CUPRINS

CAPITOLUL 1: DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND GESTIUNEA

TREZORERIEI……………………………………………………...............................3
1.1. Definirea şi obiectivele gestiunii trezoreriei întreprinderii………………………................................3
1.2. Gestiunea previzională a trezoreriei întreprinderii………………………………………….................3
1.2.1. Bugetul trezoreriei……………………………………………………………………………….4
1.2.2. Situaţia zilnică a trezoreriei ………………………………………………................................5

CAPITOLUL 2: ASPECTE GENERALE PRIVIND S.C. AGRICOLA

INTERNAŢIONAL S.A……………………………………………………………...6
2.1. Scurt instoric, denumire şi sediul societăţi………………………………………..............................6
2.2. Obiectul de activitate………………………………………………………………………………….7
2.3. Organizarea şi funcţionarea unităţii…………………………………………………….....................8
2.4. Principalii furnizori………………………………………………………………..............................9
2.5. Principali clienţi………………………………………………………………………………………10

CAPITOLUL 3 : TREZORERIA ÎNTREPRINDERII ŞI FLUXURILE DE

TREZORERIE……………………………………………………………….............11
3.1. Locul şi rolul trezoreriei în cadrul sistemului informaţional al întreprinderii………………………..11
3.3. Concepte de bază privind trezoreria întreprinderii…………………………………………………...12
3.2.1. Definirea conceptului de trezorerie………………………………………...............................12
3.2.2 Elemente de lichidităţi ale agentului economic………………………………………………..13
3.2.3. Investiţii financiare pe termen scurt şi provizioane pentru
depreciere……………………………………………………………………………………...14
3.2.4. Credite pe termen scurt………………………………………………………………………..16
3.2.5. Alte valori gestionate în conturile de trezorerie……………………………………………….17
3.3. Tabloul fluxurilor de trezorerie…………………………………………………...............................17

CAPITOLUL 4 : CONTABILITATEA TREZORERIEI LA S.C. AGRICOLA

INTERNAŢIONAL S.A............................................................................................20
4.1. Contabilitatea investiţiilor financiare pe termen scurt………………………………………………..21
4.2. Contabilitatea disponibilităţilor gestionate prin conturile de la bănci şi
casierie………………………………………………………………………………………………..28
4.2.1. Contabilitatea decontărilor prin conturi la bănci………………………………………………28
4.2.1.1. Contabilitatea operaţiunilor efectuate prin conturi curente la
bănci…………………………………………………………………………………...28
4.2.1.2. Contabilitatea creditelor bancare pe termen
scurt………………………………………………………………..............................34
4.2.2. Contabilitatea operaţiunilor băneşti efectuate prin casierie…………………………………...38
4.3. Contabilitatea acreditivelor…………………………………………………………………………..41
4.4. Contabilitatea ajustărilor prin pierderea de valoare a conturilor de trezorerie………………………45
CONCLUZII ŞI PROPUNERI…………………………………………………………………………47
ANEXE……………………………………………………………………………….............................48
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………….............................49

2
 CAPITOLUL 1
DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND TREZORERIA ÎNTREPRINDERII

Deşi conceptual de trezorerie este considerat un element determinant în gestiunea firmei, nu există
un consens în ce priveşte definirea şi elementele constitutive ale trezoreriei întreprinderii.1
Pentru gestionarul afacerilor, trezoreria poate fi definită ca totalitatea mijloacelor financiare de care
dispune o întreprindere pentru a face faţă plăţilor: disponibilităţi în conturile bancare, numerar în casierie,
cecuri de încasat, efecte comerciale de primit neajunse la scadenţă, titluri de plasament etc. În cazul
insuficienţei acestor mijloace financiare există posibilitatea obţinerii imediate a unui credit sub forma:
credit bancar pe termen scurt, acceptarea unui efect comercial, scontarea unei cambii neajunse la scadenţă
etc.
Pentru analistul financiar, preocupat de asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii, trezoreria
reprezintă diferenţa între disponibilităţile(lichidităţile) şi exigibilităţile (datoriile) imediate. În acest sens,
se poate vorbi despre o trezorerie pozitivă (sau un excedent de lichidităţi faţă de exigibilităţile (imediate)
sau de o trezorerie negativă, în situaţie inversă. Acest echilibru, între lichidităţile şi exigibilităţile imediate
care degajă mărimea şi sensul (+/-) trezoreriei firmei, depinde de suma lichidităţilor la începutul perioadei
de referinţă, de fluxul de încasări şi plăţi aferent perioadei cât şi de alte variabile cum sunt structura şi
dimensiunile activităţii întreprinderii.
Rezultatul exerciţiului este indicatorul generat din compararea veniturilor şi cheltuielilor angajate de
o întreprindere în cursul unui exerciţiu şi care corespunde unei creşteri a activelor, însă existenţa unui
profit nu înseamnă automat şi existenţa de lichidităţi, deoarece momentul angajării cheltuielii sau
venitului nu coincide cu cel al plăţii sau încasării lor. De aceea, o gestiune performantă a întreprinderii
presupune atât gestiunea fluxurilor de angajare patrimonială cât şi gestiunea trezoreriei, adică a fluxurilor
de încasări şi plăţi.
Gestiunea trezoreriei regrupează ansamblul deciziilor, regulilor şi procedurilor care asigură, la
costul cel mai redus, menţinerea echilibrului financiar instantaneu al întreprinderii.
Obiectivul principal al gestiunii trezoreriei este evitarea eventualelor riscuri financiare ce pot
apărea. De exemplu se poate ajunge la situaţia nedorită de a avea o trezorerie negativă în condiţiile unui
rezultat al perioadei pozitive.
Printr-o minuţioasă gestiune a disponibilităţilor, dar şi a instrumentelor de plată şi de finanţare se
realizează şi obiectivul secundar de rentabilitate, prin care se minimizează, pe de o parte , costul şi
volumul finanţărilor şi se optimizează modul de plasare a excedentelor de trezorerie pe termen scurt.

1.2. Gestiunea previzională a trezoreriei întreprinderii

O dimensiune deloc neglijabilă a gestiunii trtezoreriei este reprezentată de gestiunea riscurilor

financiare, ceea ce presupune utilizarea unor instrumente de asigurare şi de speculaţie atunci când ratele
de schimb şi ratele dobânzii ascilează foarte mult la intervale scurte de timp. Problema gestiunii riscurilor
financiare devine importantă astăzi, când întreprinderile româneşti sunt supuse presiunii unor rate înalte
ale dobânzii, ca urmare a persistenţei unor rate ridicate ale inflaţiei, şi a unei încetări a creşterii
economice, pentru a nu mai vorbi că în unele sectoare de activitate ţara noastră se confruntă cu o creştere
economică negativă.
Una dintre cele mai licitate politici de gestiune a trezoreriei, pe plan mondial, este “trezoreria zero”
care constă în menţinerea cât mai aproape de zero a soldurilor de disponibilităţi în vederea reducerii
copsturilor de gestiune a trezoreriei. Gestiunea de tip trezorerie zero întâmpină o serie de dificultăţi, mai
ales în cazul întreprinderilor cu nomeroase fluxuri financiare reglate prin cecuri, data de prezentare la
bancă a cecurilor neputând fi prevăzută cu exactitate.
În fond, gestiunea trezoreriei întreprinderii presupune stabilirea unui optim între costurile mijloacelor
de finanţare şi veniturile obţinute din plasamentele de trezorerie. În plus, o gestiune eficientă a trezoreriei
presupune ca întreprinderea să dispună la momentul voit de disponibilităţi suficiente pentru a face faţă
exigibilităţilor imediate. Pentru aceasta, trebuie prevăzute mărimea şi data exigibilităţilor şi a
1
Feleagă, N., Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară , Editura Economică, Bucureşti, 1998, vol. II, pag. 443
3
disponibilităţilor instantanee, rezultând din funcţionarea întreprinderii, este deci nevoie de o gestiune
previzională a trezoreriei întreprinderii.
Previziunile de trezorerie vizează descrierea evoluţiei disponibilităţilor înainte şi după mobilizarea
creditelor pe termen scurt de care dispune o întreprindere.
Rolul previziunilor de trezorerie este acela de a contribui la securitatea financiară şiu la
rentabilitatea întreprinderii, printr-o reducere a cheltuielilor de natură financiară.
Previziunile de trezorerie sunt caracterizate prin patru elemente :
orizontul previziunii reprezentat de durata la care aceasta se referă şi anume : un an, mai multe luni sau
mai multe zile ;
pasul previziunii reprezentând intervalele de timp la care o previziune se decupează : pas zilnic,
săptămânal, decadal sau chiar lunar ;disponibilităţile fiind prevăzute la sfârşitul intervalului reprezentat de
pasul ales ;
natura soldurilor prevăzute ;
nivelul de agregare reprezintă previziunea realizată la nivelul unei bănci partenere sau pentru ansamblul
băncilor cu care întrweprinderea în cauză intră în relaţie.
Câteva date au un rol crucial în realizarea previziunilor de trezorerie şi a gestiunii trezoreriei:
1. Închiderea exerciţiului financiar pentru prezentarea prin bilanţ a unei situaţii patrimoniale mai
avantajoase din punct de vedere a imaginii întreprinderii în faţa terţilor.
2. Sfârşitul de lună cu care ocazie necesarul de trezorerie este în cel mai dese cazuri mai ridicat
datorită scadenţei plăţii salariilor sau a efectelor comerciale.
3. Scadenţele de plată a impozitelor, cotizaţiilor privind asigurările sociale, dividendele cuvenite
acţionarilor şi datoriilor faţă de diverşi creditori.
4. Momentul de plată a investiţiilor datorate disponibilităţilor uneori uriaşe care se dislocă.
5. Momentele de declanşare a operaţiilor financiare legate de capitaluri emisiunea de noi titluri,
angajarea de credite etc.
Având în vedere faptul că fluxurile de trezorerie, grupate într-un tablou, fac parte din situaţiile
financiare atunci problematica previziunii acestora devine importantă. Este cunoscut faptul că gestiunea
financiară este o funcţie a intreprinderii care are scopul de a asigura cu costuri mici fondurile necesare
activităţii curente şi pentru investiţii în activele imobilizate.

1.2.1. Bugetul trezoreriei

Acest buget se înscrie pe orizontul gestiunii bugetare, în cadrul procedurii de stabilite a celorlalte
bugete anuale ale întreprinderii.
Deşi pasul previzional este lunar, bugetul de trezorerie este adesea reactualizat la intervale scurte de
timp, mai ales în condiţiile în care gradul de incertitudine cu care se confruntă întreprinderea este ridicat.
In funcţie de linia de evoluţie a soldurilor conturilor de disponibilităţi, prin bugetul de trezorerie se
stabilesc liniile de credit pe termen scurt care trebuie negociate cu piaţa financiară şi în special cu
sistemul bancar. Totodată, prin acest buget, întreprinderea poate să verifice măsura fezabilităţii planului
de investiţii, să calculeza cheltuielile financiare, contribuind astfel la calculul rezultatului previzional, să
ofere bancherilor, la cererea acestora o serie de date utile analizelor financiare.
Literatura de specialitate prezintă numeroase puncte de vedere asupra instrumentelor utilizate
pentru realizarea previziunii fluxurilor financiare, dar deosebirile care apar în cadrul acestora sunt legate
de terminologia utilizată şi nu de conţinutul economic.
”Bugetul de trezorerie se suprapune numai parţial cu bugetul de venituri şi cheltuieli el fiind
uneori mai analitic, fiind întocmit pe perioade mai scurte cum ar fii: luna, chenzina, decada.
Bugetul poate fi global pe întreprindere precum şi pe categorii mari de activităţi : investiţii,
producţie, etc. Acesta cuprinde la categoria venituri sumele ce se încasează din vânzarea bunurilor şi
serviciilor precum şi cele din credite, participări la capital dobânzi etc iar bunurile vândute pe cheltuieli se
vor lua în calcul la perioadele de încasare nu la perioada livrării ca în bugetul de venituri şi cheltuieli.”2

2
Brânzan, A.,(coordonator) Manea, V., Mareş, D.M., Contabilitate Financiară I, Editura Fundaţiei ”România de Mâine”
Bucureşti 1999 pg 134-135

4
 Un buget de trezorerie este un tabel care arată intrările şi ieşirile de numerar previzionate pentru o
anumită perioadă de timp.
Bugetul de trezorerie este utilizat pentru a depista momente în care unitatea are surplusuri sau
deficite de numerar, astfel încât să se cunoască când trebuie acoperite deficitele sau reinvestite
surplusurile. In opinia oamenilor de ştiinţă bugetul de trezorerie este o situaţie previzională întocmită, în
general lunar privind încasările şi plăţile unei unităţi.
Intocmirea bugetului de trezorerie se realizează la finalul procesului de elaborare a bugetului
general al intreprinderii iar trezoreria va fi rezultanta previziunilor din celelalte bugete. Conceperea şi
analizarea bugetelor de trezorerie, mai ales în ceea ce priveşte gradul de sensibilitate a fluxurilor de
lichidităţi la modificările volumului de activitate, necesită utilizarea informaticii şi a unor programe
speciale în prelucrarea datelor.
Elaborarea bugetului de trezorerie prezintă un grad înalt de dificultate, deoarece presupune
colectarea numerarului, previziuni şi informaţii necesare acestui scop. Pentru elaborarea bugetului de
trezorerie se poate utiliza una din cele două metode :
- metoda încasărilor şi plăţilor
- metoda bilanţurilor
- metoda încasărilor şi plăţilor. Elaborarea bugetului de trezorerie pe baza acestei metode
presupune o structurare a fluxurilor după natura acestora şi după obiectul lor. Aceasta este o metodă
bazată pe o abordare bugetară şi analitică foarte precisă, prin care se realizează o previziune a încasărilor
şi a plăţilor, pornind de la planificarea veniturilor, din care sunt excluse cele neîncasabile şi de la
planificarea cheltuielilor din care sunt excluse cele neplătibile.
- metoda bilanţurilor. Utilizarea acestei metode în întocmirea unui buget de trezorerie se bazează
pe realizarea unei aproximări a evoluţiei soldurilor de trezorerie între două bilanţuri succesive, în cazul
nostru cel al exerciţiului precedent şi cel previzionat, având la bază o abordare a trezoreriei dată de
următoarea relaţie de calcul :

Δ Trezoreriei = Δ Fond de rulment – Δ Necesar de finanţare

1.2.2. Situaţia zilnică a trezoreriei

În cazul în care orizontul depăşeşte o lună (2 sau 3 luni), se utilizează un pes zilnic pentru prima lună
şi pasuri decadale pentru luna (lunile) următoare.
Din punct de vedere al conţinutului, situaţia este structurată în încasări şi plăţi, iar în analitic se
realizează o clasificare a acestora după natura instrumentelor de plată utilizate : viramente, cecuri, efecte
comerciale etc.
Sursele de informaţii sunt de natură contabilă (facturi, extrase de cont, fiţe de cont privind clienţii,
furnizorii, debitorii şi creditorii), dar şi extracontabilă (bugetul trezoreriei, scadenţele privind
împrumuturile, statele de plată şi situaţiile privind cheltuielile sociale, previziunile serviciilor comerciale
privind evoluţia cifrei de afaceri,date privind condiţiile impuse4 de băncă în relaţiile lor cu
întreprinderile : rata dobânzii, comisioane etc.)
În cazul grupurilor de societăţi, sociuetatea mamă dezvoltă situaţia zilnică a trezoreriei pe fiecare
întreprindere care face perte din grup şi pe fiecare bancă parteneră.
Întreprinderile pot proceda la efectuarea mai multor tipuri de previziuni referitoare la aceeaşi dată
atunci când previziunile de trezorerie au un caracter aleator.

CAPITOLUL 2
5
 ASPECTE GENERALE PRIVIND
S.C. AGRİCOLA İNTERNAŢİONAL S.A.

