Sunteți pe pagina 1din 24

Calendarul gradinii de legume

FEBRUARIE

- Se incearca semintele sanatoase punand cateva din ele sa incolteasca in muschi sau nisip umezit.

- Livada doarme sub amortirea iernii; in zilele frumoase se pot curata pomii de frunzele uscate - in ele se ascund
dusmani din primavara; tot in aceste zile se sapa pomii la radacina si se pune gunoi, se acopera cu pamant sapat, sau
se aduna zapada la radacina lor.

- si pamantul are viata lui; din cand in cand nu strica sa se puna pe el gunoi. Pe straturile de langa casa se pune gunoi
de pasari, cenusa pentru ingrasarea pamantului.

MARTIE

- replicatul rasadurilor in cuburi sau ghivece nutritive destinate culturilor timpurii de camp (tomate, ardei, vinete)

- insamantarea in rasadnite sau solarii incalzite biologic a legumelor destinate culturilor de vara (varza, tomate)

- plantarea in prima jumatate a lunii in solarii sau tunele a verzei timpurii, conopidei timpurii si gulioarelor

- plantatul si semanatul din timp a mazarei, verzei si conopidei timpurii, a cepei din arpagic si samanta, a usturoiului de
primavara, a morcovului, patrunjelului, spanacului, ridichii de luna, etc.

- in a doua jumatate a lunii se planteaza in rasadnite castravetii, ardeii

- se pregatesc solariile pentru tomate, ardei, vinete

- se continua protejarea verdeturilor cu polietilena si recoltarea verdeturilor produse in sistem fortat

- se practica supraaltoirea pomilor (unde e cazul) dupa metoda prin despicatura, copulatie sau triangulatie

- fertilizarea suplimentara cu azot

- dezgropatul si demusuroitul vitei de vie

- se face taierea radacinilor pornite din altoi (taierea de rodire si copcitul)

- in legumicultura se continua dezinfectarea rasadnitelor, solariilor, cu formalina sau sulfat de cupru;

- pomii fructiferi se pot stropi cu solutie sulfo-calcica, impotriva fainarii; peste 2 saptamani se mai face o stropire
impotriva moniliei, cu o solutie pe baza de cupru. Tot in aceasta luna putem pregati terenul pentru plantarea de noi pomi
fructiferi: se sapa si se gunoieste pentru a fi reavan, apoi, spre sfarsitul lunii, se pot planta.

APRILIE

- pana la mijlocul lunii aprilie se mai pot planta in gradina:

- radacinoasele (morcovi, patrunjel, pastarnac) in randuri, distanta de 25 cm; salata, spanacul;

- se seamana soiuri de mazare tarzie, sfecla rosie si samanta de ceapa;

- de la mijlocul lunii incepe:

- plantatul varzoaselor, guliei si conopidei;

- semanatul cartofilor preincoltiti la distanta de 70 cm intre randuri, iar pe rand, intre cuiburi, 30-40 cm, la adancimea de
10 cm;

- semanatul fasolei, castravetelui, pepenelui si dovlecelului;

- se mai poate semana inca sfecla rosie la 30 cm intre randuri;


- plantarea telinei la distanta de 40 cm intre randuri si pe rand;

- semanatul porumbului;

- semanatul florilor anuale, plantatul trandafirilor, al daliilor, gladiolelor, crinilor;

- la sfarsitul lunii se poate planta rasadul de rosii timpurii si ardei;

- Atentie la semanat! Combinatii bune: morcovi-mazare, semanate alternativ; ceapa-morcov, semanate alternativ; ceapa-
sfecla rosie-gulie; cartof timpuriu-mazare; cartof-fasole sau ridiche de luna cu fasolea. Combinatii rele: ceapa-usturoi;
morcov-patrunjel; mazare-fasole; castravete-cartof;

- În livada se uda bine pomii fructiferi plantati in primavara si se incepe pregatirea pentru stropitul lor.

MAI

- incepe plantarea rasadurilor de legume. Vom planta rasadurile de ardei, rosii, castraveti, varza, gulie, conopida,
broccoli, telina, ceapa (din seminte), praz, vinete;

- inainte de plantarea rasadurilor este necesar sa faceti o erbicizare a solului cu urmatoarele substante: Dithane 0,5%,
Captan 5%, Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate cu solutie de Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru
2-3%.

- plantarea rasadurilor de varza timpurie, conopida, broccoli si castraveti se face numai pe pamant umed, la o
temperatura de 7-10 grade Celsius. daca nu a plouat, udati terenul, operatiune care se repeta si dupa plantare;

- rasadurile vor avea roade dupa 50-60 de zile, timp in care trebuie sa prasiti de 2 ori si sa udati din 10 in 10 zile.
Controlati mereu rasadurile pe masura ce cresc si nu ezitati sa folositi insecticide daca vor aparea paraziti: purici, fluturi,
muste.

IUNIE

- daca nu ai reusit sa termini plantarea rasadurilor de legume in luna mai, ai timp doar la inceputul lunii iunie sa
plantezi rasadurile de rosii, ardei si vinete;

- pe soluri fertilizate cu ingrasamant organic planteaza conopida, varza de toamna, varza rosie, varza de Bruxelles, gulia
de toamna si broccoli;

- foloseste culturile succesive pe parcele eliberate dupa ceapa verde, salata, spanac, mazare si gulioare. În vederea
infiintarii culturilor duble cureti terenul de resturile vegetale, sapi si nivelezi pamantul. Poti cultiva fasole, ridichi de
toamna, castraveti de toamna;

- este perioada pentru palisarea, copilirea si carnatirea rosiilor timpurii;

- daca ai vita de vie, continua legarea lastarilor, copilitul si carnatitul (indepartarea varfurilor tuturor lastarilor mai
vigurosi). Daca ai timp suficient, aranjeaza frunzele vitei in asa fel incat ciorchinii sa aiba mai multa lumina, mai mult
soare. Stropeste via contra manei, fainarii si putregaiului;

- intinde castravetii timpurii din sera pe sfoara. Daca frunzele nu sunt ridicate pe sfoara, castravetii nu vor avea lumina si
nu se vor coace;

- continua prasitul. Plivitul, raritul si irigarea zarzavaturilor si combaterea bolilor si daunatorilor la legume.

IULIE

- Atentie! Rosiile care incep sa se maneze pot fi salvate prin ruperea regulata a frunzelor si indepartarea fructelor
stricate.

AUGUST

- grabeste strangerea cepei, dar inainte de depozitare pastreaz-o la soare cateva zile;

- continua recoltarea castravetilor pentru muraturi;


- strange rosiile pentru sucuri si bulion, dar nu uita sa continui copilitul si carnitul lor;

- spre sfarsitul lunii poti incepe recoltarea cartofilor, dupa o prealabila verificare daca s-au maturat suficient;

- fasolea uscata pentru consum se aduna, se despoaie si se mai pastreaza la soare cateva zile inainte de depozitare;

- pentru o productie sporita de ardei vei continua fertilizarea cu azot si potasiu;

- continui recoltarea vinetelor, ardeilor, verzei de vara, pepenilor galbeni si verzi;

- in livezi incepe adunarea merelor de vara (imediat dupa ce roua s-a uscat) si se continua recoltarea piersicilor si a
caiselor tarzii;

- incep sa se coaca strugurii timpurii, dar atentie, acestia nu se recolteaza decat daca sunt complet copti, caci altfel sunt
acri;

- nu uita sa semeni pe sol bine maruntit salata, pentru obtinerea rasadului de plantat la inceputul lunii octombrie;

- daca vrei sa ai hrean cu radacina dreapta si groasa, indeparteaza radacinile laterale;

- pe terenuri eliberate se poate semana spanac, morcov si patrunjel, pentru productia de primavara.

SEPTEMBRIE

- acum este momentul strangerii semintelor pentru primavara. La tomate, se aleg fructele mari, specifice soiului,
sanatoase, coapte bine. Rosiile se zdrobesc bine, se pun in vase cu apa, unde se spala bine. Dupa ce s-au spalat se
indeparteaza de pe seminte resturile de pulpa si se lasa apa sa se linisteasca. Semintele bune se lasa la fund, in timp ce
semintele seci plutesc la suprafata. Semintele bune se spala bine si se pun la uscat, la soare. Cand s-au uscat trebuie
sa aiba o culoare albicioasa-argintie. În medie la 10 kg tomate se obtin 30-50 g samanta ( in functie de soi). La ardei,
pentru extragerea semintelor se taie fructul in jurul coditei, apoi se scot semintele (codita cu seminte se aseaza pe un
ziar si cu mana se desprind semintele). Acestea se spala in apa, se separa semintele bune de cele seci prin punerea lor
in apa si decantarea apei. Se usuca la umbra, iar semintele se rasfira intr-un strat subtire (1-2 cm). Din cand in cand se
rascolesc cu mana, pentru a se usca mai repede. Cand sunt uscate au o culoare galben-aurie. Se pastreaza pana in
primavara in pungi de hartie. Din 15 kg ardei se pot obtine in medie 100 g samanta. La vinete, cand fructele au ajuns la
maturitate, se zdrobesc, se toaca marunt, apoi pulpa se pune intr-un vas cu apa, unde se freaca bine cu mainile pentru
a separa semintele de pulpa. Semintele bune sunt grele si se lasa la fundul apei, separate de cele seci, usoare, care
raman la suprafata. Cele bune se spala, se usuca la umbra si apoi se pun in pungi de hartie. La castraveti se aleg
fructele mari, galbene, care au ajuns la maturitate. Se lasa la soare 6-7 zile, dupa care se extrag semintele. Se taie
longitudinal fructul si cu o lingura se scot semintele, se spala si se lasa in apa. Apoi, dupa cateva ore acestea se
desprind usor de mucilagiile care le inconjoara. Semintele bune raman la fundul vasului, se scurg, se usuca la soare in
strat subtire de 1-2 cm, cat mai repede, pentru a nu se innegri. La salata, semintele ajung la maturitate la 25-30 de zile
de la inflorire. Plantele se taie, se fac snop, se duc la umbra pentru uscare. Dupa o saptamana snopii se scutura bine
deasupra unui ziar, se vantura si ramane samanta buna, care se pastreaza in pungi de hartie. La ceapa, semintele se
recolteaza dimineata, pe roua, pentru a nu se scutura. Se taie cu tija intreaga, se fac snopi mici, se usuca la umbra,
dupa care se scutura capsulele, sa iasa semintele, care sunt de culoare neagra. Se vantura semintele si se pun la uscat
in strat subtire.

