Actualitatea temei: Sigur, că citind tema care urmează să o abordez v-ați zâmbit și

v-ați întrebat de ce acest subiect, atât de mult disputat în istoriografie. Răspunsul meu
vine să explice și actualitatea temei, participând la dezbaterea organizată în cadrul orei
de istorie despre Mareșulul Antonescu – personalitate controversată a istorilor
românilor mi-am propus problema: Dar cum a fi procedat fiecare din noi, dacă am fi
fost în anul 1941, în locul mareșalului Antonescu, oare, nu ne-am fi aliat și noi cu cea
putere care ne va ajuta să întoarcem Basarabia și Bucovina de nord, care au fost
cedate atât de rușinos, fără macar un foc de armă, de România?Oare între cele două
rele, nazismul lui Adolf Hitler și comunismul lui Iosif Stalin care opțiune avea să-i
dăm prioritate? Sigur că sunteți că la comunismul, care înfipsese deja ghiarele
întrupul țării tale și sufla în spatele tău? Anume aceste probleme m-au făcut să
cercetez mai detaliat despre acestă personalitate, pentru că anume noi tânăra generație
trebuie să cunoaștem marile personalități care ne-au creat istorie, pentru a lua exemplu
și a nu repeta greșalele lor.
Scopul și obiectivele lucrării: În lucrarea de față ne-am propus să realizăm încă
odată a principalele apreciere a mareșalului Ion Antonescu pentru a putea formula o
concluzie referitor la importanța acestuia pentru istoria poporului român. Acest scop a
fost realizat prin următoarele obiective:
- Să indicăm date din biografia mareșalului Ion Antonescu;
- Să descriem activitatea mareșalului Antonescu în fruntea României;
- Să analizăm relațiile dintre Ion Antonescu și Adolf Hitler prin prisma
corespondenței dintre aceștia;
- Să apreciem activitatea mareșalului Ion Antonescu;
- Mareșalul Ion Antonescu la cârma României

În anii de foc ai primului război mondial, din care România a ieșit stat național
unitar, locotenent-colonelul Ion Antonescu, ca Soldat al Neamului, a dat
dovadă de un real patriotism, depunându-și toate eforturile intelectuale și fizice
pentru apărarea Patriei.
 Astfel, mareșalul Ion Antonescu a făcut parte din generația care a făurit
România Mare și a luptat pentru recunoașterea unirii, contribuind nemijlocit și
real la crearea condițiilor propice unirii Basarabiei cu Patria-mamă, România.
Ca șef al Secției operații a Marelui Cartier General, el a elaborat și a coordonat
înfăptuirea operațiilor de evacuare din Moldova și Basarabia a forțelor militare
rusești aflate în descompunere și transformate în bande de jefuitori 1. La fel
analiza literaturii ne permite să constatăm că Ion Antonescu a avut o activitate
fructuoasă și în perioada interbelică. Ceea însă ce ne interesează pe noi, este ce
s-a întâmplat cu acesta după 1940?
Regimul lui Ion Antonescu n-a fost unul fascist, așa cum încearcă și
astăzi să prezinte lucrurile unii autori din Republica Moldova. Regimul de la
București n-a avut la bază un partid fascist. Conducătorul Statului n-a
împărtășit ideologia nazistă. De la 14 februarie 1941, denumirea României ca
,,stat național legionar “a fost abrogată. Ideologia conducerii antonesciene a
fost inspirată din ,,temele tradiționale ale naționalismului autuhton, între care
vechimea și continuitatea au fost exaltate cu precădere”2.
I. Mareșalul Antonescu și alianța cu Adolf Hitler
(Studiu de caz: Corespondența între acești conducători)
Un loc aparte în această epocă îl au relațiile stabilite între două personalități
majore a istoriei: Ion Antonescu și Adolf Hitler. Există un șir de scrisori, stenograme,
memorandumuri, telegrame prin care se stabileau legăturile între I. Antonescu și A.
Hitler, acestea dezvăluie multe din faptele mareșalului, care au influențat evoluția
istorică a României. Aceste documente care în intervalul septembrie 1940 – august
1944 au fost produse la nivelul suprem de stat din România și Germania suprinde în
primul rând, în ce-l privește pe Ion Antonescu prin hotărârea, dârzenia, claritatea,
lupta pentru afirmarea principiului suveranității naționale și refacerii integrității
teritoriale a României.
Cele mai multe scrisori cuprind aprecieri, date, fapte asupra cooperării româno-
germane în domeniul militar, relațiile la nivel de stat dintre România și Germania,
necesitatea anulării Dictatutului de Viena din 30 august 1940, eliberarea Basarabia și

1
,,Istoria contemporană a românilor” Boris Vizer Chișinău, Știința 1997, p. 45.
2
,,În serviciul zeiței Clio’’ de Anatol Petrencu, Chișinău 2001, p.173.
Bucovineai, raporturile economice româno-germane. Multe dintre scrisorile
mareșalului trimise Fuhrerului, uneori la intervale de câteva zile, succinte dar dense,
reflectă opiniile politice și orietările guvernului român vis-a-vis de politica Reichului
și a orientării strategice, tactice în desfășurarea războiului. Spre argumetarea ideii că
scisorile erau destul dense,
se pot exemplifica cîteva date a acestor scrisori:
 29 iunie 1941, Cartierul General al Fuhrerului. Scrisoarea lui
Adolf Hitler către genralul I. Antonescu;
 1 iulie 1941, București – Scrisoarea a generalului Ion Antonescu către
cancelarul german Adolf Hitler;
 2 iulie 1941, București – Scrisoarea a generalului Antonescu către Adolf
Hitler.
 27 iulie1941, Berlin – Scrisoare a lui Adolf Hitler către I.Anto- nescu
 31 iulie 1941, București – Scrisoarea lui I. Antonescu și A. Hitler etc.

Astfel putem constata că istoria României în anii 40 ai secolului XX-

lea a fost marcată și influențată de politica, ideile promovate de Hitler. Ca
argument pot fi aduse multitudinele de scrisori, întâlniri care a avut loc între
Hitler și mareșalul Antonescu, la care se discutau problemele Românie
atât de ordin extern, cât și de ordin intern: economice, sociale, politice,
militare ect.
II. Mareșalul Antonescu și Basarabia
Documentele de arhivă,depistate de istoricii V.F.Dobrinescu și
Gh.Nicolăiescu, demonstrează că Ion Antonescu ,,a urmărit cu foarte multă
atenție derularea evenimentelor de la răsărit de Prut.Împreună cu generalul
Constantin Prezan, el s-a dovedit adânc preocupat de evenimentele politice și
militare din Basarabia, de contactele purtate de reprezentanții Marelui
Cartier General cu emisarii unor comitete revoluționare”, de asigurare a ordinii,
care să ofere Consiliului Directorilor Republicii Moldovenești (Basarabiei)
posibilitatea să poată acționa în temeiul deciziei Sfatului Țării.
Conducerea antonesciană s-a impus, în Basarabia , în primul rând, ca una
anticomunistă. Forțele de la Interene din Basarabia, poliția și jandarmeria, au
arestat persoane care au propagat ideologia comunistă, au servit slugarnic
regimul bolșevic și au denigrat tot ce era românesc.