2.1. Scurt instoric, denumire şi sediul societăţi

S.C. AGRİCOLA İNTERNATİONAL S.A a fost constituită la data de 1 septembrie 1992, prin
preluarea în locaţie de gestiune a mijloacelor fixe a cinci societăţi comerciale agricole şi de industrie
alimentară; ca societate mixtă româno-germană, cu capital majoritar privat (51 %) şi un capital social de
1 milion USD.
La constituire Agricola İnternaţional SA a preluat în locaţie de gestiune cinci societăţi cu capital
de stat :Avicola SA, Suinprod SA, Carbac SA, Combbac SA, Aicbac SA. Realizând astfel un flux integrat
de producţie, iar managementul capacitaţilor de producţie capătă un caracter privat.
A fost înfiinţată acum 16 ani, impunând în agricultura românească conceptul modern de
„holding”, pe fondul unei economii de piaţă firave ale cărei pârghii trebuiau puse in valoare de vitalitatea
unei structuri din ce in ce mai atomizate de agenţii economici.
Viaţa şi practica au dovedit, ceea ce intr-o mare măsura, in vest, era unanim acceptat, ca o
producţie integrată în domeniul agriculturii şi industriei alimentare, concentrată şi specializată, conduce
nemijlocit la creşterea eficienţei economice.
Partenerul german este grupul MOKSEL A.G din Germania, unul dintre cei mai mari
comercianţi de carne din Piaţa Comuna în Germania, cu o cifra de afaceri de 5 miliarde EURO.
Societatea are forma juridică de societate pe acţiuni şi îşi desfăşoară activitatea in conformitate
cu legile române şi statutul ei. Sediul societăţii este in Bacău, str. Calea Moldovei nr.94, având codul
fiscal nr.2816014, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J/04/2214/1992.
Societatea pe acţiuni este acea societate comercială ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social, iar asociaţii sunt obligaţi să răspundă în limita capitalului subscris, exprimat în acţiuni.
Acţiunile pot fi transmise liber terţilor persoane, nefiind necesară o încuviinţare din partea celorlalţi
asociaţi.
Capitalul social subscris la înfiinţare a fost de 30000 RON, divizat in 30.000 acţiuni nominale.
În prezent, capitalul social al holdingului s-a majorat la 5000000 RON lei, datorită H.G.nr.500/1994, în
baza căreia s-au reevaluat imobilizările corporale ale societăţii.
Constituirea holdingului băcăuan, prin preluarea în locaţie de gestiune a cinci mari unităţi
zootehnice şi de industrie alimentară, respectiv AVICOLA S.A, CARBAC, S.A. SUINPROD S.A.,
AICBAC S.A. si COMBAC S.A., a însemnat începutul unui drum greu şi anevoios, cu răspunderi
deosebit de mari pentru conducerea societăţii, dar cu convingerea că funcţionarea în sistem integrat era
singura soluţie de salvare de la prăbuşire.
Pentru privatizarea societăţilor cu capital de stat aflate în locaţie de gestiune, în trimestrul I al
anului 2000 se finalizează proiectul de fuziune prin absorbţie al Agricolei İnternaţional cu Carbac S.A. şi
Combbac SA în urma căruia participaţia FPS la Agricola İnternaţional SA este de 21.32 %.De asemenea,
Aicbac SA. se privatizează pe baza legii speciale pentru privatizarea societăţilor deţinătoare de teren
agricol.

În anul 2002 se finalizează şi proiectele privind majorarea capitalului social al Avicola SA şi

Suinprod SA cu investiţiile făcute de Agricola Internaţional în aceste societăţi, în urma cărora participaţia
Agricolei Internaţional este de 59.96 % la Avicola SA si de 61.88% la Suinprod SA.
Avicola, Suinprod împreună cu celelalte firme din grupul Agricola – Intertrade Union,
Comcereal, Conagra, Aicbac, Agriconstruct, Bac Print, Confex, Alimenta – formează o structură modernă
de grup, în care Agricola İnternaţional are rolul integratorului ce coordonează activităţile grupului,
armonizând resursele sale spre înfăptuirea obiectivelor propuse şi îndeplinirea misiunii asumate.
În aceeaşi măsura, sistemul integrat a permis susţinerea unor activităţi de cercetare şi
dezvoltare a patrimoniului genetic în producţia animală şi intensificarea creşterii calităţii pe toate
segmentele de producţie, în ciuda unor greutăţi financiare izvorâte din contextul economic general.

6
 Situaţia falimentară a celor cinci societăţi înainte de integrare, era identică cu a celorlalte
unităţi din agricultură şi industria alimentară românească fiind generată de :
- lipsa furajelor pentru hrana animalelor, cu consecinţe insurmontabile privind
sporurile şi mortalitatea;
- neasigurarea surselor valutare minime pentru retehnologizarea şi modernizarea
capacitaţilor de producţie.
Strategia aplicată în primele luni după înfiinţare a avut in vedere rezolvarea problemelor
acute de supravieţuire, dar concomitent, s-a urmărit şi relansarea activităţii în toate domeniile. S-a realizat
în felul acesta privatizarea relaţiilor de producţie în cadrul celor 5 unităţi, ceea ce a reprezentat, în
concepţia unor analişti „modelul băcăuan de privatizare”.
Măsurile organizatorice luate, infuzia de capital străin orientat cu precădere pentru
producerea nutreţurilor combinate şi retehnologizarea sectoarelor de producţie, refacerea tuturor relaţiilor
cu partenerii externi şi nu în cele din urmă capacitatea managerială a conducerii societăţii,
profesionalismul şi experienţa colectivului de salariaţi, au determinat obţinerea unor rezultate de
performanţă.

Grupul Agricola, care prin performanţele sale a căpătat o largă recunoaştere naţională şi
internaţională, realizând aproximativ 20% din producţia de carne pasare, 10% din producţia de carne de
porc şi 10% din producţia de ouă, a unităţilor specializate din România, are şi o mare importanţă zonala
asigurând locuri de muncă pentru aproximativ 3.000 angajaţi proprii, din care 210 specialişti cu studii
superioare, precum şi pentru aproximativ 10.000 de angajaţi care muncesc în societăţile partenere din aval
şi din amonte.
Importante acţiuni de instruire s-au efectuat pentru activitatea de resurse umane, calitate şi
strategie, activităţi noi care s-au înfiinţat în anul 2001 şi care sunt încadrate de specialişti tineri cu
experienţă şi foarte bine pregătiţi în aceste domenii de activitate.
Participarea cu succes la târguri şi expoziţii naţionale şi internaţionale, prezenţa companiei
pe o piaţă foarte exigentă, îmbunătăţirea continuă a calităţii au contribuit la promovarea şi consolidarea
mărcii Agricola.

2.2. Obiectul de activitate

S.C. AGRICOLA INTERNAŢIONAL S.A. BACAU, face parte din ramura „Agricultura”
din cadrul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Obiectul de activitate conform statutului societăţii, îl constituie :

 producerea de nutreţuri combinate ;
 creşterea, îngrăşarea şi sacrificarea animalelor şi pasărilor ;
 industrializare carne şi valorificare subproduse de abator; producţie de preparate din carne,
salamuri crude, conserve, grăsimi topite, făinuri proteice;
 producţie de confecţii, blănuri, articole de marochinărie ;
 desfacerea prin reţeaua proprie de magazine a cărnii şi produselor din carne şi a altor produse
alimentare şi industriale de larg consum, indigene şi/sau închiriate;
 desfăşurarea de activităţi de concesionare, închiriere, locaţie de gestiune şi
.participarea la orice fel de licitaţii, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Obiectivele firmei dau in general o imagine concretă asupra orientării firmei, în funcţie de
scopul şi misiunea urmărită. În cazul S.C. AGRİCOLA İNTERNAŢİONAL S.A. obiectivul major al
strategiei de dezvoltare pentru perioada următoare este creşterea volumului vânzărilor proprii atât pe piaţa
internă cât şi pentru export.
Societatea acordă o importanţă deosebită desfacerii producţiei deoarece asigură reluarea şi
continuitatea proceselor de producţie precum şi existenţa firmei şi realizarea profitului. Deoarece produce
şi comercializează produse destinate consumului alimentar se urmăreşte în permanenţă creşterea calităţii
produselor şi încadrarea acestora în norme şi stasuri conforme legislaţiei române si internaţionale.

7
 În vederea realizării încadrării produselor la parametri de calitate competitivi societatea
dispune de mijloace tehnice şi tehnologice constituind pe ansamblu sistemul asigurării calităţii. Se are in
vedere şi verificarea, analizarea în laboratoare specifice, dotate corespunzător, a materiei prime, pentru
evitarea folosirii în producţie a cărnii provenită de la animale cu diverse afecţiuni, care ar pune în pericol
sănătatea consumatorului. Nu este lipsită de importanţă şi asigurarea unor condiţii optime de lucru pentru
toţi salariaţii şi familiile acestora,a unor salarii decente, stimulative care dau motivaţie muncii lor; a
echipamentelor de lucru şi de protecţie; a meselor calde zilnice subvenţionate în proporţie de 50% de
către unitate; precum şi a grădiniţei proprii pentru copii.
Calitatea produselor fabricate sub marca “Agricola Internaţional “corespunde normelor
sanitar veterinare internaţionale, fapt demonstrat prin aceea ca unitatea este agreată de Comunitatea
Europeană, S.U.A., Piaţa Angliei şi Japoniei punând în valoare gradul ridicat de competitivitate şi calitate
a produselor.

Pentru societate clientul ocupă un loc foarte important, motiv pentru care se încearcă realizarea
unor costuri reduse sau a unor produse care se diferenţiază prin calităţile sale ,de produse similare oferite
de ceilalţi comercianţi.
Raportul preţ-calitate, elasticitatea produselor oferite pe piaţă, realizarea unor livrări in
compensare avantajoase ambelor părţi, preţurile de vânzare a produselor livrate negociate cu toţi
partenerii în funcţie de volumul produselor preluate, modalitatea de plată şi distanţa de transport,
reprezintă factori esenţiali în relaţiile cu partenerii de afaceri

2.3. Organizarea şi funcţionarea unităţii

Aşadar, Agricola İnternaţional fiinţează în cadrul unei structuri integrate, începând cu producţia
de furaje, obţinerea de material biologic pentru reproducţie, creşterea şi îngrăşarea pasărilor si animalelor,
abatorizarea cărnii de pasăre şi porc şi comercializarea produselor proprii la export şi pe piaţa internă,
beneficiind de o reţea proprie de magazine.

Din suprafaţa de teren în proprietate de 365 ha, suprafaţa construită este de 108 ha,
reprezentând: ferme zootehnice, staţii de incubaţie, staţie însămânţări artificiale, centre achiziţii animale,
abatoare, fabrici de nutreţuri combinate, secţii de industrializare ( conserve, preparate carne, salamuri
crude, grăsimi topite, făinuri proteice, lactate, confecţii ), precum şi o reţea de magazine proprii.
Agricola İnternaţional dispune de capacităţi tehnice pentru producţia specializată de produse din
carne de porc şi vită , preparate din carne de porc şi vită, producţia de nutreţuri concentrate, deţine
deasemenea capacităţi adecvate de transport şi desfacere a produselor finite.
Activitatea de procesare a cărnii de porc şi vită se desfăşoară în două amplasamente: Abator
– cu o suprafaţă construită de 35.913 mp si Frigorifer, cu o suprafaţă construită de 19.850 mp.

Fluxul tehnologic din cadrul Abatorului cuprinde secţiile de sacrificare bovine –300 cap/8 ore ,
sacrificare porcine-800 cap/8 ore, prelucrare maţe, grăsimi şi organe, o fabrică de preparate cu capacitatea
proiectată de 3000 tone/an, fabrica de salamuri crude proiectată pentru o producţie de 1000 tone/an,
fabrica de conserve cu o capacitate de 2500 tone/an. Secţiile şi fabricile sunt dotate cu spaţii aferente
pentru depozitare materie prima/produs finit, capacităţi adecvate frigorifice, sursă proprie de agent termic
şi racordare la principalele utilităţi: apă, gaz, energie electrică.
Capacităţile de producţie profilate pe procesarea cărnii de porc şi vită deţin agrementele sanitar-
veterinare pentru export in S.U.A. Infrastructura şi spatiile fluxului tehnologic satisfac în totalitate
cerinţele sanitar-veterinare specifice activităţilor de producţie, nivelul tehnic al echipamentelor fiind pe
ansamblu afectat de gradul de uzura fizică, peste 70%. Producţia de salamuri crude are o tradiţie de lungă
durată fabrică pe care S.C.Agricola İnternaţional S.A.o exploatează în prezent. « Salamul de Sibiu »,
produsul cel mai bine cunoscut pe piaţă se produce la Bacău încă din anul 1976, după o tehnologie
proprie care se apropie foarte mult de metoda tradiţională aplicata artizanal în anumite zone de munte ale
ţării. În procesul tehnologic de fabricaţie a salamurilor crude carnea nu sufera nici un tratament termic.
Capacitatea proiectată a fabricii este de 1050 tone produs finit pe an, uzura fizică şi morală reducând
gradul de utilizare în prezent la 30%.
8
 Activitatea de producere a nutreţurilor concentrate se desfăşoară în incinta unei fabrici
construită în anul 1973, pe o suprafaţă de 2500 mp pe care se află următoarele capacităţi pentru o
producţie anuală de 140-150.000 tone nutreţuri: staţie de recepţie auto 20 to/oră, staţie de recepţie CF 80
to/oră, siloz depozitare cereale 9000 tone, buncăre industriale pentru depozitarea sroturilor 2400 tone,
buncăre de dozare materie primă 700 tone, buncăre depozitare produs finit 2000 tone, corp de fabricaţie
pentru o producţie de 35 tone/ora, secţie de granulare 20 to/ora, staţii de uscare 18 tone/ora.
Fabrica a beneficiat în perioada 1999-2000 de un program de retehnologizare, corpul de
fabricaţie fiind în modernizat cu echipamente tip Buhler, Elveţia, procesul de fabricaţie fiind adecvat
pentru o gamă de peste 30 de reţete pentru toate speciile de animale şi pentru toate categoriile de vârstă.

Reţeaua de magazine din Agricola İnternaţional cuprinde un număr de 29 spatii comerciale cu

o suprafaţă de vânzare de 4215 mp, distribuite astfel: în oraşul şi judeţul Bacau-18 unităţi, Piatra Neamţ-3
unităţi, Bucureşti-4 unităţi, Buzău-2unităţi, Galaţi–2 unităţi, Iaşi-2 unităţi, Constanta-1 unitate. Toate
magazinele au autorizaţii de funcţionare şi sanitar-veterinare, dispunând de toate dotările
necesare(capacităţi de frig, mobilier de expunere, case de marcat cu memorie fiscală, etc) pentru
desfăşurarea unei activităţi comerciale normale, prin care se derulează cca 35% din portofoliul activităţii
de vânzări din Agricola İnternaţional.

Activitatea de transporturi este subordonată în întregime activităţilor de producţie şi servicii

din Agricola İnternaţional. Parcul de autovehicule este de 127 de unităţi specializate din care 16 sunt din
import şi 111 de producţie autohtonă. Capacităţile de transport zilnic sunt destinate pentru: 160 tone carne
şi preparate din carne, 220 tone cereale, 550 tone nutreţuri concentrate, 55000 păsări vii, 20 tone lichide
alimentare, ulei, motorină şi 250 persoane. Din totalul parcului de transport 14 maşini au ani de fabricaţie
înainte de 1980,50 maşini , între 1981 si 1990 şi numai 12 au fost achiziţionate după 1996.
Transportul mărfurilor la export se face cu 4 autocamioane frigorifice MERCEDES, cu o
capacitate nominală de 80 tone.

Strategia de concentrare a vânzărilor pe un sistem propriu de distribuţie care are la bază un

sistem logistic (reţea de mijloace de transport flexibilă, personal specializat ) pentru o activitate de
vânzări eficace şi eficientă. Realizarea vânzărilor prin reţeaua proprie de desfacere până la 70% din
producţia proprie se face prin mijloace extensive – deschiderea de depozite en-gross zonale în Sibiu,
Craiova, Piteşti. În acelaşi timp Agricola İnternaţional a abordat contactul cu distribuitorii mari
specializaţi şi se va intensifica desfacerea prin reţele de distribuţie consacrate: Metro, Billa, Selgros, etc.

