1.

Noțiunea de credit și clasificarea lui

Creditul ca și moneda este o categorie economico-financiară creat pentru a servi la
rezolvarea unor probleme sociale, ecnonomice sau legate de procesul de schimb.
Etimologic, creditul își are originea în cuvîntul latin ”creditum”, care înseamnă a
crede, a se încrede sau a se avea încredere. Creditul a format obiectul a unor ample
cercetări în literatura de specialitate, W. Simbart de finește creditul ca fiind putere de
cumpărare fără a deține numerar. C. Gide definește creditul ca schimbul unei bogății
prezente contra unei bogății viitoare. Profesorul Leitner definește creditul ca un act
economic, care face să se nască în favoarea unui individ un drept de a dispune în mod
permanent de bunurile sau serviciile puse la dispoziția lui de către un alt individ în
cadrul termenului pentru care a fost acordat.Profesorul Victor Stănescu, menționează
că este vorba de credit, operațiune de credit, ori de cîte ori, este vorba de cedarea unei
sume de bani efetuată la un moment dat din partea unui subiect economic altuia, cu
obligația pentru cel din urmă de a restitui mai tîrziu la un termen fixat suma primită
plus o sumă de bani ce se numește interes sau dobîndă.
Elementele creditului: Schimbul în timp; +Subiete (creditor și debitor);
+Termenul de grație – perioada între momentul angajării creditului și începerea
rambursării lui;
+Ratele parțiale – sunt acele care se rambursează eșalonat;
+Scadența - momentul stabilit pentru rambursarea creditului;
+Garantarea creditului (gajul) – este forma din anumite bunuri ce se constituie la
dispoziția creditorului sau a unui terț pentru asigurarea îndeplinirii de către debitor a
unor obligații de o valoare general mai redusă;
+Dobînda – o sumă de bani pe care o plătește debitorul creditorului său pentru
împrumutul acordat pentru un termen îndelungat. Clasificarea: Formele principale
sub care se prezintă creditul în economia de piața este:
Creditul comerciar – este o formă de împrumut practicată între vînzători su
cumpărători, adicî înmînare mărfii este separată în timp de plata prețilui ei. Se oferă
acest împrumut pe o perioadă scurtă și această operațiune reprezintă baza sistemului
de credit. Creditul bancar - acea formă de împrumut ce se acordă agentților
economici, PF, de către instituțiile bancare. Creditul bancar la moment este principala
sursă pentru asigurarea cu fonduri bănești necesare diferitor sectoare ale economiei
naționale.
După destinație: +credit de producție (este destinat activităților, inverstițiilor în
procesul economic); +credit de consumație (este destinat consumului social/ex:
procurarea unui apartament cu împrumutul unui credit). În funcție de subiect care
împrumută: +credit public (debitor este statul sau o intituție publică) +credit privat
(debitor este agent economic sau PF) După modul de garantare: +credit real
(garantat în valori materiale certe);
+credit personal (se acordă pe baza încrederii a prestigiului de care se bucură cel
împrumutat) poate fi: credit acoperit - are loc în situația cînd debitorul nu preintî
suficiente garanții și atunci banca solicită garanția personală a unui subiect sau a mai
multor terți; credit descoperit – banca are 100% încredere în creditor
După perioada de timp:
+ termen scurt – pînă la 1 an de zile; +termen mediu – 1-5 ani;
‘termen lung - mai mult de 5 ani.
După locul de desfășurare:
+ credit intern;+ credit extern.
În funție de posibilitatea a creditorului de a avea sau nu dreptul de a solicita
debitorului rambursarea anticipată a creditului: +credit denunțabil – cînd creditorul
are un asemenea drept; +credit nedenunțabil – cînd nu este stipulată o asemenea
clauză în înțelegerea dintre părți.
Conform H. BNM, nr. 231 din 27.10.2011, a fost aprobat regulamentul cu privire la
clasificrea activilor și angajamentelor…Riscuri: a) credit standard - 2%; b) credit
supravegheat - 5%; c) credit substandard - 30%; d) credit dubioase/îndoelnice - 60%;
e) credit compromise - 100%.
În funcție de cauza care determină creditul: +credit de finanțare - care se acordă
rimelor care nu au creanță asupra altora;
+credite de refinanțare – care se acordă firmelor care au creanță asupra altora. +Credit
guvernamental – atunci în calitate de creditor ne apare guvernul unui stat. La rîndul
său acest credit poate fi atît intern cît și extern.

