Dicționar de Termeni Sociologici

A
ACŢIONALISM- grup de concepţii sociologice relativ diferite, a căror notă comună o constituie promovarea
principiului acţiunii sociale ca punct de plecare al oricărei cercetări sociologice;
ACULTURAŢIE- procesul de interacţiune a două culturi sau tipuri de cultură, aflate un răstimp într-un contact
reciproc;
AD-HOCRAŢIE- o structură de organizare temporară, caracterizată printr-o mare flexibilitate si o crescută capacitate
de adaptare la ritmul accelerat de schimbare specific vietii moderne;
AFINITATE- relaţie afectivă de atracţie, de simpatie între persoane cu idei, sentimente, statuturi şi roluri
asemănătoare;
AGRESIVITATE- comportament verbal sau acţionar, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea şi chiar suprimarea
fizică a celorlalţi;

B
BALANŢĂ COGNITIVĂ- concept formulat de F. Heider pentru a analiza raporturile dintre elementele constitutive ale atitudinilor
unei persoane sau a două persoane care interacţionează;
BALANŢĂ MOTIVAȚIONALĂ- stare de echilibru dinamic al motivelor specifice pentru două sau mai multe persoane sau grupuri
aflate în interacţiune sau în relaţie;
BIGAMIE- formă de căsătorie în care bărbatul trăieşte cu doua femei, sau o femeie are doi soţi în acelaşi timp;
BIROCRAŢIE- mod de organizare destinat administrării pe scară largă a unor resurse prin intermediul unui corp de persoane
specializate, de regulă plasate într-o structură ierarhică și dispunând de atribuţii, responsabilităţi şi proceduri strict definite;
BISERICA- 1. Organizaţie religioasă care se autolegitimează şi recunoaşte principalele instituţii ale societăţii; 2. Construcţie
destinată practicării ritualurilor religioase ca instituţie social;

C
CAUZALITATE SOCIALĂ- categorie fundamentală a determinismului social care desemnează relaţiile de generare sau producere
dintre fenomene, fapte sau evenimente sociale;
CĂSĂTORIE- modalitate acceptată la nivel social prin care două sau mai multe persoane constituie o familie;
CHESTIONAR- tehnică şi, corespunzător, instrument de investigare, constînd dintr-un ansamblu de întrebări scrise şi, eventual,
imagini grafice, ordonate logic şi psihologic care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin auto-administrare,
determină din partea celor anchetaţi răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris;
CLASIFICARE- operaţie de distribuire a elementelor unei mulţimi în grupe relativ omogene — numite clase — în raport cu anumite
criterii;
CLIMAT PSIHO-SOCIAL- concept utilizat de psihosociologie pentru a desemna starea de spirit a unui grup social;

D
DESCENDENŢĂ- 1. Totalitatea rudelor în linie directă coborîtoare ale unui nucleu familial sau ale unei persoane (copii, nepoţi,
strănepoţi etc). 2. (Demografie) Totalitatea copiilor, de ambele sexe, proveniţi dintr-o generaţie de femei — reală sau fictivă —
pînă la o anumită vîrstă a femeilor respective;
DESCOPERIRE- percepere şi conştientizare umană a unui aspect al realităţii care există deja;
DETERMINISM SOClAL- presupoziţie din ştiinţele sociale conform căreia realitatea socială este guvernată, ca şi natura, de legi
obiective, pe care ştiinţa urmează a le descoperi;
DEVIANTĂ- orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social
particular;
DEZINFORMARE- orice intervenţie asupra elementelor de bază ale unui proces comunicaţional care modifică deliberat mesajele
vehiculate cu scopul de a determina la receptori anumite atitudini, reacţii, acţiuni, dorite de un anumit agent social;
E
ECHITATE- tratare egală nediscriminatorie şi nesubiectivă a celorlalţi, prin aplicarea normelor şi regulilor existente;
ECLECTISM SOCIOLOGIC- îmbinarea relativ mecanică a unor idei, concepţii, puncte de vedere eterogene, uneori opuse, fără grija
consecventei, acordîndu-se aceeaşi importanţă tuturor aspectelor unui fenomen, sistem, proces etc, fără a se face distincţie între
aspectele dominante şi cele nedominante, determinante/determinate, importante/neimportante;
EDUCAŢIE- ansamblu de acţiuni sociale de transmitere a culturii, de generare, organizare şi conducere a învăţării individuale sau
collective;
EFICACITATE- măsura în care o activitate satisface o necesitate, realizează un obiectiv, îndeplineşte o funcţie;
EGALITATE- stare socială caracterizată prin faptul că toţi membrii colectivităţii sunt trataţi la fel atât din punctul de vedere al
obligaţiilor, cât şi al drepturilor şi, în mod special, prin accesul egal la resursele colective;