2.4. Principalii furnizori

S.C. AGRİCOLA İNTERNAŢIONAL S.A BACAU se aprovizionează de la furnizori interni,

care reprezintă cea mai mare parte, si furnizori externi, aceştia având o pondere de aproximativ 15 %.
Aprovizionarea se face ritmic, pe baza de contract, iar plata furnizorilor se efectuează în termen de 30 zile
sau în funcţie de data scadenţei stipulată în contract.
Principalii furnizori ai societăţii sunt :
- Romagora Urziceni - pentru şrot soia ;
- Protan Roman - pentru faina oase ;
- Romvac Company Bucureşti - pentru medicamente de uz veterinar;
- Integra Bucureşti - pentru carne carcasa bovină;
- Ultex Ţăndarei -..pentru ulei brut care constituie materie
. auxiliară pentru furaje;
- Tempo - pentru publicitate;
- Beralbac Bacău - pentru abur tehnologic ;
- Termloc Bacău - pentru apa canal;
- E.ON - pentru energie electrică ;

9
 Valorificând cele mai moderne tehnologii de creştere industrială a animalelor şi pasărilor, într-un
lanţ de producţie integrat, S.C. AGRICOLA İNTERNAŢIONAL S.A. BACǍU produce şi
comercializează anual, pe piaţa internă şi la export, peste 38 mii tone carne, în 306 de sortimente şi
aproximativ 100 milioane ouă.
S.C. Agricola İnternaţional S.A. realizează vânzări prin compartimentul de marketing, pe baza
de comenzi ferme şi contracte.
Pe piaţa internă S.C. AGRICOLA İNTERNATIONAL S.A. deţine segmente importante de
desfacere, produsele societăţii fiind foarte apreciate în capitala ţării şi în multe judeţe din ţară.
Avantajele societăţii faţă de concurenţii pieţei interne sunt determinate de :
- ponderea obţinută în totalul producţiei de carne şi ouă;
- calitatea şi costul produselor.
Exista o preocupare susţinută din partea conducerii societăţii de a realiza prin reţeaua proprie de
magazine, formată din 42 unităţi comerciale situate în Bacău, Piatra Neamţ şi Bucureşti, un comerţ
civilizat, de înaltă ţinută, dat fiind faptul că cca.25 % din producţia societăţii este comercializată prin
aceste magazine.
Importurile de utilaje s-au structurat pe următoarele obiective dominante :
- modernizarea abatorului de pasări în sistem STORK (Olanda), care are o importanţă deosebită
pentru societate;
- modernizarea sistemului de creştere la sol a puilor de carne şi găinilor de reproducţie, tip BIG-
DUTCHMAN şi LOHMANN(Germania);
- modernizarea sistemului de exploatare a găinilor ouătoare în baterii ecologice, tip BIG-
DUTCHMAN (Germania);
- echipamente incubaţie, tip BUCKEYE (Anglia);
- instalaţii muls şi pasteurizare tip TECHNODAIRY si ITALFARM(Italia);
- instalaţie infeliere-vaccumare, infeliere, cântărire şi etichetare, tip KRAMER & GREBE
( Germania );
- instalaţie de prelucrare a grăsimilor, tip ALFA-LAVAL (Suedia);

2.5. Principalii clienţi

Cheia micromediului de marketing este clientela. Ea constituie destinaţia şi raţiunea eforturilor

firmei şi se prezintă prin piaţa efectivă a întreprinderii, în fiecare moment al existenţei sale.
Clientela poate fi formată din consumatori care distrug produsele prin consum efectiv, sau din
utilizatori, care folosesc însuşirile produselor pentru a realiza alte produse.
În primul caz, produsele devin bunuri de consum, iar în al doilea caz, sunt bunuri industriei.
Clienţii firmei pot fi plasaţi în unul sau mai multe din următoarele tipuri de pieţe:
- piaţa bunurilor de consum, anume aceea pe care acţionează consumatorii;
- piaţa industrială, pe care acţionează utilizatorii industriali;
- piaţa de distribuţie, pe care acţionează distribuitorii şi agenţii de schimb.
- piaţa bunurilor publice sau piaţa guvernamentală pe care acţionează statul, organizaţiile non-
profit şi administraţia publică care finanţează sau cumpără bunuri de folosinţă colectivă precum
drumurile, podurile, rezervaţiile, parcurile, securitatea naţională şi individuală, şcolile publice, etc.
În cele mai frecvente cazuri, firma se adresează mai multor tipuri de pieţe, simultan.
Pentru că Agricola Internaţional S.A. desface cca 40% din producţia sa prin propriile magazine,
restul de 60% fiind vândută către terţi, intr-un număr de aproape 1500 firme a căror colaborare este
nestatornică şi la export, voi prezenta în primul rând clienţii de pe piaţa externă, care deţin o pondere
importantă în totalul vânzărilor şi doar cei mai importanţi clienţi de pe piaţa internă:
Pe piaţa externă aceştea sunt:
WERNER SIMON GMBH, GERMANIA-pentru conserve
PRONOX GMBH, GERMANIA-pentru carne de pasăre
PRO-VOST HELMULT STIMMING GMBH, GERMANIA-pentru carne de pasăre
FAUPEL S.A., ELVEŢIA-pentru carne de pasăre
STELA TRADE, MACEDONIA- pentru carne de porc
Pe piaţa internă principalii clienţi sunt:
10
 YOUR FRIEND S.R.L. BACĂU
STENYON BUCUREŞTI
AMIRAL MIERCUREA CIUC
DANTEX TG. JIU
GENU S.R.L. BACĂU
MEDAS IMPEX S.R.L. P. NEAMŢ

CAPITOLUL 3

TREZORERIA ÎNTREPRINDERII ŞI FLUXURILE DE TEZORERIE

3.1. Locul şi rolul trezoreriei în cadrul sistemului informaţional

al întreprinderii

În concepţie sistemică întreprinderea este considerată drept un sistem deschis ce

presupune intrări, prelucrări, ieşiri şi autocontrol. Din punct de vedere economic, nici o activitate nu se
poate derula fără suport financiar, concretizat de cele mai multe ori în bani, ceea ce conduce la ideea că
trezoreria întreprinderii reprezintă puntea de legătură a celor trei categorii de activităţi : exploatare,
investiţii şi finanţare .
In acelaşi timp trezoreria unei întreprinderi joacă un rol de filtru pentru majoritatea operaţiilor ce se
desfăşoară în perimetru său prin intermediul restricţiilor impuse de acoperirea financiară a acestor
operaţiuni.
Trezoreria unei întreprinderi ocupă locul central în toate reprezentările sistemului informaţional
economic deoarece toate operaţiunile economice se exprimă valoric iar majoritatea lor presupun
transferuri interne sau externe de bani.
Locul trezoreriei în cadrul întreprinderii trebuie analizat şi prin prisma mărimii acesteia. Astfel în
cadrul întreprinderii mici în general nu există un compartiment specializat în operaţiile de trezorerie. In
ceea ce priveşte întreprinderile mari cu activităţi diversificate chiar la nivel internaţional şi cu structuri
organizatorice diversificate s-au delimitat mai multe etape în evoluţia funcţiei compartimentului
trezorerie.
Rolul trezoreriei constă în principal în a asigura permanent corelaţia necesară între încasări şi plăţi
astfel încât să nu apară blocaje financiare sau datorii neachitate la termenul prevăzut. Acest obiectiv se
realizează prin diferite activităţi şi instrumente cum sunt: întocmirea de programe raţionale de producţie şi
consum,personal şi salarizare, aprovizionare şi vânzare de bunuri şi servicii şi urmărirea permanentă şi
atentă a realizării lor.
În ceea ce priveşte întreprinderile mari, cu activităţi diversificate, chiar la nivel internaţional şi cu
structuri organizatorice diversificate s-au delimitat mai multe etape în evoluţia funcţiei compartimentului
trezoreriei după cum urmează:
 până în anii 1960, întreprinderile considerau gestiunea trezoreriei ca o activitate managerială şi
deci o anexă a contabilităţii;
 pe parcursul anilor 1960 – 1970, funcţia de trezorerie a societăţii a fost creată şi pusă sub directa
coordonare a directorului financiar, fără ca aceasta să constituie un centru de costuri propriu-zis;
 în anii 1980, această funcţiune a fost lăsată să se dezvolte necontrolat, ca urmare a unor fenomene
cum sunt: creşterea ratelor dobânzii, dereglarea şi globalizarea pieţelor, complexitatea sporită a
instrumentelor financiare, rate reale a dobânzii pe piaţa monetară superioare rentabilităţii activelor
industriale. Toţi aceşti factori au condus la transformarea trezoreriei din centru de costuri în centru
de profit, ceea ce a permis anumitor grupuri industriale şi comerciale să se diversifice cu succes în
domeniul financiar;
 după 1987 mai exact în octombrie au apărut numeroase crize pe pieţele monetare şi de capital
determinând multe întreprinderi să-şi dezvolte progresiv integrarea responsabilităţilor şi a
respectului pentru marile echilibre financiare, fapt ce a condus la o atitudine preventivă în

11
 domeniul speculaţiilor financiare, fără intervenţii particulare pe pieţele monetare şi la o optimizare
internă a gestiunii trezoreriei.
Această evoluţie subliniază un rol din ce în ce mai operaţional pe care l-a căpătat trezoreria în cadrul
sistemului informaţional al întreprinderii, în special în activităţi legate de gestiunea riscului de schimb şi a
ratei dobânzii, dar şi în ajustarea echilibrului financiar prin recurgerea la aşa-numitele credite de
trezorerie.

3.2. Concepte de bază privind trezoreria întreprinderii

Varietatea şi complexitatea aspectelor legate de buna gestionare a trezoreriei crează un amplu câmp
de analiză şi dezbatere pentru specialiştii şi practicienii domeniului cu atât mai mult cu cât acest subiect
influenţeaza în mod practic activităţile desfăşurate de toţi agenţii economici. In perioadele de stabilire a
pieţii financiare, de reducere a autofinanţării şi de creştere a inflaţiei devine tot mai relevant rolul pe care
îl are trezoreria în viaţa unei entităţi economice.
In contextul actual al economiei româneşti literatura de specialitate abordează din ce în ce mai mult
la nivel conceptual, principalele instrumente, tehnici şi chiar soluţii general sau parţial valabile prin
intermediul cărora se poate asigura un echilibru economic şi financiar la nivel microeconomic.
3.2.1. Definirea conceptului de trezorerie

Aspectele legate de funcţionarea trezoreriei presupun o analiză a conceptului din două puncte de
vedere şi anume:
 organizatoric, trezoreria esrte un serviciu ce reprezintă o parte componentă în organigrama unei
entităţi economice, căruia îi revin sarcini şi atribuţii, care are personal de specialitate şi care
funcţionează după reguli bine stabilite;
 structural, în funcţie de elementele patrimoniale componente ale acesteia.
Din punct de vedere organizatoric, în cursul evoluţiei vieţii economice, conceptul de „trezorerie” a
cunoscut mai multe interpretări, generate de rolul pe care l-a avut pe o anumită treaptă de dezvoltare a
economiei.
Din punct de vedere sructural, trezoreria trebuie analizată în funcţie de elementele sale constitutive.
În literatura de specialitate se regăsesc o multitudine de definiţii date conceptului de trezorerie, dar ceea
ce trebuie reţinut este faptul că majoritatzea definiţiilor se bazează pe lichidităţile de care dispune la un
moment dat o unitate economică.
Autorul Bernard Colasse atrage atenţia asupra faptului că trezoreria unei entităţi economice nu
trebuie confundată cu disponibilităţile de care aceasta dispune la un moment dat, ci de faptul că ea
reprezintă ceea ce rămâne di resursele stabile, după ce au fostr finanţate imobilizările şi nevoia de
finanţare a activităţii curente. În acest sens, autorul consideră trezoreria ca fiind aptitudinea întreprinderii
de a se fionanţa din resurse stabile. Din punct de vedere matematic, trezoreria se calculează fie ca
diferenţă între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment, fie ca diferenţă între disponibilităţi şi
credite bancare.
Potrivit Regulamentului de aplicare a Legii contabilităţii nr.82/1991 (pct. 86), „contabilitatea
trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţilor în conturi la
bănci şi în casă, creditelor bancare pe termen scurt şi altor valori de treziorerie”. Pentru a realiza aceste
obiective trebuie avută în vedere influenţa unor factori, cum sunt:
- structura elementelor de trezorerie;
- locul unde se află valorile de trezorerie şi apartenenţa acestora;
- formele decontărilor fără numerar cu instrumente adecvate.
Trezoreria unui agent economic din punct de vedere matematic poate prezenta sold pozitiv sau
negativ, rezultând astfel conceptul de trezorerie pozitivă sau negativă. În cazul în care soldul trezoreriei
este zoro, literatura de specialitate utilizează termenul de „trezorerie zero”.
„Trezoreria pozitivă” este rezultatul întregului echilibru financiar al întreprinderii şi se concretizează
într-un surplus monetar care reprezintă o expresie a profitului net din pasivul bilanţului.
„Trezoreria negativă” evidenţiază un dezechilibru financiar concretizat sub forma unui deficit
monetar acoperit de cele mai multe ori cu credite angajate de costuri ridicate.

12
 3.2.2. Elemente de lichidităţi ale agentului economic

Sarcina de bază a trezoreriei într-o întreprindere angajată într-un sistem complex de raporturi
economice şi financiare este de a asigura lichidităţile necesare tuturor obligaţiilor băneşti şi un echilibru
financiar corespunzător.
Potrivit regulamentului de aplicare a legii contabilităţii nr 82/1991 în România lichidităţile includ
următoarele elemente de trezorerie: -numerarul în lei şi în devize din caseria unităţii patrimoniale;
disponibilul în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare; carnetele de C.E.C. cu limită de sumă;
acreditive în lei şi devize; avansurile de trezorerie; valorile de încasat;etc.
a) Numerarul în lei şi în devize din caseria unităţii patrimoniale este reprezentat de banii lichizi
de care dispune unitatea la un moment dat şi cu ajutorul cărora se fac operaţii de plăţi cu persoane fizice
şi juridice.
b) Disponibilul în conturi la bănci sau la alte instituţii financiare în lei sau devize este reprezentat
de bani scriptici prin intermediul cărora se fac operaţiuni de plăţi prin virament bancar cu persoane fizice
şi juridice.
c) Carnetele de C.E.C.uri cu limită de sumă constituie o categorie de mijloace băneşti sub forma
unor documente de valori care se utilizează pentru plata unor categorii de prestări de servicii sau achiziţii
de materiale.
d) Acreditivele în lei şi în devize suent mijloace bănesti aflate într-un cont diferit de contul curent,
deschis la dispoziţia unui furnizor şi din care se fac plăţi numai către acesta pe măsură ce justifică livrarea
de bunuri, şi/sau prestarea de servicii în cantităţile, sortimemtele şi calităţile prevăzute.
e) Avansurile de trezorerie reprezintă mijloacele băneşti acordate diferitelor persoane fizice şi
juridice care sunt împuternicite să utilizeze aceste sume pentru efectuarea de plăţi în interesul societăţii
respective.
”Acestea se acordă de regulă prin casierie dar uneori şi prin conturile bancare şi pot fi în lei şi în
devize. Avansurile se acordă înaintea plecării în deplasare pntru transport, cazare şi diurnă precum şi
pentru plata unor bunuri şi servicii.”3
O particularitate a acestei categorii de lichidităţi constă în faptul că sumele apar în contul
titularilor de avansuri din momentul avansării până când se decontează plăţile făcute.
f) Valorile de încasat sub forma C.E.C.-urilor şi efectelor comerciale primite de la plătitori şi
păstrate pînă la scadenţă sau remise băncii spre scontare înainte de termenul scadent contra unui scont.
Ele sunt valori financiare ce se includ în categoria lichidităţilor şi nu în cea a creanţelor datorită
posibilităţii de a fi imediat tranformate în disponibilităţi. In ceea ce priveşte gestiunea lichidităţilor există
două categorii de costuri şi anume : cele generate de lipsa de lichidităţi şi cele datorate existenţei unui
surplus de lichidităţi.
Lipsa lichidităţilor poate avea drept consecinţe imediate : pierderea oportunităţii de a face achiziţii
în condiţii optime ; deteriorarea imaginii societăţii pentru eventualele întârzieri la plată ; obligativitatea de
a contracta împrumuturi pe termen scurt etc.
Deţinerea de lichidităti peste necesarul curent al unităţii atrage costuri de altă natură cum sunt :
- pierderea eventualelor dobânzi sau beneficii ce s-ar fi putut obţine prin investirea sumelor
respective în activităţile productive sau în diferite plasamente.
- deţinerea unui volum important de lichidităţi face întreprinderea vulnerabilă la instabilitatea
monetară şi la modificările de paritate între monede.
Trebuie subliniată ideea conform căreia, în gestionarea lichidităţilor, este esenţial să se găsească
acest volum al licidităţilor pentru care suma celor două categorii de costuri este minimă. Astfel, în
condiţiile unei gestiuni eficiente a factorilor de producţie şi a inflaţii moderate, între lichidităţile de care
dispune o entitate economică şi rentabilitatea economică poate apărea atât o relaţie de intercondiţionare,
cât şi o relaţie de incompatibilitate.