2. Funcțiile și rolul creditului

Avantajele, locul și importanța creditului în relațiile social economice se evidențiază
prin funcțiile sale și anume:
1. Funcția distributivă – constă în mobilizarea resurselor bănești disponibile la un
moment dat în econimie și redistribuirea lor prin acordarea de împrumuturi spre
anumite ramuri, sectoare de activitate care au nevoie de fonduri de finanțare.
2. Funcția de transformare a economiilor în investiții – prin care se realizează
echilibrul macroeconomic conform ecuației E=I, unde E - economiile și I -
inversițiile.
3. Funcția de emisiune monetară – ca urmare a consolidării ideii de credit bazat pe
încredere a fost creată moneda (metoda fiduciară), moneda cu valoare fictivă bazată
pe încredere, cum ar fi, biletele de banca, ca după trecerea mai multor ani să apară un
șir de instrumente sau tehnici de plată cum ar fi: viramentul, checul, cambia, etc.
4. Funcția de asigurare a stabilității prețului se realizează prin reglarea dimensiunii,
cererii și ofertei de mărfuri și servicii. Creînduse consumul pe de o parte și stocurile
pe de altă parte. Este importantă pentru țările cu producție sezonieră. În țări
dezvoltage se aplică metoda ”Ward„ – dă posibilitatea producătorilor să depoziteze
marfa pentru a nu scade prețul în perioada de sezon.
Creditul are un rol deosebit și în promovarea relațiilor economice internaționale
stimulînd exporturile și importurile, asigurînd o desfășurare normală, rapidă și în
deplină siguranță a acestor operațiuni. La fel creditul are un rol important în
acoperirea deficitului bugetar atunci cînd se prezintă sub forma creditului public.
Trebuie de menționat faptul că pe cît de util și avantajos este creditul pe atăt de
primejdios devine atunci cînd nu este utilizat conform principiilor sale.
Cel mai mare pericol îl prezintă folosirea abuzivă de credite, determinată de ideea
utopică că prin sine însăși creditul reprezintă o bogăție. Un alt pericol îl prezintă așa
numita supracreditare, care duce la mari dezechilibre ficanciare care generează cînd i-
a proprorții inflația. În cele din urmă nu trebuie omisă nici problema riscurilor
rezultate din utlizarea creditului în special pentru instituțiile bancare. Dacă nu sunt
luat în consierație pot provoca prăbușirea în lanț a sistemului bancar cu consecințe
extrem de dureroase pe plan social economic și politic. (ex: RM 2010 – prezent.)
 3. Împrumutul de stat (creditul public)
Din punct de vedere juridic prin împrumut de stat se înțelege un ansamblu de relații
sociale care sînt reglementate de norme juridice cu privire la acumularea de către stat
a unor fluxuri financiare disponibile la persoanele fizice și juridice în baza
principiilor: benevole, operativității, rambursabilității, în scopul acoperii dificitului
bugetar și armonizarea circulației monetare.
Altfel spus împrumuturile publice sunt venituri extraordinare la care se recurge în caz
de dezechilibru bugetar și anume atunci cînd veniturile ordinare sînt insuficiente
pentru a face față cheltuelilor. (Gh. Bistriceanu)
Conform prevederilor legale (legea 419), împrumut de stat – relație contractuală prin
care creditorul transmite în proprietatea statului mijloace cu condiția rambursării
acestora de către statla exprirarea termenului la care a fost acordat.
Trăsături caracteristice:
- S-a stabilit încă din 1932 - Cea ai esențială trăsătură este utilizarea neproductivă a
acestui capital;
- În relațiile de credit public întodeauna se observă superioritatea statului cu toate că e
debitor;
- Avînd în vedere rolul deosebit al statului, el încheie aceste contracte fără a asigura
cu careva gaj;
- Încazul creditului bancar contractul se încheie în baza principiului egalității părților,
pe cînd în cazul creditului public uneori se aplică și principiul constrăngerii (de ce?)
Clasificarea împrumutului de stat
După perioada de timp:
+scurt – pînă la 1 an; +mediu – periodadă de 3 ani; +lung – de la un an și mai mare.
În funcție de locul de plasare:
+împrumuturi de stat interne;
+ împrumuturi externe.
În funcție de poziția statului față de creditori:
+împrumuturi contractate direct de către state; +împrumuturi garantate de către stat,
ele fiind contractate de alte entități de drept (vezi art. 27 legea nr.419).
În funcție de caracter: +împrumuturi voluntare (patriotice) prin care statul se
adresează sentumentului și spiritului de datorie a cetățenilor; +împrumuturi forțate
(obligatorii) care se contractează de către stat atunci cînd are urgent nevoie de bani.
Conform prevederilor art.12 din legea nr.419, mijloacele obținute din împrumuturile
interne sau externe pot fi utilizate pentru:
1sprijinirea dezvoltării economiei țării și activității investiționale;
2promovarea exporturilor;
3crearea a noi locuri de muncă și îmbunătățirea condițiilor sociale și ecologice din
țară;
4lichidarea consecințelor calamităților naturale și ale altor situații excepționale;
5rambursarea anticipată, rambursarea, refinanțarea și restructurarea obligațiilor
existente și a garanțiilor;
6finanțarea deficitului bugetar și acoperirea necesităților decalajului temporar de casă
ale bugetului de stat.
analiză + exemple.