F
FACTOR DE SINTEZĂ- element capabil să "coaguleze influenţele, să le reţină şi să le consolideze" într-o populaţie în decursul unei
epoci istorice date;
FAMILIE- Grup social ai cărui membrii sunt legaţi prin raporturi de vârstă, căsătorie sau adopţiune şi care trăiesce împreună și
cooperează sub raport economic şi au grjă de copii;
FERTILITATE- fenomen demografic exprimând intensitatea naşterilor in cadrul unei populaţii, luându-se în considerare numai
subpopulaţia care participă efectiv la producerea naşterilor;
FILIAŢIE- raportul de descendentă dintre un copil si părinţii săi;
FORMAL- sistem de organizare bazat pe prescrierea oficială a obiectivelor şi regulilor de funcţionare, pe stabilirea precisă a
sarcinilor, privilegiilor şi obligaţiilor;

G
GENEALOGIE- afirmaţie, scrisă sau orală, referitoare la înaintaşii, strămoşii unei persoane, la descendenţa acesteia;
GENERAŢIE- toţi indivizii născuţi în aproximativ aceeaşi perioadă de timp, indiferent dacă sunt legaţi sau nu prin legături de
rudenie;
GENOCID- Distrugerea deliberată şi sistematică a unei întregi comunităţi, ori a unui grup etnic, rasial sau cultural, dintr-un anumit
teritoriu;
GERONTOCRAŢIE- Sistem de conducere în care principalele funcţii sînt deţinute de către persoane vîrstnice;
GRUP SOCIAL- ansamblu de persoane, caracterizat de o anumită structură şi cu o cultură specifică rezultate din relaţiile şi
procesele psihosociale dezvoltate in cadrul său;

H
HABITUDINE- acţiune sau grup de acţiuni sau operaţii mentale automatizate prin repetare care facilitează realizarea unor
performanţe intelectuale;
HABITUS- Mod personal sau generic de a fi, de a gîndi, a acţiona sau reacţiona în conformitate cu valorile, normele sau principiile
reprezentative sau dominante într-o cultură sau într-un sistem social;
HANDICAP- Dezavantaj pe care îl are o anumită persoană, ca urmare a unei infirmităţi (deficienţe) ori a unei incapacităţi;
HOMOGAMIE- căsătorie între persoane cu aceeaşi condiţie social;
HOMOSEXUALITATE- preferinţă sexuală a unei persoane pentru un partener de aceiaşi sex;

I
IDEALIZARE- proces cognitiv asociat abstractizării, constînd in eliminarea unor însuşiri accidentale sau fenomenale şi în
evidenţierea exclusivă a caracteristicilor esenţiale, generale sau reprezentativa ale unui obiect;
IDEOLOGIE- "conştiinţa reală" a unei colectivităţi, modul în care aceasta devine conştientă de ea însăşi, de condiţiile sale de
existenţă şi de direcţiile în care trebuie să-şi desfăşoare activitatea
IMITAŢIE- încercare de a reproduce, conştient sau inconştient, comportamente observate la alte persoane, precum şi rezultatele
acestei încercări, încununată sau nu de success;
IMPACT- sumă a efectelor şi consecinţelor provocate de un fenomen social asupra mediului ecologic şi social;
INCERTITUDINE- stare de nepredictibilitate a evenimentelor, a rezultatelor acţiunii umane; dificultate a procesului de decizie de
a identifica soluţia cea mai bună la problem;
J
JUVENTOLOGIE- domeniu de cercetare care are ca obiect de studiu tineretul;

L
LEGITIMITATE- caracter de conformitate a puterii (a sursei, naturii şi organizării sale) cu ceea ce se crede
corespunzător unor norme juridice, morale sau unor tradiţii consecrate;
LIBERALISM- Atitudine generală de respect şi toleranţă a independenţei altuia;
LIDER- persoană care exercită puterea sau o mare influenţă în cadrul unor grupuri sociale de diverse mărimi
(societăţi, naţiuni, comunităţi, organizaţii, grupuri mici etc.);
LOCUINŢA- formă de adăpost uman ocupat de un microgrup sau de o persoană şi utilizat pentru satisfacerea unui
complex de nevoi de menţinere şi dezvoltare a vieţii biologice, psihologice şi sociale;
LOCUIRE- ansamblul activităţilor de refacere şi dezvoltare a capacităţii de muncă şi a relaţiilor sociale, condiţionate
de caracteristici ale cadrului construit sau amenajat dintr-un teritoriu dat;

