CUPRINS

Introducere..................................................................................................2
Capitolul I. "Acordul de recunoaștere a vinovăției, aspectele generale
și de drept comparat"
1.1. Definițiile acordului de recunoaștere a
vinovăției..................................................5

1.2. Premisele apariției instituției acordului de recunoaștere a vinovăției în Republica

Moldova și alte tări.........................................................................................................7

1.3. Aspecte de drept comparat......................................................................................9

1.4. Concluzii la capitolul I..........................................................................................13

Capitolul II. “Aspectele practice ale acordului de recunoaștere a

vinovăției”

2.1. Procedura încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției.................................14

2.2. Date statistice privitor la acordul de recunoaștere a vinovăției.............................18

2.3. Concluzii la capitolul II.........................................................................................23

Concluzii generale și recomandări...................................................................24

Referințe bibliografice..........................................................................................27
 Introducere

Structura tezei

Introducere, două capitole, concluzii generale și recomandări, referințe

bibliografice, 25 de pagini.

Actualitatea și importanța temei

Subiectul abordat este unul important, din punct de vedere a tendinței politicii
penale a Republicii Moldova direcționate spre atenuarea gravității unor pedepse și de
simplificare a procesului judiciar, ceea ce va permite economisirea resurselor
financiare și umane.

Subiectul devine extrem de important din momentul în care, Republica Moldova

duce o lipsă majoră de resursele sus menționate pentru o înfăptuire normală a justiției.

În același timp, constatând devalorizarea instituției în ultimii ani, tema nu este doar
actuală, dar și importantă pentru elucidarea tuturor factorilor ce au adus la această
depreciere.

Această lucrare poate fi folosită la interpretarea art. 80 Cod Penal, dar și al

articolelor 504-509 Cod de Procedură Penală și nu în ultimul rând, repetându-mă, la
elucidarea tuturor circumstanțelor care au dus la devalorizarea critică a acestei
instituției.

Metodele și obiectul cercetării

Prezenta lucrare conține aspecte de drept comparat, fiind o metodă de cercetare a

acestui subiect.

Dar totuși cea mai importantă metodă de cercetare este metoda statistică aduse la
dispoziția cetățenilor Republicii Moldova de către organele procuraturii prin
raporturile sale de activitate.

Încă o metodă, la fel de importantă este cea de cercetare doctrinară. Lucrarea

menționată conține opiniile savanților atât autohtoni, cât și a savanților de peste
hotarele țării, care au viziuni diferite asupra instituției, o cauză fiind sistemele
judiciare diferite ale autorilor și diferența dintre normele procedurii penale ale fiecărui
2
stat aparte.

Metoda comparativă predomină în această teză de semestru, reflectându-se în

stabilirea asemănărilor și deosebirilor dintre instituția acordului de recunoaștere a
vinovăției în Republica Moldova și alte state.

De asemenea, această metodă s-a folosit și la formularea datelor statistice,

comparând datele diferitor ani.

Obiectivele cercetării

După cum am mai menționat, lucrarea este menită să elucideze deprecierea

instituției acordului de recunoaștere a vinovăției și să interpreteze corect art. 80 Cod
Penal, dar și de a reda viziunea a mai multor autori asupra acestui subiect.

Diagramele de la capitolul 2.2., conțin elucidarea succintă a premiselor devlorizării

instituției, în baza comparației și analizei fiecărui an aparte, s-a reușit acest lucru.

Caracteristica lucrării

Primul capitol este intitulat “Acordul de recunoaștere a vinovăției, aspectele

generale și de drept comparat” și conține opinia doctrinarilor asupra definiției acestei
instituții și aspecte de drept comparat față de procedura de încheiere a acordului de
recunoaștere a vinovăției în sisteme judiciare diferite.

Al doilea capitol este denumit “Aspectele practice ale acordului de recunoaștere a

vinovăției”, care conține aspecte practice despre procedura încheierii acordului și date
statistice cu privire la numărul cauzelor penale examinate în procedura specială a
acordului de recunoaștere a vinovăției.

Concluziile generale și recomandările conțin aspecte practice ce țin de instituția

acordului, care în opinia autorului trebuiau menționate în această lucrare.

În lucrarea de față s-a încercat să se dea răspuns la unele din problemele ce ar putea
apărea la aplicarea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum și la
aplicarea pedepsei în cazul încheierii acesteia.

În opinia autorului, procedura penală necesită o modificare, pentru a restabili

această instituție, prin înăsprirea condițiilor art. 3641 Cod de Procedură Penală.

Opiniile doctrinarilor sunt departe de situația practică, doctrinarii constatând

importanța incontestabilă a acestei instituții, însă, datele statistice oferite de organele
3
procuraturii stabilind o depreciere critică a acestei instituții începând din anul 2013,
când este introdusă și pusă în aplicarea instituția judecății pe baza probelor
administrate la faza urmăririi penale.

Așadar, în penultimul paragraf al capitolului doi și în concluzia acestui capitol, se

relatează despre cauzele devalorizării instituției acordului de recunoaștere a
vinovăției.

4
 Capitolul I "Acordul de recunoaștere a vinovăției, aspectele
generale și de drept comparat"

1.1. Definițiile acordului de recunoaștere a vinovăției

Datorită varietății sistemelor judiciare, în care fiecare proces de încheiere a

acordului de recunoaștere este diferit, se întâlnesc opinii diferite a doctrinarilor asupra
definirii acestei instituții.
Așadar, unii autori consideră că esența acordului de recunoaștere a vinovăției
constă în accea că învinuitul este de acord să pledeze vinovat în privința cel puțin a
unei învinuiri în schimbul unor concesii din partea procurorului.1 Prin urmare
înțelegem că la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției nu este suficientă
doar recunoașterea vinovăției de către învinuit, ci și oferirea unor concesii din partea
procurorului.
Într-o altă accepțiune acordul de recunoaștere a vinovăției, nu include concesiile
oficiale făcute în schimbul informației, declarațiilor testimoniale, restituirii bunurilor
ori a oricăror acțiuni din partea învinuitului, decât pledarea vinovat. Prin aceasta
rezultă că acordul de recunoaștere a vinovăției nu reprezintă altceva decât o
recunoaștere a vinovăției făcută în mod formal.

