentei are loc maturizarea fizica, intelectuala, maturizarea emotionala,

stabilirea unei identitati personale, independenta fata de parinti.

Prima problema pe care o intampina adolescentul este aceea a modificarilor corporale care se
succed intr-un ritm rapid, bulversandu-l, facandu-l sa se intrebe daca toate acestea sunt normale.
Aspectul fizic devine astfel o preocupare destul de importanta atat in viata fetelor cat si a
baietilor, deoarece de ea depinde in mare masura acceptarea sau respingerea intr-un anumit grup.
Micile "defecte", ca de exemplu un nas mai mare sau niste urechi mai clapauge, o inaltime prea
mare sau prea mica, sau cateva kg in plus, pot deveni un adevarat motiv de depresie, anxietate,
sau alte forme de tulburari comportamentale.

Adolescentul isi doreste cu ardoare sa faca parte din grupurile pe care le frecventeaza, sa fie
admirat si apreciat, ba chiar sa devina un lider si orice aspect care i se pare ca-l face diferit de
ceilalti il pot marca teribil pe plan psihologic. Cele mai frecvente temeri legate de aspectul fizic
la acesta varsta sunt legate de organele genitale la baieti si de sani la fete. Aceasta preocupare
dominanta pentru aspectul fizic poate intra foarte usor in conflict cu conceptiile si dorintele
parintilor. Orice observatie pertinenta sau nu a parintilor va declansa fara doar si poate revolta
acestuia.

Transformarile fizice sunt percepute de adolescent ca o prima parola, dovada de acces in lumea
celor "mari". Astfel, transformarile psihice care le acompaniaza pe cele fizice, pleaca de la
dorinta de a nega cu ardoare, uneori cu revolta, identitatea sa de pana atunci, aceea de "copil".
Adolescentul incepe sa-si ceara dreptul de adult, desi inca nu este pregatit nici psihologic, nici
social, nici profesional, nici economic sa o faca. Conflictele care apar nu sunt numai intre acesta
si parinti, ci si in interiorul sau.

Iesirea din conformismul infantil, specific copilului mic, in ideea adolescentului este
independenta. Mai ales cea emotionala si mentala (a valorilor), din pacate de cea materiala
depinzand inca foarte tare.

Dobandirea acestei independente este cu atat mai revendicativa si mai dura cu cat limitele sunt
mai restrictive, cu cat parintii sunt considerati mai "marginiti" si mai ales cu cat valorile impuse
de parinti sunt stricte si "nenegociabile". Comunicarea este la acesta varsta esenta modelarii.
Criza adolescentina poate consta deci, intr-o izbucnire de negatie sistematica a valorilor impuse
si neintelese sau inacceptate, a identitatii sale anterioare, de copil, pe care parintii se
incapataneaza s-o pastreze. In mintea adolescentului acest lucru, dreptul la statutul de matur, se
obtine sub orice forma, chiar prin incapatanare, rea vointa, imoralitate, fapte antisociale,
infractionalitate. Conformismul pare ca nu face parte din conceptele pe care le agreeaza la acesta
varsta.

Criza de originalitate este alt aspect al acestei varste. Adolescentul considera omul matur lipsit de
de orizont, de imaginatie, conservator si marginit. Orice creatie, artistica, tehnica, stiintifica, etc.
este modul de delimitare fata de ceilalti, dovada a maturitatii si capacitatilor sale, de
independenta, nu in ultimul rand. Cerinta de originalitate este defapt baza creearii indentitatii de
sine. Criza de originalitate din pacate insa, nu are doar o parte inclinata spre creatie. Exista
cealalta parte, care se manifesta acut prin nonconformism, prin agresivitate si decizii socante,
doar pentru a iesi in evidenta. De aici originalitatea uneori prea mare in vestimentatie si coafuri,
modul de ascultare a muzicii si genuri muzicale uneori de neinteles pentru cei maturi, si...
temutul conformism de grup.