M
MACROSOCIOLOGIE- sociologia societăţilor globale; tip de sistem teoretic, care încearcă să stabilească dinamica şi
proprietăţile marilor unităţi sociale (naţiuni, comunităţi, culturi, societăţi globale etc.);
MANIPULARE- acţiune de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate) să gandească şi să acţioneze
într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici de
persuasiune;
MARGINALITATE- poziţie socială periferică, de izoiare a indivizilor sau grupurilor, cu acces drastic limitat la resursele
economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale colectivităţii;
MATRILOCAL- reşedinţă a noilor soţi împreună sau in apropierea părinţilor soţiei în comunităţile tradiţionale;
MĂSURARE SOCIALĂ- stabilire a unei ordini de mărime (frecvenţă, intensitate etc) prin atribuire de valori în acord
cu proprietăţile obiectului social studiat;

N
NAŢIONALISM- complex de idei si sentimente orientate spre afirmarea de sine a unei naţiuni sau grupări entice;
NECESITATE- (sinonim cu nevoie, trebuinţă), cerinţă impusă de funcţionarea unui sistem (individ, grup, organizaţie,
colectivitate);
NEOLOCAL- caracteristică a unui cuplu familial care îşi stabileşte domiciliul în alte localităţi decat cele în care locuiesc
familiile de origine ale soţilor;
NONCONFORMISM- atitudine şi comportament de opunere sau de negare din partea unor indivizi sau grupuri a
opiniilor, normelor sau valorilor dominante în grupurile sau societăţile de apartenenţă;
NORMA- model, regulă, prescripţie care reglează comportamentul indivizilor, grupurilor, organizaţiilor,
colectivităţilor;

O
OBEDIENŢĂ- modificare a comportamentului prin care un individ răspunde prin supunere la un ordin venit de la o
autoritate legitimă. în sens larg, supunere faţă de autoritate;
OBIECTIVITATE- ideal al cunoaşterii ştiinţifice de a realiza descrierea şi explicaţia fenomenelor independent de
opţiunile valorice şi de particularităţile subiectului cunoscător;
OLIGARHIE- conducerea unei organizaţii a unei comunităţi sau a societăţii ca întreg de către un grup mic de persoane;
OPINIE- enunţ care dă expresie opţiunii cognitive şi afective a unei persoane, grup social sau colectivitate pentru un
anumit punct de vedere cu privire la un fapt sau eveniment, o relaţie sau interacţiune socială etc.;
ORGANIGRAMĂ- reprezentare grafică a relaţiilor oficiale (formale) care se referă la modul de organizare prevăzut în
statutele de funcţionare si în regulamentele de ordine interioară ale organizaţiilor;
P
PANICA- reacţie comportamentală individuală, de grup sau colectivă generată de ivirea bruscă a unui pericol
deosebit de ameninţător;
PERSUASIUNE- activitate de influenţare a atitudinilor şi comportamentelor unor persoane în vederea producerii
acelor schimbări care sunt concordante cu scopurile sau interesele agenţiei iniţiatoare (persoane, grupuri, instituţie
sau organizaţie politică, socială, culturală, comercială etc);
POLITICĂ- procesul prin care un grup uman, cu opinii şi interese iniţial diferite, ajunge la decizii şi opţiuni colective
care se impun întregului grup;
PREDICŢIE- In sens larg, anticipare a producerii unui eveniment sau fenomen, a unei interacţiuni, acţiuni sau relaţii,
pe baza cunoaşterii disponibile;
PREFERINŢĂ- o orientare afectivă de tip selectiv faţă de unele persoane, obiecte sau situaţii;

R
RANDOMIZARE- tehnică aplicată în experimente constand în selecţia şi alocarea aleatoare a subiecţilor în grupuri
de experimentare, a grupurilor într-o ordine specifică şi a variabilelor într-o schemă controlabilă;
RASISM- proces de discriminare, ca si credinţele si ideologiile, conform cărora rasele omeneşti pot fi clasificate de la
inferior la superior, în baza caracteristicilor biologice fundamental diferite cu care ele sunt inzestrate;
RĂZBOI- tip de interacţiune socială între două sau mai multe comunităţi, desfăşurat în forma unui conflict violent,
de regulă armat, si în baza unor norme strict determinate;
REPRESIUNE- ansamblu de acţiuni voluntare, organizate, atent planificate şi aplicate, îndreptate spre limitarea
posibilităţilor de formare şi afirmare ale intereselor şi acţiunilor unei persoane, grup sau organizaţie rivală;
RESOCIALIZARE- proces de reonentare şi integrate în viaţa socială a indivizilor cate au promovat comportamente
marginale sau deviante;