OCTOMBRIE

- se scot cartofii de toamna;

- morcovii, patrunjelul, pastarnacul se scot pe timp uscat, se zvanta, se curata de frunze si se depoziteaza in pivnita;

- se recolteaza ultimii ardei, care au devenit dulci si carnosi;

- rosiile necoapte se pot smulge din vrejuri cu tot si se pun la adapost si intuneric, unde se coc;

- se recolteaza varza si se pune la murat;

- se recolteaza vinetele, ardeii, guliile, morcovii, patrunjelul, pastarnacul, telina;

- se recolteaza gogonelele, care pot fi puse la murat sau pot fi depozitate in pivnita sau in incaperi mai calduroase, unde
cu timpul se inrosesc si se pot consuma ca rosiicoapte. Se vor depozita numai gogonelele sanatoase; pivnita inainte de
depozitare trebuie aerisita, curatata si dezinfectata;
- se defriseaza terenul de resturile vegetale si se pregateste terenul in vederea fertilizarii;

- se sapa terenul, pe masura ce s-au recoltat ultimele legume;

- Nu uita! Pentru a avea legume proaspete primavara devreme, este timpul sa le cultivam - ceapa verde (de stufat),
usturoiul verde, salata, spanacul, loboda, toate acestea rezista bine la temperaturi joase: se planteaza rasadul de salata
pentru primavara, cu 2-3 udari obligatoriu; se seamana morcovii, patrunjelul, mazarea, ceapa si usturoiul pentru
recoltele timpurii de anul viitor;

- se recolteaza merele, perele, gutuile, nucile, prunele;

- se aduna porumbul care este copt;

- se mai pot aduna semintele de ceapa si loboda;

- pentru protejarea pomilor tineri de inghet si de rozatoare vom pune frunze moarte in jurul lor si le vom acoperi tulpinile
cu saci.

NOIEMBRIE

- pe masura ce gogosarii se coc, sunt culesi si pusi la borcan;

- sfecla rosie mai poate fi recoltata, curatata de frunzele verzi si depozitata in pivnita;

- se mai culege porumbul, se taie cocenii si se pun pe foc;

- zarzavaturile vor fi recoltate dupa 1 noiembrie, dupa caderea brumei;

- varza se recolteaza tot acum;

- toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata. O lucrare care da bune rezultate la pomii
batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea radacinilor. Aceasta lucrare se face fie in toamna
premergatoare regenerarii, fie primavara, inainte de intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular
in dreptul proiectiei coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm. Toate radacinile se taie cu fierastraul de pomi si
se scot. Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru un pom se socotesc 150 kg gunoi de
grajd bine putrezit, 3 kg superfosfat si 1 kg sare potasica. santul se umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina
de grajd subtiata cu apa (1 parte urina si 3-4 parti apa). Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La pomii batrani
se face o scurtare foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat jumatate din lungimea lor se taie. Trebuie insa sa
respectam cateva reguli la taierea de intinerire: 1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie sa se afle
deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale; 2) in locul unde se face taierea, ramura nu trebuie sa fie au
groasa de 8-10 cm. Pentru asigurarea unei incarcaturi normale de fructe pe pom, este bine sa se faca si rarirea
ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta normala intre ele este de 10-20 cm. Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie
laterala, acestea fiind considerate cele mai bune.

Ardei

In cultura se gasesc 4 feluri de ardei: iuti, grasi, lungi (ex.: kapia) si gogosari.
Ardeiul, la fel ca rosiile si vinetele, este o planta pretentioasa la lumina,
caldura, apa si hrana. Pentru a avea o productie mare si de calitate, ardeiul
trebuie cultivat într-un pamânt bogat, afânat, lucrat adânc si îngrasat cu gunoi
de grajd.

Soiuri

Ardei gras: Galben timpuriu, Export, Galben de Banat, Galben urias, Urias de
California, Românesc, Calincov verde, etc.
Gogosar: Timpuriu de Bucuresti, Superb, Urias dulce, Splendid, Rubin, etc.
Ardei lung: Kapia, Lung românesc, Medaliat, Cosmin
Ardei iute: Iute portocaliu (ciusca), Iute de Arad, etc.

Rasadul
Semanatul în rasadnita se face catre sfârsitul lunii februarie (pentru culturi timpurii) sau la mijlocul lunii martie pentru
culturile de vara. Pentru culturile târzii de toamna (ardei, gogosari si ardei lungi) semanatul se face în rasadnite reci (pe
straturi) la începutul lunii aprilie.
Plantarea rasadului pentru productii timpurii se face catre sfârsitul lunii aprilie. În celelalte cazuri, ardeii se planteaza la
începutul lunii mai.
Distanta de plantare pe biloane este de 40/40 cm, punând câte 1 fir la cuib. Pentru ardeiul
iute plantarea se face la 30/30 cm. Daca plantarea se face pe straturi înaltate, distantele de
plantare sunt de 70/15 cm la ardei gras si gogosar. Rasadurile trebuie îngropate la aceeasi
adâncime ca cea din rasadnita.
Îngrijirea se face la fel ca la rosii si vinete (prasit, udat, îngrasare suplimentara). Important
este cum se face udarea, si anume: apa sa nu fir prea rece; dupa udatul de la plantare
ardeii nu se mai uda 2-3 saptamâni pentru ca plantele sa se înradacineze bine; apoi udatul
se face odata la 6-8 zile; în timpul înfloririi masive se întrerupe udatul.
Odata cu prasitul se musuroiesc plantele pentru a îngropa radacinile dezgolite la udat.

Pentru productii timpurii cu fructe mari si de calitate este bine sa se cârneasca ramurile
fiecarei plante, lasând doar 5-6 ardei la tufa. De la o tufa se pot obtine 0,5-0,75 kg ardei,
gogosari sau ardei lungi.

Conopida

Se cultiva pentru inflorescenta din lastari îngrosati.


Este o planta destul de pretentioasa, mai ales la temperaturi sub 0 grade C, când se pateaza si nu mai produce recolte
de calitate.
Când s-a format, inflorescenta trebuie ferita de lumina deoarece se înegreste. Se cultiva pe soluri fertile, bine lucrate si
îngrasate cu gunoi de grajd.

Soiuri

Timpurie de Ertfurt, cu perioada de vegetatie de 90-100 zile, cu inflorescenta mica, rotunda si îndesata de 300-500 gr
Bulgare de zapada (115-120 zile), cu inflorescenta mare, de 600-1000 gr, cu productie mare la cultura în câmp si care
se pastreaza bine mai mult timp.
Alte soiuri: Timpurie de Arad, etc.

Rasadul

Soiurile timpurii se produc în rasadnite calde (3.5 gr la 1,5 mp) în februarie. Soiurile târzii se seamana pe straturi la
sfârsitul lunii mai.
Plantarea în gradina se face la mijlocul lunii aprilie pentru soiurile timpurii (50-50 cm) si în luna iulie pentru cele târzii (70-
70 cm). Rasadul poate fi plantat putin mai adânc decât a fost în rasadnita. Pamântul se amesteca cu 300-500 gr mranita
la planta, iar la baza se aseaza pleava, paie sau frunze uscate (mulcire) pentru mentinerea apei în sol. Dupa plantare se
uda si se trage pamânt în jurul plantei.
Îngrijirea se face în general la fel ca la cultura verzei, în ce priveste prasilele, musuroirea, udarea si îngrasarea
suplimentara. Suplimentar, inflorescenta trebuie ferita de lumina prin legarea frunzelor la vârf sau frângerea a 2-3 frunze
care se asaza peste capatâna. Exista soiuri la care frunzele acopera de la sine capatâna. Recoltarea se face treptat,
când inflorescentele sunt îndesate si albe, înainte ca acestea sa se resfire, la 15-20 zile de la formarea lor. Capatânile
se taie de la baza, cu tot cu frunze.

Ceapa

Contine multe substante hranitoare: zaharuri, vitamine si substante active care omoara microbii.

Ceapa de arpagic

Se obtine astfel: solul arat din toamna se niveleaza si se marunteste bine în primavara; samânta de ceapa se seamana
în martie (0,8-1 kg la 100 mp), în rânduri la 7-10 cm distanta si 1-2 cm adâncime, lasând poteci de 50 cm la 10-15
rânduri.
Pentru a grabi rasarirea, samânta se înmoaie în apa 2-3 zile.
Dupa rasarire se fac 3-4 prasile, se pliveste cultura de buruieni si se stropeste cu zeama bordeleza împotriva manei.
Recoltarea se face în luna august când bulbisorii s-au format iar frunzele exterioare sunt uscate. Recoltarea se
realizeaza prin smulgere cu mâna sau cu sapaliga. Cel mai bun arpagic este cel cu diametrul de 7-12 mm. Dupa uscare,
arpagicul se pastreaza în încaperi uscate cu temperaturi ori de 0-2 gr C ori de 18-20 gr C; trebuie evitate temperaturi de
3-15 gr C, pentru a nu forma fusti anul urmator.
Soiuri de ceapa de arpagic: - Uriasa de Stuttgart, De Bacau, De Zittau, De Vinga, De Darasti, De Lovrin, De Filiasi, etc.

Ceapa de consum (bulbi)


La sfârsitul lunii martie se planteaza arpagicul la 20-25 cm între rânduri si 10-12 cm între
bulbi pe rând, pe terenul pregatit corespunzator. La 1000 mp sunt necesare 40-60 kg
arpagic.
Îngrijirea consta în 4-5 sapaligi, 1-2 udaturi, 1-2 îngrasari suplimentare, 3-4 stropiri cu
zeama bordeleza pentru combaterea manei, precum si ruperea fustilor florali. Îngrasarea
si udarea se face numai dupa primele 2 saptamâni de la plantare.
Recoltarea se face în august când tulpinile s-au înmuiat la baza si mai mult de jumatate au
cazut la pamânt, prin smulgere sau cu sapaliga, cu atentie sa nu se taie bulbii. Dupa
recoltare se lasa sa se zvânte la soare. Se pot obtine 2-2,5 tone de ceapa bulbi la 1000
mp.

