ECONOMIA ROMÂNIEI

INTERBELICE (1918-1938) ȘI
MAREA DEZBATERE
 Cuprins
PROBLEMATIZAREA ....................................................................................................................... 2
 De ce discutăm după 1918 despre Marea dezbatere? ...................................................................... 2
 Ce înseamnă marea dezbatere? ........................................................................................................ 2
 De ce aceste modele de dezvoltare (europenism, tradiționalism, agrarianism)? ............................. 2
 Care sunt implicațiile actuale ale acestor modele de dezvoltare?.................................................... 3
MAREA DEZBATERE .......................................................................................................................... 3
EUROPENISMUL .................................................................................................................................. 4
TRADIȚIONALISMUL ......................................................................................................................... 5
AGRARIANISMUL ............................................................................................................................... 6
CONCLUZII ........................................................................................................................................... 8
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................................... 9
WEBOGRAFIE ....................................................................................................................................... 9

1
 PROBLEMATIZAREA
 De ce discutăm după 1918 despre Marea dezbatere?
După sfârșitul primului război Mondial Europa se confruntă cu grave probleme atât în
industria ușoară, grea în agricultura practicată de micii țărani cât și de marii boieri.
Privind război Mondial a însemnat secătuirea industriilor, asemănător majorității celorlalte
state beligerante, dar în același timp rezultatul luptelor a fost favorabil românilor asingurând
Marea Unire, și creând o mai mare piața internă, devenită premiza dezvoltării de mai târziu.
Marea dezbatere face referire la refacerea României după o luptă grea care a cerut că
tribut cheltuieli foarte mari.
Pierderile materiale considerabile, dezorganizarea transporturilor, sporirea continuă a
inflației, agravarea datoriilor interne și externe, precum și problemele din agricutura au dus la
necesitatea Marii Dezbateri.

 Ce înseamnă marea dezbatere?

Marea dezbatere face referire la perioada dintre cele două războaie mondiale, în care
intelectualii români de cele mai diverse convingeri ideologice s-au angajat într-o polemică
aprinsă în privința cursului pe care trebuia să-l ia dezvoltarea țării. Lăsând în urmă marea
conflagrație se lupta pentru unificarea politică și având imediat în față sarcina organizării noi
Românii, ei au fost nevoiți să reconsidere vechile valori și să găsească noi definiții ale
specificului național. Prilejurile sporite de integrare politică și culturală în Europa Occidentală
au accentuat urgența lor.

 De ce aceste modele de dezvoltare (europenism, tradiționalism,

agrarianism)?
România nu putea urma un singur model de dezvoltare deoarece, nu se putea cădea la un
consens, europeniștii considerau România ca parte a Europei și insistau că ea nu avea altă
alegere decât să urmeze calea de dezvoltare economică și socială urmată de Occidentul
urbanizat și industrializat. Tradiționaliștii pe de altă parte scotea în evidență caracterul agrar al
României și căutau modele de dezvoltare bazate pe propria moștenire socială și culturală
unică.

Agrarianismul, deoarece între cele două războaie mondiale, țărăniștii au fost cei mai
consecvenți și cei mai eficienți propovăduitori ai unei Românii în armonie cu caracterul ei
eminamente agrar. Ei s-au pronunțat pentru dezbaterea unei politici economice și sociale și
2
pentru crearea unui stat care să corespundă intereselor și necesităților țărănimii, care
constituia majoritatea populației.

 Care sunt implicațiile actuale ale acestor modele de dezvoltare?

Modelul de dezvoltare actual se continuă în mare parte pe cel europenist, deoarece
urmează o cale de dezvoltare economică și socială, urmată de Occiendentul urbanizat și
industrializat.

Tradiționalismul și agrarianismul în mare măsură au fost înlăturate deoarece în prezent

tinde spre un model de dezvoltare europenist deoarece în mare măsură activitatea umană se
îndrepta către industrie și sectorul de servicii, iar în mare măsură agricultura se face
mecanizat, mașinile suplinind forța de muncă umană, iar numărul țăranilor care practică
agricultura cu forțe proprii și animale s-a diminuat foarte mult în ultimul timp, astfel în câțiva
ani o se dispară de tot.