In general, aceste aspecte daca nu sunt acutizate de catre parinti printr-un comportament excesiv
de restrictiv si impunator, sau din potriva unul excesiv de "laisse fair", trec odata cu maturizarea
si conturarea identitatii de sine.

5 sfaturi pentru a va imbunatati comunicarea cu adolescentii

1. „Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles.“

Stephen Covey, un celebru psiholog american, ne-a oferit unul dintre cele mai bune sfaturi de a
imbunatati comunicarea in general: „Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles.“ Acest lucru
este deosebit de util de aplicat in comunicarea cu adolescentii dumneavoastra.

Parintii au uneori tendinta de a reactiona rapid,

iar acest lucru se poate intoarce impotriva Despre adolescenti mai cititi:
dorintei dumneavoastra de a imbunatati
comunicarea.  Pubertatea copiilor nostri - sa o intelegem
 Importanta familiei in procesul de invatare
De exemplu, copilul vine acasa cu un 5 la  Notele de la scoala conteaza?
testul de franceza. Inainte de a „sari“ prea  Ce trebuie sa stie mamele despre baieti?
rapid, intrebati-l ce s-a intamplat.
 Copiii si internetul...
 Auto-indentificarea: Cine sunt eu?
Tanarul dumneavoastra fiu, posesor de curand
al permisului de conducere sau doar proaspat  Cand copilul nu are încredere în el...
posesor al unui scuter, vine seara acasa dupa
ora stabilita. Dumneavoastra patrulati prin
casa, bolnava de ingrijorare. Suport online - cel mai important forum
national
Este usor sa sariti la gatul lui cand intra pe usa,
chiar daca sunteti usurata ca-l vedeti teafar Mamici si tatici, pe forumul Adolescentii (12-18 ani) veti
acasa. Insa mai intai ascultati ce are de spus. putea gasi si alti parinti cu copiii la pubertate si veti gasi
Nu numai ca puteti evita sa-l umiliti, dar invata suport si ajutor. Pe acest site veti gasi cel mai important
astfel ca il veti asculta intotdeauna si ca forum al parintilor - despre pubertate.
respectati ce are de spus.

2. „Fiti pe-aproape“ in ciuda faptului ca va respinge

Adolescentul dumneavoastra va poate rani sentimentele daca, intr-un fel sau altul, pare sa va
respinga. Aceasta evolutie poate fi o parte naturala a procesului sau de maturizare; pe masura ce
adolescentii invata sa fie pe picioarele lor si sa-si dezvolte increderea in propriile decizii, parintii
pot avea sentimentul ca sunt respinsi. Iar uneori parintii se imbufneaza sau se confrunta cu
sentimentul ca sunt inutili. Dar chiar daca aveti sentimentele ranite, trebuie sa mentineti
deschiderea catre comunicarea cu copiii. Ei se afla in toiul unor schimbari dramatice de
dezvoltare, sunt uneori coplesiti de evenimente si de schimbarile care fac parte din viata lor.

Dumneavoastra trebuie sa „fiti pe aproape“, deschisi spre comunicare, aratandu-le si spunandu-le

tot timpul ca-i iubiti, orice ar fi. Nu interpretati gresit replicile lor taioase reducand comunicarea
cu ei; continuati sa le ramaneti aproape deoarece au nevoie de dumneavoastra mai mult ca
niciodata.

3. Urmati-va inima si aveti incredere in intuitie

Ati avut incredere in intuitie cand copilul era mic. Mai tineti minte ce discutie ati purtat cu
medicul cand stiati micutul are o infectie la ureche desi la consultatie medicul nu era de parerea
dumneavoastra?

Parintii adolescentilor permit uneori stereotipurilor sa capete mai multa importanta decat are
propria intuitie. Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Chiar daca adolescentul dumneavoastra este
in plin proces de schimbare, tot dumneavoastra il cunoasteti mai bine decat oricine.