Ceapa de apa (caba)

Pentru cultura cepei de apa se foloseste rasadul, care se obtine prin semanare pe straturi
în luna aprilie în rânduri la 5-6 cm. Pentru 1000 mp sunt necesare 45000-50000 rasaduri care se obtin din 600-
800 gr samânta. Rasadul este bun de plantat când are 2-3 frunze.
La plantare se scurteaza radacinile si frunzele la 1/3. Rasadul mocirlit se planteaza cu plantatorul, la sfârsitul lunii mai, la
25-30 cm între rânduri si 10-15 cm pe rând. Dupa plantare se uda, apoi se îngrijeste la fel ca ceapa de arpagic.
La recoltare se pot obtine 1200-1700 kg de pe 1000 mp de teren.
Soiuri de ceapa de apa: De Buzau, Spaniola

Ceapa verde Aburii de ceapa vindeca guturaiul

Pentru a obtine ceapa verde (stufat) în primavara, se planteaza toamna târziu sau primavara cât mai de timpuriu arpagic
mare cu diametrul de peste 20 mm sau chiar bulbi mici de ceapa de 20-30 gr la 15-20 cm între rânduri si 5-10 cm pe
rând.
Daca plantarea se face din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de gunoi paios de grajd sau frunze,
pentru a feri bulbii de înghet. Acest strat se aduna cu grebla în primavara.
Recoltarea se poate începe din luna aprilie când frunzele au lungimea de 30-35 cm.

Vinete

Patlagelele vinete, ca si cele rosii, sunt plante pretentioase la caldura, apa, lumina si hrana. Samânta încolteste numai la
temperaturi ce depasesc 14-15 grade C, iar la temperaturi sub 0 grade C plantele mor. Cer mai multa apa, deci se uda
mai des. Daca nu au suficienta lumina în rasadnita, plantele se îngalbenesc si se alungesc. Daca sunt umbrite în teren,
nu leaga rod.

Ce soiuri cultivam?

Sunt recomandate urmatoarele soiuri: "Delicia" pentru culturi timpurii, "Danubiana" pentru culturi de vara, "Pana
Corbului" si "Bucurestene" pentru culturi târzii.

Cum se produce rasadul de vinete?

Vinetele se cultiva numai prin rasad. Semanatul în rasadnite se face la sfârsitul lui februarie, începutul lui martie.
Repicatul se face la 7-7 cm sau 8-8 cm cu mult pamânt la radacina sau în ghivece nutritive.
Plantarea rasadurilor se face la începutul lunii mai, la 60 zile de la semanare, când au 6-7 frunze, la 60-70 cm între
rânduri si 30 cm pe rând, la aceeasi adâncime la care au stat în rasadnita.
La plantare se pun la cuib 50-100 gr mranita. Dupa plantare se uda fiecare planta cu 1-1,5 litri apa si se trage pamânt
maruntit în jurul plantei.
Cum se îngrijeste?
În general, îngrijirea se face asemanator cu cea de la tomate, cu anumite specificatii: se fac 4-5 prasile, se uda mai des
ca rosiile (4-5 zile), iar îngrasarea se face de 3 ori, prima data la 10-15 zile, iar celelalte 2 îngrasari la intervale de 15-20
zile. Vinetele bune de recoltat au o culoare neagra lucioasa si sunt elastice, daca se strâng usor între degete si podul
palmei. Fructele îmbatrânite devin amare. La recoltare se taie cu codita cu tot, de obicei dimineata, pe racoare.
Recoltarea se repeta din 7 în 7 zile. O planta poate produce 5-6 vinete, aproximativ 1-1,5 kg.

Rosia compozitie- ce contine rosia? Sucul de rosii

Rosiile reprezinta una din principalele culturi din gradina de legume, datorita fructului care e un aliment foarte valoros, ce
contine însemnate cantitati de substante hranitoare. Într-un kg de rosii se gasesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr
vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. Ce soiuri se cultiva?
Pentru productii timpurii se pot folosi soiuri autohtone, ca Arges 400", "Arges 408" sau "Arges 450"care sunt foarte
precoce si dau fructe la 95-105 zile de la rasarire, de asemenea se folosesc "Export" sau "Delicates"
Pentru culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgaresti "Marita 15" si "Marita 25"
Pentru culturile de vara se pot folosi soiurile: "Aurora", cu fructe mari (100-200 gr) la 120-125 zile de la rasarire; " de
Tulcea", cu fructe mari, rotunde, cu 5 coaste specifice, produce la 130-135 zile de la rasarire; "Campbell" produce rosii
de 150-160 gr de forma rotunda turtita, foarte carnoase, la 130-140 zile de la rasarire.
Alte soiuri bune sunt din grupa "Heinz"
Trebuie mentionat ca ameliorarea soiurilor de legume în general, si a celor de tomate în special progreseaza rapid, asa
ca probabil au aparut deja si alte soiuri foarte valoroase pentru culturile de buna calitate.
Tomatele cer multa lumina, mai ales în rasadnita si solarii. Au nevoie de multa hrana, de aceea trebuie cultivate în soluri
fertile, îngrasate treptat cu îngrasaminte naturale, mai ales.
Tomatele se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare direct în câmp. Rasadul
pentru culturile timpurii se produce în rasadnite calde, în care se seamana în luna februarie între 4 si 8 gr samânta la 1
mp. La 2-3 saptamâni de la rasarire, când apar primele frunze adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm când
vrem sa obtinem un rasad viguros si avem spatiu suficient. Mai bune rezultate se obtin prin repicarea la cuiburi sau
ghivece nutritive. Pentru cultura de vara, semanatul în rasadnita se face la începutul lunii martie. Când a trecut pericolul
brumelor târzii de primavara, începând cu mijlocul lunii aprilie si pâna în luna mai, rasadurile de tomate se pot planta în
gradina.
Plantarea se face la 60-70 cm între rânduri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm între rânduri si 30-40
cm pe rând pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca
cu pamântul din cuib.
Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga între rânduri.
Nu se stropesc direct plantele!
Cum se îngrijeste cultura de tomate?
Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime se înfig în
pamânt în dreptul fiecarei plante înspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de 70-80 cm din 2 în 2 metri
pe rând, pe care se întinde sârma la 50-60 cm înaltime.
În afara prasilelor repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor, se mai efectueaza urmatoarele lucrari:
Legatul de arac sau de spalier; lucrarea se face pe masura ce tufele se încarca cu rod si devin mai grele. Legarea se
face cu sfori, fâsii de cârpe sau alt material textile, imediat sub frunze, înconjurând tulpina în asa fel încât fructele sa
aiba loc sa creasca.
Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale, se face imediat ce acestia apar, pentru o buna dezvoltare a
fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa, din cei care apar în preajma primului ciorchine de fructe, pentru cresterea
productiei.
Udarea se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamântului. Primavara si la începutul verii, rosiile se uda
dimineata, pentru ca pamântul sa se încalzeasca în timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul
noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, când solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa
ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci trebuie lasata la soare pentru a se
încalzi un pic.
Îngrasarea pamântului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamâni. În acest scop e
indicat sa se foloseasca îngrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se subtiaza cu 5 galeti apa),
10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se împrastie printre plante si se îngroapa prin prasit în sol.
Cârnitul este o lucrare foarte indicata, atât pentru culturile timpurii cât si pentru cele târzii. Consta în retezarea vârfului
plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele
târzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor în cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si
carnoase la cultura de vara, iar la cea târzie se accelereaza coacerea înainte de caderea brumei.
Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, în mai multe rânduri.

Andive

Andivele reprezinta un manunchi de frunze inalbite care se consuma ca salata, fiind fragede, cu gust placut, putin
amarui. Se obtin de la planta denumita cicoarea de vara sau cicoarea de Bruxelles. Valoarea alimentara este deosebita.

Cultura de andive se realizeaza in doua etape: intai se produc radacinile si apoi din acestea, in timpul iernii, se vor
obtine "papusile" (andivele).

Cum se obtin andivele ?

Pentru a obtine andivele ("papusile"), radacinile se pun in santuri incalzite sau in pivnite. Santurile se fac late de 80-100
cm si adanci de 40-50 cm. In ele se asaza radacinile, la 1-3 cm una de alta, in pozitie verticala, dupa ce mai intai s-au
scurtat la 25 cm si s-au inlaturat mugurii laterali de pe colet (sa ramana numai mugurele principal). Printre radacini se
pune un amestec de pamant de gradina, mranita si nisip. De asemenea, deasupra radacinilor se asaza un strat din
acest amestec gros de aproximativ 20 cm, iar peste acest strat se asaza un strat de ingrasamat organic in fermentatie
de grosime circa 40-50 cm. Sub influenta caldurii data de ingrsamant, incep sa creasca frunzele. Deoarece cresc in
stratul de pamant, raman albe si adunate in forma de "papusa". Andivele se taie pe o mica portiune din colet, pentru a
nu desprinde frunzele. La un metru patrat de sant se pot pune la fortat 180-200 radacini, recoltandu-se 12-15 kg andive.
In pivnite, radacinile se pun la fortat infigandu-se intr-un strat de pamant (amestec obisnuit), una langa alta. Ele pot fi
acoperite cu un strat de pamant gros de 15-20 cm sau se infig in pamant numai pana la jumatate. In acest caz, papusile
cresc complet afara, din care cauza au frunzele desfacute. Aceste papusi au un gust mai placut decat cele inalbite in
pamant.

Particularitatile producerii rasadurilor de legume pentru cultura in solarii


Particularitatile producerii rasadurilor de legume pentru cultura in solarii

Obtinerea productiei extratimpurii de legume este posibila prin infiintarea culturilor numai cu rasad de buna calitate, care
duce la o scurtare a perioadei de vegetatie comparativ cu infiintarea culturilor prin semanat direct.

