Sunteți pe pagina 1din 4

Hemoragia, cunoscută și ca sângerare, reprezintă pierderea de sânge din sistemul circulator.

Clasificarea hemoragiilor se face dupa mai multe criterii:

A) Dupa natura vasului lezat, se diferentiaza:


• Hemoragia arteriala – sangele are culoarea rosu deschis si tasneste ritmic;
• Hemoragia venoasa – sangele are culoarea rosu inchis si se exteriorizeaza sub presiune
constanta, fara pulsatii;
• Hemoragia capilara – este difuza neavand o sursa anume de sangerare, sangereaza in panza.
Rareori se intalnesc tipuri pure de hemoragie. De cele mai multe ori, hemoragia este mixta, cu
predominanta uneia dintre ele.

B)- In functie de sediul sangerarii, se deosebesc:


1) Hemoragia externa – cand sangele se scurge in afara printr-o plaga;
2) Hemoragia interna – cand sangele se acumuleaza intr-o cavitate anatomica in interiorul
organismului. Dupa localizarea hemoragiei interne deosebim:
- hemotoraxul – acumularea sangelui in cavitatea pleurala;
- hemoperitoneul – acumularea sangelui in cavitatea peritoneala;
- hemopericardul – acumularea sangelui in cavitatea pericardica.
3) Hemoragia interna exteriorizata - este o hemoragie interna intr-un organ cavitar, urmata de
eliminarea sangelui la exterior pe cale naturala. In functie de sursa sangerarii, deosebim:
- Epistaxis – hemoragia mucoasei nazale;
- Hemoptizia –hemoragia a carei sursa este la nivelul arborelui respirator. Sangele este rosu,
aerat, spumat, eliminat pe gura prin efort de tuse.
- Hematemeza – eliminarea pe gura, prin varsaturi, de sange amestecat cu chiaguri. Sangerarea
isi are sediul in esofagul interior, stomac sau duoden. Cand hemoragia este puternica, sangele
este rosu, nealterat, daca insa sangerarea este redusa si sangele stagneaza in stomac,sangerarea
are aspect de „zat de cafea”.
- Melena – consta in exteriorizarea sangelui acumulat in tubul digestiv ca urmare a
uneihemoragii digestive superioare, prin defecatie. Scaunul melenic este negru, lucios, moale, de
culoarea pacurei.
- Hemoragia oculta – consta intr-o sangerare digestiva de mica intensitate dar persistenta, ce nu
modifica aspectul scaunului, dar care prin eliminarea fierului, produce in timp anemie.
- Menstre (metroragiE) – sangerare de origine uterina, exteriorizata prin vagin, produsa in
intervalul dintre doua cicluri menstruale;
- Menoragia – menstruatie excesiv de abundenta si prelungita;
- Hematuria – sangerarea prin mictiune produsa la nivelul aparatului reno-urinar.
4) Hemoragia intratisulara – in urma careia, prin acumulare locala de sange se produce un
hematom.

Dupa cauza generatoare a hemoragiei,se diferentiaza:


• Hemoragii traumatice (accidentale sau chirurgicalE);
• Hemoragii netraumatice, cand sangerarea are loc in absenta unui traumatism (agresiune
chimica, tulburari trofice etc.).

Dupa abundenta sangerarii, hemoragiile pot fi:


1) de mica intensitate (de gravitate micA), cand cantitatea totala de sange care s-a pierdut este
mai mica de 500 ml. Clinic: TA 100 mmHg; AV 100 b/min; Hb 10 g%; Ht 35%;
2) de gravitate medie, cand cantitatea de sange este intre 500 si 1500ml; cu tablou clinic evident:
80 TA 100mmHg; 100 AV 120b/min; Hb=8-10 g%; Ht=30-35%; apar simptome clinice -
astenie, ameteli, chiar senzatii de lipotimie.
3) de gravitate mare, insotite de soc si colaps circulator, pierderea de sange este continua si
depaseste 1500 ml; clinic AV 120 b/min, apoi 160 b/min in faza decompensata, TA 80 mm Hg,
Hb 7 g% , Ht 25%, extremitatile sunt reci si transpirate.
4) Cataclismice, cand ritmul pierderii de sange este rapid (din vase marI), colaps vascular care
conduce la coma.
Semne clinice:
-Hemoragiile mici→ semne discrete
-Hemoragiile medii și grave → semne locale și generale