Daca intuitia va spune ca este tot un copil bun, nu cadeti in capcana de a va pierde increderea in
el. Daca intuitia va spune ca este ceva in neregula, actionati in consecinta si nu veti gresi.
Trebuie sa aveti incredere in toate instinctele dumneavoastra si sa va dezvoltati capacitatea de a
„asculta“ (de a fi receptiva la el) pe toate lungimile de unda disponibile.

4. Negociati cu adolescentul – este un lucru bun!

Este foarte corect ca parintii sa negocieze cu adolescentii lor. Adolescentii merita sansa de a avea
acces la regulile pe care trebuie sa le respecte. Pe masura ce se maturizeaza regulile se schimba,
iar capacitatea lor de a negocia va ofera informatii despre nivelul lor de maturitate. Aceste
informatii sunt foarte pretioase pentru dumneavoastra. De asemenea, este un mod de a va ajuta
adolescentul sa dezvolte aptitudini importante in viata.

Negocierea este buna si pentru ca le impune parintilor sa examineze regulile pe care le aplica si
sa le schimbe in mod constient si atent pe masura ce se dezvolta adolescentii. Asta nu inseamna
ca trebuie sa cedati presiunilor sau sa le permiteti lucruri care nu vi se par corecte. Inseamna insa
sa discutati cu ei regulile si motivele din spatele lor.

5. Uneori comunicarea indirecta functioneaza cel mai bine.

Nu toti adolescentii pot sta la discutii de la suflet la suflet. De fapt, probabil ca foarte putini pot
face asta. Cum puteti sa tratati subiectele importante cand copiii dumneavoastra nici macar nu se
opresc destul de mult pentru o mica discutie? Ajutati-va de comunicarea indirecta. Scrieti un
bilet, o scrisoare, un e-mail.

Planificati o scurta discutie cand adolescentul se afla in masina cu dumneavoastra. Ei asculta tot
ce spuneti chiar daca nu par sa o faca. Poate va trebui sa le dati timp pentru a absorbi ceea ce
spuneti, fara a fi nevoiti sa raspunda imediat. Obisnuiti-va sa comunicati indirect, este adesea cea
mai eficienta metoda de comunicare cu adolescentii.
Ghidul "supravietuirii" perioadei de adolescenta

Tinand cont de faptul ca adolescenta este perioada dezvoltarii pe toate planurile: fizic, mental,
moral, este insa de inteles ca ai emotii legate de ce fel de adult va deveni adolescentul tau.

In ciuda parerii negative a unor adulti despre adolescentii din “zilele noastre”, acestia sunt adesea
responsabili, energici, idealisti.

Desi adolescenta poate fi o perioada de conflict intre parinti si copil, este si o perioada in care
parintii pot influenta personalitatea de viitor adult a copilului.

Cand incepe de fapt adolescenta?

Fiecare copil e diferit, unii se dezvolta mai repede, altii mai incet. Dar este important sa se faca
diferenta intre pubertate si adolescenta.

Majoritatea se gandesc la pubertate ca fiind perioada dezvoltarii sexuale, ceea ce este partial
adevarat. Aceasta este una dintre laturile pubertatii. Pe langa dezvoltarea sexuala, are loc si o
dezvoltare psihica. Acest lucru se intampla in general intre 10-14 ani.

Copii isi schimba comportamentul fata de parinti, devin mai independenti, prefera sa petreaca
timpul in compania prietenilor mai degraba decat a familiei. Este o perioada cand poate fi foarte
influentabil, deci trebuie sa fiti atenti la anturajul copilului.

Adolescenta este perioada caracteristica varstei 14-20 de ani, cand copilul devine si mai
independent, ia singur deciziile importante care il privesc (sau, cel putin asa si-ar dori), isi
impune punctul de vedere. Adolescentul este inca impulsiv, are momente de nesiguranta si
agitatie.

Este perioada incercarilor si a testelor, a identitatilor diferite si a schimbarii de look (sa nu va

mire daca intr-o zi ajunge acasa cu parul vopsit albastru). Este perioada comportamentului rebel
si a razvratirilor.