Conform prevederilor art. 13 din legea nr. 419, instrument generatoare de datorii de
stat interne sînt intrumentele financiare reglemenate de legislatia rm inclusiv valorile
mobiliare de stat emise pentru plasarea pe piața internă și împrumuturile de stat
intern. Valorile mobiliare de stat se emit: ăn formă de înscriere în cont și în formă
materializată (art. 14 legea nr. 419).
Valorile mobiliare de Stat se amit pe termen scurt și lung.
VMS pe termen scurt sînt bonuri de petrezorie emise cu scont și răscumpărate
la scadență la valoarea lor nominală.
VMS pe termen lung sînt obligațiunile de stat emise cu o rată flotantă sau fixă a
dobînzii. Dobînda la obligațiunile de stat se achită periodic.
Obligațiunile de stat pot fi vîndute cu scont la prețul lor nominal sau cu primă și
sînt răscumpărate la scadență la valoarea lor nominală.

Avantaje creditului de stat

+Consolidează patrimoniul statului (ca urmarea aîntrebuințării în interes public a
sumelor împrumutate);
+Sînt mijloace de încurajare a economiilor bănești și de activitatea a unor capitaluri
particulare;
+Statul nu acoperă dificitul bugetar printr-o nouă emisiune monetară
Dezavantaje:
+Angajează generațiile viitoare să suporte cheltuelile de rambursare
+Reduc capitalul particular circulant din economia națională;
+Cresc cheltuelile neproductive ale statului, deoarece aceste împrumuturi trebuie
rambursate cu plata anumitor dobînzi;

Cea mai reușită și sigură investiție este plasarea mijloacelor bănești în valorile
mobiliare de stat. În acest sens doi americani Mconal și Brew aduc argumente:
+posibilitatea guvernului de a refinanața datoria publică;
+aplicarea metodelor de impozitare (în sens de majorare);
+atribuția statului de emisiune monetară (ca excepție). vezi legea bugetului de stat
2015

4. Creditul extern
Creditul extern este împrumutul acordat de către stat, bănci și alte persoane
fizice/juridiece, unor state, bănci și unor persoane fizice și juridice străine. Vezi pct. 3
Conform prevederilor art. 19 legea nr. 419, ministerul finanțelor utilizează în
calitate de intrument generatoare de datorie de stat externă, intrumentele financiare
aplicabile pe piețile financiare externe, și anume:
1împrumuturi de stat externe;
2valori mobiliare de stat emise pentru plasarea pe piețile financiare externe;
3alocări de drepturi speciale de tragere (DST) - coș valutar al FMI;
4garanții de stat externe (art. 33).
Contractele de împrumuturi de stat externe se aprobă de Parlament prin lege
organică. În cazul în care valorime imobiliare de stat urmează a fi emise, legea
organică se adoptă pînă la publicarea ofertei pe piața externă.
Împrumuturile de stat externe contractate de Guvern în numele RM, pentru
susținerea bugetului de stat, sînt debursate la conturile deschise în BNM. (art. 22)
Pentru finanțarea proiectelor din surse externe sunt debursate și păstrate în conturi
purtătoare de dobîndă în favoare bugetului de stat deschise în bănci.
Mijloacele bănești obținute din împrumuturile de stat externe, pot fi păstrate în
conturile bancare/trezoriale, ale Min. Fin. în monedă națională și/sau valută străină.

5. Datoria publică
Datoria publică este totalitatea sumelor împrumutate de autoritățile publice
centrale, unitățile administrativ teritoriale și de alte entități publice de la PF și PJ pe
piața internă și în străinătate, rămase de rambursat la un moment dat.
Conform prevederilor art. 2 legea nr. 419, datoria a sectorului public reprezintă
totalitatea a datoriei de stat, a datoriai autorităților administrativ teritoriale, a datoriei
BNM, a datoriei ce rezultă din împrumuturile interne și externe, ale întreprinderilor de
stat/municipale și ale societăților comerciale cu capital integral sau majoritar public.
Capitolul II, + cîteva idei din prevederile legale la capitolul respectiv.