Semne generale:senzație de frig, frisoane, sete


Tegumente și mucoase:palide, vene colabate,± subicter (rezorbția sg. Înhemoragiile interne)
Ap. respirator:tahipnee
Sistem nervos:agitație, vertij, cefalee, obnubilare + scotoame și acufene în
ortostatism)
Ap. cardio-vascular:tahicardie (>100/min), puls slab, TA≥60 mm.Hg
,pensarea TA. (TA <60mm Hg.–apare colapsul).
Ap. urinar:oligurie, anurie
Semne locale:
→ în funcție de tipul de hemoragie(internă sau externă)

Cauze frecvente ale hemoragiilor

Traumatismele. Hemoragii pot apărea frecvent în urma accidentelor de orice cauză. Frecvent
acestea sunt externe şi au în comun existenţa unei plăgi (răni) care sângerează.

Unele afecţiuni. Hemoragii pot apărea ca simptom al unei boli cum este cazul melenei (scaun
negru, lucios) care apare în cancer gastric sau în evoluţia cirozei hepatice. Mai există hemoptizia
(sângele se adună în plămâni şi este eliminat prin tuse) care apare în TBC sau cancer pulmonar.

Durata sângerării:
-acută: → sângerare în timp scurt
-cronică: →sângeare în timp lung (pierderi mici și repetate (300-500 ml)→ reacții de
compensare– anemie, hemodiluție,hipoproteinemie(=anemie cronică)
-ocultă: →piederi foarte mici “a la longue” – anemie

Timpul scurs de la
apariția hemoragiei:

- primitivă(primară): → vasoconstricție
-întârziată:apare la câteva ore de la lezarea vasului ( prin: -arterioconstricție reflexă, hTA,
organizarea cheagului)
-tardivă: ≈7-8 zile(prin: infecția plăgii, detașarea țesuturilor necrozate)

Principii de tratament:

-medicale:→trat. medical
-chirurgicale:→trat. chirurgical

Explorări paraclinice:

-o hemoragie dă semne fidele de laborator după 12-24 de ore de laproducere.


-la internare:cale de abord venoasă, TA, puls, sondaj vezical (pt.măsurarea diurezei orare) +
recoltare de sg. pt. laboratorModificările de laborator:
-↓ nr. de hematii
-↓ Ht
.-↓ Hg
l.-↓ nr. trombocite
-↓ proteinelor plasmatice
-apariția reticulocitelor
-↑ ureei (azotemia extrarenală prin degradarea sângelui – în hemoragiile interne)
-repetarea investigațiilor în dinamică!!! +monitorizare
: diureză, TA, puls,EKG-hemoragiile grave conduc la șoc hemoragic (prin nerefacera volumului
întimp util)-evaluarea cantității de sânge pierdut →date clinice, TA, PVC, puls
- aprecirea dacă sângerarea s-a oprit sau nu- identificarea cauzei: clinic/anamnestic, biologic,
imagistic, ex..endoscopice etc.

Principii de tratament:
-trei direcții:
umplerea patului vascular,
tratament de substituție(plasmă + elemente figurate),
hemostatice -transfuzia cu sg. Izo grup și izo-Rh: Hb< 7 și Ht <25%
-soluții macromoleculare, soluții NaCl, glucoză 5%
-plasmă și ioni → menținerea echilibrului osmotic
-suport energetic: sol. Glucoză 10%
-aminoacizi esențiali pentru corectarea hipoproteinemiei
-vit. K, etampsilat, adrenostazin etc.±Tratament chirurgical: → hemostaza chirurgicală

Diagnosticul unei hemoragii

Cel mai uşor se pune un diagnostic atunci când hemoragia este externă şi sângerarea este
vizibilă. În cazul hemoragiilor interne un volum de 300 – 400 de ml poate să nu dea simptome.
Intensitatea simptomelor este direct proporţională cu volumul şi viteza cu care se pierde sânge.
De obicei apar ameţeli, tulburări de echilibru şi de vedere. Bolnavul devine palid şi uneori
irascibil.