De aceea pentru solarii se impune obligatoriu producerea rasadurilor tinand seama de urmatoarele aspecte
tehnologice:
- stabilirea datei de plantare;
- varsta optima a rasadului;
- durata de semanat la rasarire;
- stabilirea datei de semanat.
Producerea rasadurilor de legume destinate culturii in solarii se face in spatii incalzite (sere inmultitor) unde se pot
controla si dirija factorii de vegetatie pentru a detine un rasad optim din punct de vedere calitativ.
Semanatul se face in doua moduri:
- semanatul pe strat nutritiv, urmat de repicarea rasadurilor atunci cand se produce un numar mare de rasaduri.
Pentru aceasta se pregateste un strat nutritiv afanat, bine maruntit si nivelat, alcatuit dintr-un amestec nutritiv nu prea
bogat in elemente nutritive, alcatuit din mranita, pamant de gradina si nisip, gros de 7-10 cm.
Semintele se distribuie fie prin imprastiere, cu conditia asigurarii unei distribuiri uniforme a acestora, fie in randuri, cand
este necesara marcarea randurilor cu o rigla prevazuta cu o muchie ascutita sau un gratar format din mai multe rigle
distantate in functie de distanta intre randuri care este de 5 cm, iar pe rand semintele se distribuie la 1-2 cm.
Dupa semanat, semintele se acopera cu un strat de 0,5-1 cm grosime de amestec nutritiv cernut, repartizat uniform care
se taxeaza cu un tavalug manual pentru a asigura un contact bun intre seminte si stratul nutritiv.
Semanatura se uda cu apa la temperatura mediului ambiant si se acopera cu rogojini sau folie de polietilena pentru a
mentine umiditatea la nivelul semintelor pe tot parcursul germinarii semintelor.
Cand plantele incep sa rasara, se inlatura materialele de acoperire pentru a beneficia de lumina de care au nevoie.

Semanatul in ladite se practica pentru producerea unui numar mic de

rasaduri, pentru gospodariile particulare, dar si atunci cand conditiile de temperaturi sunt mai precare, laditele fiind usor
de manipulat in locurile mai calduroase si mai usor de supravegheat.
Se folosesc diferite tipuri de ladite: de lemn, de plastic de diferite dimensiuni. Acestea se dezinfecteaza cu solutii de
formalina 2%, sulfat de cupru 2-3%, si se pregatesc in felul urmator: pe fundul laditei se asaza un strat de nisip de 1-1,5
cm grosime apoi se pune amestecul nutritiv astfel incat sa ramana goala ladita circa 2 cm, se taseaza si se marcheaza
randurile la 4-5 cm.
Se acopera cu bucati de sticla, cu hartie sau cu folie, se duc in locuri calde si se urmaresc pana in momentul repicarii
rasadurilor.

Producerea rasadurilor pentru cultura in solarii se poate face si in solarii incalzite cu biocombustibil.
Pentru aceasta sunt mai multe variante:
- introducerea gunoiului de grajd pe intreaga suprafata a solarului, in grosime de 40-50 cm, circulatia facandu-se pe o
poteca de 60 cm.
De o parte si de alta a potecii se pune amestec pe care se va produce rasadul;
- saparea unor santuri de 30-40 cm de o parte si de alta a potecii si introducerea gunoiului in aceste santuri;
- instalarea de tocuri de rasadnite in interiorul solarului, peste patul de gunoi asezat.
Pentru obtinerea unui rasad bun de plantat intr-o anumita perioada de timp se aplica o serie de lucrari de ingrasare si
anume:
- dirijarea factorilor de vegtatie si in special a temperaturii care s-a hotarat.
Astfel, imediat dupa semanat temperatura este mai ridicata, insa in limitele specifice fiecarei specii legumicole, scade cu
cateva grade in perioada rasaririi pentru a nu se alungi si apoi creste si ramane constanta pana la plantare.
Inainte de plantare cu circa 10-15 zile, temperatura scade, in vederea calirii rasadurilor, pana aproape de nivelul
temperaturii care se atinge dupa plantare.
- lumina trebuie corelata cu temperatura si se iau masuri de patrundere a unei cantitati maxime de lumina (curatirea
geamurilor, folosirea de folie de polietilena noua etc.).

- aerisirea se face zilnic, in scopul reglarii temperaturii cat si al compozitiei aerului.


- udarea se face moderat cu apa calduta (20-22°C);
- udarea excesiva duce la putrezirea rasadurilor sau la alungirea acestora.
- fertilizarea suplimentara cu solutii de ingrasaminte in concentratie de 0,4-0,5 - 1%.
Se fac 2-4 fertilizari, prima la 7-10 zile de la repicat iar urmatoarea la interval de 10-15 zile.
Repicatul se face in faza de frunze cotiledonale in pozitie orizontala si aparitia primelor frunze adevarate, in ghivece de
diferite tipuri nutritive ale caror dimensiuni sunt diferite in functie de specii. Se mai folosesc ghivece de plastic, de hartie,
de turba etc. Adancimea de repicat este si ea diferita cu specia si trebuie respectata altfel rasadurile se prind mai greu.
- raritul la distante mai mari pentru a crea conditii optime de lumina, prevenind alungirea;
- tratarea cu substante retardante de crestere care previne deprecierea rasadului prin alungire;
- combaterea bolilor si daunatorilor;
- calirea rasadurilor care consta in obisnuirea treptata a plantelor cu temperaturi mai scazute, cu lumina mai multa, apa
mai putina si aerisire mai buna.
Un rasad bine calit trebuie sa aiba tulpina groasa si scurta, iar la tomate, varzoase, rasadul capata o culoare violacee.

Cultura tomatelor in solarii si rasadnite.

Tomatele ocupa primul loc printre culturile ce se practica in solarii si chiar in rasadnite.
In felul acesta se pot obtine productii mai timpurii cu 2 - 3 saptamani, comparativ cu o cultura timpurie in camp deschis.
Este bine ca tomatele sa urmeze dupa castraveti, fasole urcatoare, varza, pepeni galbeni etc. Acest lucru nu este
totdeauna posibil datorita ponderii mari a tomatelor, ardeiului si vinetelor.

De aceea, la cultura in solarii, cand urmeaza dupa acestea, este bine sa se faca dezinfectia chimica a solului.

Pregatirea terenului se incepe din toamna (luna octombrie) si consta din defrisarea atenta a culturii anterioare,
fertilizarea de baza cu 50 - 80 t/ha gunoi de grajd semidescompus, 400 - 500 kg/ha superfosfat si 200 kg/ha sulfat de
potasiu, mobilizarea adanca a solului la adancimea de 28 - 30 cm cu MSS 1,4 sau pe suprafete mai mici cu cazmaua.
Deoarece este bine sa avem o cultura secundara de salata, spanac sau ceapa verde, dupa mobilizarea adanca terenul
se marunteste, se modeleaza in straturi inaltate si se trece la semanat spanac sau plantat rasaduri de salata sau bulbi
de ceapa (se va tine seama de schema de plantare a tomatelor in primavara).
In timpul iernii se repara scheletul solariilor prin inlocuirea stalpilor deteriorati, a arcurilor deformate,
a sarmelor rupte sau a sipcilor din lemn, in functie de tipul constructiv.
La inceputul lunii martie se acopera solariile cu folie de polietilena cu grosimea de minimum 0,15 mm.
Acoperirea are ca scop grabirea vegetatiei culturilor anticipate si incalzirea solului.
Este posibil ca pana la 20 martie sa se recolteze spanacul, ceapa verde sau salata.
Dupa aceea urmeaza fertilizarea de primavara cu circa 200 kg/ha azotat de amoniu, se incorporeaza acesta in sol prin
frezare si se aplica erbicidele specifice pentru combaterea buruienilor.

Rasadurile se produc in sere inmultitor sau in rasadnite cu incalzire biologica.


Se folosesc circa 250 g seminte pentru 1 hectar, din hibrizi timpurii.
Semanatul se face in ladite in ultima decada a lunii ianuarie.
Se asigura conditii corespunzatoare de rasarire, iar la 8 - 10 zile de la rasarire se face repicatul in ghivece din plastic, cu
diametrul in partea superioara de 8 cm, sau in cuburi nutritive cu latura de 7 cm.
Se aplica intregul complex al lucrarilor de ingrijire, astfel incat in jurul datei de 20 martie rasadurile se fac gata de
plantare.

Plantarea se face incepand cu data de 20 martie in zonele mai sudice, iar in cele mai nordice se continua pana la 5
aprilie.
Desigur, datele de plantare se coreleaza cu conditiile concrete de temperatura din primavara respectiva.
Intre randuri se lasa 70 cm, iar intre plante pe rand 30 cm, daca se realizeaza un ciclu scurt si 35 cm pentru ciclul lung.
Tomatele se pot planta mai adanc, deoarece emit usor radacini adventive.

Lucrarile de ingrijire constau din dirijarea factorilor de vegetatie, intretinerea solului si conducerea plantelor.
Dupa plantare se uda local fiecare planta, cu circa 0,5 l apa pentru a nu se raci solul.
In continuare, irigarea se face pe brazde prin aspersiune sau prin picurare, in mod repetat, la interval de 5 - 7 zile, cu
norme de udare de 250 - 400 mł/ha.
Pentru mentinerea unei temperaturi mai ridicate, la inceput, solariile se tin inchise, aerisirea efectuandu-se numai dupa
ora 10. In jurul orei 16, solariile se inchid.
Atunci cand temperatura creste se intensifica aerisirea.
Fertilizarea suplimentara se aplica in doua etape: la legarea fructelor in prima inflorescenta si la a doua inflorescenta.
Se folosesc circa 300 kg/ha Complex III.
Solul se afaneaza periodic prin efectuarea prasilelor manuale, atat intre rasaduri, cat si pe rand.
Prin prasile se combat si buruienile.
Intervalul dintre randuri se poate mulci cu folie de polietilena uzata.
Sustinerea plantelor se face pe spalieri de sarma sau pe suprafete mai mici, cu araci.
Copilitul se aplica saptamanal si se efectueaza radical.
Frunzele imbatranite de la baza se rup si se indeparteaza.
Carnitul se face dupa 3 - 5 inflorescente pentru ciclul scurt si dupa 7 - 8 inflorescente pentru ciclul prelungit.
Se aplica tratamente fitosanitare in mod periodic pentru combaterea bolilor si a daunatorilor.
Recoltarea se incepe in jurul datei de 20 mai si se continua pana la 25 iulie, pentru ciclul scurt si pana in septembrie,
pentru ciclul prelungit.
Productia medie este de 40 - 45 t/ha la ciclul scurt si de 50 - 60 t/ha in ciclul prelungit.
Pentru cei care nu au solarii, se poate obtine o productie mai timpurie prin acoperirea tomatelor cu tunele joase.
Rasadurile se planteaza in jurul datei de 10 - 15 aprilie, se acopera cate 2 randuri cu arcuri din lemn, fier beton sau
plastic, peste care se asaza folie de polietilena de 0,05 mm grosime.
In zilele calduroase se face aerisirea.
Protejarea dureaza circa 3 saptamani, dupa care tunelele se desfiinteaza.
Dupa scoaterea rasadurilor din rasadnite, se completeaza amestecul de pamant pana la grosimea de 20 - 22 cm, se
planteaza rasaduri repicate la 50 / 25 cm, se aplica lucrari obisnuite de ingrijire, inclusiv inaltarea tocurilor, carnirea se
face dupa 2 - 3 inflorescente.
In felul acesta se pot obtine 4 - 5 kg fructe/m˛, iar rasadnitele sunt utilizate in mod eficient.