MAREA DEZBATERE

În perioada dintre cele două războaie mondiale, intelectualii români de cele mai
diverse convingeri ideologice s-au angajat într-o polemică aprinsă în privința cursului pe care
trebuia să îl ia dezvoltarea țării. Lăsand în urmă marea conflagratie și lupta pentru unificarea
politică și având imediat în fața sarcina organizării noii Românii, ei au fost nevoiți să
reconsidere vechile valori și să găsească noi definiții ale specificului național. Prilejurile
sporite de integrare, politica și cultra in Europa Occidentală au accentuat urgența lor.
Răspunsurile pe care le au dat acestor chestiuni fundamentale au sfidat consensul.
Totuși oricât de diverse ar fi fost problemele pe care le ridicau, se pot discerne două grupuri
largi de intelectuali-europeniști și tradiționaliști. Cei dintâi considerau România ca parte a
Europei și insinuau ca ea nu avea altă alegere decât sa urmeze calea de dezvoltare economică
și socială urmată de Occidentul urbanizat și industrializat. Tradiționaliștii pe altă parte,
scoteau în evidență caracterul agrar al României și căutau modele de dezvoltare bazate pe
propria ei moștenire socială și cultural unică.
Afinitățiile ambelor grupuri ale curentelor de gândire antebelice sunt izbitoare dar
acest lucru nu este surprinzător, deoarece ei se inspirau din viziunile agrare și indistrial
anterioare privind viitorul României . Totuși, în materie de originalitate, gândirea acestora nu

3
a plătit tribut predecesorilor lor intelectuali, întrucât ei au reinterpretat locul României în
Europa.

EUROPENISMUL

Europeniștii = considerau că locul României era în Uniunea Europeană.

Europeniștii desi abordau din unghiuri diferite, împărtășeau aceeași opinii despre
istoria modernă a României și locul ei în această parte a Europei. Două personalități se impun
cu deosebire: critical literal Eugen Lovinescu și economistul Ștefan Zeletin. Pentru prima oară
în litaratura cultă, ei au procedat la o investigare cuprinzătoare a cauzelor care s-au aflat la
baza dezvoltării României moderne. Ambii legau acest proces de introducerea capitalismului
de tip occidental în Principatele Române și considerau Revoluția de la 1848 și Constituția de
la 1866 drept pietre de hotar în asigurarea supraviețuirii țării. Ambii erau de accord că
"occidentalizarea" era o etapă istorică necesară prin care era sortită să treacă fiecare țară și nu
aveau niciun dubiu ca forțele externe adică influențele europene, mai curând decât cele
interne reprezintă catalizatorul principal al dezvoltării României modern.
Civilizația desi înseamnă pentru Lovinescu Occidentul cu industria a cu centrele sale
urbane cu industriile politice si economice liberare. El remarca rapiditatea cu care România
începea să semene din ce în ce mai mult cu Occidentul din toate punctele de vedere.
Considera evoluția istorică a Europei modern o competiție între ideiile inovatoare și
democratice provocate de clasele sale urbane, pe de o parte și ideile patriarhale, reacționiste,
susținute de clasele rurale, pe de altă parte.
El a apreciat clasele urbane, prin care se înțelegea burghezia și intelectualitatea, drept
purtătoare ale celor mai înalte daruri de civilizație, singurele în măsură să introduce toate
elementele civilizației în rîndurile românilor și -să infrângă rezistența maselor țărănești.
European si materialist, Ștefan Zeletin (1882-1934) a insinuat faptul că destinul
României era inextricabil legat de sorții capitalismului occidental. Cea mai influentă lucrare a
sa "Burghezia romana" a oferit o interpretare economică a occidentalizării României
completând și echilibrând analiza lui Lovinescu rivind faze intelectuale și culturale ale
procesului. A încercat să arate că România modernă era produsul unor schimburi economice
fundamentale, determinate de introducerea capitalului European occidental după Trataul de la
Adrianopol 1829 care a eliberat Principatele Române de efectele sufocante ale monopolului

4
commercial otoman. Procesul de europenizare în viziunea sa fusese rapid și era convins că
România intrase definitive în sfera economică vest-europeană după Războiul Criemii, un
eveniment care determinase o revoluție economică în Principat. Transformarea economică a
determinat inovație politică, întrucât vechile instituții feudale cedaseră locul celor aparținând
democrației occidentale a clasei mijlocii. El arăta că acest process a dat naștere unei burghezii
naționale, clasa care avea să conducă țara prin toate etapele successive de modernizare.
Concepția potrivit căreia România era destinată să rămână predominant agrară, l-a izbit ca
fiind contra legilor evoluției sociale. Nu putea concepe pentru români un alt curs decât Acela
al industrializării și al adaptării neîntrerupte la progresele tehnologice ale Apusului, dacă
acesta spera să se elibereze de permanenta condiție de inferioritate.
Mihail Manoilescu (1891-1950) poate fi clasificate printre europeniștii în ciuda
respingerii de către acesta a liberalismului "de tip vechi". În privința dezvoltării României nu
avea nicio îndoială ca acesta trebuie să urmeze calea occidental de industrializare, pe care o
aprecia drept soluția pentru înapoierea economică și pentru problema agrară în particular și ca
mijlocul prin care se putea pune capăt dependenței României de țările economic avariate ale
Europei. Drept rezultat, burghezia romțna va fi alcatuită de personae dornice să producă și să
slujească societatea în ansamblul ei, dar e ava rămâne o burghezie întrucât proprietatea
individual asupra mijloacelor de producție va fi menținută.