Acordare primului ajutor:


1) se aseaza ranitul in decubit dorsal cu capul mai jos decat corpul, pt a facilita circulatia la
nivelul creierului
2) se identifica tipul de hemoragie
3) se efectueaza hemostaza provizorie prin pansarea cu un pansament compresiv sau prin
compresia la distanta a aerterei lezate
4) In cazul unor hemoragii arteriale mari se poate folosi garoul pt o mai buna oprire a
hemoragiei, acesta se pozitioneaza in aval sau superior de locul lezarii vasului atasand sub acesta
o fasa pt o mai buna comprimare (deci garoul nu vine in contact direct cu tegumentul). Trebuie
atasata o hartie la garou cu ora si data aplicarii acstuia, deasemena garoul nu trebuie tinut mai
mult de 2 ore; NUMAI la hemoragii arteriale garoul se poate strange pana la disparitia pulsului
arterial
5) Se strange garoul (FARA NOD) in asa fel incat hemoragia sa se opreasc dar culoare
tegumentului sa se mentina cat de mult posibil; din cand in cand (la 15-20 min) garoul se poate
detensiona (fara detensionari bruste) pt a pemite o oarecar vascularizatie a tesuturilor
6) Se iau masuri urgente pt transportarea victimei la spital.
7) Bolnavul se asezat pe targa in decubit dorsal si este supravegheat in permanenta
8)I se administreaza bolnavului oxigen iar extremitatile acestuia trebuie incalzite cu sticle sau
pungi cu apa calda
Tratamentul hemoragiilor

Tratamentul hemoragiilor urmăreşte oprirea cât mai urgentă a curgerii sângelui (hemostază).
Hemostaza se poate realiza prin mijloace proprii, deoarece în anumite condiţii organismul are
capacitatea de a opri hemoragia şi de compensa pierderile. Pentru vasele mari este necesară
intervenţia chirurgului pentru a opri hemoragia.

Hemoragia este o urgenţă medicală datorită efectelor pe care le are asupra organismului.
Hemostază poate fi provizorie sau definitivă, în orice caz scopul este de a limita pierderile de
sânge.

Tipuri de hemostaza: spontana - se produce prin fenomenul de coagulare al


sangelui/ provizorie - prin intermediul pansamentelor compresive sau prin compresia la distanta
a arterei lezate: a faciala, temporala, jugulara, axilara, brahiala, aorta abdominala, femurala
(deasupra triunghiului lui Scarpa si in treimea mijlocie a acesteia) / definitiva - are loc in spital -
cauterizarea capetelor vasuclare sectionate; ligatura vaselor; pensarea cu ajutorul pensei
hemostatice / medicamentoasa prin folosire anumitor substante

Hemostaza provizorie. Acest tip de hemostază se poate face la locul accidentului şi este destinată
hemoragiilor externe. Necesită câteva cunoştinţe medicale şi se aplică pe o perioadă de timp
scurtă, până când hemostaza definitivă este posibilă. Hemostază provizorie se poate realiza prin
pansamente compresive în care se acoperă leziunea (după ce este curăţată) cu o compresă
(pansament steril, tricou) peste care se strânge o faşă. Metoda este simplă şi nu întrerupe
circulaţia sângelui la distanţă de leziune. Se mai poate aplica un garou, deasupra plăgii atunci
când sângele este roşu-aprins şi sub plagă când sângele este roşu-închis. Garoul trebuie luat la
fiecare 15 minute pentru a preveni complicaţii mai grave.

În plăgi produse la nivelul gâtului compresiunea prin garou nu se poate face (nu moare prin
hemoragie, ci prin ştrangulare). Dacă hemoragia este cu sânge arterial se poate băga degetul în
plagă şi se apasă leziunea de pe arteră (se simte prin caracterul pulsatil al hemoragiei), o manevră
recomandată celor care pe lângă câteva cunoştinţe medicale au şi „sânge rece”.

Hemostaza definitivă. Acest tip de hemostază se realizează la spital de către chirurg. Dacă
sângerarea a fost abundentă se face compensarea pierderilor prin transfuzii de sânge.