Conform opiniei altor autori, pledarea vinovat nu este un element esențial al

negocierii pledoariei, facând referire atât la unele state europene unde, deși există
unele echivalente ale negocierii pledoariei, nu există însăși instituția de a pleda
vinovat, cât și la unele state americane în care negocierea pledoariei înseamnă acordul
de a avea un proces judiciar simplificat.2 Această noțiune nu pune accentul pe
recunoașterea vinovăției de către învinuit/inculpat sau oferirea a careva concesii din
partea procurorului, ci prevede acordul învinuitului/inculpatului de a avea un proces
judiciar simplificat. Procesul judiciar simplificat reprezintă un proces din care au fost
omise unele cerințe procesuale, ca de exemplu ascultarea martorului, expertului, părții
vătămate etc., care des poartă un caracter formal, fără a aduce careva prejudiciu
legalității și echității, temeiniciei și obiectivității hotărârii definitorii.3
1Махов В., Пешков М., Сделка о признании вины, Российская Юстиция, 7/1998, p.98.

2V.Rotaru, Conceptul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de Drept, nr.1/2003, p.27.

3Рыбалов К. А., Разумный компромисс в уголовном процессе, “Домашний Адвокат”, nr.2, 2005, p.20
5
Alți doctrinari susțin că, acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o înțelegere
între părți prin care acuzatorul merge la careva concesii în favoarea apărării în
schimbul recunoașterii vinovăției de către învinuit, în baza căruia instanța de judecată
emite o sentință.4 Din această definiție rezultă că acordul de recunoaștere a vinovăției
are natura juridică a unui contract, deoarece părțile își asumă obligații corelative și au
dreptul de a pretinde executarea acestora una față de alta.

Această noțiune estea cea mai apropiată de cea dată de Codul de Procedură Penală
a Republicii Moldova, care stipulează că:
“Acordul de recunoaștere a vinovăției este o tranzacție încheiată între procuror și
învinuit sau, după caz, inculpat, care și-a dat consimțământul de a-și recunoaște vina
în schimbul unei pedepse reduse5”
Deci numai în schimbul unei sentințe reduce, totodată, învinuitul pierde imunitatea
răspunderii penale pentru declarații false și dreptul de a ataca sentința în instanța
superioară pentru alte motive, decât dor pentru erorile procesuale și pedeapsa
stabilită.6

Un moment important în reglementarea acordului de recunoaștere a vinovăției este

reducerea pedepsei pe care o obține inculpatul pentru acceptarea de a încheia un
acord.7 În această privință ar fi necesară respectarea a două reguli principale. Prima,
reducerea acordată trebuie să fie stabilită de lege și a doua, mărimea reducerii trebuie
să fie una rezonabilă care ar permite materializarea la maxim a avantajelor, pe care
această instituție le poate oferi.

Doctrinarii sunt de părerea că o reducere fixată ar fi necesară și pentru a preveni

inegalitatea între acei învinuiți care pot să-și permită un apărător bun sau cu relații și
care ar putea să negocieze un acord mai bun și cei care nu pot.

Totodată, aceasta ar fi o piedică în calea dezvoltării unei coruperi și existenței

4Калиновский К. Б., Уголовное судопроизводство как сфера использования конфликтологии, Санкт-Петербург,

2002, p. 111.

5Codul de procedură penală al RM, nr. 122 din 14.03.2003, art. 504 alin.1

6Victor Orindaș, Acordul de recunoaștere a vinovăției în procesul penal contradictorial, Revista Națională de Drept, nr.
1/2000, p. 32.

7V. Rotaru, Unele considerente privind aplicarea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de
Drept, nr. 7/2003, p. 41.
6
arbitrariului în procesul penal.8

1.2. Premisele apariției instituției acordului de recunoaștere a

vinovăției în Republica Moldova și alte tări

Înainte de a vorbi despre premisele apariției acestei instituții în Republica

Moldova, trebuie să înțelegem de unde aceasta a luat naștere în toată lumea.

Opiniile savanților sunt atât de diferite, incât chiar s-a afirmat că “istoria acordului
de recunoaștere a vinovăției este un capitol aproape alb în istoria justiției penale9”.

Unii autori afirmă că instituția acordului de recunoaștere a vinovăției își are

originea în perioada societății tribale, în care se admitea răzbunarea pentru vătămarea
persoanei. Acordul de recunoaștere a vinovățieia fost introdus în societățile primitive
când s-a dovedit că un sistem de compensare era cu mult superior răfuielii private.

Opțiunea ce stă la dispoziția părții vătămate era să accepte o recompensă monetară în

locul dreptului său de a se răzbuna.

În afară de aceasta în societatea tribală procesul de negociere a servit pentru a proteja

făptuitorul de asprimea răzbunării la care el ar fi astfel supus.10

Dar totuși această formă de recunoaștere este diferită de cea pe care o avem astăzi, iar
din definiție înțelegem că în acea perioadă acordul de recunoaștere a vinovăției era

8V. Rotaru, Unele considerente privind aplicarea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de
Drept, nr. 7/2003, p.41.

9V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr.6, pag. 355.

10V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr.6, pag. 355.
7
mai bine spus un drept al făptuitorului la o pedeapsă mai blândă în schimbul unei
recompense monetare și recunoașterii vinovăției, unde pe primul loc este însăși
recompensa.

Mai sunt multe afirmații asupra originii acordului de recunoaștere a vinovăției dar
cea mai credibilă estea aceea că această practică a apărut în SUA în secolul al XIX-
lea, care nu era recunoscută și avea loc pe ascuns sau în taină.11

Ulterior, cu trecerea timpului, această practică a obținut o răspândire tot mai largă.
Pe parcursul anilor ’20 ai sec. al XX-lea. În mai multe state și orașe din SUA au fost
organizate cercetări în domeniul jurisprudenței penale.

Acestea au indicat pentru prima dată în mod documentat dependența justiției penale
de pledoaria de vinovat. Dominarea aparentă a acestora a fost o surpriză. Cercetările
indicau că acordul de recunoaștere a vinovăției a devenit un lucru obișnuit în diferite
jurisdicții.

Sondajul efectuat în anii ’30 al sec. XX-lea, au documentat pentru prima dată
dependența enormă a sistemului judiciar american de acordul de recunoaștere a
vinovăției. Judecata cu jurați a fost pe larg înlocuită cu “justiția prin compromis” cum
i se mai spunea.
În Chicago, circa 85% din toate condamnările pe infracțiuni grave au fost bazate pe
pledoaria vinovat, în Detroit cifra a fost de 78%, în Minneapolis de 90%, iar în Los
Angeles de 81%.12

Ce ține de apariția în Republica Moldova, concomitent cu intrarea în vigoare a

Codului Penal și Codului de Procedură Penală, în legislația RM este introdusă, pentru
prima dată, instituția acordului de recunoaștere a vinovăției.