3.2.3. Investiţiile financiare pe termen scurt şi provizioane

3
Brânzan, A., Manea, V., Mareş, D.M., Contabilitatea Financiară I, Editura Fundaţiei ”România de Mâine” , Bucureşti 1999
13
 pentru depreciere

Investiţiile financiare pe termen scurt (titlurile de plasament) sunt titluri de valoare achiziţionate de
pe piaţa financiară în vederea realizării unui câştig pe termen scurt, în momentul revânzării lor 4.
Principalele caracteristici ale investiţiilor financiare pe termen scurt sunt:
 pot fi achiziţionate pe o piaţă organizată sau neorganizată ;
 au o valoare nominală şi o valoare de piată ;
 de cele mai multe ori achiziţia lor are un caracter speculativ.
Investiţiile financiare pe termen scurt se evaluează astfel5:
a) evaluarea la intrarea în entitate, se evaluează la costul de achiziţie, prin care se
înţelege preţul de cumpărare, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor;
b) evaluarea la data bilanţului:
- valorile mobiliare pe termen scurt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată sunt evaluate la valoarea de cotaţie din ultima zi de
tranzacţionare;
- valorile mobiliare pe termen scurt care nu sunt admise la tranzacţionare pe oa
piaţă reglementată sunt evaluate la costul de achiziţie sau valoarea conform
contractului, mai puţin eventualele ajustări pentru pierdere de valoare.
c) evaluarea la ieşirea din entitate se utilizează una din următoarele
metode:
- metoda FIFO (prima intrare-prima ieşire);
- metoda LIFO (ultima intrare-prima ieşire);
- metoda CMP (costul mediu ponderat).
Structura contabilă a investiţiilor financiare pe termen scurt (titlurilor de plasament) face posibilă o
distincţie clară între cele care conferă un drept de proprietate (acţiunile) şi cele care conferă un drept
general de creanţă (obligaţiunile) în categoria acestora fiind incluse :
1) acţiuni deţinute la entităţile afiliate ;
2) alte investiţii pe termen scurt :
 obigaţiuni emise şi răscumpărate de către entitate ;
 obligaţiuni achiziţionate de la alte entităţi ;
 alte valori mobiliare achiziţionate de la entităţi.
Acţiunea este un înscris de valoare ce dovedeşte participarea deţinătorului la capitalul societăţii
comerciale a titlului şi pe baza căreia posesorul are drept să încaseze o cotă corespunzătoare din profitul
net repartizat al societăţii respective sau este obligat să suporte o parte din pierdere.
Acţiunile pot fi clasificate după mai multe criterii, după cum urmează :
a) Din punct de vedere al emitentului
- acţiuni proprii sunt emise de societatea care le deţine;
- acţiuni cumpărate sunt emise de altă societate decât cea care le deţine.
b) După modul de identificare a deţinătorului acţiunii
- acţiuni nominative pot fi emise în formă materială pe suport de hârtie sau în formă
dematerializată prin înscriere în cont. Înscrisurile trebuie să îndeplinească anumite standarde
referitoare la imprimare şi securitate a titlurilor. În cazul acţiunilor dematerializate, atestarea
calităţii de acţionar se face printr-un extras de cont,iar acestea nu pot fi decât nominative.
- acţiuni la purtător sunt emise şi circulă numai în formă materializată, cel care le deţine fiind
recunoscut ca acţionar.
c) După drepturile pe care le generează:
- acţiuni ordinare reprezintă fracţiuni egale ale capitalului social şi conferă drepturi egale
deţinătorului. Atunci când o persoană fizică sau juridică cumpără acţiuni ale unei societăţi, ea
dobândeşte şi obligaţii ca asociat şi anume: răspundere limitată, transferul acţiunilor,

4
Paraschivescu, D.M., Păvăloaia, W., Radu, F., Olaru, G.D., Contabilitate financiară – Aplicaţii şi studii de caz, Editura
Tehnopress, Iaşi, 2007, pag.460
5
Reglementări contabile conforme cu directivele europene aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1752/2005:
ghid practic, Editura Irecson, Bucureşti, 2006, pag.324
14
 declararea dividendelor, rapoartele anuale, repartizarea activului şi lichidarea, dreptul la vot
etc.
- acţiuni preferenţiale conferă posesorilor calitatea de coproprietar şi asigură o rentabilitate
minimă pe baza unui dividend fix, care, de regulă, se plăteşte înaintea dividendelor la acţiunile
ordinare. Deţinătorul unei astfel de acţiuni nu beneficiază de drept de vot, decât în cazul în
care a fost dispus altfel prin contractul preferenţial. Decizia de a emite acţiuni preferenţiale
aparţine exclusiv acţionarilor ordinari şi odată luată această decizie, trebuie respectate două
condiţii:acţiunile preferenţiale să aibă aceeaşi valoare nominală ca şi acţiunile ordinare şi să
nu depăşească un sfert din capitalul social.
d) Din punct de vedere al emitentului şi în funcţie de treapta atinsă în îndeplinirea rolului lor în
cadrul autofinanţării, acţiunile cunosc următoarele stadii:
- acţiuni autorizate reprezintă numărul maxim de acţiuni aprobate pe care le poate emite o
societate pe parcursul existenţei sale, număr specificat în statutul societăţii
- acţiuni neemise acea parte care au fost autorizate dar care nu au fost încă emise în vederea
comercializării
- acţiuni puse în vânzare sunt acele acţiuni emise şi aflate în procesul vânzării iniţiale
- acţiuni aflate pe piaţă reprezintă acea parte din acţiunile emise şi vândute, care se află în
posesia acţionarului şi pentru care se plătesc dividende
- acţiuni de trezorerie reprezintă acţiuni proprii pe care societatea le răscumpără în scopul de a
le vinde când preţul acestora creşte.
Obligaţiunile sunt titluri de credit cu venit fix (dobânda), emise şi vândute de o societate pe acţiuni
cu scopul de a obţine un împrumut pe o anumită perioadă de timp.
Criterii de clasificare a obligaţiunilor :
a) După modul de identificare a deţinătorului
- obligaţiuni nominative
- obligaţiuni la purtător
b) După forma în care sunt emise
- obligaţiuni materializate
- obligaţiuni dematerializate
c) După tipul de venit pe care îl generează
- obligaţiuni cu dobândă sunt obligaţiunile emise la valoarea nominală, valoare care de regulă
se rambursează la scadenţă şi generează venituri din dobâmzi care se plătesc în conformitate
cu condiţiile emisiunii;
- obligaţiuni cu cupon 0 sunt acele titluri emise la un preţ de emisiune mai mic decât valoarea
nominală care este plătită la scadenţă.
d) Prin prisma gradului de protecţie al investiţiei
- obligaţiuni garantate în general sunt garantate cu anumite active, iar în cazul în care societatea
nu îşi efectuează plăţile legate fie de dobândă, fie de împrumut, investitorii se pot baza pe
dreptul la activul respectiv;
- obligaţiuni negarantate sunt emise de către societăţi fără nici o garanţie specifică;
- obligaţiuni cu bonuri de subscriere combină o obligaţiune clasică cu un drept negociabil;
- obligaţiuni convertibile în acţiuni deţinătorul unei astfel de obligaţiuni are dreptul ca în cadrul
unui termen fixat prin contravtul de emisiune să-şi exprime opţiunea de convertire a acestor
titluri în acţiuni;
- obligaţiuni indexate emitentul unei astfel de obligaţiuni îşi asumă obligaţia de a actualiza
valoarea acestor titluri în funcţie de un indice, de comun acord cu investitorii. Indexarea se
aplică fie asupra dobânzii, fie asupra preţului de rambursare, fie asupra ambelor elemente;
- obligaţiuni cu dobândă variabilă emitentul se obligă să modifice rata dobânzii pe durata de
viaţă a obligaţiunii în conformitate cu condiţiile pieţei;
- obligaţiuni speciale cu cupon ce poate fi reinvestit permit deţinătorului să aleagă între a primii
cupon de dobândă în numerar sau a primi obligaţiuni identice cu cele iniţiale.
-

15
 3.2.4.Credite pe termen scurt

Gestionarea zilnică a trezoreriei întreprinderii implică fie excedentul de disponibilităţi, fie deficit
de disponibilităţi pe termen scurt. Excedentul de trezorerie dă posibilitatea efectuării unor plasamente
temporare, prin care se urmăreşte atât conservarea lichidităţilor în condiţii de inflaţie, cât şi obţinerea unor
câştioguri suplimentare prin dobânzi. Deficitul temporar de trezorerie este generat de cauze structurale
şi conjuncturale ce necesită găsirea unor mijloace de echilibrare prin apelarea la credite pe termen scurt ,
cu rolul de a atenua oscilaţiile activelor circulante.
Sub denumirea generală de credite pe termen scurt sunt grupate toate mprumuturile de care poate
beneficia o societate pentru perioade scurte de timp şi care, potrivit metodologiei contabile din România,
sunt elemente structurale ale trezoreriei ce se prezintă sub următoarele forme :
 credite obţinute pe baza creanţelor comerciale ;
 credite de trezorerie.
În aceste condiţii, “deficitul de trezorerie” calculat la o anumită dată reprezintă nivelul creditelor de care
întreprinderea va avea nevoie în perioada imediat următoare şi pe care le va procura printr-o formă sau
alta în urma unei analize temeinice a costului real al acestora.
Creditele obţinute pe baza creanţelor comerciale apar în cazul decontărilor între terţe personae juridice
realizate prin intermediul efectelor comerciale cum sunt: cecurile, cambiile etc.
Creditele de trezorerie au ca scop asigurarea unei trezorerii curente echilibrate a întreprinderilor, atunci
când creditele obţinute prin scontarea efectelor comerciale nu sunt suficiente sau chiar nu există şi când
nevoile de acoperit prin astfel de credite sunt date de decalajul existent între încasările şi plăţile perioadei.
Literatura de specialitate franceză clasifică creditele de trezorerie, după obiectul lor, în: credite pentru
descoperire de cont, credite prin mobilizarea efectelor comerciale, credite sezoniere, bilete de trezorerie
etc. În practica economică din România se regăsesc aceste credite sub două forme, şi anume:credite prin
contul curent şi credite bancare pe termen scurt.
Creditul prin contul curent constă în negocierea cu banca a unui plafon de creditare direct prin contul
curent atunci când disponibilităţile din aceasta nu sunt suficiente pentru realizarea integrală a plăţilor.
Acest tip de credit se regăseşte sub denumirea de credit în limita plafonului sau linie de credit şi prezintă
avantajul că se obţine printr-o tehnică bancară operativă, ceea ce permite trezoreriei o elasticitate
funcţională, oferind întreprinderii posibilitatea să facă faţă deficitului de lichidităţi pentru o perioadă
foarte scurtă de timp, pentru plata furnizorului, a personalului sau a unor impozite şi taxe. Creditul prin
contul curent se concretizează sub forma soldului final creditor al contului curent, prezentând pentru
întreprindere avantaje ca urmare a supleţei în utilizare.
Creditele bancare pe termen scurt prin cont special de împrumut sunt acordate de bancă pentru o
perioadă de cel mult un an. Aceste credite se acordă printr-un cont separat de contul curent şi sunt folosite
în completarea resurselor proprii ale agenţilor economici pentru:
 diferenţa dintre totalul stocurilor şi plăţilor, pe de o parte, şi totalul resurselor şi încasărilor, pe de
altă parte;
 stocuri, cheltuieli şi alte active constituite temporar din cauze justificate;
 stocuri sezoniere de materii prime şi produse de provenienţă agricolă.
Pentru creditele de scont costul se determină în funcţie de rata dobânzii de referinţă majorată cu un
anumit număr de puncte în funcţie de riscul pe care îl implică; de comisioanele bancare şi de perioada
rămasă din momentul scontării sau andosării către terţe persoane până la scadenţă.
Pentru creditele de trezorerie costul se stabileşte în funcţie de rata dobânzii şi comisioanele bancare,
aplicate la soldurile debitoare ale conturilor curente.
Dobânzile calculate de către bancă pentru diferitele credite pe termen scurt acordate societăţii şi
neachitate sunt evidenţiate într-un cont special numit ,,dobânzi de plătit”.
Acest caz este specific societăţilor care nu pot achita dobânda până la sfârşitul perioadei de referinţă.
Trebuie reţinut faptul că valoarea acestor dobânzi de plătit va diminua lichidităţile unei perioade viitoare.

3.2.5. Alte valori gestionate în conturile de trezorerie

16
 În categoria generică « alte valori » sunt incluse elemente structurale ale trezoreriei sub formă de
timbre fiscale şi poştale, bilete de tratament şi odihnă, tichete şi bilete de călătorie, tichete de masă şi alte
valori păstrate ăn casieria unităţii. Aceste valori sunt procurate de către societate prin cumpărare prin
furnizori autorizaţi, iar evidenţa se ţine la nivelul valorii lor nominale. Influenţa altor valori din cadrul
casieriei unităţii asupra volumului de lichidităţi nu este majoră, ele au o pondere mică în totalul valorilor
de trezorerie, fiind folosite în general, pentru nevoile proprii de derulare în bune condiţii a activităţii de
exploatare.
O particularitate a operaţiunilor cu « alte valori » de trezorerie o constituie faptul că au un efect
anticipat asupra lichidităţilor prin realizarea plăţilor parţiale sau totale înainte de producerea
evenimentului consumator de asemenea valori.
O problemă destul de importantă o constituie faptul că în condiţiile creşterii generale a preţurilor
constă în plăţi suplimentare ce pot apărea la animite valori gestionate în cadrul casieriei unităţii, cum
sunt : timbrele fiscale, judiciare şi poştale, bonuri valorice pentru carburanţi etc.