S
SANCŢIUNE- modalitate utilizată în relaţiile sociale în vederea stimulării, impunerii, descurajării sau prevenirii unor
comportamente individuale sau de grup în raport cu criterii morale sau juridice explicite;
SATISFACŢIE- stare subiectiva rezultată din împlinirea necesităţilor, lipsa de tensiuni de anxietate se fundează pe
aprecierea pozitivă a modulul de desfăşurare a vieţii în general sau a unei sfere particulare a acesteia;
SCALARE- modalitate de măsurare realizată prin redarea intensităţii de manifestare a unor fenomene sociale şi
psihosociale, prin ordonarea pe un spaţiu linear gradat (scală), ce se întinde de la extrema favorabilă (pozitivă) la
extrema nefavorabilă (negativă);
SCLAVIE- tip de dominaţie asupra unor persoane care nu au proprietăţi sau drepturi şi care sunt considerate, de
regulă, obiect al proprietăţii, controlandu-li-se toate aspectele vieţii de către cei care exercită această dominaţie;
SECURITATE SOCIALĂ- sistem de legi, instituţii şi activităţi destinate asistării persoanelor afectate de anumite riscuri
la care este expusă, în principiu, întreaga populaţie (şomaj, sărăcie, accidente de muncă, boli profesionale etc.) şi
prin care se alocă resurse in aceste scopuri cu titlu de drepturi;

T
TABU- sistem de crezuri, norme, reguli şi practici elaborate şi întreţinute de diferite comunităţi, prin care se interzice
efectuarea unor acţiuni;
TERITORIALITATE- caracteristică a grupurilor, ca şi a indivizilor din interiorul acestora de a-şi delimita teritorii şi de a
avea anumite comportamente specifice în raport cu acestea;
TERORISM- utilizare a violenţei în scopuri sociale sau politice de către indivizi, grupuri organizate sau state;
TRANZIŢIE- termen intrat în limbajul ştiinţific după căderea sistemului socialist, pentru a desemna procesul de
trecere de la sistemul socialist de organizare socială la un sistem de tip capitalist- occidental;
TRIUNGHIULARIZARE- tip de abordare în investigaţia socială constand în aplicarea mai multor metode de cercetare
pentru a obţine date cat mai valide şi fidele;
Ț
ŢĂRĂNISM- curent de idei (sociologice şi economice) şi doctrină politică de partid dezvoltate în perioada dintre cele
două războaie mondiale;
ŢAP ISPĂŞITOR- persoană sau grup social, caracterizate prin posibilităţi reduse de apărare, asupra cărora se revarsă
agresiunea acumulată;

U
UNITATE SOCIALĂ- termen generic prin care se desemnează orice grupare colectivitate sau comunitate umană
asociatie, organizaţie sau instituţie sociala;
URBANIZARE- proces social global prin care se produce o transformare a structurilor sociale si profesionale, o
restructurare a formelor de existentă rurală si a vechilor forme urbane după modele noi;
UMANISM- Doctrină care are în centru omul, bunăstarea și demnitatea lui, încrederea în rațiunea umană;

V
VALOARE- Însușire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităților sociale și idealurilor generate
de acestea;
VECINĂTATE- Relaţia socială constituită între persoane care locuiesc sau lucrează în apropiere;
VICTIMOLOGIE- ramură a criminologiei, de interes sociologic, avand ca obiect de studiu caracteristicile victimei
infracţiunii (persoana sau grupul care a suferit un prejudiciu sau i s-a adus o vătămare a intereselor sau a integrităţii
sale corporale);
VIOLENȚĂ- utilizarea forţei si a constrangerii de către un individ grup sau clasă socială în scopul impunerii voinţei
asupra altora;
VÂRSTA- timpul scurs de la naşterea unei persoane până la un anumit moment de observare;

X
XENOFOBIE- atitudine de teamă, respingere şi/sau ură faţă de persoanele străine de grupul etnic din care face parte
subiectul;
XENOCENTRISM- preferinţă pentru idei şi produse străine;

Z
ZONA- parte dintr-un teritoriu delimitată pe baza unuia sau mai multor criterii, capătand semnificaţii diferite în
funcţie de disciplina ştiinţifică la care se raportează;
ZVON- afirmaţie prezentată drept adevărată fără a exista posibilitatea să i se verifice corectitudinea;