Potrivit definiției legale, acordul de recunoaștere a vinovăției este o tranzacție

încheiată între acuzatorul de stat și învinuit, sau după caz inculpat, care și-a dat
consimțământul de a-și recunoaște vina în schimbul unei sentințe reduse.

Potrivit art. 80 al Codului Penal, se stipulează obligativitatea reducerii cu o treime a

11Петрухин. И., Сделки о признании вины чужды российскому менталитету, Российская Юстиция, nr. 5/2001,
p. 38.

12V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției. “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr.6, pag. 356.
8
pedepsei în cazul încheierii de către persoana pusă sub învinuire a unui acord de
recunoaștere a vinovăției.

Un factor care a contribuit la apariția acordului de recunoaștere a vinovăției este

considerat rezultatul unui sistem penal adversarial în dezvoltare. De exemplu, în
Europa unde un număr mare de cazuri penale sunt soluționate prin judecata
tradițională, regulile despre probe sunt cu mult mai simple decât în SUA. În SUA
aceste adaptări au dus la apariția acordului de recunoaștere a vinovăției care este un
mod de soluționare a cauzelor fără a avea loc un proces judiciar.13

Un alt factor considerat că ar fi infuențat apariția acordului de recunoaștere a

vinovăției este libertarea de acțiune pe care o are tradițional procurorul. Legea penală
își are rădăcinile sale în dreptul revendicării, în mod particular, a prejudiciilor de către
partea vătămată.

Printre factorii de natură tehnică, ce nu țin de procedura penală, volumul mare de

lucru a fost menționat ca unul important ce a favorizat apariția și dezvoltarea
acordului de recunoaștere a vinovăției.

Explicațiile de mai sus sunt cel mai des menționate și sunt, desigur,
interdependente, deoarece este evident că o dată cu creșterea complexității procesului
crește și volumul de muncă și ar putea fi greu a discerne care este factorul primar ce a
stat la baza apariției acordului de recunoaștere a vinovăției.

În urma sondajelor efectuate, s-a constatat că mai mult de 55,76% din răspunsurile
date cu privire la factorii care împiedică investigarea rapidă și corectă a cauzelor
penale menționau volumul mare de muncă.

În tendința de a trece peste aceste greutăți și a soluționa efectiv astfel de probleme,

în practică, deseori se folosesc diferite “scurtături” ilegale sau semilegale.

Astfel prin introducerea în sistemul de drept național a instituției de recunoaștere a

vinovăției, procesului penal de durată și procedură redusă i s-a conferit un statut legal.

Totuși, din cele mai importante premise ale apariției instituției acordului de
recunoaștere a vinovăției în legislația Republicii Moldova sunt gradul extrem de

13V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr.6, pag. 368.
9
ocupare a instanțelor judecătorești și insuficiența de resurse.

1.3. Aspecte de drept comparat

Chiar dacă acordul de recunoaștere a vinovăției a apărut în SUA, această instituție

și-a făcut loc, mai ales în ultimul timp, și în legislația și practica altor țări, astfel în
formă identică, analogică sau foarte apropiată instituția există într-o mare parte a
sistemelor judiciare ale altor țări.
Irlanda
În legea penală a Irlandei, învinuitul poate oferi să pledeze vinovat în privința
anumitor învinuiri în schimbul retragerii altor învinuiri, mai serioase. Acest lucru este
posibil cu autorizarea directorului acuzării publice (o funcție analogică celei de
procuror general) care poate accepta propunerea fără a acorda asigurări în privința
pedepsei pentru învinuirile rămase. Se consideră impropriu pentru acuzator de a avea
inițiativa în aceste propuneri. Învinuitul nu trebuie să fie presat să accepte acordul.

Judecătorul trebuie să fie circumspect în privința acordării anumitor indicații în avans

despre părerea lui asupra unei sentințe potrivite în cazul în care învinuitul pledează
vinovat.14

Japonia

În Japonia, după întocmirea rechizitoriului, învinuitul trebuie să facă o alegere între

procedura sumară (ryakushiki tetsuznki) și procesul obișnuit. Dacă învinuitul a
recunoscut vinovăția și este de acord cu recomandarea pe care procurorul o va face
judecătorului în privința pedepsei, cazul este supus, cu acordul învinuitului, unei
proceduri sumare. În acest caz, procurorul trimite judecătorului dosarul cu probele
acumulate, acordul învinuitului și recomandarea sa pentru pedeapsa care ar trebuie să
fie aplicată. Prezența învinuitului la proces nu este necesară. În mod obișnuit, instanța
poate aplica în aceste cazuri numai amenda, iar în cazuri excepționale poate aplica
privațiunea de libertare cu un maximum de trei ani. În 1986, 93% din toate dosarele
au fost soluționate prin intermediul procedurii sumare. Avantajul acestei proceduri,
atât pentru procuror, cât și pentru învinuit, este în termenele reduse de soluționare a
14V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de
Stat din Moldova”, 2002, nr.6, p. 364.
10
cazului.15

Judecătorul în asemenea cazuri examinează numai probele scrise și documentate

înaintate de către procuror. Rolul principal al judecătorului în astfel de cazuri este de a
proteja drepturile acuzatului prin examinarea tuturor probelor prezentate și prin
stabilirea unei pedepse potrivite.
Germania

În Germania, unde conceptul acuzării obligatorii a câștigat odată supremația, acum

este recunoscut conceptul libertății de acțiune a procurorului și sunt făcute eforturi de
a reglementa exercițiul acestei libertăți, acordul de recunoaștere a vinovăției câștigând
o aplicare limitată.

Neluând în considerație că în Codul de Procedură Penală german nu este prezentă o

instituție asemănătoare cu acordul de recunoaștere a vinovăției, aceasta a devenit un
fenomen obișnuit în Germania. În această privință mai mulți autori au menționat că în
Germania au loc negocieri neformale.

