Sunteți pe pagina 1din 1

Bătălia de la Bazargic, români vs bulgari

Bătălia de la Dobrici sau Bătălia de la Bazargic a fost o bătălie din Primul Război mMondial, parte a
campaniei românești, care s-a încheiat cu victoria trupelor bulgare și retragerea trupelor ruso-române
spre Cobadin, pe linia Oltina – Kara Omer – Mangalia. În ciuda efectivelor reduse, Armata a 3-a a ieșit
victorioasă.

Luptele cu bulgarii încep pe 1 septembrie pentru apărarea sau recucerirea unor sate dimprejurul
Bazargicului. Numai Brigada a 6-a mixtă a parcurs în 55 de ore distanţa de 121 kilometri. Făcând bilanţul
bătăliilor, generalul Arghirescu ia o decizie care avea să coste Armata română: hotărăşte evacuarea
Bazargicului şi retragerea trupelor.

În prima etapă a ofensivei Armatei bulgare în Cadrilater, localitatea Bazargic nu a beneficiat de o atenţie
prea mare din partea comandamentului român, lucru care a determinat abandonarea acesteia. Efortul
principal urma să se concentreze în susţinerea operaţiilor de la Turtucaia şi, totodată, apărarea Silistrei.
Cu toate acestea, comandamentul Armatei a III-a române sub autoritatea căruia acţionau şi trupele
ruso-sârbe, bazându-se pe o serie de rapoarte eronate vizând o potenţială revigorare a situaţiei de la
Turtucaia, ia decizia de lansare a unui atac asupra Bazargicului.

„În seara zilei de 4 septembrie, comandantul Armatei a III-a române, înşelat de informaţiile greşite
comunicate de comandantul Turtucaiei - că situaţia s-a îmbunătăţit – îşi întoarce privirile spre Bazargic şi
ordonă generalului rus Zaioncikovski (comandantul Grupului operativ de est, generalul A.M. Zaioncikovski,
sub comanda căruia a fost pusă şi Divizia 9 infanterie română) să reocupe oraşul […] În urma ordinului
primit, generalul rus decide să ia ofensiva împotriva Bazargicului, fără să mai aştepte sosirea şi
concentrarea tuturor trupelor sale. După cererea sa proprie, generalul Arghirescu fu însărcinat să execute
operaţia […] După un marş de noapte, Brigada a 17-a română ajunge, în zorii zilei de 5 septembrie, în faţa
întăriturilor Bazargicului. Spre surprinderea comandantului român, Bazargicul nu e ocupat numai de două
companii duşmane, ci de trupe numeroase, bine retranşate, care primesc pe români cu un foc viu. […]
Rezistenţa bulgarilor, adăpostiţi în tranşee şi bine susţinuţi de artilerie, este îndărătnică. Atacatorii încep
să şovăie. La aripa dreaptă, cavaleria rusă porneşte într-o năvală impetuoasă la asalt împotriva bulgarilor,
pitiţi în tranşee. Necugetata şarjă e sfărâmată de focurile armelor şi mitralierelor duşmane. Caii, speriaţi,
n-au mai putut fi reţinuţi de călăreţi. O parte se risipesc pe câmp; câţiva, împreună cu comandantul
regimentului, au sărit, în fuga lor nebună, peste tranşeele bulgăreşti şi au ajuns în mijlocul bateriilor
bulgare, unde au fost făcuţi prizonieri.“

Luptele continuă până pe 7 septembrie, încheindu-se cu victoria trupelor bulgare. „Bătălia de la Bazargic
era acum definitiv pierdută pentru aliaţi. Nu pentru că ar fi fost bătuţi de bulgari, faţă de care ei au păstrat
în permanenţă superioritate, dar din cauza comandantului. Zaioncikovski n-a ştiut să se folosească de
această superioritate, ci, şovăind de la o zi la alta, a obosit trupele române în marşuri şi contramarşuri
istovitoare, s-a prezentat în faţa inamicului cu forţe neîndestulătoare şi n-a continuat niciodată lupta până
la izbînda care trebuia să-i vină negreşit. Bătălia de la Bazargic e un model de indecizie, de inconsecvenţă
şi de incoerenţă“

Constantin Kiriţescu, ”Istoria războiului pentru întregirea României”