La patul vecinului meu

A venit az-noapte Dumnezeu,

Cu toiag, cu îngeri şi sfinţi ,
Erau aşa de fierbinţi,
Că se făcuse în spita l
Cald ca subt un şal.

Ei au cântat din buciume şi strune ,

Câte o rugăciune ,
Şi au binecuvânta t
Lângă doftori şi lângă pat .

Doi îngeri au adus o carte

Cu copcile sparte,
Doi o icoană,
Doi o cârjă, doi o coroană .
Diaconii-n stihare
Veneau de sus, din depărtare ,
Cădind pe călcâi e
Cu fum de smirnă şi tămâie .

Lumânări de ceară
Se încrucişară .
Scara din cereasca-mpărăţi e
Scobora în infirmerie,
Pe trepte de cleştar ,
Peste patul lui de tâlhar.
Cei de faţă vorbeau pe deşt e
Cu el, şi bisericeşte .
În tindă,
Creşteau plopi de oglindă
Şi o lună cât o cobză de argint .
L-am auzit şoptind .
Şi toată noaptea a vorbi t cu ei
Şi cu icoana Dumneae i
A de-a pururea Fecioare,
De Dumnezeu Născătoare .

- “Lăsaţi-l: nu poate să v-asculte .

Nu vedeţi? Azi are vizite multe ,
Domnule grefier”.
Zăbrelele s-au îndopat cu faguri de ce r
Şi atârnau candele de stel e
Printre ele.
Ferestrele închise
S-au acoperit cu ripide şi antimise ,
Şi odaia cu mucega i
A mirosit toată noaptea a rai .

L-am găsit
Zgârcit.
El stă acum în pat .
Unde-i sufletul lui? Nu ştiu. A pleca t