Astfel, dacă inculpatul oferă instanței o descriere credibilă și detaliată despre

comiterea infracțiunii și nici acuzarea, nici apărarea nu prezintă probe suplimentare,
instanța, de obicei, consideră declarația inculpatului ca fiind suficientă pentru
soluționarea cazului și se abține de la citarea unor martori suplimentari. De la această
posibilitate – de a limita rezonabil efortul de “a stabili adevărul, a apărut echivalentul
german al acordului de recunoașterea vinovăției. În cazurile complexe, apărarea
sugerează uneori instanței că inculpatul este gata de a face o declarație și de a se
abține de la cererea examinării unor alte probe, dacă ar putea fi sigur că pedeapsa nu
ar excede un anumit maxim. Instanța, după ce ascultă opinia procurorului, indică la
pedeapsa aproximativă stabilită în cazul cooperării inculpatului. Dacă toate părțile cad
de acord, inculpatul face o mărturisire în cadrul unei ședințe publice, este condamnat
în baza acesteia, aplicându-i-se pedeapsa la care s-a convenit.16

Grecia

În Grecia acordul este de asemenea admis, dar numai în privința unui număr limitat
15Л. Зайцева, В. Жигулич, Признание вины как основание для проведения судебного следствия в сокращенном
порядке, “Судовы вестнiк”, 2008, nr. 3, pag. 69.

16V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de
Stat din Moldova”, 2002, nr. 6, pag. 366.
11
de infracțiuni (evaziune fiscală, contrabandă etc.)

Adică, pentru infracțiunile care trebuiesc studiate mai detaliat pentru a putea fi
prevenite pe viitor, iar inculpatul oferă posibilitatea aceasta.

Marea Britanie

În Marea Britanie, dat fiind faptul că specificul sistemului englez (lipsa

procurorilor publici, o structură mult mai flexibilă de stabilire a pedepselor etc.), este
foarte dificil ca negocierile să aibă loc. În loc de a se baza pe negocieri pentru a
produce un procentaj înalt al pledării vinovat, procurorii englezi se bazează mai mult
pe ceea ce poate fi denumit “înfrângerea învinuitului”, adică învinuitul care de acord
să pledeze vinovat prin presarea acestuia cu riscurile, neplăcerile și consecințele de
ordin negativ pe care le comportă un proces penal.

Franța

În legea franceză nu există procedura de pledare și respectiv, nu există nici

negocierea învinuirilor aduse sau a pedepsei ce urmează a fi aplicată. Cu toate
acestea, există anumite practici și proceduri, mai ales în curțile corecționale și de
poliție, care, ca și acordul de recunoaștere a vinovăției, sunt menite de a economisi
timpul și a descuraja litigarea inutilă.

Astfel, legea permite încheierea acordurilor (tranzaction) în privința anumitor

infracțiuni.

Drept exemplu, în privința infracțiunilor fiscale, un acord poate fi propus înainte de

intentarea procedurii legale sau, în anumite condiții, înainte de soluționarea finală a
cazului. Autoritatea administrativă competentă poate propune învinuitului să accepte
faptele și să plătească o anumită sumă de bani în schimbul încetării cazului contra lui.
O diferență fundamentală dintre “tranzaction” și acordul de recunoaștere a vinovăției
este că în cazul primei, prezența învinuitului în instanță este eliminată, în timp ce
aceasta nu e posibil în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției.

Un alt mijloc folosit este practica când procurorul și judecătorul de instrucție,

având consimțământul învinuitului și al părții vătămate, reîncadrează infracțiunea în
una mai puțin gravă, aceasta pentru a redirecționa cazul de la curtea cu jurați în
instanțele corecționale. Aceasta se face în cazul în care procurorul consideră că
12
procedura curții cu jurați și pedepsele aplicate în cadrul acesteia sunt excesive pentru
acest caz.17

Federația Rusă

În Rusia, conform art. 314 alin. 1 CPP, învinuitul este în drept, cu acordul
acuzatorului și al părții vătămate, să recunoască învinuirea ce îi este adusă și să ceară
prununțarea sentinței fără a avea loc ședința judiciară, dacă pedeapsa prevăzută pentru
infracțiunea de care este învinuit nu excede 5 ani. Conform art. 316 CPP, dacă
judecătorul cade de acord cu cererea învinuitului, trebuie să aplice o pedeapsă ce nu
depășește două treimi din maximul prevăzut de lege.18

Mai mult ca atât, în știința rusă s-a enunțat opinia că pentru examinarea cauzei în
procedura acordului e suficient chiar numai faptul că învinuitul/incupatul să fie de
acord cu învinuirea adusă de procuror, fără ca aceasta să fie recunoscută.19

În același timp, savanții din Belarus susțin necesitatea stringentă în modificarea

cadrului legislativ în sensul asigurării posibilității demarării procedurii speciale de
examinare a acordului doar în cazul, când vinovăția este recunoscută expres și
integral.20

Așadar, din cele expuse mai sus, înțelegem că instutuția recunoașterii vinovăției
este prezentă în majoritatea statelor, însă cu trăsături specifice fiecărui sistem de drept
național în parte.

1.4. Concluzia capitolului teoretic

17V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de
Stat din Moldova”, 2002, nr. 6, pag. 366.

18V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției, “Analele științifice ale Universității de Stat
din Moldova”, 2002, nr. 6, pag. 367.

19Н. Дубовик, Сделка о признании вины и особый порядок: сравнительный анализ, “Российская юстиция”, 2004,
nr. 4, pag. 55.

20Л. Зайцева, В. Жигулич, Признание вины как основание для проведения судебного следствия в сокращенном
порядке, “Судовы вестнiк”, 2008, nr.3, pag. 69.
13
 În concluzionarea primului capitol, putem percepe varietatea instituției acordului de
recunoaștere a vinovăției în sistemele judiciare, cu opinii diferite ale doctrinarilor
asupra originii, definiției și procedurii acesteia, dar care au același scop, cel mai
important fiind simplificarea procesului penal.

Instituția acordului de recunoaștere a vinovăției este prezentă în majoritatea

statelor, însă cu trăsături specifice fiecărui sistem de drept național în parte.

Multe din problemele ce apar în aplicarea acordului de recunoaștere a vinovăției

sunt anume din cauza lipsei unei reglementări atotcuprinzătoare. Confuziile din
doctrină, care au fost descrise anterior, demonstrează că introducerea acestei instituții
în Republica Moldova trebuie să fie precedată nu numai de o definire clară a acestiu
conceăt, ci și de o descriere cât mai exhaustivă a condițiilor de încheiere ale acordului
și cerințelor față de validitatea acestuia.