Prof. univ. Dr. Victor POPESCU


Conf. univ. Gheorghita HOZA
Cultivarea rosiilor in sera

Plantarea
Intr-un an, in sera se pot obtine 1-2 recolte de rosii. Data de plantare, transplantare si recoltare variaza de la o zona la
alta. Soiurile de rosii incep sa se coaca la cel mult 100 de zile de la plantare.

Recoltarea poate fi gata mai devreme ca sa se reduca coturile incalzirii. Recolta de primavara tarziu se obtine prin
semanarea semintelor toamna tarziu sau iarna devreme.

Cel mai bine este sa samanati semintele in rasadnite (vase de plastic, pahare de iaurt, inghetata sau de plastic) pentru a
reduce costurile muncii si socul transplantarii. Folosirea amestecurilor de pamant steril, de gradina scade incidenta
bolilor. Se pot folosi si un amestec de pamant obisnuit, dar acesta trebuie fumigat pentru a elimina si neutraliza
insectele, bolile si semintele de buruieni; pamantul trebuie mentinut la 70°C timp de 30 de minute pentru a se distruge
toti daunatorii.

Semanati 2-3 seminte in fiecare rasadnita, la 6 mm adancime, udati si acoperiti vasele cu o folie de polietilena; asezati
rasadnitele la umbra, la 21°C, pana germineaza semintele. Dupa aceea puteti indeparta folia, iar rasadnitele se
pot muta in plin soare. Lasati numai planta cea mai viguroasa in fiecare vas.

Pe cat posibil, rasadurile trebuie tinute in primele 10-14 zile la temperaturi de 14-15°C ziua si 11-13°C noaptea. Acest
tratament ar trebui sa ajute semintele sa dezvolte cotiledoane mai mari si tulpini mai subtiri. De asemenea, plantele vor
fructifica mult mai devreme, crescand numarul de recolte. Dupa aceste 10-14 zile, temperaturile trebuie mentinute la 21-
23°C ziua si 15-17°C noaptea. Important este ca dupa acel tratament initial, temperaturile nu trebuie sa scada sub 12-
13°C - daca acest lucru se intampla, rosiile vor ramane pitice iar leguma va avea forma neregulata. In zilele noroase,
temperaturile pot fi scazute putin.

Apa de irigare poate fi putin incalzita iarna, inainte de a fi folosita. Udarea cu apa mai rece de 10°C ingheata radacinile si
face ca rosia sa ramana pitica. Plantele trebuie tratata saptamanal cu un fertilizator solubil, amestecat in apa de udare.
Pe masura ce rosia se dezvolta, fertilizarea se poate face de doua ori pe saptamana.

Dupa 4-6 saptamani de la semanare, rasadurile de rosii sunt destul de dezvoltate pentru a fi transplantate in straturi. Se
planteaza la o adancime cu 2,5 cm mai mare decat cea din rasarnita, cu 38-46 cm distanta intre ele si pe randuri de 90-
120 cm latime. Se uda imediat dupa transplantare.

Legarea si copilirea rosiilor


O singura tulpina principala trebuie antrenata pe suport, tulpinile laterale trebuind rupte (nu taiate, pentru ca lama
cutitului poate fi purtatoare de boli) - aceasta operatie se numeste copilirea rosiilor. Vitele pot fi sustinute de fire de
plastic sau sfoara legate lejer in jurul bazei plantei si apoi de sarme sau de elementele scheletului se sustinere a serei.
Aceste sarme trebuie sa fie la cel putin 65 cm deasupra stratului de rasaduri.

Firele de plastic sau sfoara se infasoara in sensul acelor de ceasornic in jurul vitei, pe masura ce aceasta se dezvolta,
cu o invartir completa la fiecare 3 frunze. De asemenea, vita trebuie sa fie sustinuta de sfoara de sub frunze, nu de
codita sau de buchetul de rosii. Nu incercati sa infasurati sfoara in jurul varfului ramurii, pentru ca acesta se poate rupe.

Cand planta a crscut pana la sarmele se suport, desfaceti sforile si codorati vitele pana la cel putin 90 cm; dupa asta,
vitele ar trebuie sa creasca toate intr-o singura directie. Se leaga iar si se aduna frunzele care au cazut pe jos in timpul
operatiei.

Cam cu 40-45 de zile inainte de recoltarea tuturor rosiilor, plantele pot fi ciupite, inlaturand varfurile terminale. Se
pastreaza numai 2 frunze deasupra celui mai de sus buchet de flori. Aceasta operatie va pastra rezervele de substante
nutritive pentru maturizarea fructului deja prezent. De asemenea, se continua copilirea rosiilor.

Pe masura ce rosiile se maturizeaza in partea inferioara a vitei, ciupiti toate frunzele batrane de sub nivelul fructului -
asta va ajuta la o mai buna circulatie a aerului, lucru care reduce riscul de aparitie al bolilor si da mai mult loc de
manevrare pentru momentul stropitului si recoltarii.

Rosiile care nu s-au dezvoltat suficient si care sunt deformate trebuie inlaturate pentru ca sunt de calitate inferioara.
Aceasta va duce la dezvoltarea mai buna a celorlalte rosii.

Polenizarea florilor
Polenizarea mecanica este in general necesara atunci cand cultivati rosii in sera, pentru ca aerul nu circula ca in natura
si gradul de umiditate este crescut. Pentru asta trebuie sa cumparati un aparat special pe care sa il porniti de doua ori
pe zi (la orele 10 si 15) care sa faca florile sa elibereze suficient polen. In locul aparatului puteti sa scuturati pur si simplu
floarea. Deoarece nu toate florile de pe un ciorchine se deschid odata, e foarte posibil ca aceasi floare sa trebuiasca
scuturata de mai multe ori.
Sunt un numar de factori care duc la scaderea numarului de fructe. Cea mai des intalnita problema este variatia
temperaturii (ziua peste 32°C iar noaptea peste 24°C sau sub 14°C). Alte probleme sunt umiditatea crescuta,
intensitatea scazuta a luminii, dezechilibrul substantelor nutritive, daunatorii si cele legate de calitatea apei.

Alte ingrijiri
Ph-ul optim pentru cultivarea rosiilor este de 5,8-6,8. In functie de rezultatul analizei pamantului, poate fi nevoie sa
adaugati ingrasamant cu fosfor, potasiu sau nitrogen inainte de plantare.

In jurul rasadurilor de rosii, la 8-10 cm, se poate aseza un strat de paie curate. Ele ajuta la mentinerea umiditatii si previn
compactarea pamantului in jurul radacinii.

Recoltarea
E bine ca fructele sa ramana pe planta cat mai mult posibil, pentru a fi de calitate foarte buna. Oricum, piata este cea
care determina, de cele mai multe ori, daca rosiile trebuie recoltate mai devreme. Rosiile se culeg de obicei de 2-3 ori pe
saptamana. Ele trebuie rupte in asa fel incat o parte din pedicel si bracteea sa ramana pe fruct.

Rosiile trebuie tinute la temperaturi de 13°C - niciodata mai mici de 10°C - pentru a se mentine mai mult. Cele deschise
la culoare trebuie tinute la minim 21°C pentru a deveni rosii.

Controlul bolilor si daunatorilor la rosii


Cel mai bun tratament pentru combaterea bolilor este prevenirea. Alegeti un loc insorit, pamant usor drenabil si sterilizat,
asigurati o buna circulatie a aerului si monitorizati indeaproape sistemul de irigatie pentru a mentine la minim sansele
imbolnavirii. Oricum, este bine sa aveti la indemana o serie de substante fungicide si un sistem bun de imprastiere a
acestora pe toata suprafata plantelor.

Bolile semintelor includ putrezirea semintei (nu mai germineaza din cauza unei ciuperci), putrezirea tulpinii si uscarea
rasadului inainte sau dupa germinare. In ultimul caz este vorba de imbolnavirea rasadului inainte sau dupa ce a crescut
peste nivelul pamantului. Simptomele includ aparitia unor leziuni uscate sau apoase la nivelul solului, care duc la
indoirea tulpinii. Bolile rasadului de rosii sunt cel mai des cauzate de ciuperci ca Pythium spp. si Rhizoctonia solani care
se gasesc in pamant. Tratarea semintelor cu substante fungicide corespunzatoare, sterilizarea pamantului si ingrijirea
atenta sunt cele mai obisnuite metode de control.

Nematodele ataca radacinile si duc la dezvoltarea deficitara si ofilirea plantei (foarte des e intalnita ofilirea in timpul zilei).
Unul din simptome este aparitia de radacini a unor noduli sau umflaturi, urmat de aspectul prost al plantei in general,
datorat incapacitatii radacinilor de a trage substantele nutritive necesare. Sterilizarea (fumigarea) pamantului este ce mai
eficienta metoda de control.

Verticillium si Fusarium sunt boli care duc la ingalbenirea frunzelor pe margini sau intre venelor. Plantele raman mici ca
inaltime, se ofilesc foarte mult in timpul zilei dar isi revin noaptea. In cele din urma, planta moare.

Procedeele existente de tratare a semintelor de tomate au o eficacitate redusa si un cost inalt. Noul
procedeu propune tratarea semintelor de tomate inainte de semanat cu un
extract apos de biomasa algei Nostoc linckia. Extractul este ecologic pur si
mai putin costisitor.
Aceasta sporeste productivitatea si are o influenta benefica asupra numarului de inflorescente, inaltimii
medii a plantei, greutatii medii al unui fruct, continutului vitaminei C si a acizilor organici.
Rezultatul consta in activarea proceselor fiziologice si biochimice din plante, dearece substantele
acestei alge sunt prezente prin fitohormoni, vitamine, proteine si alte substante fiziologic active.

AVANTAJE

imbunatatirea calitatii si caracteristicilor plantelor si fructelor de tomate;

sporirea numarului de fructe la o planta cu 40-42%;

marirea numarului de inflorescente;

cresterea productivitatii tomatelor cu 40%.