Desigur, aceste caracteristici nu pot fi generalizate, fiecare adolescent se manifesta in felul lui.
Unii se exteriorizeaza, sunt exuberanti si plini de energie, altii pot deveni tacuti, inchisi in ei,
timizi.
Pe masura ce se maturizeaza, incep insa sa devina mai rationali si sa-si formeze codul moral.

Ca parinte, vei fi confuz legat de cat multa libertate ii oferi adolescentului tau si iti pui intrebari
de genul: “imi ascult copilul cand are nevoie de mine?”, “sunt prea sever?”, “ma pot obisnui cu
ideea ca copilul meu devine adult?”

Cateva sfaturi pentru parinti, pentru a “face fata” adolescentei:

Informeaza-te
Citeste carti despre adolecenta, despre ce presupune, cum trebuie sa te comporti cu un
adolescent.
Asteapta-te la schimbari bruste din partea lui, poate trece de la ras la plans in cateva secunde. Cu
cat esti mai informat, cu atat vei putea face fata mai bine rebeliunii adolescentului tau.

Vorbeste cu copilul din timp

Este bine sa vorbesti cu copilul tau inca dinainte de pubertate, respectvi adolescenta, despre
schimbarile care se vor produce in organismul sau, cum ar fi menstruatia, pilozitatea faciala si
pubiana, diferentele dintre sexe si chiar despre sex. Nu incarca copilul cu informatii, insa spune-i
ceea ce vrea sa stie.

Faptul ca ii spui anumite lucruri care atunci cand tu erai adolescent erau considerate subiecte
tabu, nu inseamna ca adolescentul tau isi va incepe viata sexuala mai devreme decat trebuie, ci
pur si simplu ca va fi mai informat decat erai tu la varsta lui.

Si e mai bine sa afle de la tine, decat de la diverse alte persoane sau din reviste care ii pot
prezenta adevarul distorsionat.

De asemenea, discutand cu adolescentul aspecte intime ale vietii lui, desi la inceput e posibil sa
se simta stanjenit, mai tarziu daca va avea o problema, va sti ca poate apela la tine pentru un sfat.

Pune-te in locul adolescentului

Aminteste-ti cum erai tu ca adolescent si vei vedea ca diferentele dintre tine si copilul tau nu sunt
prea mari.

Ai grija ce ii interzici
Daca adolescentul tau vrea as-si faca parul mov si unghiile negre, gandeste-te de doua ori inainte
de a te opune. Adolescentilor le place sa socheze, sa faca impresie si este mai bine sa-i lasati sa-si
faca un “rau temporar”, decat unul de durata. Obiecteaza daca este vorba despre fumat, alcool,
droguri.

Mentine-te pe pozitii
Adolescentii vor obiecta de cele mai multe ori cand vine vorba de deciziile luate de parinti in
ceea ce ii priveste si de asteptarile pe care le au acestia de la ei.

Trebuie insa sa-i faci sa inteleaga ca tii indeajuns de mult la ei incat sa nu le vrei raul si ca ai
anumite asteptari cum ar fi sa se comporte frumos in societate si sa respecte regulile casei.

Informeaza-l asupra pericolelor

Adolescenta este o perioada a incercarilor si a comportamentuluii dus pana la extrema in unele
cazuri.

Nu evita sa vorbesti cu copilul tau espre subiecte cum ar fi sexul, dorgurile, alcoolul, tutunul si
despre riscurile pe care le implica acestea.
Insista sa-i cunosti prietenii si chiar pe parintii prietenilor.

Invata sa observi “semnalele de alarma”

Desi schimbarile bruste de comportament sunt normale in perioada adolescentei, unele dintre
aceste schimbari pot fi semnale de alarma pentru viitoare probleme.

Iata cateva dinte acestea:

 pierdere sau crestere in greutate dusa la limitele extreme

 probleme cu somnul
 schimbari drastice de personalitate
 schimbarea radicala a prietenilor
 chiulul de la scoala
  note mici
 miroase a tutun, alcool
 are probleme cu legea

Nu va alarmati insa la prima nota proasta daca situatia se redreseaza dupa aceea, sau daca vine o
data mirosind a tutun. Insa fiti atenti in perioada urmatoare si monitorizati aceste aspecte.