Astfel ne va permite să evităm mai multe obstacole și probleme pe care instituția

respectivă le poate prezenta la aplicarea ei.21

Din cele expuse în capitolul I, mai putem deduce că, drept o categorie aparte de
circumstanţe cu caracter atenuant poate fi considerată şi recunoaşterea vinovăţiei în
cadrul urmăririi penale sau investigaţiilor judiciare. Aşadar, cu toate că recunoaşterea
vinovăţiei nu este expres prevăzută în şirul de circumstanţe atenuante specificate în
Partea Generală a Codului penal al Republicii Moldova, aceasta constituie o
asemenea circumstanţă datorită faptului că, pe de o parte, reprezintă un semn al
autoevaluării şi autocondamnării de către infractor nemijlocit, iar, pe de altă parte,
implică un efort relativ redus din partea autorităţilor abilitate ale statului în sensul
investigaţiei şi acumulării probelor suplimentare privind vinovăţia infractorului.22

Capitolul II “Aspectele practice ale acordului de recunoaștere

a vinovăției”

21V. Rotaru, Conceptul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de Drept, nr. 1/2003, p. 28.

22M. Grama, Aplicarea pedepsei în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Studia Universitatis Moldaviae, Seria
Științe Sociale, Chișinău, 2014, nr. 3 (73), p. 141 - 149 (în coautorat: Dorina Cemîrtan).
14
 2.1. Procedura încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției.

După cum am menționat în primul capitol, acordul de recunoaștere a vinovăției

reprezintă o tranzacție încheiată între procuror și învinuit/inculpat. Așadar, acordul de
recunoaștere a vinovăției se întocmește în scris, cu participarea obligatorie a
apărătorului, învinuitului sau inculpatului în cazul infracțiunilor ușoare, mai puțin
grave și grave.23 Din prevederea menționată, deducem următoarele condiții care
trebuie obligatoriu respectate la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției și
anume:
- forma scrisă a acordului;
- participarea obligatorie a apărătorului, învinuitului sau inculpatului;
- infracțiunile în vederea cărora poate fi încheiat acordul și anume cele ușoare, mai
puțin grave și grave.

Forma scrisă a acordului de recunoaștere a vinovăției

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei este o tranzacţie care urmează a fi întocmită în

formă scrisă. Acordul de recunoaştere a vinovăţiei trebuie să conţină răspuns la toate
întrebările specificate la art. 505 alin. 2 CPP, precum şi cele enumerate la art. 506 alin.
3 CPP. Răspunsurile urmează a fi consemnate de învinuit, inculpat. Acordul de
recunoaştere a vinovăţiei se semnează de procuror, învinuit sau inculpat şi apărătorul
acestuia, astfel ca semnăturile să fie pe fiecare pagină a acordului.24

Participarea apărătorului

Apărătorul are un rol primordial în asigurarea condiţiilor de validare a acordului.

Participarea apărătorului la încheierea acordului de recunoaştere a vinovăţiei este
expres stabilită de lege, iar acuzatul nu poate renunţa la serviciile apărătorului în
cadrul acestei proceduri. Asistenţa acordată de un apărător este frecvent considerată ca
un suport pentru prezumarea caracterului benevol al recunoaşterii vinovăţiei. Din

23Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 504 alin. 2.

24www.bizlaw.md/public/2016/11/22/acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-pledarea-vinovat / 11.11.2019, 00:08

15
aceste considerente, la acceptarea acordului instanţa este obligată să stabilească dacă
inculpatul este satisfăcut de calitatea asistenţei juridice acordate de apărătorul său şi
dacă acesta a avut posibilitatea de a citi şi discuta cu avocatul său acordul şi poziţia sa
până la semnarea acestuia. Prestaţia ineficientă a apărătorului este un temei pentru
instanţă de a nu accepta acordul sau de a casa în recurs sentinţa pronunţată în această
procedură. Asistenţa apărătorului este ineficientă atunci când prestaţia lui este sub
limita standardului rezonabilităţii şi există probabilitatea că dacă apărătorul nu ar fi
fost atât de ineficient, inculpatul nu ar fi încheiat un acord, dar ar fi ales judecarea în
cadrul unui proces obişnuit al cazului său. Drept exemplu de asistenţă ineficientă
poate fi informarea greşită a inculpatului despre legea ce se aplică, consecinţele
recunoaşterii vinovăţiei sau o posibilă hotărâre a instanţei de judecată. În afară de
asistenţa juridică propriu zisă, avocatul urmează să anexeze la acord un certificat
separat, în scris, prin care declară că acordul de recunoaştere a vinovăţiei de către
învinuit, inculpat a fost examinat de el personal, că procedura de încheiere a lui,
prevăzută de art. 505 CPP, a fost respectată şi că recunoaşterea vinovăţiei de către
învinuit, inculpat rezultă din înţelegerea lor confidenţială anticipată.25

Infracțiunile în vederea cărora poate fi încheiat acordul

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei poate fi încheiat odată ce persoana este pusă

sub învinuire şi până la începerea cercetării judecătoreşti. Legea limitează încheierea
acordului la infracţiunile uşoare, mai puţin grave sau grave. În cazul în care persoana
este învinuită de mai multe infracţiuni unele dintre care nu cad sub incidenţa acestei
proceduri speciale deoarece sunt de o gravitate mai mare, cauza urmează a fi disjunsă
în privinţa acestor infracţiuni care vor fi examinate în procedura obişnuită. Chiar dacă
este posibilă o disjungere a cazurilor, încheierea acordului numai în privinţa unor
infracţiuni mai puţin grave nu ar putea avea o influenţă substanţială atât asupra
termenilor examinării, cât şi a pedepsei finale, de aceea avocatul ar putea recomanda
abţinerea de la încheierea unui acord în astfel de situaţii.26

Deoarece legea indică expres că participanți la încheierea acordului sunt persoana

acuzată, apărătorul și procurorul, interpretarea curentă a normei legale de către CSJ
este că consimțământul părții vătămate sau civile la încheierea și, respectiv,

25Ibidem

26Ibidem
16
acceptarea acordului nu se cere. Totuşi, la încheierea acordului de recunoaştere a
vinovăţiei cu persoana minoră, aceasta trebuie să fie asistată de reprezentantul său
legal, recunoscut în această calitate în modul prevăzut de lege, precum şi de pedagog
sau, după caz, de psiholog, care vor semna pe fiecare pagină a acordului şi declaraţia
făcută de minor în şedinţa de judecată.27 Codul de procedură penală art. 504 alin. 3
interzice instanţei de judecată să participe la discuţii de recunoaştere a vinovăţiei.
Interdicţia există pentru a evita riscul impunerii inculpatului de a accepta
recunoaşterea vinovăţiei, de a proteja integritatea procesului judiciar, şi de a păstra
imparţialitatea judecătorului după ce s-a încheiat un acord. Cu toate acestea, instanţa
de judecată, odată cu verificarea faptului dacă inculpatului i-a fost înmânată
informaţia în scris privind drepturile şi obligaţiile sale sau în cadrul şedinţei
preliminare, este obligată să anunţe inculpatul despre dreptul de a încheia un acord de
recunoaştere a vinovăţiei. În aşa fel se oferă garanţii suplimentare pentru realizarea
dreptului inculpatului de a încheia un acord până la începerea cercetării judecătoreşti.
Inculpatul, în acest caz, trebuie să fie informat despre acest drept şi să-i fie puse la
dispoziţie mijloacele necesare pentru exercitarea deplină al acestuia.28

Rolul instanței de judecată la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției este

de supraveghere. Instanței de judecată îi este categoric interzisă participarea la discuții
de recunoaștere a vinovăției.29 Instanța de judecată are obligația de constatare dacă
acordul de recunoaștere a vinovăției a fost încheiat în condițiile legii, în mod benevol,
cu participarea apărătorului și dacă există suficiente probe care confirmă
condamnarea.