3.3. Tabloul fluxurilor de trezorerie

Necesitatea întocmirii fluxurilor de trezorerie porneşte de la necesităţile informaţionale ale

principalilor utilizatori de situaţii financiare. Este un truism faptul că una din informaţiile esenţiale pentru
investitori şi creditori este dată de capacitatea întreprinderii de a obţine câştiguri viitoare şi de a
transforma beneficiile în disponibilităţi.
Un alt motiv de provocare poate fi reprezentat şi de limitele bilanţului şi ale contului de profit şi
pierdere. Bilanţul este un document static din punct de vedere tehnic, apar soldurile care deşi sunt o
rezultantă, disimulează fluxurile înregistrate în conturi. In conturile de profit şi pierdere apar fluxurile
care determină rezultatul înţeles în principiu ca variaţie a capitalurilor proprii în cursul exerciţiului.
Până şi tabloul utilizărilor şi resurselor ascunde uncidenţa asupra disponibilităţilor a fenomenelor de
stocaj şi a decalajelor temporale care pot exista între un flux financiar şi consecinţa sa monetară, încasare
sau plată. Conceptul bazat pe fondul de rulment a condus la tablourile de utilizări şi resurse, aspru
criticate, deoarece, permiteau calculul variaţiei trezoreriei, şi nu explicau cauzele acestei variaţii. Toate
aceste insatisfacţii informaţionale explica interesul acordat astăzi tablourilor fluxurilor de trezorerie care,
în mod just pun accentul pe variaţia trezoreriei şi originile sale.
Pe de alta parte, intrucât nici una din situatiile financiare evocate anterior nu au reuşit să ofere un
tablou complet şi detaliat al tuturor intrărilor şi ieşirilor de fonduri al tuturor provenienţelor şi
utilizatorilor de disponibilităţi, pentru a remedia aceste lacune s-a propus un document al avaluării
situaţiei financiare-tabloul fluxurilor de bord.
“Tabloul fluxurilor de trezorerie” este analizat distinct în norma contabilă internaţională IAS 7
,,Situaţia fluxurilor de trezorerie“. De asemenea, cadrul conceptual al organismului internaţional de
normalizare contabilă face din tabloul fluxurilor de trezorerie o componentă distinctă a situaţiilor
financiare.
Tabloul fluxurilor de trezorerie reprezintă o situaţie de flux care, spre deosebire de contul de profit şi
pierdere, exprimă realităţi indiscutabile, neconvenţionale.
Acesta permite compararea rezultatelor diferitelor întreprinderi, prin eliminarea efectelor utilizării
diferitelor metode contabile pentru aceleaşi operaţii şi evenimente. Se poate afirma că variaţia trezoreriei
se calculează simplu cu ajutorul bilanţului. Dar fenomenele de lichiditate şi solvabilitate solicită analize
complexe pentru a determina contribuţia factorilor care determină această variaţie, fiind necesar un tablou
al fluxurilor de trezorerie.
De asemenea, acest tablou permite să se evalueze capacitatea întreprinderii de a degaja lichidităţi, să
se determine necesarul de lichidităţi, să se prevadă scadenţele şi riscul încasărilor viitoare. Având la
dispoziţie un tablou al fluxurilor de trezorerie, utilizatorii pot evalua schimbările activului net al unei
întreprinderi, în structura sa financiară, capacitatea de adaptare la diferitele conjuncturi şi oportunităţi, să
elaboreze modele pentru aprecierea diferitelor întreprinderi. Nu trebuie exclus nici faptul că tabloul
fluxurilor de trezorerie aduce mult dorita conciliere între rezultatul contabil si trezorerie.
I.A.S. 7 nu defineşte noţiunea de trezorerie, deducându-se că ea reprezintă ansamblu lichidităţilor şi
echivalentelor de lichidităţi. Astfel, fluxurile de trezorerie desemnează ansamblu intrărilor şi ieşirilor de
lichidităti şi echivalente de lichidităţi. Prin lichidităţi se va înţelege fondurile băneşti şi depozitele la
17
vedere. Echivalentele de lichidităţi reprezintă plasamente pe termen scurt deţinute cu scopul de a face faţă
angajamentelor de trezorerie.
Variaţia lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi se poate explica prin acţiunea a trei factori sau
genuri de activităţi, tabloul fluxurilor de trezorerie bazându-se pe o clasificare funcţională a fluxurilor
întreprinderii :
-activităţi de exploatare
-activităţi de investitii
-activităţi de finanţare
In ceea ce priveşte activităţile de exploatare, I.A.S.7 prezintă o definiţie interesantă, acestea fiind
principalele activităţi generatoare de venituri şi orice alte activităţi cu excepţia celor definite ca fiind
activităţi de investiţii sau de finanţare.
Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de exploatare pot fi prezentate prin utilizarea uneia
dintre cele două metode, şi anume6 :
1) metoda directă, care presupune o determinare a fluxului net de trezorerie generat de
activităţile de exploatare ca diferenţă întrte încasările şi plăţile brute ;
Metoda directă presupune, sub formă simplificată următoarele fluxuri de trezorerie aferente
activităţii de exploatare :

Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de exploatare (metoda directă)

Încasările de la clienţi (+)
Plăţi către furnizori şi personal (-)
Dobânzi şi dividende plătite (-)
Impozite şi taxe plătite (-)
Alte plăţi (-)
Alte încasări (+)
=Flux net de trezorerie generat de activităţile de exploatare (+/-)
2) metoda indirectă, care permite determinarea fluxului net de trezorerie generat de
activcităţile de exploatare prin ajustarea rezultatului înainte de impozit şi elemente
extraordinare cu:
a) venituri şi cheltuieli care nu au incidenţă asupra trezoreriei: veniturile din
subvenţii pentru investiţii, veniturile din provizioane, cheltuielile cu amortizările şi
provizioanele, venituri din diferenţe de curs valutar, cheltuieli din diferenţe de curs
valutar, pierderile din creanţe şi debitori diverşi;
b) veniturile şi cheltuielile care nu au legătură cu activităţile de exploatare: venituri
din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital, venituri din imobilizări financiare
etc.;
c) variaţia necesarului de fond de rulment: variaţia stocurilor, variaţia clienţilor şi
conturilor asimilate, variaţia debitorilor diverşi etc.
Într-o formă simplificată, fluxul de trezorerie net generat de activităţile de
exploatare se determină prin utilizarea metodei indirecte astfel:

Flux de trezorerie generat de activităţile de exploatare (metoda

indirectă)
Rezultatul înainte de impozit şi elemente extraordinare (+/-)
Eliminarea veniturilor şi cheltuielilor care nu au incidenţă asupra
trezoreriei:
Subvenţii pentru investiţii virate la venituri (-)
Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele (+)
Venituri din dobânzi (-)
Rezultatul din exploatare înaintea variaţiei necesarului de fond de
rulment (+/-)
Variaţia stocurilor (+/-)
Variaţia clienţilor şi a altor creanţe asimilate (+/-)
6
Feleagă, N., „Contabilitate aprofundată”, Editura Economică, 2004, pag.13-16
18
 Variaţia cheltuielilor în avans (+/-)
Variaţia furnizorilor şi a altor datorii asimilate (+/-)
Variaţia veniturilor înregistrate în avans (+/-)
Dobânzi şi dividende plătite (-)
Impozit pe profit plătit (-)
Elemente extraordinare (+/-)
Flux net de trezorerie generat de activităţile de exploatare (+/-)

Activităţile de investiţii sunt acele activităţi ce constau în achoziţionarea şi cedarea de imobilizări

necorporale, corporale şi financiare. Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de investiţii exprimă
măsura în care plăţile întreprinderii au fost efectuate pentru obţinerea de resurse ce vor genera venituri şi
încasări viitoare.
În categoria fluxurilor de trezorerie generate de activităţile de exploatare se includ:
a) achiziţionările şi cesiunile de imobilizări necorporale şi corporale;
b) achiziţionările şi cesiunile de titluri ce reprezintă participarea la capitalul altor întreprinderi;
c) achiziţionarea şi cesiunea de alte imobilizări financiare, ca de exemplu: creanţe imobilizate, titluri
care nu sunt considerate elemente componente ale trezoreriei etc.

Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de investiţii

Achiziţionări de filiale, mai puţin trezoreria achiziţionată (-)
Cesiuni de filiale (+)
Plăţi generate de achiziţionările de imobilizări necorporale şi corporale (-)
Plăţi generate de imobilizări financiare (-)
Încasări rezuşltate din cesiunea de imobilizări necorporale şi corporale (+)
Încasări rezultate din imobilizări financiare (+)
Dobânzi şi dividende încasate (+)
=Flux net de trezorerie generat de activităţile de investiţii (+/-)

Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de finanţare corespund încasărilor şi plăţilor generate

de finanţarea externă a întreprinderii. Prezentarea separată a acestora permite identificarea surselor de
finanţare, respectiv creşterile de capital, contractarea de noi împrumuturi şi obţinerea de subvenţii pentru
investiţii.
Cunoaşterea fluxurilor de trezorerie generate de activităţile de finanţare este importantă deoarece
permite previzionarea fluxurilor de trezorerie viitoare aşteptate de finanţatorii întreprinderii.

Fluxurile de trezorerie generate de activităţile de finanţare

Creşterile de capital în numerar (+)
Rambursările de capital în numerar (-)
Încasările generate de contractarea de împrumuturi (+)
Plăţile generate de rambursarea de împrumuturi (-)
Încasările din subvenţiile pentru investiţii (+)
=Flux net de trezorerie generat de activităţile de finanţare

Tabloul fluxurilor de trezorerie permite evaluarea performanţei financiare a întreprinderii, deoarece

acesta cuprinde informaţii ce evidenţiază capacitatea întreprinderii de a genera fluxuri de trezorerie den
activităţile de exploatare pe care aceasta le desfăşoară. De fapt, conoaşterea fluxului net de trezorerie
generat de activităţile de exploatare stă la baza aprecierii fluxurilor de trezorerie produse sau consumate
de activităţile curente. Atunci când este pozitiv, fluxul net de trezorerie generat de activităţile de
exploatare poate să fie asimilat cu capacitatea de autofinanţare încasată sau, altfel spus, cu trezoreria
disponibilă. De asemenea, mărimea şi evoluţia fluxului net de trezorerie generat de activităţile de
exploatare evidenţiază flexibilitatea financiară internă a întreprinderii şi modul cum sunt gestionate
fluxurile de trezorerie rezultate din activităţile industriale şi comerciale.
Tabloul fluxurilor de trezorerie furnizează informaţii care, împreună cu cele din bilanţ şi contul de
profit şi pierdere, stau la baza determinării anumitor rate cu ajutorul cărora se analizează solvabilitatea şi
19
flexibilitatea financiară. Aceste rate, care sunt considerate mult mai pertinente în aprecierea performanţei
financiare decâr ratele de lichidare generală şi imediată, sunt folosite, în SUA, de creditori, de agenţiile de
rating şi de analiştii financiari, pentru evaluarea riscurilor. Ratele determinete pe baza fluxurilor de
trezorerie se pot clasifica pe trei categorii:
1. Ratele pe baza cărora se apreciază solvabilitatea şi riscul de faliment:
 Rata de acoperire a datoriilor pe termen scurt =(fluxul de trezorerie din activităţile de
exploatare)/(datoriile pe termen scurt);
 Rata de acoperire a dobânzilor =(flux de trezorerie din activităţile de
exploatare+dobânzi plătite+impozite)/dobânzi plătite;
 Rata lichidităţii vânzărilor =(fluxul de trezorerie din activităţile de exploatare)/cifra de
afaceri.
2. Ratele de apreciere a sănătăţii financiare a întreprinderii şi a aptitudinii acesteia de a face
faţă angajamentelor financiare:
 (flux de trezorerie din activităţile de exploatare – dividendele plătite)/datorii
 fluxul de trezorerie din activităţile de exploatare/datorii financiare;
 fluxul de trezorerie din activităţile de exploatare/total datorii.
3. Ratele pe baza cărora se evaluează capacitatea întreprinderii de a-şi
finanţa propria dezvoltare:

 flux de trezorerie din activităţile de exploatare / fluxul de investiţii cu caracter industrial;

 fluxul de trezorerie din activităţile de exploatare/fluxul total investiţii.
Structura tabloului fluxurilor de trezorerie, în special ordinea de prezentare a fluxurilor de trezorerie,
conferă fluxului net de trezorerie aferent activităţilor de exploatare un rol determinant în finanţarea
creşterii şi detzerminarea capacităţii externe de finanţare. Astfel, acest flux net de trezorerie generat de
activităţile de exploatare devine un indicator cheie pentru aprecierea capacităţii întreprinderii de a genera
lichidităţi suficiente, lichidităţi care să fie folosite pentru realizarea de noi investiţii, fără să recurgă şa
surse externe de finanţare. De fapt, această capacitate influenţează şi structura activităţilor de finanţare,
care poate să fie apreciată pe baza următoarelor rate:
 fluxul de capitaluri proprii/fluxul de finanţare;
 fluxul de datorii/fluxul de finanţare.
Aceste două rate sunt utile atât pentru aprecierea politicii adoptate în materie de resurse stabile, cât şi
pentru stabilirea importanţei acţionarilor în finanţarea creşterii întreprinderii. Rolul acţionarilor în
finanţarea întreprinderilor poate fi evaluat pe baza diferenţei dintre aportul acestora la capitalurile proprii
şi dividendele plătite.

CAPITOLUL 4

CONTABILITATEA TREZORERIEI LA S.C. AGRICOLA

INTERNAŢIONAL S.A

Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcării titlurilor de plasament, disponibilităţi

în conturi la bănci, credite bancare pe termen scurt şi a altor valori de trezorerie. În sens larg noţiunea de
trezorerie cuprinde toate mijloacele de care o unitate dispune pentru a putea face faţă plăţilor cum sunt:
disponibilităţile din casierie şi din bănci, valorile mobiliare de plasament, efectele comerciale scontate,
creditele pe termen scurt iar în sens restrâns noţiunea cuprinde doar disponibilităţile băneşti ale unităţii
economice aflate în casieria unităţii şi la bănci fie în lei sau valută.
Trezoreria reflectă modul de realizare a activităţii şi de respectare a cerinţelor echilibrului financiar.
Nu întotdeauna o întreprindere care încheie exerciţiul cu profit are o trezorerie pozitivă fenomen
explicabil prin decalajul dintre înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor şi încasarea şi
plata efectivă. Gestiunea trezoreriei este un factor de performanţă a întreprinderii într-un mediu
concurenţial tot mai accentuat şi mai ales în condiţii de instabilitate economică7.
7
Stancu, I., (coordonator)-“Finanţe” vol.III, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Economică, Bucureşti, 2003,
pag.215
20
 Ca structură trezoreria cuprinde : numerarul aflat în casierie şi alte valori asimilate, disponibilităţile
aflate la bănci, avansuri de trezorerie, valorile şi efectele comerciale de încasat, titlurile de plasament,
creditele bancare pe termen scurt.

4.1. Contabilitatea investiţiilor financiare pe termen scurt

Contabilitatea investiţiilor financiare pe termen scurt se conduce cu ajutorul conturilor sintetice de

gradul I şi II8:
- 501 Acţiuni deţinute la entităţile afiliate
- 505 Obligaţiuni emise şi răscumpărate
- 506 Obligaţiuni
- 508 Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate
- 5081 Alte titluri de plasament
- 5088 Dobânzi la obligaţiuni şi titluri de plasament
- 509 Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt
- 5091 Vărsăminte de efectuat pentru acţiunile deţinute la entităţile
- 5092 Vărsăminte de efectuat pentru alte investiţii pe termen scurt
Conturile 501 „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate” , 505 „Obligaţiuni emise şi răscumpărate” ,506
„Obligaţiuni” şi 508 „Alte investiţii pe termen scurt şi creanţe asimilate” au funcţie contabilă de activ, în
timp ce contul 509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiţiile pe termen scurt” are funcţie contabilă de
pasiv.
Un model de reflectare a investiţiilor financiare pe termen scurt în contabilitatea societaţii este
prezentat în următoarele aplicaţii:
Societatea achiziţionează de la o entitate afiliată, în scop speculativ, 150 de acţiuni la cost de
achiziţie de 5 lei/acţiune, plata făcându-se imediat şi 250 de acţiuni la un cost de achiziţie de 4,50
lei/acţiune, plata făcându-se după 60 de zile. Ulterior se vând 200 de acţiuni cu preţul de 5,50 lei/acţiune.
La ieşirea din entitate acţiunile sunt evaluate prin metoda FIFO (prima intrare-prima ieşire):

a) Se achiziţionează 150 de acţiuni la costul de achiziţie de 5 lei/acţiune:

501 „Acţiuni deţinute la = 5121 „Conturi la bănci în 750

entităţile afiliate” lei”

b) Se achiziţionează 250 de acţiuni la costul de achiziţie de 4,50 lei/acţiune:

501 „Acţiuni deţinute la = 5091 „Vărsăminte de 1125

entităţile afiliate efectuat pentru
acţiunile deţinute la
entităţile afiliate”

c) Se achită cele 250 de acţiuni:

5091 „Vărsăminte de = 5121 „Conturi la bănci în 1125

efectuat pentru lei”
acţiunile deţinute la

8
Paraschivescu, D.M., Păvăloaia, W., Radu, F., Olaru, G.D., Contabilitate financiară – Aplicaţii şi studii de caz, Editura
Tehnopress, Iaşi, 2007, pag.460

21
 entităţile afiliate”

d) Se vând 200 de acţiuni la preţul de 5,50 lei/acţiune:

1. La ieşirea din entitate, cele 200 de acţiuni sunt evaluate după metoda FIFO, astfel:

Evaluarea ieşirilor de acţiuni după metoda FIFO

Exp Debit Credit Sold

Nr. Preţ Valori Nr. Preţ Valori Nr. Preţ Valori
titluri Unitar titluri unitar titluri unitar
I 150 5,00 750 - - - 150 5,00 750
I 250 4,50 1125 - - - 150 5,00 750
250 4,50 1125
E - - - 150 5,00 750 200 4,50 900
50 4,50 225

100 acţiuni la un preţ de 4,00 lei/acţiune = 750 lei

50 acţiuni la un preţ de 4,50 lei/acţiune = 225 lei
Total 200 acţiuni = 975 lei

2. Rezultatul (câştigul sau pirderea) vânzării de acţiuni ale entităţii afiliate sunt determinate astfel:
a) Valoarea acţiunilor vândute:200 acţiuni x 5,50 lei/acţiune 1100lei
(la preţ de vânzare)
b) Valoarea acţiunilor vândute(după metoda FIFO): 975lei
Diferenţă în plus (a-b) 125lei

5311 „Casa în lei” = % 1100

501 „Acţiuni deţinute la 975

entităţile afiliate”
7642 „Câştiguri din investiţii 100
pe termen scurt cedate”

3. Dacă preţul de vânzare este de 3,30 lei/acţiune, atunci:

- Rezultatul(câştigul sau pierderea) vânzării de acţiuni ale societăţii afiliate
se determină astfel:
a) Valoarea acţiunilor vândute:200 acţiuni x 3,30lei/acţiune 660lei
(la preţ de vânzare)
b) Valoarea acţiunilor vândute(după metoda FIFO) 975lei
Diferenţă în minus (a-b) 315lei

% = 501 „Acţiuni deţinute la 975

entităţile afiliate”
22
5311 „Casa în lei” 660
6642 „Pierderi din 315
investiţiile pe termen
scurt cedate”

Societatea emite 600 de obligaţiuni la valoarea niminală de 15lei, cu o dobândă de 15%. Preţul
de vânzare al obligaţiunilor este de 9,80 lei/bucată. Durata contractării împrumutului este de 5 ani. La
scadenţă, obligaţiunile sunt răscumpărate la valoarea nominală.