Daca observati aceste comportamente pe o periaoda mai lunga de 6 saptamani, inseamna ca intr-
adevar exista o problema.

Respecta-i intimitatea
Unii parinti au impresia gresita ca trebuie sa stie tot ce se intampla si tot ce face copilul
lor.pentru a-l ajuta pe copil sa devina un adult responsabil insa, trebuie sa ai anumite limite, sa-i
respecti intimitatea.

Cu alte cuvinte, daca nu ai motive sa iti faci griji (vezi semnalele de alarma de mai sus), asta
inseamna ca telefonul si camera copilului sunt numai ale lui si tu nu ai ce cauta acolo.

Desigur ca trebuie sa stii unde se duce, cu cine, cand se intoarce, insa pentru a afla aceste lucruri
trebuie doar sa intrebi, nu sa faci munca de detectiv si sa-i scotocesti prin camera sau prin
telefon.

Stabileste reguli pe masura varstei

Odata cu cresterea in varsta a copilului este de la sine inteles ca si regulile trebuie sa se schimbe.

Daca atunci cand era mic ora de culcare era 8,9 pm, nu te astepta ca si adolescentul tau sa
adoarma la aceasta ora. O ora mai adecvata ar fi 10:30, 11 pm.
Daca atunci cand era mic va insotea peste tot, nu il forta sa faca lucrul asta acum.

Se va termina vreodata sau va ramane un vesnic adolescent?

Pe perioada adolescentei vei observa cum copilul tau trece prin diverse stari, vor exista suisuri si
coborasuri. Insa in final va deveni un adult responsabil, independent.

10 GÂNDURI ALE ADOLESCENTULUI

1.Ma gandesc foarte mult la sex

Hormonii sunt vinovati pentru numeroasele schimbari suferite de un adolescent.
Ca sa iti ajuti copilul sa treaca peste aceasta perioada, poti sa ii povestesti despre propriile tale
experiente din adolescenta.

2. Esti sursa mea de bani

Adolescentii au o multime de lucruri, pe care ei le catalogheaza drept lucruri pe care trebuie neaparat sa
le aiba.
Impune-i o limita! Explica-i necesitatile zilnice si fa-l sa inteleaga problemele familiale legate de partea
financiara.

3. Fac cateva lucruri nebunesti sau chiar periculoase

De obicei adolescenti fac diverse lucruri pentru a demostra ca sunt mai buni decat prietenii lor sau ca pur
si simplu sunt la fel de curajosi. De cele mai multe ori acesta este un lucru normal, probleme apar doar in
momentul in care ei fac lucruri care le-ar putea pune viata in pericol.

4. Inca ma gandesc foarte mult la sex

De regula, curiozitatea este cea care ii determina sa faca anumite lucruri.
Daca ai surpriza sa gasesti in camera fiului tau diverse materiale pornografice, incearca sa-i explice ca
acelea sunt simple imagini nerealiste si in care sentimentele lipsesc.

5. Sunt agresiv si nu stiu de ce!

Hormonii sunt cei care le determina comportamentul agresiv. Totusi, trebuie sa intelegi ca acesta este
drumul pe care trebuie sa il parcurga pentru a deveni barbat.
Daca vrei sa-l ajuti incearca sa il implici in lucrurile pe care le fac adultii.

6. Prietenii ma influenteaza mai mult decat crezi – si asta imi place!

Un pasaj important al adolescentei il reprezinta dezvoltarea propriei personalitati. Copilul incepe sa-ti
puna diverse intrebari, dar si sa isi faca prieteni noi.
Incurajeaza-ti fiul sa aiba propria lui personalitate, sa isi sustina propriile idei si sa inteleaga ca cei care
vor sa il schimbe nu ii vor mereu binele.