În ceea ce privește posibilitatea inițierii acordului de recunoaștere a vinovăției,

acesta poate fi inițiat atât de către procuror, cât și de către învinuit, inculpat și
apărătorul său.30

27Hotărârea plenului Curții Supreme de Justiție nr.6, din 24.12.2010, “Privind judecarea cauzelor penale în procedura
acordului de recunoaștere a vinovăției”.

28www.bizlaw.md/public/2016/11/22/acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-pledarea-vinovat / 11.11.2019, 00:58

29Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 504, alin. 3.

30Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 504 alin. 5.
17
 O altă condiție de încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției ar putea fi
momentul în care el poate fi încheiat și anume în orice moment după punerea sub
învinuire până la încetarea cercetării judecătorești.

Cu toate acestea, în legătură cu momentul încheierii unui acord de recunoaștere a

vinovăției, este de menționat că cu cât mai mult durează pentru învinuit să ajungă la
judecată, cu atât mai probabil e că el va fi determinat să pledeze vinovat și să accepte
încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, chiar dacă ar putea avea o apărare
validă în favoarea sa, aceasta întâmplându-se simplu din cauza că, cu cât mai mult
este întârziată soluționarea cauzei, cu atât mai atractiv devine acordul de recunoaștere
a vinovăției.31

Luând în considerație cele enunțate, unii autori invocă că este mai preferată
varianta adoptată de legislația Federației Ruse care permite învinuitului de a se adresa
cu cerere privind acceptarea unui acord de recunoaștere a vinovăției începând cu
momentul când i-au fost prezentate materialele dosarului, adică, practic la terminarea
urmăririi penale, ceea ce reduce riscul ca învinuitul să accepte un acord numai din
motiv de a evita un proces lung.32

2.2. Date statistice privitor la acordul de recunoaștere a vinovăției.

Conform rapoartelor activității organelor procuraturii, instituția acordului de

recunoaștere a vinovăției se află pe o pantă descendentă în procedura penală, iar
pentru a depista cauzele care stau la baza devalorizării acestei instituții vom analiza
datele statistice și rapoartele ce vizează acordul de recunoaștere a vinovăției.

Așadar, vom începe cu datele statistice pentru anul 2012, când numarul cauzelor
penale examinate în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției erau
în creștere.

2012
În perioada anului 2012 a fost constatată o creştere a numărului cauzelor penale

31V. Rotaru, Negocierea pledoariei: între lege și discreție,Revista Națională de Drept, nr. 8, 2003, p. 34.

32Комментарий к уголовному процессуальному кодексу РФ, Москва, Газета “Юрист”, 2002, p. 542.
18
examinate în procedură specială a acordului de recunoaştere a vinovăţiei. Astfel,
în procedura nominalizată, a fost finisată examinarea a 4287 cauze penale sau 44,7%
din numărul total al cauzelor penale soluţionate cu sentinţă. Acest indice era relativ
constant pe parcursul ultimilor 3 ani. Aplicabilitatea institutului acordului de
recunoaştere a vinovăţiei, pentru perioada anului 2011 şi perioada de 12 luni a anului
2012, se prezintă după cum urmează:33

Organele procuraturii în 2012 aveau tendința de a menține examinarea cauzelor

penale în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției.

Urmare a modificărilor operate la Codul de procedură penală prin Legea nr.66 din
05.04.2012, au fost introduse noi institute procesual penale, menite să simplifice
procedura examinării cauzelor penale, reducerea termenului de examinare, în speţă
procedura judecăţii pe baza probelor administrate la urmărirea penală34, ceea ce a avut
o influență considerabilă asupra instituției acordului de recunoaștere a vinovăției în
următorii ani.

2013

33Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2012, Chisinău, 2013, p.85.

34Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2012, Chișinău, 2013, p. 85.
19
 În perioada anului 2013 a fost constatată o descreștere considerabilă a numărului
cauzelor penale examinate în procedura specială a acordului de recunoaștere a
vinovăției. Astfel, în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției, s-au
examinat 1630 de cauze penale în privința a 1820 de persoane, sau 16,8% din
numărul total al cauzelor penale soluționate cu sentință. Acest fapt este explicabil, în
mare parte prin operarea modificărilor la Codul de Procedură Penală și introducerea
art.3641 – care prevede judecarea cauzelor în baza probelor administrate la urmărirea
penală.

La acest capitol, constatăm că, aplicabilitatea prevederilor art.3641 Cod de

Procedură Penală a cunoscut o evoluție spectaculoasă pe parcursul anului 2013.

Astfel, în procedura prevăzută de art.3641, pe parcursul anului 2013, potrivit datelor

statistice prezentate de procurorii zonali, au fost examinate 3462 de cauze penale sau
36% din numărul total de cauze.

Acest indicator adăugat la numărul cauzelor penale examinate în procedura

acordului de recunoaștere a vinovăției constituie o rată de 53% din numărul total de
cauze ce se judecă în procedură simplificată.

Aplicabilitatea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum și a judecării

cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală pentru perioada anului 2012
și perioada de 12 luni a anului 2013, se prezintă după cum urmează:35

35Raportul activității oraganelor procuraturii pentu anul 2013, Chișinău, 2014, p. 52.
20
 Prin urmare, conform acestor date constatăm că procedura de judecată pe baza
probelor administrate în faza de urmărite penală intră în putere și depreciază
considerabil instituția acordului de recunoaștere a vinovăției începând cu anul 2013.