Înregistrările în contabilitate sunt următoarele:

a) Emisiunea de obligaţiuni

a) Valoarea nominală a obligaţiunilor: 600 oblig.x 15lei = 9.000lei

b) Valoarea de emisiune a obligaţiunilor: 600 oblig.x 9,80lei = 5.880lei
Primă de rambursare (a-b): 3.120lei

% = 161 „Împrumuturi din 9.000

emisiuni de
obligaţiuni”
461 „Debitori diverşi” 5.880
169 „Prime privind 3.120
rambursarea
obligaţiunilor”

b)Se înregistrează cheltuielile ocazionate de emisiunea de obligaţiunilor în sumă

totală de 150 lei, achitate prin virament bancar:

201 „Cheltuieli de = 5121 „Conturi la bânci în 100

constituire” lei”

c) Se încasează contravaloarea obligaţiunilor subscrise:

5311 „Casa în lei” = 461 „Debitori diverşi” 5.880

d) La sfârşitul primului an, se înregistrează dobânda datorată obligatarilor:

666 „Cheltuieli privind = 1681 „Dobânzile aferente 900

dobânzile” împrumuturilor din
emisiunea de
23
 obligaţiuni”

e) Se achită dobânda cuvenită obligatarilor:

1681 „Dobânzi aferente = 5311 „Casa în lei” 900

împrumuturilor din
emisiunea de
obligaţiuni”

f) Se înregistrează amortizarea primelor de rambursare a obligaţiunilor în sumă de 50lei

(250lei/5 ani):

6868 „Cheltuieli financiare = 169 „Prime privind 50

privind amortizarea rambursarea
primelor de obligaţiunilor”
rambursare a
obligaţiunilor”

g) Se înregistrează amortizarea cheltuielilor ocazionate de emisiunea obligaţiunilor în

sumă de 20 lei (100lei/5 ani):

6811 „ Cheltuieli de = 2801 „Amortizarea

exploatare privind cheltuielilor de
amortizarea constituire”
imobhilizărilor”

h) După cinci ani, la scadenţă se răscumpără cele 600 de obligaţiuni la valoarea

nominală, respectiv 15 lei/obligaţiune:

505 „Obligaţiuni emise şi = 5311 „Casa în lei” 9.000

răscumpărate

i) Anularea obligaţiunilor răscumpărate:

161 „Împrumuturi din = 505 „Obligaţiuni emise şi 9.000

emisiune de răscumpărate”
obligaţiuni”

Societatea achiziţionează 500 obligaţiuni cu preţul de 3 lei/obligaţiune, plata efectuându-se după 45

de zile. Dobânda care i se cuvine societăţii, pentru obligaţiunile deţinute, este de 90 de lei. Societatea
vinde 100 obligaţiuni la preţul de 3,50 lei/obligaţiune şi 60 obligaţiuni la preţul de 2 lei/obligaţiune:
a) Se achiziţionează obligaţiunile în sumă de 1500lei (500 obligaţiun x 3lei/obligaţiune):

24
506 „Obligaţiuni” = 5092 „Vărsăminte de 1.500
efectuat pentru alte
investiţii pe termen
scurt”

b) Se achită obligaţiunile:

5092 „Vărsăminte de = 5121 „Conturi la bănci în 1.500

efectuat pentr alte lei”
investiţii pe termen
scurt”

c) Se înregistrează dobânda cuvenită:

5088 „Dobânzi la obligaţiuni = 766 „Venituri din dobânzi” 90

şi titluri de plasament”

d) Se încasează dobânda:

5121 „Conturi la bănci în = 5088 „Dobânzi la obligaţiuni

lei” şi titluri de plasament”

e) Se vând 100 obligaţiuni la preţul de 3,50 lei/bucată:

a Valoarea obligaţiunilor vândute la preţ de vânzare:

(100 obligaţiuni x 3,50 lei/bucată) 350 lei
b) Valoarea obligaţiunilor vândute la preţ de achiziţie:
(100 obligaţiuni x 3 lei/bucată) 300 lei
Diferenţă în plus (câştig) (a-b) 50 lei

5121 „Conturi la bănci în = % 350

lei”
506 „Obligaţiuni” 300
7642 „Câştiguri din investiţii 50
pe termen scurt cedate”

f) Se vând 60 obligaţiuni la preţul de 2 lei/bucată:

a) Valoarea obligaţiunilor vândute la preţ de vânzare:

(60 obligaţiuni x 2 lei/bucată) 120 lei

b) Valoarea obligaţiunilor vândute la preţ de achiziţie:

(60 obligaţiuni x 3 lei/bucată) 180 lei
Diferenţă în minus (pierdere) (a-b) 60 lei
25
 % = 506 „Obligaţiuni” 120

5121 „Conturi la bănci în 180

lei
6642 „Pierderi din 60
investiţiile pe termen
scurt cedate”

Societatea constituie un depozit pe 6 luni în sumă de 3000 lei, cu o rată a dobânzii de 8% pe

an.

a) Achiziţionarea certificatului de depozit:

5081 „Alte titluri de = 5121 „Conturi la bănci în 3.000

plasament” lei”

b) Înregistrarea dobânzii:

a) Valoarea depozitului 3.000 lei

b) Rata anuală a dobânzii 8%
c) Dobânda lunară (a x b / 12 luni) 20 lei
d) Dobânda aferentă depozitului (pentru 6 luni) (c x 6) 120 lei

5088 „Dobânzi la obligaţiuni = 766 „Venituri din dobânzi” 120

şi titluri de plasament”

c) Licidarea depozitului şi încasarea dobânzii:

5121 „Conturi la bănci în = % 3.120

lei”
5081 „Alte titluri de 3.000
plasament”
5088 „Dobânzi la obliogaţiuni 120
şi titluri de plsament”

Societatea achiziţionează 900 de acţiuni la un cost de achiziţie de 5 lei/acţiune. Se achită imediat cu

numerar suma de 1500 lei, restul achitându-se ulterior prin cont bancar. Se revând 300 de acţiuni la un
preţ de 5,20 lei/acţiune.

a) Se achiziţionează acţiunile:

26
5081 „Alte titluri de = % 4.500
plasament”
5311 „Casa în lei” 1.500
5092 „Vărsăminte de efectuat 3.000
pentru alte investiţii pe
termen scurt”

b) Se achită diferenţa de bani rămasă:

5092 „Vărsăminte de = 5121 „Conturi la bănci în 3.000

efectuat pentru alte lei”
investiţii pe termen
scurt”

c) Vânzarea acţiunilor:

a) Valoarea acţiunilor vândute la preţ de vânzare:

(300 acţiuni x 5,20 lei/acţiune) 1560 lei
b) Valoarea acţiunilor vândute la preţ de achiziţie:
(300 acţiuni x 5 lei/acţiune) 1500 lei
Diferenţă în plus (câştig) (a-b) 60 lei

461 „Debitori diverşi” = % 1.560

5081 „Alte titluri de 1.500

plasament”
7642 „Câştiguri din investiţii 60
pe termen scurt cedate”

d) Încasarea acţiunilor vândute:

5121 „Conturi la bănci în = 461 „Debitori diverşi” 1560

lei”

4.2. Contabilitatea disponibilităţilor gestionate prin conturile de la bănci şi casierie

Disponibilităţile gestionate prin conturile la bănci şi casierie sunt reprezentate prin disponibilităţile
băneşti existente în conturile de la bănci, numerarul aflat în casieria entităţii, alte valori băneşti ( efecte
comerciale, mărci poştale şi timbre fiscale, tichete de călătorie, etc.).

27
 4.2.1. Contabilitatea decontărilor prin conturi la bănci

4.2.1.1. Contabilitatea operaţiunilor efectuate prin conturi curente la

bănci

Contabilitatea decontărilor prin conturi la bănci reflectă operaţiile economice care generează
plăţi şi încasări prin bancă sau folosind efecte comerciale, precum şi creditele bancare pe termen scurt
primite de societate pentru nevoi temporare sau în limita plafonului.
Conturile deschise la bănci asigură pe de o parte, concentrarea disponibilităţilor băneşti, iar pe de
altă parte, efectuarea plăţilor fără numerar.
Conturile deschise la bănci pot fi :
 Conturi de disponibil sunt conturi de activ, din care se pot dispune plăţi, de către titularul acestora,
doar în limita disponibilităţilor băneşti existente în soldul lor debitor, la data dispunerii plăţilor ;
 Conturi de credite bancare de trezorerie sunt conturi de pasiv, din care se pot dispune plăţi, de
către titularul acestora, în limita creditelor de trezorerie aprobate, mai puţin soldul creditor anterior
angajării acestor plăţi ;
 Conturile curente sunt contori bifuncţionale, reprezentând o combinaţie a conturilor de trezorerie,
a căror sold debitor reprezintă disponibilităţile băneşti proprii în conturile bancare, iar soldul
creditor reprezintă plăţile angajate în limita creditelor de trezorerie acceptate de bancă.
Contabilitatea operaţiunilor prin conturile curente la bănci se conduce cu ajutorul contului sintetic
de gradul I 512 « Conturi curente la bănci », bifuncţional, care se detaliază pe următoarele conturi
sintetice de gradul II :
- 5121 Conturi la bănci în lei
- 5124 Conturi la bănci în valută
- 5125 Sume în curs de decontare
Cu privire la contul 512 « Conturi deschisa la bănci » se impun două remarci şi anume9 :
- contabilitatea analitică a conturilor deschise în lei sau în valută se ţine pe fiecare bancă comercială
prin intermediul căreia se face decontarea operaţiilor ;
- în conturile de disponibilităţi în valută contabilitatea încasărilor şi plăţilor se poate realiza după
două metode :
 metoda cursului zilei, potrivit căreia încasările şi plăţile în valută se înregistrează la cursul
din ziua efectuării operaţiunilor. La sfârşitul exerciţiului financiar soldul în valută se
converteşte în lei la cursul zilei şi se compară cu soldul în lei rezultat din derularea
operaţiunilor zilnice, diferenţa calculată de curs valutar reprezentând cheltuială financiară
(când soldul în lei la cursul zilei este mai mare decât cel scriptic) sau vanit financiar (când
soldul în lei la cursul zilei este mai mare decât cel scriptic) ;
 metoda cursului fix, potrivit acestei metode, în conturile de disponibilităţi în valută
încasările şi plăţile se efectuează la un curs fix. La sfârşitul exerciţiului se compară soldul
în valută sau în lei la cursul zilei cu soldul în lei al valutei la cursul fix,. Diferenţa de curs
îregistrându-se, după caz, ca o cheltuială sau ca venit financiar ;
În contul 5125 « Sume în curs de decontare » se înregistrează sumele virate sau depuse la bănci sau
prin mandat poştal, pe bază de documente prezentate societăţii şi neapărute încă în extrasele de cont.
Dobânzile de încasat, aferente disponibilităţilor aflate în conturi la bănci, se înregistrează distinct în
contabilitate, faţă de cele de plătit, aferente creditelro acordate de bănci în conturile curente. Astfel,
contabilitatea ddobânzilor de conduce cu ajutorul contului sintetic de gradul I 518 « Dobânzi », care se
detaliază pe următoarele conturil sintetice de gradul II :
- 5186 Dobânzi de plătit
- 5187 Dobânzi de încasat
Contul 5186 « Dobânzi de plătit » are funcţie contabilă de pasiv, în tuimp ce contul 5187 « Dobânzi
de încasat » are funcţie contabilă de activ.

9
Paraschivescu, D.M., Păvăloaia, W., Radu, F., Olaru, G.D., Contabilitate financiară – Aplicaţii şi studii de caz, Editura
Tehnopress, Iaşi, 2007, pag. 471
28
 Dobânzile de plătit şi cele de încasat, aferente exerciţiului financiar în curs, se înregistrează la
cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.

Societatea înregistrează în anul N o plată către un furnizor în sumă de 2.500 €, la un curs de schimb
de : 1 € = 3,60 lei, datoria fiind înregistrată la un curs de 1 € =3,50 lei şi o vânzare de mărfuri în afara
comunităţii pentru suma de 20.000 € la un curs de 1 € = 3,62 lei, costul mărfurilor vândute fiind de
48.000 lei. Încasarea clientului are loc în anul N+1 la un curs valutar de 1€ = 3,70 lei. Soldul iniţial al
contului 5124 este de 4.000 €, respectiv 14.400 lei. La 31 decembrie anul N : 1 € =3,49 lei.

Operaţiunile în cursul exerciţiului N :

1. Plata furnizorului :
a) Valoarea în lei la facturare : 2.500 € x 3,50lei/€ = 8750 lei
b) Valoarea în lei la plată : 2.500 € x 3,60lei/€ = 9000 lei
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă (b-a) 250 lei

% = 5124 « Conturi la bănci în 9000

valută »
401 « Furnizori » 8750
665 « Cheltuieli din 250
diferenţe de curs
valutar »

2. Vânzare mărfuri :

Elemente de calcul Valoarea în valută Valoarea în lei

(€) (1 € = 3,62 lei)
Mărfuri exportate 20.000 72.400

4111 « Clienţi » = 707 « Venituri din vânzarea 72.400

mărfurilor »

3. Concomitent se descarcă gestiunea de mărfuri vândute :

607 « Cheltuieli privind = 371 « Mărfuri » 48.000

mărfurile »

Operaţiunile la 31.12.N :

4. Înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente creanţelor neîncasate :

a) Creanţe în sold la cursul de la facturare : 20.000 € x 3,62 lei = 72.400 lei

b) Creanţe în sold la cursul zilei(31.12.N) : 20.000 € x 3,49 lei = 69.800 lei
29
 Diferenţă de curs valutar nefavorabilă (a-b) : 2.600 lei

665 « Cheltuieli din = 4111 « Clienţi» 2.600

diferenţe de curs
valutar »

5. Calculul şi înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente disponibilităţilor în valută :

5124(€)
Sid = 4.000
2.500 op.1
Rd 0 2.500 Rc
Tsd 4.000 2.500 Tsc

Sfd = 1.500

5124 (lei)
Sid = 14.400
9.000 op.1
Rd 9.000 Rc
Tsd 14.400 o Tsc

Sfd = 5.400
Cursul € Valoarea în
lei
Sold a) scriptic 1.500 (€) - 5.400
b)la cursul zilei 3,49 5.235
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă (a-b) 165

665 « Cheltuieli din = 5124 «Conturi la bănci în 165

diferenţe de curs valută »
valutar »

Operaţiunile în cursul exerciţiului N +1 :

6. Încasarea mărfurilor livrate în exerciţiul N:

a) Valoarea în lei a creanţelor la 31.12.N: 20.000 € x 3,49lei = 69.800lei

b) Valoarea în lei a creanţelor la încasare: 20.000 € x 3,70lei =74.000lei
Diferenţă de curs valutar favorabilă (b-a) 4.200lei

30
5124 «Conturi la bănci în = % 74.000
valută»
4111 «Clienţi» 69.800
765 «Venituri din diferenţe 4.200
de curs valutar»

Societatea participă cu lei la o licitaţie valutară în vederea achiziţionării a 6.000 €. Cursul de

schimb valutar stabilit de banca comercială pentru licitaţie este de 1 € = 3,50 lei. Comisionul perceput
societăţii pentru această tranzacţie este de 260 lei.