7. Frate, dragostea e nasoala!

Adolescentii experimenteaza iubirea cu toate lucrurile bune, dar si cu dezamagiri sau inimi frante. Lasa-l
sa faca ceea ce simte, sa vorbeasca cat vrea la telefon cu fata pe care o place, sa iasa cu ea in oras, sa-i
cumpere cadouri, dar ai grija sa-i explici ca oamenii sunt diferiti si iubesc diferit!

8. E bine sa stiu ca pot sa ma bazez pe voi, mama si tata!

Fiul tau experimenteaza lucruri noi si incearca sa-si afirme personalitatea. Poate avea numeroase
dezamagiri: in dragoste, la scoala, cu prietenii, dar se simte in siguranta atunci cand se gandeste ca
parintii ii vor fi mereu alaturi.

9. Intr-o zi voi fi cunoscut in toata lumea!

Lasa-l sa exploreze, sa incerce lucruri noi si sa-si dezvolte propriile pasiuni. Indruma-l sa-si urmeze visele,
dar sfatuieste-l sa fie responsabil!

10. Ma gandesc foarte mult la sex, dar asta nu inseamna ca o si fac!

Chiar daca majoritatea adolescentilor se gandesc la sex sau doar vorbesc despre asta, trebuie sa ii explici
fiului tau implicatiile deciziilor sale.

PUBERTATEA – GHID DE PRIM AJUTOR

Cine a spus “Infatisarea nu conteaza” cu siguranta nu a impartit acelasi acoperis cu un copil aflat in
perioada pubertatii. Dintr-o data, copii cu varsta intre 10 si 15 ani, fara griji si probleme se transforma
in adevarate nuclee de hipersensibilitate.

Acestia acorda o atentie deosebita corpului, parului, dezvolta o pasiune pentru haine si, in acelasi timp,
starea de spirit si nivelul de energie sunt mai variabile ca niciodata, pricipala cauza fiind hormonii.
Din fericire, aceasta etapa nu dureaza mult. Ritmul de crestere scade, hormonii se “linistesc” , iar corpul
nu mai dezvaluie surprize neasteptate.
Cum sa-i ajuti sa suporte mai usor schimbarile?
In timpul pubertatii copii pot creste in inaltime cativa centimetri buni intr-un an. Din pacate, nu toti cresc
in acelasi timp. Elevii de clasa a 6-a au toti inaltimi diferite.

Inclusiv varsta la care apare atractia sexuala variaza. Prieteniile pot deveni tensionate in cazul in care
unul devine interesat mai rapid de sexul opus inaintea celuilalt. Reasigura-l ca aceste variatii sunt o
componenta a maturizarii si ca, intr-un final, diferentele in interiorul grupului se vor reduce dramatic.

Intre timp, cateva sfaturi utile pentru aceasta perioada:

Acneea
Problemele cauzate de complexe in timpul pubertatii sunt comune, iar cea mai indicata e tratarea
“surprizelor” ocazionale cu remedii naturale. Consulta pediatrul sau dermatologul pentru cazuri mai
speciale, el ii va prescrie un tratament corespuzator.

Greutatea
In loc sa-si consume energia in aer liber, prea multi din copii de ziua de azi ciugulesc gustari in fata
televizorului sau prefera jocurile la calculator. Ajuta-ti copilul sa nu devina sedentar prin limitarea
activitatilor indoor si incurajarea hobby-urilor implicand activitati fizice. Alatura-te si tu, regulat,
plimbarilor prin parc!

Alimentatia
Dietele si tulburarile de alimentatie sunt o problema comuna in timpul pubertatii, in special in randul
fetelor. Copiii nu ar trebui recurga la aceasta, deoarece organismul lor are nevoie de energie pentru a
functiona corect. Asigura-te ca au la dispozitie alimente sanatoase si continut scazut in grasimi. Nu le
critica silueta, ci incurajeaza alimentatia sanatoasa fara a impune un anumit fel de mancare sau o
anumita cantitate. Daca suspectezi o tulburare de alimentatie, nu scoate din calcul consultarea unui
medic specialist.