2014

Ca urmare a modificărilor operate în Codul de Procedură Penală prin includerea

unui mecanism mai simplificat de examinare a cauzelor penale, considerabil s-a
micșorat numărul cauzelor penale examinate în procedura acordului de recunoaștere a
vinovăției. Astfel, în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției, pe
parcursul anului 2014 au fost examinate doar 811 cauze penale în privința a 887
persoane, sau 7,7% din numărul total al cauzelor penale soluționate cu sentințe.

La acest capitol însă, constatăm că, aplicabilitatea prevederilor art. 3641 Cod de
Procedură Penală, ca și în anul 2013 a cunoscut o evoluție spectaculoasă pe parcursul
anului 2014. Astfel, în procedura prevăzută de art. 3641, potrivit datelor statistice
prezentate, au fost examinate 5059 cauze penale sau 48% procente din numărul total
de cauze penale examintate.

Acest indicator adăugat la numărul cauzelor penale examinate în procedura acordului

de recunoaștere a vinovăției constituie o rată de 55,7% din numărul total de cauze (se
judecă în procedură simplificată).

Aplicabilitatea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum și a judecării

cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală pentru perioada anului 2012,
2013 și perioada de 12 luni a anului 2014, se prezintă după cum urmează:36

36Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2014, Chișinău, 2015, pag. 51.
21
 Așadar, pe parcursul anilor 2015-2017 instituția acordului de recunoaștere a
vinovăției este în continuă descreștere, iar procedura judecării cauzei în baza probelor
administrate la urmărirea penală într-o ascendență considerabilă.

2018

Prin Recomandarea nr.R (87)18 Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a

încurajat statele membre să adopte măsuri care vizează simplificarea procedurilor
judiciare ordinare prin recurgerea la procese accelerate, care includ hotărâri sumare,
înţelegeri extrajudiciare, acorduri de recunoaştere a vinovăţiei şi judecarea cauzei pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, în acord cu această din urmă recomandare, precum și cu politicile

promovate de Procuratura Generală, aplicabilitatea procedurii simplificate de judecare
a cauzelor penale în baza probelor administrate la faza urmăririi penale a atins cota de
peste 64% (8015 cauze penale din totalul de 12377 dosare).

Concomitent cu ascensiunea aplicabilității procedurii de judecare a cauzelor pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe o pantă descendentă se află
cota institutului acordului de recunoaștere a vinovăției. În procedura menționată
supra, s-au examinat doar 266 cauze penale, sau 2,15 % din numărul total al cauzelor
penale soluţionate cu sentinţă.37

Aplicabilitatea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției, precum și a

judecării cauzei în baza probelor administrate la urmărirea penală pentru perioada
anului 2018, se prezintă după cum urmează:

37Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2018, Chișinău, 2019, pag. 114, 115.
22
 2.3 Concluzia capitolului practic

În concluzia capitolului II, putem menționa că, instituția acordului de recunoaștere a

vinovăției devine din ce în ce mai impopulară, totodată procedurile simplificate
acumulând tot un număr mai mare de executare.

Se datorează modificării legislației penale din 2012, care a adăugat la procedura

penală și alte modalități de simplificare a procesului judiciar.

Prin încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, învinuitul refuză de a fi

judecat în cadrul unui proces judiciar deplin și se privează de benificierea unui șir
întreg de drepturi. Învinuitul trebuie să înțeleagă pe deplin și clar consecințele acestei
hotărâri. De aici putem conchide că apărătorul are un rol primordial.

Acesta este recunoscut de legea care stabilește obligația apărătorului de a avea

discuții cu clientul său în privința unor momente, odată ce a fost inițiat procesul de
încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției.

La acceptarea acordului de recunoaștere a vinovăției, instanța este obligată să

stabilească dacă inculpatul este satisfăcut de calitatea asistenței juridice acordate de
23
apărătorul său și dacă acesta a avut posibilitatea de a citi și discuta cu avocatul său
acordul privitor la poziția sa până la semnarea acestuia.

La acest capitol, mai trebuie să menționăm că, rolul neutru al instanței ca fiind unul
corect și oportun. În sistemul de drept național, fiecare subiect participant la
examinarea cauzei penale dispune de rolul și împuternicirile sale. Astfel, orice
convingere și negociere urmează a fi dusă de partea apărării cu partea acuzării, fără
participarea instanței. Considerăm că orice participare a instanței în procesul
negocierii acordului, aduce atingere gravă principiului imparțialității instanței.

Luând în considerație cele expuse, considerăm rațională și necesară negocierea

acordului de către subiecții cărora aceste atribuții le-au fost încredințate prin lege.

Concluzii generale și recomandări

24
 În contextul subiectului lucrării, referindu-ne la cercul de subiecți față de care este
aplicabilă prevederea art. 80 Cod Penal, este necesar de menționat că acesta este unul
limitat, norma nefiind una de aplicabilitate generală pentru persoanele care au comis
fapte interzise de legea penală.

Art. 80 Cod Penal este aplicabil doar în cazul în care învinuitul/inculpatul a comis o
infracțiune ușoară, mai puțin gravă sau gravă.

Astfel, norma menționată permite reducerea pedepsei în funcție de caracterul și

gradul prejudiciabil al faptei comise, pentru următoarele fapte:

Infracțiuni ușoare – faptele pentru care legea penală prevede în calitate de

pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.

Infracțiuni mai puțin grave – faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa
maximă cu închisoare pe un termen de până la 5 ani inclusiv.

Infracțiuni grave – faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu
închisoare pe un termen de până la 12 ani inclusiv.38

Drept urmare, deducem că, față de persoanele care au comis infracțiuni care se
sancționează cu pedeapsa închisorii al cărei maxim depășește 12 ani, norma art. 80
Cod Penal nu se aplică.

Luând în considerație faptul că instanța de judecată poate considera drept

circumstanțe atenuante și alte circumstanțe, neprevăzute la art. 76 alin. 1 Cod Penal39,
Curtea Supremă de Justiție recomandă instanțelor inferioare ca prezența acordului de
recunoaștere a vinovăției să fie considerată ca și circumstanță atenuantă.40

Mai mult ca atât, instanța supremă susține că la aplicarea art. 80 Cod Penal, în
cazul în care instanța acceptă acordul de recunoaștere a vinovăției și pedeapsa pentru
infracțiunea imputată se reduce cu o treime din pedeapsa maximă prevăzută pentru
38Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, republicat în Monitorul Oficial 72-74 din 14.04.2009, art.
16.

39Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, republicat în Monitorul Oficial 72-74 din 14.04.2009, art.
76 alin. 2.

40Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova privind judecarea cauzelor penale în procedura
acordului de recunoaștere a vinovăției nr. 6 din 24.12.2010, publicată în Buletinul Curții Supreme de Justiție a
Republicii Moldova, 2011, nr. 5, punctul 5.2.
25
această infracțiune, legea nu interzice aplicarea concomitentă și a prevederilor art. 79
și art. 90 Cod Penal.41 Așadar, dacă în cadrul procesului de individualizare a pedepsei,
instanța constată existența unor asemenea circumstanțe excepționale care ar justifica
aplicarea concomitentă a art. 79 și art. 90 Cod Penal, instanța le poate aplica fără
îndoială.

Analizând cele cercetate în prezenta lucrare, se poate de menționat cu certitudine că

acordul de recunoaștere a vinovăției este un subiect foarte complex și controversat
atât în sistemul de drept național, cât și în alte sisteme de drept.

Drept confirmarea celor spuse, avem datele statistice formate din raportul activității
organelor procuraturii pentru perioada 2012-2018, unde constatăm o depreciere
extremă a instituției, în favoarea judecății pe baza probelor administrate în faza de
urmărire penală, care prin procedura sa necesită acordul de recunoaștere a săvârșirii
faptelor indicate în rechizitoriu de către inculpat42, în shimbul reducerii cu o treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă
neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limetelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Dacă pedeapsa prevăzută de
lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa închisorii de 30 de ani43. – procedura
dată având același scop ca și acordul de recunoaștere a vinovăției.

În cadrul cercetării efectuate, am constatat că prin introducerea acestei instituții

procesual-penale, legiuitorul a urmărit rezolvarea următoarelor probleme: economia
de resurse umane și materiale a organelor justiției la cercetarea, examinarea și
soluționarea cauzelor penale ușoare, mai puțin grave și grave, de a

motiva învinuitul/inculpatul să colaboreze cu organele de urmărire penală, stabilirea

tuturor circumstanțelor cauzei penale, etc.

41Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova privind judecarea cauzelor penale în procedura
acordului de recunoaștere a vinovăției nr. 6 din 24.12.2010, publicată în Buletinul Curții Supreme de Justiție a
Republicii Moldova, 2011, nr. 5, punctul 22.

42Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 3641 alin. 1.

43Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, publicat în Monitorul Oficial 104-110 din
07.06.2003, art. 3641 alin. 8.

26
 Avantajele oferite de acord determină ca acesta să fie un mijloc potrivit și eficient
de dispunere a cauzelor penale fără a recurge la judecată.

În condițiile unei reglementări judicioase și stabilirii unor garanții, această instituție

este o alternativă reală a procesului judiciar tradițional și consistentă cu cerințele unei
societăți democratice care aduce benificii atât inculpatului, cât și procesului judiciar.

Pentru o percepere mai clară a evoluției acestei instituții, autorul recomandă analiza
rapoartelor activității organelor procuraturii, unde este stipulată informația despre
numărul acordurilor de recunoaștere a vinovăției în comparație cu totalul sentințelor
pronunțate, deasemenea, acolo se întâlnesc note explicative în care se analizează
cauzele creșterii sau a descreșterii acordurilor de recunoaștere a vinovăției.

Asemenea instituții care simplifică procesul judiciar, ca acordul de recunoaștere a

vinovăției sunt extrem de necesare, în special în Republica Moldova, unde gradul de
ocupare a instanțelor judecătorești și insuficiența resurselor umane este foarte mare.

27
 Referințe bibliografice

1 – Codul de procedură penală al Republicii Moldova, nr. 122 din 14.03.2003,

publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 104-110 din 07.06.2003, în
vigoare din 12.06.2003.

2 – Codul Penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, republicat în

Monitorul Oficial nr. 72-74 din 14.04.2009

3 – Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova privind

judecarea cauzelor penale în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției nr. 6
din 24.12.2010, publicată în Buletinul Curții Supreme de Justiție a Republicii
Moldova, 2011, nr. 5.

4 - Махов В., Пешков М., Сделка о признании вины, Российская Юстиция,

7/1998.

5 - V.Rotaru, Conceptul acordului de recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de

Drept, nr.1/2003.

6 - Рыбалов К. А., Разумный компромисс в уголовном процессе, “Домашний

Адвокат”, nr.2, 2005.

7 - Калиновский К. Б., Уголовное судопроизводство как сфера использования

конфликтологии, Санкт-Петербург, 2002.

8 - Victor Orindaș, Acordul de recunoaștere a vinovăției în procesul penal

contradictorial, Revista Națională de Drept, nr. 1/2000.

9 - V. Rotaru, Unele considerente privind aplicarea instituției acordului de

recunoaștere a vinovăției, Revista Națională de Drept, nr. 7/2003.

10 - V. Rotaru, Originea și răspândirea acordului de recunoaștere a vinovăției,

“Analele științifice ale Universității de Stat din Moldova”, 2002, nr.6.

28
11 - Петрухин. И., Сделки о признании вины чужды российскому менталитету,
Российская Юстиция, nr. 5/2001.

12 - Л. Зайцева, В. Жигулич, Признание вины как основание для проведения

судебного следствия в сокращенном порядке, “Судовы вестнiк”, 2008, nr. 3.

13 - Н. Дубовик, Сделка о признании вины и особый порядок: сравнительный

анализ, “Российская юстиция”, 2004, nr. 4.

14 - V. Rotaru, Negocierea pledoariei: între lege și discreție,Revista Națională de

Drept, nr. 8, 2003.

15 - Комментарий к уголовному процессуальному кодексу РФ, Москва, Газета

“Юрист”, 2002.

16 - Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2012, Chisinău, 2013.

17 - Raportul activității oraganelor procuraturii pentu anul 2013, Chișinău, 2014.

18 - Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2014, Chișinău, 2015.

19 - Raportul activității organelor procuraturii pentru anul 2018, Chișinău, 2019.

20 - M. Grama, Aplicarea pedepsei în cazul acordului de recunoaștere a vinovăției,

Revista Studia Universitatis Moldaviae, Seria Științe Sociale, Chișinău, 2014, nr. 3
(73), (în coautorat: Dorina Cemîrtan).

Surse informaționale:
www.bizlaw.md/public/2016/11/22/acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-pledarea-
vinovat

https://dreptmd.wordpress.com/cursuri-universitare/drept-procesual-penal-partea-
speciala/procedura-privind-acordul-de-recunoastere-a-vinovatiei-in-instanta-de-
judecata/

https://ru.scribd.com/document/338044325/Acordul-de-Recunoastere-a-Vinovatiei

29