1) Participarea cu lei la licitaţie :

Elemente de calcul Valoarea în euro Valoarea în lei

(€) (1 € = 3,50)
Valuta achiziţionată 6.000 21.000

% = 5121 « Conturi la băncă în 21.260

lei »
5125 « Sume în curs de 21.000
decontare »
627 « Cheltuieli cu serviciile 260
bancare şi asimilate »

2. Achiziţia de valută :

5124 « Conturi la bănci în = 5125 « Sume în curs de 21.000

valută » decontare »

Societatea primeşte documente pe baza cărora se justifică efectuarea plăţii de către un client în
valoare de 2.500 lei. Cu toate acestea suma nu apare în extasul de cont la furnizor în acelaşi timp, ci după
cinci zile.

1. Înregistrarea documentelor justificative care atestă efectuarea plăţii de către client :

5125 « Sume în curs de = 4111 « Clienţi » 2.500

decontare »

2. Înregistrarea extrasului de cont după cinci zile :

5121 « Conturi la bănci în = 5125 « Sume în curs de 2.500

lei » decontare »

31
 Societatea vinde la 01.02.N un echipament tehnologic în valoare de 15.000€, fără TVA la un curs de
1 € = 3,45 lei. Încasarea cliewntului se va face la 05.06.N în lei, reprezentând cei 15.000 € la cursul
valutar de 1 € = 3,48 lei. Ambele societăţi sunt persoane juridice române10.

1. La data de 01.02.N se înregistrează livrarea echipamentului tehnologic :

Elemente de calcul Valoarea în valută Valoarea în lei

(€) (1 € = 3,45 lei)
Echipament tehnologic 15.000 51.750

4111 « Clienţi » = 707 « Venituri din vânzarea 51.750

mărfurilor »

2. La data de 05.06.N se încasează creanţa în lei, în funcţie de cursul de schimb valutar valabil la data
încasării, respectiv 1 € = 3,48 lei :

- Facturarea diferenţelor financiare favorabile :

a) Valoarea în lei a creanţei la facturare : 15.000 € x 3,45 lei = 51.750lei

b) Valoarea în lei a creanţei la încasare : 15.000 € x 3,48 lei = 52.200lei
Diferenţă financiară favorabilă (b-a) : 450lei

4111 « Clienţi » = 768 «Alte venituri 450

financiare »

- Încasarea creanţei în lei :

5121 « Conturi la bănci în = 4111 « Clienţi » 52.200

lei »

Entitatea achiziţionează la 01.09.N un echipament tehnologic în valoare de 25.000 €, fără TVA la

un curs de 1 € = 3,46 lei. Plata furnizorului se va face la 03.02.N+1 în lei, reprezentând cei 25.000 € la
cursul calutar de 1 € = 3,49 lei. La 31 decembrie 1 € = 3,48lei. Ambele societăţi sunt pesoane juridice
române11.

1. La data de 01.09.N se înregistrează achiziţia echipamentului tehnologic :

Elemente de calcul Valoarea în valută Valoarea în lei

(€) (1 € = 3,46 lei)
Echipament tehnologic 25.000 86.500
10
Reglementări contabile conforme cu directivele europene aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1752/2005:
ghid practic, Editura Irecson, Bucureşti, 2006, pag. 330
11
Reglementări contabile conforme cu directivele europene aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1752/2005:
ghid practic, Editura Irecson, Bucureşti, 2006, pag. 330

32
2131 « Echipamente = 404 « Furnizori de 86.500
tehnologice » imobilizări »

2. La 31 decembrie se evaluează datoria angajată în li, a cărei decontare se va face în funcţie de evoluţia
cursului valutar :

a) Valoarea în lei a datoriei la facturare : 25.000€ x 3,46 lei = 86.500 lei

b) Valoarea în lei a datoriei la 31.12.N : 25.000€ x 3,48 lei = 87.000 lei
Diferenţă financiară nefavorabilă (b-a) : 500 lei

668 « Alte cheltuieli = 404 « Furnizori de 500

financiare » imobilizări »

3. La data de 03.02.N+1 se plăteşte datoria în lei, în funcţie de cursul de schimb valutar valabil la data
plăţii, respectiv 1 € = 3,49 lei :

a) Valoarea în lei a datoriei la 31.12.N : 25.000 € x 3,48 lei = 87.000lei

b) Valoarea în lei a datoriei la plată : 25.000 € x 3,49 lei = 87.250lei
Diferenţă financiară nefavorabilă (b-a) 250lei

668 «Alte cheltuieli = 404 « Furnizori de 200

financiare » imobilizări »

-Plata datoriei către furnizor :

404 « Furnizori de = 5121 « Conturi la bănci în 250

imobilizări » lei »

6. Se înregistrează dobânzi achitate în luna curentă în sumă de 25 lei aferente creditelor acordate de bănci
în conturile curente :

666 « Cheltuieli privind = 5121 « Conturi la bănci în 25

dobânzile » lei »

7. Se înregistrează dobânzile datorate, dar neachitate în luna curentă aferente creditelor acordate de bănci
în conturile curente în sumă de 35lei :

666 « Cheltuieli privind = 5186 «Dobânzi de plătit » 35

dobânzile »

8. Se achită dobânzi restante aferente creditelor acordate de bănci în conturile curente de 30 lei :
33
5186 « Dobânzi de plătit » = 5121 « Conturi la bănci în 30
lei »

9. Se înregistrează dobânzi încasate în luna curentă în sumă de 125 lei aferente disponibilităţilor aflate în
conturile curente :

5121 « Conturi la bănci în = 766 « Venituri din dobânzi » 25

lei »

10. Se înregistrează dobânzi de încasat în sumă de 40 lei aferente doisponibilităţilor aflate în conturile
curente :

5187 « Dobânzi de încasat » = 766 « Venituri din dobânzi » 25

11. Se înregistrează dobînzi aferente lunii precedente, încasate în sumă de 70 lei pentru disponibilităţile
aflate în conturile curente :

5121 « Conturi la bănci în = 5187 « Dobânzi de încasat »

lei »

4.2.1.2. Contabilitatea creditelor bancare pe termen

scurt
Creditele bancare pe termen scurt reflectă creditele acordate de băncio pentu nevoi tenmporare
prin conturi bancare distincte.
Contabilitatea creditelor bancare pe termen scurt se conduce cu ajutorul contului sintetic de gradul I
519 « Credite bancare pe termen scurt », cu funcţie contabilă de pasiv, care se detaliază pe următoarele
conturi sintetice de gradul II :
- 5191 Credite bancare pe termen scurt
- 5192 Credite bancare pe termen scurt nerambursate la scadenţă
- 5193 Credite externe guvernamentale
- 5194 Credite externe garantate de stat
- 5195 Credite externe garantate de bănci
- 5196 Credite de la trezoreria statului
- 5197 Credite interne garantate de stat
- 5198 Credite aferente creditelor bancare pe termen scurt

Societate primeşte un credit bancar pe 3 luni în sumă de3.000 lei, cu o dobândă de 10% pe an.
Rambursarea are loc lunar, respectiv cîte 1.000lei în fiecare lună. În a doua lună, datorită unor greutăţi
financiare, societatea solicită băncii amânarea plăţii ratei şi a dobânzii aferente pentru luna următoare.
Operaţiuni în prima lună:

a) Primirea creditului bancar pe termen scurt:

34
5121 « Conturi la bănci în = 5191 « Credite bancare pe 3.000
lei » termen scurt »

b) Înregistrarea dobânzii de plătit :

a) Valoarea creditului 3.000 lei

b) Dobânda anuală 10%
Dobânda lunară (axb/ 12 luni) 25 lei

666 « Cheltuieli privind = 5198 « Dobânzi aferente 25

dobânzile » creditelor bancare pe
termen scurt»

c) Plata sumei lunare (rata împrumutului şi a dobânzii) :

% = 5121 «Conturi la bănci în 1.025

lei »
5191 « Credite bancare pe 1.000
termen scurt »
5198 « Dobânzi aferente 25
creditelor bancare pe
termen scurt »

Operaţiuni în a doua lună :

d) Înregistrarea dobânzii de plătit :

666 « Cheltuieli privind = 5198 « Dobânzi aferente 25

dobânzile » creditelor bancare pe
termen scurt»

e) Inregistrarea creditului restant :

5191 «Credite bancare pe = 5192 «Credite bancare pe 1.000

termen scurt» termen scurt
nerambursate la
scadenţă»

Operaţiuni în a treia lună :

f) Înregistrarea dobânzii de plătit :

666 « Cheltuieli privind = 5198 « Dobânzi aferente 25

dobânzile » creditelor bancare pe
termen scurt»

g) Plata ratelor împrumutului şi a dobânzilor aferente pentru a doua şi a treia lună :

35
 % = 5121 «Conturi la bănci în 2.050
lei »
5191 « Credite bancare pe 1.000
termen scurt»
5192 «Credite bancare pe 1.000
termen scurt
nerambursate la
scadenţă »
5198 «Dobânzi aferente 50
creditelor bancare pe
termen scurt»

Societatea contractează un credit intern pe termen scurt garantat de stat în sumă de 8.000.000 lei.
Conform convenţiei garantul datorează fondului de risc un comision de 150.000 lei. Creditul nu este
rambursat la termen, banca comercială executând scrisoarea de garanţie emisă de Ministerul Finanţelor
Publice. Ministerul Finanţelor Publice calculează majorări de întârziere în sumă de 16.000 lei pentru
neachitarea la termen a comisionului de risc şi în sumă de 60.000 lei reprezentând majorări de întârziere
pentru neachitarea ratelor la împrumutul intern garantat de stat. Garantul execută garanţia, blocând contul
curent al entităţii .

Înregistrările în contabilitate sunt următoarele :

a) Primirea creditului intern garantat de stat :

5121 « Conturi la bănci în = 5197 « Credite interne 8.000.000

lei » garantate de stat »

b) Înregistrarea obligaţiei la fondul de risc :

622 « Cheltuieli privind = 4481 « Alte datorii faţă de 150.000

comisioanele şi bugetul statului »
onorariile »

c) Înregistrarea majorărilor de întârziere datorate de societate pentru neachitarea la termen a

comisionului :

6581 « Despăgubiri, amenzi = 4481 « Alte datorii faţă de 16.000

şi penalităţi » bugetul statului »

d) Achitarea comisionului şi a majorării aferente :

4481 « Alte datorii faţă de = 5121 « Conturi la bănci în 166.000

bugetul statului » lei »

36
e) Înregistrarea executării de către banca comercială a scrisorii de garanţie pe seama Ministerului
Finanţelor Publice :

5197 « Credite interne = 4481 « Alte datorii faţă de 8.000.000

garantate de stat » bugetul statului »

f) Înregistrarea majorărilor de întârziere pentru nerambursarea la termen a împrumutului :

6581 « Despăgubiri, amenzi = 4481 « Alte datorii faţă de 60.000

şi penalităţi » bugetul statului »

g) Executarea de către Ministerul Finanţelor Publice a garanţiei reprezentând âmprumutul şi majorările de

întârziere :

4481 « Alte datorii faţă de = 5121 « Conturi la bănci în 8.060.000

bugetul statului » lei »

Societatea primeşte un credit bancar pentru o lună în sumă de 2.500 €, cu o dobândă de 6% pe an,
la un curs valutar de 1€ = 3,60 lei. La sfârşitul lunii se calculează şi se achită dobânda şi se rambursează
creditul, la un curs valutar de 1€ = 3,50lei.

a) Primirea creditului bancar :

Elemente de calcul Valoarea în valută Valoarea în lei

(€) (1€ = 3,60lei)
Credit bancar 2.500 9.000

5124 « Conturi la bănci în = 5191 « Credite bancare pe 9.000

valută » termen scurt »

b) Se achită dobânda :

a) Valoarea creditului 2.500 €

b) Dobânda anuală 6%
Dobânda lunară (a x b/12 luni) 13 €

Elemente de calcul Valoarea în valută Valoarea în lei

(€) (1€ = 3,50lei)
Dobânda de plată 13 46

666 « Cheltuieli privind = 5124 « Conturi la bănci în 46

dobânzile » valută »
37
c) Rambursare credit :
a) Valoarea în lei a creditului la primire : 2.500 € x 3,60lei = 9.000lei
b) Valoarea în lei a creditului la rambursare : 2.500 € x 3,50lei = 8.750lei
Diferenţă financiară favorabilă (a-b) : 250lei

5191 « Credite bancare pe = % 9.000

termen scurt »
5124 «Conturi la bănci în 8.750
valută»
765 «Venituri din diferenţe 250
de curs valutar »

4.2.2. Contabilitatea operaţiunilor băneşti efectuate prin casierie

Contabilitatea operaţiunilor băneşti efectuate prin casierie reflectă operaţiile economice care
fenerează plăţi şi încasări în numerar, în lei şi în valută.
Contabilitatea operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar se conduce cu ajutorul contului sintetic de
gradul I 531 « Casa », cu funcţie contabilă de activ care se detaliază pe următoarele conturi sintetice de
gradul II :
- 5311 Casa în lei
- 5314 Casa în valută
Prin intermediul casieriei unităţii sunt gestionate şi alte valori de trezorerie, asimilate lichidităţilor în
numerar care se reflectă în contabilitate pr5in intermediul contului sintetic de gradul I 532 « Alte
valori », cu funcţie contabilă de activ, care se detaliază pe următoarele conturi sintetice de gradul II :
- 5321 Timbre fiscale şi poştale
- 5322 Bilete de tratament şi odihnă
- 5323 Tichete şi bilete de călătorie
- 5328 Alte valori

Societatea înregistrează pe baza registrului de casă şi a documentelor însoţitoare, în contabilitate

următoarele înregistrări :

a) La data de 15.12.N se ridică de la bancă bani pentru plata avansului în sumă de 1.900 lei :

5311 « Casa în lei » = 581 « Viramente interne » 1.900

b) Se înregistrează plata avansului pe baza « Listalor de avans » din data de 16.12.N în sumă totală de
1.900 lei :

425 « Avansuri acordate = 5311 « Casa în lei » 1.900

personalului »

38
c) Conform centralizatorului chitanţelor din data de 17.12.N se înregistrează achitarea de către terţi a
contravalorii serviciilor prestate de unitate în valoare de 3.000 lei :

5311 « Casa în lei » = 4111 « Clienţi » 3.000

d) Se depune la bancă pe data de 18.12.N pe baza « Foii de vărsământ » nr. 551284 suma încasată cu o zi
în urmă, respectiv suma de 3.000 lei :

581 « Viramente interne » = 5311 « Casa în lei » 3.000

Societatea achiziţionează timbre poştale în valoare de 300 lei achitate cu numerar. Ulterior, timbrele
se utilizează conform condicii de expediţie a corespondenţei.

a) Achiziţionarea timbrelor poştale :

5321 « Timbre fiscale şi = 5311 « Casa în lei » 300

poştale »

b) Consumul timbrelor poştale :

626 « Cheltuieli poştale şi = 5321 « Timbre fiscale şi 300

taxe de poştale »
telecomunicaţii »

Se achiziţionează bilete de tratament şi odohnă în valoare de 700 lei, achitate în numerar, în vederea
repartizării către salariaţi.

a) Achiziţionarea biletelor de tratament şi odihnă :

5322 « Bilete de tratament şi = 5311 « Casa în lei » 700

odihnă »

b) Distribuţia biletelor de tratament şi odihnă :

6458 « Alte cheltuieli privind = 5322 « Bilete de tratament şi 700

asigurările şi protecţia odihnă »
socială »

Se achiziţionează bilete de călătorie cu plata în numerar în valoare de 900 lei, care se utilizează
pentru transportul de persoane în interesul societăţii.
39
a) Achiziţionarea biletelor de călătorie :

5323 « Tichete şi bilete de = 5311 « Casa în lei » 900

călătorie »

b) Distribuţia biletelor de călătorie :

624 « Cheltuieli cu = 5323 « Tichete şi bilete de 900

transportul de bunuri şi călătorie »
personal »

Se achiziţionează bonuri de combustibil în valoare de 3.570 lei inclusiv TVA. Ulterior, se ridică
benzina pe baza bonurilor de combustibil.

a)Achiziţionarea bonurilor de combustibil :

% = 401 « Furnizori » 3.570

5328 «Alte valori » 3.000

4426 « TVA deductibilă » 570

b) Ridicarea benzinei pe baza bonurilor de combustibil :