Sexualitatea
Nu te baza pe faptul ca tinerii primesc toate informatiile de care au nevoie de la scoala (de la igiena pana
la ore de educatie sexuala), sau mai ales atat de devreme pe cat au nevoie. La unele fete menstruatia
apare chiar si la varsta de noua ani, baietii confruntandu-se cu perioada pubertatii un pic mai tarziu.

Nu incerca sa acoperi toate subiectele doar pintr-o singura discutie: Incepe devreme si pastreaza un
dialog permanent deschis. Asigura-i ca le vei da un raspuns sincer la orice intrebare, si tine-ti
promisiunea. Daca nu intreaba ei, intiaza tu un dialog.

Daca se sfiesc sa vorbeasca, adu-le carti concepute special pentru adolescenti. Continua apoi cu discutii
despre continutul si opinia lor despre cele citite. Adolescentii care sunt informati in avans despre tot la
ceea ce sa se astepte in perioada pubertatii vor trece mult mai usor peste toate schimbarile.

sfaturi pentru copii

sfaturi pe larg
  stabiliti impreuna cu parintii reguli de navigare si de comportament on-line. Decideti
impreuna asupra perioadei din zi, a timpului in care puteti fi on-line si a site-urilor pe
care le puteti naviga.
 nu dati informatii despre voi (nume, numar de telefon, adresa, scoala, locul de munca al
parintilor) fara a avea in prealabil acordul parintilor;
 niciodata nu trimiteti fotografii cu voi sau familia voastra;
 daca un strain spune sau trimite ceva on-line, trebuie imediat sa apelati la parinti, mai ales
daca va simtiti incornfortabil in legatura cu lucrurile pe care vi le spune sau trimite
persoana de dincolo de ecran;
 nu va intalniti in realitate cu asa-zisii prieteni de pe Internet – oamenii pot fi foarte
diferiti in viata reala decat ceea ce par a fi on-line. Daca totusi vreti sa ii cunoasteti,
mergeti impreuna cu parintii intr-un loc public;
 nu deschideti email-uri, fisiere, pagini Web pe care le primiti de la persoane pe care nu le
cunoasteti sau in care nu aveti incredere. De asemenea, nu instalati programe pe care nu
le cunoasteti – acestea va pot pune in pericol viata privata a familiei;
 nu dati parola nimanui, cu exceptia parintilor sau al celui care raspunde de voi;
 niciodata nu achizitionati produse on-line fara stirea sau incuviintarea parintilor;
 respectati mereu regulile in privinta navigarii pe Internet date de parinti – ele sunt facute
pentru a va asigura o navigare sigura si placuta;
 dati dovada de buna cuviinta si respectati legile, chiar daca sunteti in intimitatea casei
voastre.

10 SFATURI PENTRU PĂRINŢI CU PREADOLESCENŢI

Adolescenta este cunoscuta ca fiind o perioada dificila, in special pentru impulsivitatea pe care
o au cei aflati la aceasta varsta, pentru nesiguranta pe care o simt si dorinta de a fi rebeli, pentru
faptul ca se simt deseori neintelesi, dar si pentru cat de greu este pentru cei apropiati, indeosebi
parinti, sa comunice cu ei si sa ii indrume.

Potrivit Reader’s Digest, care citeaza autoarea cartii «35 things your teen won’t tell you,
so I will», Ellen Pober Rittberg, iata cateva sfaturi utile in cresterea unui adolescent.

1. Nu sta la discutii pentru compromisuri

Atunci cand adolescentul insista sa faca ceva cu care nu esti de acord nu sta la discutii care
sa ii dea prilejul sa isi expuna motivele in incercarea de a te convinge. Nu vei face decat
sa te enervezi, mai ales ca tinerii au gandirea imatura si sunt foarte emotionali. Cel mai simplu
este ca adolescentul sa invete ca atunci cand spui «nu», asa trebuie sa ramana.