Stadiul de dezvoltare -

Tip de colaborare dorita - comercializare, cooperare, asistenta financiara

enumiea inventiei: Procedeu de tratare a semintelor de tomate inainte de semanat


itular: Universitatea de Stat din Moldova
utor: Salaru Vasile, Salaru Victor
revet: 2620
ata depozitului: 19.03.2003
dresa: Chisinau,_Mateevici 60, USM
elefon: 57-75-26
mail: bot_usm@mail.md

Obiectul inventiei - procedeu

Potentiali beneficiari - intreprinderi agricole, gospodarii taranesti, intreprinderi prestatoare de servicii in


agricultura, gospodarii individuale

DESCRIERE / CARACTERISTICI SPECIALE

Prezenta inventie consta in tratarea semintelor inainte de semanat si a


plantelor in faza de inflorire cu solutie apoasa de galat de potasiu si acid
polivinilpirolidonic. Noul procedeu prevede sporirea rezistentei plantelor la
seceta, precum si reducerea gradului de afectare a plantelor.
Procedeul cunoscut de tratare a semintelor pentru semanat si a aparatului
foliar cu solutie apoasa de acid indolilacetic este nesatisfacator din cauza
inactivarii acidului de catre enzimele din planta.

AVANTAJE

sporirea recoltei culturilor leguminoase cu 6-10 q/ha;

sporirea rezistentei plantelor la seceta;


reducerea gradului de afectare a plantelor cu 5 -7 % fata de procedeul cunoscut anterior si cu 10
-15% comparativ cu plantele netratate.

Stadiul de dezvoltare -

Tip de colaborare dorita - comercializare si investitii

Denumiea inventiei: Procedeu de sporire a productivitatii culturilor leguminoase


Titular: Institutul de fiziologie a plantelor al ASM
Autor: Stefirta Anastasia, Brinza Lilia, Turta Constanti, Zubarev Vera, Barba Nicanor, Vrabie Valeria
Brevet: 2045
Data depozitului: 23.05.2002
Adresa: mun. Chisinau, str. Padure 26/1, Institutul de Genetica si Fiziologie a Plantelor al ASM
Telefon: /373 22/ 56 79 59

S E M A NAT U L

Semanatul este lucrarea agricola ce consta in introducerea in sol a semnitelor la adancimi corespunzatoare cerintelor
agrobiologice impuse de fiecare cultura, uniform repartizate, acoperirea lor cu sol afanat si tastarea sau nivelarea
solului, astfel incat sa se creeze conditii de incoltire a semintelor si dezvoltarea plantelor.

Pregatirea semintelor pentru semanat are ca scop asigurarea calitatii fizice si fiziologice superioare a semintelor.
Principalele lucrari de pregatire, in functie de specificul fiecarei seminte sunt: uscarea, curatirea si sortarea, tratarea
semintelor impotriva bolilor si daunatorilor, umectarea, preancoltirea, tratarea semintelor cu substante stimulatoare,
scarificarea; granularea, drajarea, tratamentul cu Nitragin.

Atunci cand la recoltarea culturii semintele au o umiditate mai mare decat cea a pastrarii, se recurge la uscare. Se face
prin mai multe metode: la soare, pe arie batatorita sau platforma betonata, sub soproane, in magazii sau cu ajutorul unor
instalatii speciale.

Prin cuiratire se intelege indepartarea impuritatilor, iar prin sortare, separarea semintelor pe categorii dupa forma,
marime si greutate. Curatirea si sortarea semintelor se realizeaza concomitent, cu diferite masini cum sunt:
vanturatoarea, triorul, selectorul. Sortarea are importanta si pentru faptul ca masinile de semnatat lucreaza mai bine cu o
samanta uniforma iar plantele vor raspandi si se vor dezvolta mai uniform.

Tratarea semintelor impotriva bolilor si daunatorilor se face pe cale uscata, umeda sau termica. Tratamentul pe cale
uscata consta in amestecarea semintelor cu substante chimice (insectofungicide), folosindu-se, in general, 100 - 250 gr.
pentru 100 kg. samanta. Tratamentul pe cale umeda consta in cufundarea semintelor in solutii sau stropirea lor cu
diferite solutii (sulfat de cupru 1%, formalina 0,1%) si apoi uscarea lor. Tratamentul pe cale uscata si umeda se aplica
pentru combaterea bolilor cu infectie germinala (sporii se gasesc la suprafata semintelor).

Tratamentul pe cale termica se foloseste contra bolilor cu infectie florala, cauzate de ciuperci ai caror spori ajung in
interiorul semintelor, cum este taciunele zburator al graului si orzului. Metoda este greu de aplicat in productie si de
aceea se practica rar.

Umectarea si preincoltirea se practica adesea la legume (spanac, castravete, ardei, tomate) cu scopul de a grabi si
uniformiza rasarirea plantelor, de a scurta perioada de producere a rasadurilor sau completarea golurilor aparute in
semanaturi. Semintele umectate sau preincoltite trebuie semnate imediat ce s-au zvantat usor, intr-un sol reavan.

Scopul tratarii semintelor cu substante stimulatoare este de a stimula germinatia si cresterea plantelor, in special
legume, folosindu-se substante chimice: auxine, vitamine, microelemente.

Scarificarea consta in zgarierea invelisului prea compact al unor seminte tari (lucerna, trifoi, sulfina) pentru a usura
patrunderea apei in samanta si grabirea germinarii.

La legume, se practica in ultimul timp granularea semintelor mici cu scopul asigurairi unei repartizari cat mai uniforme la
semnatul cu masina (bob cu bob), realizandu-se in acelasi timp un mediu nutritiv mai bun si o umiditate constanta in
perioada incoltirii.

Este indicat ca semintele granulate sa fie semnatate in sol reavan si mai la suprafata, deoarece mai in adancime exista
aer mai putin si rasarirea este mai dificila.
Drajarea se refera la acoperirea semintelor cu o pelicula, avand in componenta un liant, substante insecto-fungicide,
erbicide, biostimulatori, uneori substante nutritive si microelemente. Semintele capata o forma regulata, cu avantaje
importante pentru semnatul de precizie.

Tratamentul cu Nitragiu se aplica la semintele plantelor din familia leguminoaselor, la rasadurile de legume sau la puieti,
inainte de plantare. Preparatul contine bacterii simbiotice care fizeaza azotul atmosferic si il pune la dispozitia plantelor.

Epoca de semnat reprezinta perioada in care se face semnatul. Pentru conditiile tarii noastre, sunt trei epoci: toamna,
primavara si vara. Epoca de semnat depinde de specia de plante, de biologia fiecarei specii, de soiurile sau hibrizii
cultivati, de conditiile de clima, sol, relief si temperatura solului, de scopul pentru care se face cultura, de termenul de
livrare.

Semnatul se efectueaza cu masina, in randuri si, numai in cazuri rare, prin imprastiere cu mana sau cu masinile acolo
unde se poate lucra cu semnataroarea, in araturi sau pe suprafete restranse in legumicultura la plante cu vegetatie
scurta, care nu se prasesc si nu se raresc.

Semanatul cu masina se practica in mai multe variante:

Semanatul in randuri obisnuite. Distanta dintre randurile de plante este de 12 - 15 cm, iar intre plante de 0,25 - 4 cm., in
functie de speciile sau soiurile de plante. Se foloseste la cereale paioase, la unele plante leguminoase, la inul de ulei.

Semanatul in randuri dese. Se caracterizeaza printr-o distanta intre randuri de 6-8 cm. Astfel, se seamana culturile cu o
desime mare la unitatea de surpafata, avand avantajul fata de metoda precedenta a realizarii unei distante mai mari pe
rand intre plante si, prin urmare, un spatiu de nutritie mai corespunzator.

Semanatul in randuri departate. Distanta intre randuri, cel mai frecvent, este curpinsa intre 30 - 80 cm, in functie de
cultura respectiva. Aceasta metoda prezinta vantajul ca permite efectuarea prasitului mecanic intre randuri, fiind vorba
de culturi prasitoare. Metoda are mai multe subvariante: semnatul bob cu bob, in benzi si in cuiburi.

Semnatul bob cu bob asigura distribuirea in brazda a semintelor, cate una, la distante aproximativ egale, inlaturandu-se
astfel lucrarea de rarit.

Semanatul in benzi consta in semanatul unui numar de randuri mai apropiat, iar intre acestea se lasa distante mai mari
pe unde circula tractorul atunci d\cand se fac lucrari de intretinere sau de recoltat.

Semanatul in cuiburi. Lucrarea aceasta se refera la introducerea in sol a mai multor seminte la un loc.

Semanatul in coame. Pe solurile cu exces de umiditate, se foloseste metoda aceasta. Masina de semanat executa
coamele in care sunt introduse semintele. Datorita denivelarilor realizate la semanat, se mareste suprafatade evaporatie
a apei, iar semintele gasesc conditii mai bune pentru incoltire.

Semanatul in rigole. Semintele sunt introduse in rigole (santuri) deschise de niste piese de rarita atasate la brazdarele
semanatorii. Pe masura ce plantele cresc, odata cu lucrarile de intretinere se arunca pan\mant de pe coama in rigole
pana cand suprafata terenului devine neteda.

Metoda se practica in zonele aride, asigurandu-se introducerea semintelor in pamant reavan si o inradacinare mai
adanca a plantelor.

Semanatul in culise. Se practica, de obicei, in legumicultura, in zone cu vanturi puternice si frecvente. In acest scop se
seamana benzi formate din 2 - 4 randuri de porumb sau alte plante cu talie inalta, iar intre ba\enzi s ecultiva fasole,
pepeni, castraveti, ardei etc.

Adancimea de semanat are influenta asupra germinatiei, rasaririi si uniformitatii culturii. Variaza intare limite destul de
mari, in functie de o serie de factori: marimea semintei si puterea de strabetere, particularitatile de germinatie, umiditatea
solului, data semanatului, metoda de recoltare, textura solului.

Natura de samanta. Reprezinta cantitatea de samanta care se folosete la un hectar.

Secalculeaza cu formula:

d x MM3 x 100

Cs = -------------------------- in care:

PxG
Cs - cantitatea de samanta (kg/ha)

d - desimea plantelor ma mp. (seminte germinabile la mp).