3022 « Combustibili » = 5328 « Alte valori » 3.000

Societatea achiziţionează tichete de masă cu valoarea totală nominală de 3000 lei, costul
imprimatelor fiind de 200 lei + TVA 19%. Tichetele de masă sunt distribuite salariaţilor. La sfârşitul lunii,
salariaţii restituie tichete de masă cu valoarea nominală de 300 lei care sunt returnate către entităţile
emitente.

a) Achiziţionarea tichetelor de masă de la entităţile emitente :

% = 401 « Furnizori » 3.238

5328 « Alte valori » 3.000

628 « Alte cheltuieli cu 200
serviciile executate de
terţi »
4426 « TVA deductibilă » 38

b) Plata facturii furnizorului :

40
401 « Furnizori » = 5121 « Conturi la bănci în 3.238
lei »

c) Distribuţia tichetelor de masă salariaţilor şi includerea pe cheltuieli a contravalorii tichetelor de masă

acordate salariaţilor :

642 « Cheltuieli cu tichetele = 5328 « Alte valori » 3.000

de masă acordate
salariaţilor »

d) Restituirea de către salariaţi a tichetelor de masă nefolosite :

5328 « Alte valori » = 7588 « Alte venituri din 300

exploatare »

e) Returnarea către entitatea emitentă a tichetelor de masă nefolosite pe baza facturii :

4111 « Clienţi » = 5328 « Alte valori » 300

f) Încasarea valorii facturii privind tichetele de masă returnate :

5121 « Conturi la bănci în = 4111 « Clienţi » 300

lei »

4.3. Contabilitatea acreditivelor

Acreditivele reprezintă mijloace băneşti rezervate la bancă într-un cont distinct, la dispoziţia unui
furnizor, din care se fac plăţi pe măsura efectuării livrărilor, executării lucrărilor sau prestării serviciilor
cu respectarea anumitor condiţii.
Contabilitatea acreditivelor se conduce cu ajutorul contului sintetic de gradul I 541 «Acreditive », cu
funcţie contabilă de activ, care se detaliază pe următoarele conturi sintetice de gradul II :
- 5411 Acreditive în lei
- 5412 Acreditive în valută
O formă aparte de acreditiv o constituie avansurile de trezorerie 12 care reflectă acele sume, în lei sau
în valută, avansate personalului şi terţilor, persoane juridice şi fizice împuternicite de entitate în vederea
efectuării unor plăţi în favoarea acesteia.
Contabilitatea acreditivelor se conduce cu ajutorul contului sintetic de gradul I 542 «Avansuri de
trezoreri », care are funcţie contabilă de activ.
Societatea deschide un acreditiv pentru un furnizor în sumă de 5.000 lei. Din acreditivul deschis se
decontează obligaţia faţă de furnizor în sumă de 4.500 lei. La expirarea termenului de valabilitate se
închide acreditivul neutilizat.

a) Deschiderea acreditivului în sumă de 5.000 lei

12
Paraschivescu, D.M., Păvăloaia, W., Radu, F., Olaru, G.D., Contabilitate financiară – Aplicaţii şi studii de caz, Editura
Tehnopress, Iaşi, 2007, pag.492

41
581 «Viramente interne » = 5121 « Conturi la bănci în 5.000
lei »

şi

5411 « Acreditive în lei » = 581 « Viramente interne » 5.000

b) Decontarea documentelor din acreditivul deschis pentru furnizor :

401 «Furnizori» = 5411 « Acreditive în lei » 4.500

c) Închiderea acreditivului neutilizat :

581 «Viramente interne » = 5411 « Acreditive în lei » 500

şi

5121 « Conturi la bănci în = 581 « Viramente interne » 500

lei »

Societatea deschide un acreditiv în sumă de 60.000 € la un curs valutar de 3,62 lei/€, în favoarea
unui furnizor din afara Comunităţii pentru achiziţia unui utilaz tehnologic. La data importului
echipamentului cursul valutar este de 3,60 lei/€. Taxa vamală reprezintă 10% din valoarea în vamă şi
comisionul vamal de 1%. Decontarea din acreditivul deschis în favoarea furnizorului se face la cursul
valutar de 3,65 lei/€.

a) Deschiderea acreditivului în sume de 60.000 € :

Elemente de calcul Valoarea în valută Valoarea în lei

(€) (1€=3,62 lei/€)
Acreditiv 60.000 217.200

581 « Viramente interne » = 5124 « Conturi la bănci în 217.200

valută »

şi

5412 « Acreditive în valută » = 581 « Viramente interne » 217.200

42
b) Înregistrarea aparatului de control importat coform facturii externe, declaraţiei vamale de import (DVI)
şi a « Fişei de calcul al importului ».

Fişa de calcul al importului

Nr. Elemente de calcul Valoarea în Valoarea în

Crt. valută (€) lei
(1€=3,60 lei/€)
1. Valoarea externă 60.000 217.200
2. Taxa vamală (1x10%) - 21.720
3. Comisionul vamal (1x1%) - 2.172
4. Cost de achiziţie în vamă(1+2+3) 12.000 241.092
5. TVA deductibilă(4x19%) - 45.807,48

2131 « Echipamente = % 241.092

tehnologice »
- « Furnizori de 217.200
imobilizări »
446 « Alte impozite, taxe şi 21.720
vărsăminte asimilate »
447 « Fonduri speciale 2.172
taxe şi vărsăminte
asimilate »

c) Plăţi făcute în vamă cu ordine de plată emise potrivit declaraţiei vamale de import :

% = 5121 « Conturi la bănci în 69.699,48

lei »
446 « Alte impozite, taxe şi 21.720
vărsăminte asimilate »
447 « Fonduri speciale 2.172
taxe şi vărsăminte
asimilate »
4426 « TVA deductibilă » 45.807,48

d) Plata furnizorului :

a) Valoarea în lei a datoriei la cursul din DVI : 60.000€ x 3,60lei = 216.000lei

b) Valoarea în lei a datoriei la plată : 60.000€ x 3,65lei = 219.000lei
Diferenţă de curs valutar nefavorabilă (b-a) : 3.000lei

% = 5412 « Acreditive în valută » 219.000

404 « Furnizori de 216.000
imobilizări »
665 « Cheltuieli din 3.000
diferenţe de curs
valutar »

43
e) Înregistrarea diferenţelor de curs valutar aferente acreditivului :

a) Valoarea în lei a acreditivului la deschidere : 60.000€ x 3,62lei = 217.200lei

b) Valoarea în lei a acreditivului la decontare : 60.000€ x 3,65lei = 219.000lei
Diferenţă de curs valutar favorabilă (b-a) : 1.800lei

5412 « Acreditive în valută » = 765 « Venituri din diferenţe 1.800

de curs valutar »

5124 (€)
60.000 60.000
Rd 60.000 60.000 Rc
Tsd 60.000 60.000 Tsc
0 0

5124 (lei)
op.a 217.200 219.000 op.d
op.e 1.800
Rd 219.000 219.000 Rc
Tsd 219.000 219.000 Tsc
0 0
Se înregistrează acordarea unui avans de trezorerie unui angajat în sumă de 700 lei, în vederea
efectuării unei deplasări. La întoarcere, angajatul prezintă următorul decont justificativ:
- diurnă : 140 lei(2 zilex70 lei/zi) ;
- cazare :327 lei, din care 27 lei reprezintă TVA 9% ;
- transport:119 lei, din care 19 lei reprezintă TVA 19%:
a) Acordarea avansului în numerar pentru deplasare:

542 «Avansuri de = 5311 « Casa în lei » 700

trezorerie »

b) Înregistrarea decontului de cheltuieli prezentat de angajat la întoarcerea din deplasare :

% = 542 « Avansuri de 586

trezorerie »
625 « Cheltuieli cu 540
deplasări, detaşări şi
transferări »
4426 « TVA deductibilă » 46

c) Depunerea la casierie a avansului neutilizat, respectiv 114 lei :

5311 « Casa în lei » = 542 « Avansuri de 114

trezorerie »
44
 4.4. Contabilitatea ajustărilor prin pierderea de valoare a conturilor de trezorerie

Ajustările pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie reprezintă o constatare a diminuării

valorii unor conturi de trezorerie, în condiţiile în care natura ajustării este clar precizată, dar incertă în
ceea ce priveşte mărimea sau realizarea sa, pe care evenimentele survenite sau în curs o fac previzibilă la
data stabilirii situaţiilor din conturi13.
Contabilitatea ajustărilor pentru pierderea de valoare a conturilor de trezorerie se conduce cu ajutorul
următoarelor conturi sintetice de grad I, cu funcţie contabilă de pasiv :
- 591 Ajustări pentru pierderea de valoare a acţiunilor deţinute la entităţile afiliate
- 595 Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor emise şi răscumpărate
- 596 Ajustări pentru pierderea de valoare a obligaţiunilor
-598 Ajustări pentru pierderea de valoare a altor investiţii pe termen scurt şi
creanţe asimilate

Societatea deţine acţiuni către terţi în valoare de 3.000 lei. La sfârşitul exerciţiului financiar, cu
ocazia inventarierii, se stabileşte că valoarea de piaţă a acţiunilor este de 2.800 lei. În exerciţiul financiar
următor se vând acţiunile pentru suma de 2.750 lei.

a) La sfârşitul exerciţiului financiar se constituie ajustări pentru deprecierea acţiunilor :

6864 « Cheltuieli financiare = 598 « Ajustări pentru 200

privind ajustările pierderea de valoare a
pentru pierderea de altor investiţii pe
valoarea a activelor termen scurt şi creanţe
circulante » asimilate »

b) În exerciţiul financiar următor se vând acţiunile pentru suma de 2.750 lei :

% = 5081 « Alte titluri de 3.000

plasament »
5311 « Casa în lei » 2.750
6642 « Pierderi din 250
investiţiile pe termen
scurt cedate »

c) Se anulează ajustările rămase fără obiect :

598 « Ajustări pentru = 7864 « Venituri financiare 200

pierderea de valoare a din ajustări pentru
altor investiţii pe termen pierderea de valoare a
scurt şi creanţe asimilate » activelor circulante”

13
Pântea, I.P., Bodea, G., „Contabilitatea financiară românească”, Editura Intelcredo, Deva, 2006
45
 CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Contabilitatea este principala sursă de informaţii la nivelul întreprinderii.

În unităţile economice, informaţiile contabile au un rol deosebit în cunoaşterea şi analiza
multilaterală a fenomenelor şi proceselor şi constituie de fapt elaborarea deciziilor.
Eficienţa deciziilor şi acţiunilor întreprinse în procesul de conducere este influenţată de calitatea
informaţiilor contabilităţii, în modul cum sunt consemnate.
Această categorie de informaţii permite conducerii unităţii economice să sesizeze mersul activităţii
şi mai ales să compare eforturile depuse de rezultatul obţinut. Prin analiza datelor în conturi se
fundamentează deciziile privind maximizarea rezultatelor şi minimizarea efortului depus.
Astfel în sfera trezoreriei, conturile contabilităţii financiare oferă informaţii privind modul de
constituire şi utilizare a fondurilor de care dispune, se urmăreşte dacă s-a respectat disciplina financiară şi
cum se utilizează resursele băneşti potrivit destinaţiei crescând posibilitatea efectuării analizelor
comparative.

46
 Întocmirea pe baza informaţiilor contabilităţii a unor studii comparative creează posibilitatea
efectuării de analize în scopul elaborării deciziilor operative şi de perspectivă în acest sector. Cunoaşterea
în orice moment a situaţiei creanţelor şi angajamentelor, calculul capacităţii de pltă şi stabilirea
echilibrului financiar al societăţii comerciale precum şi adoptarea celor mai corespunzătoare decizii
pentru redresarea situaţiei financiare, sunt de neconceput fără informaţiile ontabilităţii.
Contabilitatea trezoreriei asigură evidenţa existenţei şi mişcărilor titlurilor de plasament,
disponibilităţilor în conturi la bănci şi în casă, creditelor bancare pe termen scurt şi a altor valori de
trezorerie.
Înregistrările în contabilitate a operaţiunilor financiare în lei sau în devize se efectuează cu
respectarea regulamentului operaţiunilor de casă, a regulamentelor emise de Banca Naţională a României
potrivit legii cu respectarea legii contabilităţii Nr 82/1991 republicată şi a altor reglementări în domeniul
contabilităţii.
Dobânzile de plătit şi cele de încasat aferente exerciţiului în curs, se înregistrează la cheltuieli
financiare respectiv venituri financiare. Operaţiunile în valută privind disponibilităţile se înregistrează în
contabilitate la cursul zilei.
În corelare cu schimbările fundamentale produse în economia românească începând cu anii
nouăzeci, în ţara noastră s-a declanşat procesul de dezvoltare a sistemului contabil pe baza unor principii
şi reguli contabile astfel încât situaţiile financiare întocmite de societăţile comerciale să răspundă
cerinţelor unor categorii cât mai largi de utilizatori.
De aceea apreciem că pregătirea corespunzătoare a aplicării noilor principii şi reguli contabile să
se concretizeze în procedura activităţii de centralizare şi analiză a operaţiunilor de trezorerie care să aibă
ca scop:
1. Cunoaşterea şi menţinerea în continuare a metodelor de lucru de către toţi cei care lucrează sau
vor lucra în domeniul contabilităţii de trezorerie.
2. Expunerea modului de lucru actual începând cu schemele de atribuire a conturilor sintetice pe
bănci, corectarea şi prelucrarea în sistemul informatic a principalelor operaţiuni de plăţi şi încasări şi nu în
ultimul rând întocmirea principlalelor situaţii zilnic şi lunar urmărind ca lucrarea să fie accesibilă
permiţând accesul direct la informaţie.

ANEXE

BILANŢ CONTABIL

-lei-
Indicatori Exerciţii financiare
2005 2006
I. Active imobilizate – Total 195.842.279 163.721.269

II .Actine circulante 72.091.032 82.859.518

47
1. Stocuri 44.279.779 47.397.060
2. Creanţe 22.919.890 32.257.262
3. Investiţii financiare 0 0
4. Disponibilităţi 4.891.363 3.205.196
TOTAL ACTIV 267.933.311 246.580.787

Indicatori Exerciţii financiare

2005 2006
I. Capitaluri – Total, din care: 137.380.168 136.495.142
1. Capital social subscris şi 54.268.160 54.268.160
vărsat
2. Prime de capital 8.585.058 8.585.058
3. Rezerve 56.156.480 50.805.504
4. Rezultat nerepartizat 14.231.800 19.898.890
5. Subvenţii 248.500 189.203
6. Provizioane 3.890.170 2.748.327
II. Datorii pe termen lung 97.178.563 78.956.231
(>1 an)
III. Datorii pe termen scurt 33.374.580 31.129.414
(< 1 an)
- credite bancare curente 12.780.956 10.970.800
- datorii nafinanciare 20.593.624 20.158.614
TOTAL PASIV 267.933.311 246.580.787

CONTUL DE PROFIT ŞI PERDERE

-lei-
Indicatori Exerciţii financiare
2005 2006
Cifra de afaceri 288.871.721 246.153.996
Venituri totale 316.960.558 302.914.618
Cheltuieli totale 311.056.645 296.098.396
Profitul brut al exerciţiului 5.903.913 6.816.222
Pierderea brută a exerciţiului 0 0
Profitul net al exerciţiului 4.092.218 3.832.695
Pierderea netă a exerciţiului 0 0

BIBLIOGRAFIE
48
1. Bojian, O., „Contabilitatea întreprinderii”, Editura economică, Bucureşti, 1999.

2. Feleagă, N., Malciu, L., Brunea, Ş., „Bazele contabilităţii” , Editura Economică, Bucureşti.

3. Paraschivescu, M.D., Păvăloaia, W., Radu, F., Olaru, G.D., „Contabilitate financiară – Aplicaţii şi
studii de caz” , Editura Tehnopress, Iaşi, 2007.

4. Pântea, I.P., Bodea, Ghe., „Contabilitatea financiară românească” , Editura Intelcredo, Deva, 2006.

5. Stancu, I., (coordonator) , „Gestiunea financiară a întreprinderii” , Editura

Economică, Bucureşti, 2003.

6. Ţugui, I., „Contabilitatea fluxurilor de trezorerie – Modelări, analize şi previziuni financiar-

contabile” , Editura Economică, Bucureşti, 2002.

7. *** Legea contabilităţii nr. 81/1991.

8. *** Standardele Internaţionale de Contabilitate.

49