TRADIȚIONALISMUL

Tradiționaliștii = considerau că dezvoltarea țării trebuie să se bazeze pe caracterul ei

agrar pe autenticitatea valorilor păstrate la sat.

La polul opus europeniștiilor, grupuri și indivizi căutau modele pentru dezvoltarea

României în trecutul auohton, real sau imaginar. Termenul ”tradiționaliștii” îi definește cu
exactitate da rei nu erau nici un fel unanimi în legătură cu cee ace reprezintă tradiția
românească. În general împărtășeau credința în caracterul predominant rural al dezvoltării
istorice a României și se opuneau cu fermitate ”importurilor” cultural și industriale din
Occident, pe care le considerau „neorganice”.

Dintre toate curentele tradiționaliste ale perioadei interbelice, nici unul nu a avut o
mai mare influență asupra vieții intelectuale și cultural și nu au contribuit mai mult la
dezbaterea problemei dezvoltării naționale a României decât cel cultivat de fondatorii revistei

5
literare Gândirea. Acestea se aflau în vâltuarea vieții intelectuale românești din epoca de dupa
război și au conceput Gândirea ca un vehicul pentru propriile lor idei privind „fenomenul”
românesc. Erau tradiționaliști în sensul înțelegerii adâncimilor spiritului românesc și să
exploreze acele zone care până atunci fuseseră neglijate. Asemenea majorității intelectualice
românii și timpul erau preocupați să păstreze valorile românești specific în literatură și artă.

Două principale curente, pot fi identificate în cercul Gândirea de-a lungul perioadei
sale a celei mai fertile din anii ”20 și de la începutul anilor ”30. Reprezentativ pentru aripa de
dreapta a fost Nichifor Crainic (1889-1972) editorul revistei din 1926 până la dispariția în
1944 și principalul teoretician al ortodoxismului.

Nichifor Crainic s-a pregătit initial pentru preoție dar a fost atras treptat spre
literature și ziaristică. Și-a păstrat un adânc interes pentru teologie și a acordat religiei un rol
decisive în dezvoltarea spirituaă și culturală, națională. A elaborat propria sa filozofie a
culturii precum și teoriile estetice care au condus la fundamentarea ortodoxismului într-o serie
de articole publicate în Gândirea între 1922 și 1929.

Crainic nu vedea nici o speranță penru Occident, dar România putea să evite ruina
dacă vroia să rămână credincioasă tradiției și să evite nivelarea și uniformitatea civilzațiilor
impusă noii generații de către occidentalizanți precum Eugen Lovinescu cu a sa teorie a
sincronismului.

Admirator timpuriu al Declinului Occidentului, Blaga l-a numit pe autorul lucrării un

„copernic al istoriei” datorită înlocuirii de către acesta a cronlogiei cu morfologia în abordarea
dezvoltării umane.

Lucian Blaga a realizat o abordare mai largă, mai europeană, a problemei specificului
național și a căilor de dezvoltare. Blaga s-a simțit atras de cercul Gândirea prin preocuparea
comună față de problema fizolofică și a specificului național românesc. Blaga a trecut de la
abstract la aplicare a teoriilor sale privind stilul în "Spațiul mioritic" cea mai importantă
lucrare fizolofică a tradiționalismului din perioada interbelică unde punea accent pe
elementele spiritualității românești.