P - puritatea semintelor (%)

G - germinatia semintelor (%)

Desimea plantelor. Numarul de plante de pe suprafata de 1 mp. sau 1 ha. reprezinta ceea ce numim desimea plantelor,
desime care este data de distanta dintre randurile de plante si dintre plantele de pe acelasi rand.

Esimea plantelor depinde de cativa factori mai importanti: specia de plante, scopul pentru care se face cultura, conditiile
de clima si fertilitatea solului, adancimea apei freatice, mposibilitatea de a se iriga.

CULTURA PRINCIPALELOR SPECII DE


LEGUME

6.1.CULTURA LEGUMELOR SOLANO-FRUCTOASE

6.1.1.Cultura tomatelor (Lycopersicum esculentum)

Tomatele sunt originare din America de Sud (Peru, Bolivia, Ecuador).

Fructele de tomate au valoare alimentara deosebita, consumandu-se in stare proaspata cat si sub forma diverselor preparate.

Cerinte. Tomatele, impreuna cu ardeiul si vinetele fac parte din grupa legumelor cu cerinte ridicate fata de caldura, care reactioneaza

favorabil la conditiile unei temperaturi mai ridicate.

Fata de factorul lumina, tomatele sunt deosebit de sensibile. De aceea, in functie de lumina

se regleaza si ceilalti factori de vegetatie (temperatura, umiditatea, aerisirea, etc.), la culturile

fortate in sere si rasadnite. Tomatele se comporta deosebit de bine in conditiile unei umiditati corespunzatoare, fapt pentru care se

cultiva numai in conditii de irigare.

Tomatele cresc si dau productii ridicate pe solurile cu textura mijlocie, afanate, permeabile, in care isi formeaza un sistem radicular

viguros, capabil sa aprovizioneze plantele cu apa.

Reactia fata de elementele nutritive variaza concordant cu fazele de crestere si fructificare.

In primele faze se administreaza cantitati mai ridicate de azot, apoi, in timpul infloririi, formarii si maturarii fructelor, se aplica mai mult fosfor si potasiu.

Infiintarea culturii. In tara noastra, cultura tomatelor se realizeaza in cea mai mare parte prin intermediul rasadului, dar se practica si

cultivarea prin semanatul direct in camp. In vederea unei

esalonari cat mai rationale a productiei de tomate, in practica legumicola sunt cunoscute urmatoarele forme de cultura:

- cultura timpurie;

- cultura de vara-toamna;

- cultura pentru industrializare;

- cultura extratimpurie si tarzie in camp, protejata cu folie de polietilena;

- cultura in sera ciclul I si ciclul II;

- cultura in solarii, ciclul scurt si prelungit;

- cultura in rasadnite, etc.


Sunt bune premergatoare pentru tomate: cucurbitaceele, leguminoasele, varzoasele, bulboasele si radacinoasele.

Lucrarile de pregatire a terenului incep din toamna, odata cu defrisarea culturii anterioare si mobilizarea solului in vederea efectuarii

nivelarii de exploatare. Dupa nivelarea de exploatare se aplica ingrasamintele de baza, dupa care se executa aratura adanca de toamna la 28-

32 cm. Primavara se face nivelarea araturii, administrarea ingrasamintelor, aplicarea erbicidelor si incorporarea acestora.

Plantarea rasadului sau insamantarea se face in functie de sistemul de cultivare la date diferite (tabelul 6.1.).

Tabelul 6.1.

Date privind infiintarea culturilor de tomate

Nr. 636j96g Sisteme de cultura 636j96g


636j96g 636j96g Date referitoare la:
crt. 636j96g 636j96g 636j96g
636j96g 636j96g Plantarea 636j96g Samanta 636j96g Rasaduri
rasadului (kg/ha)
(mii plante/ha)
1 Tomate timpurii 636j96g 636j96g
636j96g 15.IV-1.V 0,300 636j96g 68-84
2 Tomate de vara-toamna 636j96g 636j96g
636j96g 25.IV-15.V 0,300 636j96g 50-70
3 Tomate pentru industrializare (prin rasad) 636j96g 25.IV-
25.V 0,300 636j96g 65-70
4 Tomate pentru industrializare (prin samanta) 636j96g 20.IV-
25.V 1,500 636j96g 70-80
5 Solar ciclu scurt 636j96g 636j96g
636j96g 636j96g 20.III 0,300 636j96g 50
6 Solar ciclu prelungit 636j96g 636j96g
636j96g 25.III 0,300 636j96g 40
7 Solar ciclul I 636j96g 636j96g 636j96g
636j96g 25.XII-5.I 0,300 636j96g 28-36
8 Solar ciclul II 636j96g 636j96g 636j96g
636j96g 10-15.VIII 0,300 636j96g 32-36
In sera, plantarea tomatelor se face in randuri, la distantele de 40/80/80/80/40 cm sau 35/90/70/90/35 cm.

Hibrizii si soiurile utilizate pentru cultura in camp sunt: Cluj 80, GS-12 F1, Roxana, Perla Clujului, Buzau 22, Petra, Precoce de

Someseni, etc.

Pentru cultura in sera se utilizeaza hibrizii: Amati, Elena, Monika, Diva, Gloria, Nemarom, Splendid, Marfa, Marissa, etc.

Ingrijirea culturii. La 3-5 zile dupa plantare se face completarea golurilor cu rasad de aceiasi varsta si din acelasi soi. Se aplica dupa
3
caz 4-10 udari cu norma de 350-500 m /ha. Se fac 1-2 prasile mecanice iar in sera 4-6 prasile manuale. Se executa 2-8 fertilizari in timpul vegetatiei,

iar in sere si solarii se efectueaza, dupa specificul culturii palisatul, copilitul, defoliatul, carnitul plantelor, polenizarea artificiala si stimularea fructificarii.

In timpul perioadei de vegetatie se mentine rin intermediul tratamentelor starea fitosanitara a culturii.

Recoltatul din camp se face esalonat, incepand cu decata a III-a a lunii iunie, la culturile timpurii si pana in decada a II-a a lunii

octombrie, la cele de vara-toamna. Culturile de sera se recolteaza in perioada martie-iunie si octombrie-decembrie.

Productia oscileaza de la 25 t/ha, in cazul tomatelor timpurii, pana la 35-40 t/ha la tomatele de vara-toamna si 70-80 t/ha in sera ciclul I.

6.1.2.Cultura ardeiului (Capsicum annuum)

Ardeiul provine din America Centrala si America de Sud. Valoarea alimentara a fructelor

de ardei este determinata de continutul ridicat de zaharuri, proteine, grasimi, vitamine si saruri minerale.

Cerinte. Ardeiul este o specie pretentioasa fata de temperatura. Semintele germineaza la temperatura minima de 13-
o o
15 C.temperatura optima pentru cresterea si fructificarea plantelor este de 25-30 C.

Plantele de ardei sunt foarte pretentioase fata de lumina incepand chiar din momentul rasaririi.

Ardeiul se comporta bine pe soluri fertile, profunde, bine structurate, cu un continut ridicat in humus si elemente nutritive. Fata de

umiditatea solului are cerinte mari.

Bune premergatoare pentru cultura ardeiului sunt: lucerna, trifoiul, pastaioasele,

bostanoasele, radacinoasele si bulboasele.

Infiintarea culturii. Cultura ardeiului se face in camp deschis, in solarii si sere. Se cultiva numai prin intermediul rasadului.

Lucrarile de pregatire a terenului incep din toamna, prin mobilizare in vederea nivelarii, dupa care se executa nivelarea de

exploatare, fertilizarea de baza si aratura adanca la 28-32 cm.


Primavara se face grapatul araturii, fertilizarea cu ingrasaminte chimice, erbicidarea, tasarea

riglelor si modelarea terenului in brazde.

Plantarea rasadului se face in perioada 24.IV-10.V, cu masina MPR-5, dupa schema 70/10-

13 cm. Numarul plantelor la hectar este de 140.000 in cazul ardeiului gras si lung si de 120.000 la ardeiul gogosar.

Soiurile de ardei folosite in cultura sunt:

- la ardeiul gras in camp: cristal, De Siria, Galben superior, Mihaela, Minis 27;

- la ardeiul gras in sere si solarii: Atlas F1, Bruisma Wonder, Flamingo F1, Sonar F1;

- la ardeiul gogosar: Andreea, Carmin, Cornel, Globus, Madalin, Titan;

- la ardeiul lung: Arad 5B, Kapia de Kurtovo, Lung romanesc, Oranj, Zlaten Medal.

Ingrijirea culturii. La 4-5 zile dupa plantare se face completarea golurilor. Irigatul se face pe brazde lungi, aplicandu-se 10-12 udari, cu
3
norme cuprinse intre 250-350 m apa/ha.

Se aplica 2-3 prasile manuale si 4-5 prasile mecanice. In timpul vegetatiei se administreaza

3-6 ingrasari faziale, utilizandu-se in acest scop si ingrasamintele foliare de tipul F-411, F-231, F-

121 si F-011, cate 5 l/ha in cca. 1000 l apa.

Recoltarea. Se face in mod esalonat in functie de destinatia productiei. Productia este de 20-

25 t/ha la culturile din camp li de 70-100 t/ha la cele din sera.

6.1.3.Cultura vinetelor (Solanum melongena)

Vinetele sunt originare din India si Birmania. Sub raportul valorii alimentare, desi mai sarace decat tomatele in unele

componente, sunt mult apreciate de consumatori pentru pregatirea unei mari varietati de preparate culinare.

Cerinte. Vinetele sunt mai sensibile la temperaturi scazute decat tomatele, fapt pentru care se planteaza mai tarziu in
o o
camp.Semintele germineaza la temperaturi de 14-15 C, iar temperatura optima de crestere variaza intre 24 si 30 C. In timpul vegetatiei temperatura
o
de 14 C sau mai mica determina incetarea cresterii si ofilirea plantelor.

Sunt de asemenea, foarte pretentioase la lumina, din care cauza in cultura fortata in sere si rasadnite trebuie sa se asigure cat mai

bine accesul luminii.

Infiintarea culturii. Vinetele se cultiva in camp, in solarii, in rasadnite si sere, numai prin intermediul rasadului.

Premergatoare bune pentru cultura vinetelor sunt: lucerna, trifoiul, pastaioasele, bulboasele si radacinoasele. Nu sunt indicate solano-

fructoasele si cartoful.