Mai ales cand este vorba de comportamente periculoase, care l-ar putea afecta sub diverse
aspecte, este esential sa te asculte si sa nu faci compromisuri doar de dragul de a-i face pe plac;
s-ar putea sa regreti mai tarziu.

2. Nu-i cumpara o masina

Cei mai multi adolescenti sunt prea impulsivi pentru a avea masina proprie, iar teribilismul
ii poate pune chiar in pericol, mai ales ca nu au multa experienta in sofat. De aceea, cel mai bine
este sa mai astepti ceva timp inainte de a-i cumpara un autoturism, iar pana atunci sa conduca
supravegheat.

3. Incurajeaza-l sa faca sport

Se stie ca sportul aduce nenumarate beneficii fizice, insa mai putin cunoscut este faptul
ca dezvolta si perseverenta, spiritul de competitie, corectitudinea, capacitatea de a functiona intr-
o echipa si altele.

De aceea, chiar si daca adolescentul este mai neindemanatic, este bine sa il incurajezi sa faca
sport. In plus, vei sti ca isi ocupa o parte din timpul liber cu o activitate mai sigura si mai
sanatoasa.

4. Nu iti face copilul sa se simta stanjenit la scoala

Incearca sa te faci cunoscut intr-un mod placut in cadrul liceului la care invata, fara sa faci
scandaluri sau sa ii faci observatii in public. El se va simti cu atat mai mandru de tine cu cat vei
fi mai agreabil.

5. Stabileste niste reguli

Adolescentul tau are nevoie de niste reguli pe care sa le si respecte pentru a nu se obisnui sa fie
dezordonat. Spre exemplu, sa nu manance in alta parte a casei in afara de bucatarie sau
sa nu aduca vizitatori in casa daca nu este un adult prezent.

6. Indeamna-l sa munceasca daca are prea mult timp liber

In cazul in care sarcinile scolare nu sunt foarte solicitante si vezi ca are prea mult timp liber,
e bine sa il indemni sa isi ia un job part-time. In acest fel se va obisnui sa fie mai responsabil
si mai harnic, iar satisfactia de a castiga banul lui il va motiva.

De asemenea, in cazul in care familia are o afacere proprie il poti determina sa participe, avand
grija insa sa il si rasplatesti.

7. Cunoaste-i prietenii

Sa cunosti prietenii copilului tau inseamna sa il cunosti pe el. Adolescentii vor sa aiba o viata cat
mai secreta, insa scopul parintilor este sa afle cat mai multe pentru a-i proteja si pentru a fi mai
apropiati, dar fara sa le dea impresia ca intra cu forta in viata lor personala.

Pentru a-ti indeplini acest obiectiv te poti apropia de prietenii copilului tau si, daca vei fi cald
si bland si vei conversa fara sa para ca ii supui unor interogatorii, vei afla multe din ce iti doresti
sa stii.

8. Observa-ti copilul zilnic

Cu cat esti mai atent la cum se poarta, cu atat vei observa mai repede orice schimbare in starea
de spirit, aspectul fizic, igiena, preocuparea pentru scoala. Cu cat interactionezi mai des cu el,
dar fara sa fortezi nota, cu atat ai mai multe sanse de a evita lucruri neplacute si poate chiar
dureroase care se pot intampla copilului tau.
9. Obisnuieste-l sa-ti spuna orice

Straduieste-te sa-l faci sa inteleaga ca preferi sa iti spuna orice, chiar si daca a facut ceva gresit.
Daca ii va fi teama sa iti spuna sau jena, veti avea mai mult de suferit. Insista asupra ideii
ca si daca face ceva ce poate va dezamagi este mai bine sa spuna.

10. Fii pregatit

Inclusiv in situatiile in care copilul tau intelege ca a facut o greseala si ca nu e bine sa o repete s-
ar putea totusi sa se intample si asta. De aceea e bine sa incerci sa fii pregatit pentru aproape
orice pana cand copilul tau se va mai maturiza. Creierul uman este format total abia la 25 de ani,
in medie.