AGRARIANISMUL

6
 Agrarianismul = a promovat ideea unui stat agrar și a combătut tendințele spre
europenism.
Între cele două războaie mondiale, țărăniștii au fost cei mai consecvenți și eficienși
propovăduitori ai României fiind în armonie cu "caracterul ei eagrar". Ei s-au pronunțat
pentru elaborarea unor politici economice și sociale și pentru crearea unu istat care să
corespundă intereselor și necesitățiilor tărănimii, care constituia majoritatea populației. Erau
convinși că tot ce era deosebit și autentiv în modul de viață românesc va fi distrus de
capitalism și de tot cee ace decurgea din acesta. Nu aveau nicio îndoială ca dorința lor va fi
realizată cu success, întrucât agricultura țărănească în opinia lor era puternică.
Țărăniștii s-au inspirit copios din literature de specialitate occidentală, cât și din cea
răsăriteană, în special din scrierile economiștiilor și sociologilor germani și economiștiilor
ruși. Mai curând se preocupau de realitățiile economice și sociale ce confruntau România
Mare după primul război mondial.
Elaborarea principiilor economice ale țărănismului a fost în principal opera lui Virgil
Madgearu (1887-1940) care în anii "20 și "30 a publicat șuvoi de cărți și articole agricole
privind problemele agriculturii și în general cele economice în aceastea el a definit caracterul
special al dezvoltării economice și social a României în trecut și a oferit o evaluare a
perspectivelor sale de viitor.
Efortul lui Madgearu de a explica adevărata natură a dezvoltării economice și social a
României s-a concentrate asupra calitățiilor umane ale micii gospodării țărănești. El a vrut să
demonstreze viabilitatea teoriei economice și sociale țărăniste dar și politica statului
românesc. În analiza sa dedicate activității economice a gospodăriei țărănești arată că
dimensiunea și nivelul de producție ale acestora ereu determinare în special de "forte organice
naturale" de exemplu, numărul membrilor de familie, vârsta acestora și capacitatea de a lucre
o anumită suprafață de teren, stabileau limitele fizice ale gospodăriei.
În consecință, Madgeraru argumenta că gospodăria tărănească demonstrase din plin
superioritatea agriculturii mici, necapitaliste în timpul crizei economice nondiale din anii
1929-1933. Sublinia faptul că micul gospodar a putut rezista mai bine crizei decât marele
fermier capitalist întrucât a fost capabil să reducă cheltuielile la minim.
Criza economică mondială a provocat ravagii în țăriile cu ecnomii agrare precum
România a influențat profund gândirea țărnească. În timp ce România cunoștea o refacere
economică treptată, Madgeraru lăuda industrializarea ca un aspect al procesului general de
evoluție economică a popoarelor. Recunoscând legătura strânsă între agricultura și industrie,
el a identificat avantajele industrializării țăriilor slab dezvoltate precum introducerea unor noi

7
metode de producție mai eficiente, reducerea costurilor și prețurilor, creșsterea general puterii
de cumpărare, lărgirea piețelor. În ultima sa lucrare publicată în 1940 Madgeraru a analizat
evenimentele economice și sociale din perioada interbelică și nu a putut discerne nicio
schimbare în strucutra economiei românești (sectorul capitalism în general era încă redus,
întrucât capitalismul ca mod de producșie, pătrunse în mod semnificativ doar în câteva ramuri
industrial, iar agricultura continuă să fie predominantă).
Toți participanții la dezabterea cu privire la caracterul national și căile de dezvoltare
au căzut de accord cel puțin asupra unui aspect: ca România cunoscuse o rapidă și
semnificativă schimbare în secolul anterior. Recunoșteau ca țara lor începuseră să semene mai
mult cu Europa Occidentală. Țărăniștii căutau o a treia cale de dezvoltare cu sturvturile
agraniene indugnent unice. Crizele interne economice și politice și dezechilibrarea relațiilor
internaționale în perioada interbelică au pus încă la grea încercare aceste previziuni în legătura
cu viitorul României

CONCLUZII

Societatea interbelică este în aceelași timp aceea care a încurajat dezvoltarea

economiei cât și aceea care a generar ideologii care au dus la al doilea război mondial.
România nu este o excepție. La noi mișcarea legionară s-a dezvoltat cu ajutorul unor oameni
responsabili, cum ar fi intelectualism.
România interbelică a avut sistemul cel mai democratic de până acum. În această
perioadă omul de rând a devenit liber să gândească și să acționeze după propria conștiință.

Viața socială a perioadei interbelice depindea atât de poziție cât și de avere. Avea de-a
face cu o societate de tip capitalist, în care este răsplătită atât munca, cât și deschiderea spre
nou.
Modernismul, din punct de vedere economic și social, câștigă în defavoarea
tradiționalismului, creîndu-se o societate plină de orizonturi. Bineînțeles că spațiul românesc
interbelic este unul dominant de contraste dar acesta are loc pentru că România din 1918 era
încă legată de Evul Mediu. A fost nevoie de oameni inteligenți și capabili de a vedea dincolo
de propriile interese pentru a crea o societate legată de Epoca Modernă.

8
 BIBLIOGRAFIE

 Keith Hitchins - „România 1866-1947”, Editura Humanitas

 Bogdan Murgescu – „ România și Europa”, Editura Polirom

WEBOGRAFIE

 http://www.preferatele.com/docs/economie/4/evolutia-economiei-r7.php
 http://www.preferatele.com/docs/economie/4/evolutia-economiei-r7.php
 https://prezi.com/df2mkyt9w_mx/romania-si-europa-in-sec-xx-lea/