In camp cultura se infiinteaza prin plantarea pe teren modelat a rasadului cu masina MPR-5 dupa schema 70x24x30 cm, in perioada

10-20 mai, asigurandu-se o desime de 50-60.000 plante/ha.

Soiurile folosite in cultura sunt:

- pentru sera: Rima F1, Lidia F1, Narcisa F1;

- pentru solar: Andra F1, Dragaica;

- pentru camp: Contesa, Lucia, Viorica.

Ingrijirea culturii. In perioada de 4-5 zile dupa plantare se face completarea golurilor. In timpul vegetatiei se aplica 8-10 udari
3
cunorma de udare de 350-400 m apa/ha.

In timpul vegetatiei se aplica 3-5 ingrasari faziale, folosindu-se si ingrasaminte foliare.

Recoltatul. Se face esalonat, pe masura ce fructele ajung la maturitate. Productiile oscileaza

in camp intre 20 si 35 t/ha, in sera si solarii productiile sunt cuprinse intre 35 si 45 t/ha.

6.2.CULTURA LEGUMELOR DIN GRUPA VERZEI

In cadrul acestei grupe se incadreaza varza alba, varza rosie, varza creata, varza de

Bruxelles, conopida, etc. aceste plante legumicole sunt bienale, exceptie facand conopida care se

comporta ca anuala. Organul comestibil este reprezentat prin muguri, inflorescenta sau tulpina

ingrosata.
6.2.1.Cultura verzei abe (Brassica oleracea, var. capitata, f. alba)

Varza alba provine din regiunea Marii Meriterane. Ea se utilizeaza in consum in stare proaspata, cat si murata. Este bogata in

hidrati de carbon (3,3%), saruri minerale, vitamina C, etc.

Cerinte. Varza se caracterizeaza printr-I rezistenta mare fata de temperaturile scazute.

Fata de lumina are pretentii reduse in faza tanara. Fiind o planta de zi lunga, reducerea

duratei zilei determina intarzierea formarii capatanii.

Varza alba manifesta pretentii foarte mari fata de umiditatea solului si fata de umiditatea relativa a aerului.

Solurile preferate sunt cele cu textura mijlocie, profunde, bogate in humus si elemente nutritive.

Bune premergatoare pentru aceasta cultura sunt pastaioasele, solano-fructoasele,

bostanoasele, radacinoasele si bulboasele. Reactioneaza bine fata de ingrasamintele organice.

Infiintarea culturii. Se practica in mod curent cultura timpurie, cultura de vara si cultura de

toamna. Cultura se realizeaza numai prin intermediul rasadului. Plantarea se face in perioada 15.III-

15.IV la cultura timpurie; intre 20.IV si 15.V la cultura de vara si intre 5.VI si 15.VII in cazul culturii de toamna.

Pregatirea terenului consta in desfiintarea culturii anterioare, in toamna, cand se executa mobilizarea solului, nivelarea acestuia,

fertilizarea de baza si aratura adanca la 28-32 cm.

Primavara se face grapatul terenului, administrarea unei parti de ingrasaminte, incorporarea

acestora, precum si aplicarea si incorporarea erbicidelor. Desimea plantelor la hectar difera dupa tipul infiintarii culturii:

- varza timpurie se planteaza la 70x20-22 cm, realizand 65-70.000 plante/ha;

- varza de vara se planteaza la 70x24-26 cm - 55-60.000 plante/ha;

- varza de toamna se planteaza la 70x28-32 cm - 45-50.000 plante/ha.

Cultivarele utilizate in cultura sunt urmatoarele:

- la varza timpurie: Admiral F1, Delphy F1, Musketter F1;

- la varza de vara: Gloria, Histona F1, Quisto F1;

- la varza de toamna: Atria F1, Braunshweig, De Buzau, De Socodor, Lares, Mocira.

Ingrijirea culturii. La interval de 3-5 zile de la plantare se face completarea golurilor. Se


3
aplica in timpul vegetatiei 5-8 udari, cu norme cuprinse intre 300-400 m apa/ha. Se efectueaza 2-3

ingrasari faziale, o prasila manuala si 2-3 prasile mecanice. Alaturi de lucrarile de ingrijire

enumerate, combaterea bolilor are o deosebita insemnatate pentru cultura legumelor varzoase.

Recoltatul se face la maturitatea de consum. Productia oscileaza intre 25 si 50 t/ha.

6.2.2.Cultura conopidei (Brassica oleracea, var. botrytis)

Conopida este una dintre cele mai apreciate legume, impunandu-se atat sub raportul continutului de substante nutritive, cat si

prin diversitatea preparatelor.

Cerinte. Conopida da rezultate bune in zonele cu temperaturi moderate si cu umiditate

corespunzatoare. Temperaturile prea ridicate, precum si cele scazute, insotite de lipsa umiditatii din sol, influenteaza productia negativ, atat cantitativ, cat

si calitativ.

Sub raportul luminii, este de mentionat ca formarea partii comestibile se realizeaza bine in conditiile unei lumini difuze.

Solurile cu textura usoara sau mijlocie, afanate, fertile si lipsite de buruieni sunt cele mai corespunzatoare pentru aceasta

cultura.

Infiintarea culturii. Conopida se cultiva in camp, in cultura timpurie si de toamna, precum si in sistem fortat si protejat.

Cultura se realizeaza prin intermediul rasadului.

Soiurile si hibrizii folositi pentru cultura sunt: Fastman, Timpurie de Bacau, Serrano F1, Dumbrava, White Ball, Lateman.

Recoltarea. Se face esalonat, pe masura ce se formeaza capatanile. In camp productiile oscileaza intre 15-25 t/ha.

Alaturi de varietatile varzoase prezentate, din aceasta grupa mai fac parte: varza rosie, varza creata, varza de Bruxelles si gulia, a

caror mod de infiintare a culturii si de intretinere este asemanator cu cel descris in cazul verzei albe.
6.3.CULTURA LEGUMELOR PENTRU BULBI

In grupa legumelor bulboase sunt incadrate ceapa, usturoiul si prazul.


o
Cerinte. Legumele bulboase se caracterizeaza printr-o rezistenta mare la temperaturi scazute, pana la -7 C si chiar mai
o o
coborate. Cresterea si maturarea bulbilor are loc in conditiile unei temperaturi de 15-25 C. Temperaturile de 30 C si mai ridicate stanjenesc

cresterea bulbilor sau chiar opresc formarea acestora.

In conditiile unei durate a luminii de 8-10 ore, plantele nu formeaza bulbi, ci produc frunze verzi in mod continuu. In conditiile zilei

lungi sau a zilei continue este accelerat foarte mult procesul de formare a bulbilor.

Solurile cu textura usoara sau mijlocie sunt cele mai corespunzatoare pentru legumele bulboase. Solurile grele, lipsite de

permeabilitate sunt improprii pentru aceste plante.

6.3.1.Cultura cepei (Allium cepa)

Infiintarea culturii. Lucrarile de pregatire a terenului incep din toamna prin defrisarea culturii anterioare, afanarea solului in vederea

nivelarii, nivelarea de exploatare, fertilizarea de baza, aratura adanca, s.a.

Primavara, cat mai devreme se efectueaza grapatul araturii, fertilizarea de primavara, erbicidarea.

In tehnologia de cultivare a acestei specii se deosebesc trei sisteme si anume:

- cultura prin semanat direct (ceapa ceaclama), in care ceapa se comporta ca planta

bienala;

- cultura prin rasad (ceapa de apa), ceapa comportandu-se ca planta bienala;

- cultura prin arpagic (ceapa de arpagic), in care ceapa se comporta ca planta treienala.

Cultivarele zonate pentru cultura sunt:

- pentru ceapa ceaclama: Armstrong F1, Copra F1, Diamant, Ariana, Luciana;

- pentru ceapa arpagic: Androna, De Stuttgart.

Insamantarea directa in camp se face toamna sau cel mai frecvent primavara foarte timpuriu, in mustul zapezii. Se utilizeaza in acest scop o

cantitate de 8-12 kg samanta la hectar.

Cultura din rasad detine o pondere redusa fata de totalul suprafetei ocupate de aceasta

specie. Se practica mai mult in zona Transilvaniei.

Pentru cultura din arpagic, primavara, in luna martie, se planteaza arpagicul intr-un teren bine pregatit, la distanta de 24 cm intre

randuri, cu masina MPB-8.

Intre bulbi pe rand distanta de plantare este de 5-7 cm. Cantitatea de arpagic necesara la hectar este de 600-800 kg in functie de

marime. Nu se recomanda pentru producerea de bulbi arpagicul cu diametrul peste 20 mm, deoarece plantele au tendinta de a forma tulpini

florale.

Ingrijirea culturii. Lucrarile de ingrijire ce se aplica culturilor de ceapa constau din executarea a 1-2 prasile manuale si 3-4

prasile mecanice. Se aplica 2-3 ingrasari faziale. Erbicidarea se executa cand plantele au 4-5 frunze adevarate. In timpul vegetatiei se fac 5-8 udari cu
3
norme de 200-400 m apa la hectar.

Recoltarea se face mecanizat cu masina MRB-1,2, in perioada 15 iunie-15 august in cazul culturilor de ceapa din arpagic si intre 1-

15 septembrie in cazul culturilor prin insamantare directa.

Productiile sunt cuprinse intre 20-25 t/ha.

6.3.2.Cultura usturoiului (Allium sativum)

Infiintarea culturii. Lucrarile de pregatire a terenului incep din toamna si sunt identice cu cele prezentate in cazul culturilor de

ceapa. Plantarea se face in teren modelat cu masina MPB-8 dupa schema 11/24/24/24/11/5-6 cm, realizandu-se o desime de 560.000

plante/ha. Soiurile utilizate sunt: de primavara: De Cenad, De Darasti; de toamna: Ludar, Luris, Favorit, Record.

Ingrijirea culturii. Lucrarile de fertilizare faziala, erbicidarea, prasitul manual si mecanic, precum si irigatul se efectueaza

asemanator culturii cepei.

Atat in cazul culturilor de ceapa, cat si de usturoi, combaterea bolilor si daunatorilor prezinta o importanta deosebita.

Recoltarea se face in cursul lunilor iulie-august, mecanizat cu MRB-1,2. Productia este de 6-


10 t/ha.

6.4.CULTURA LEGUMELOR RADACINOASE

Legumele din aceasta grupa, cultivate pe suprafete mai mari sunt urmatoarele:

- morcovul (Daucus carota);

- patrunjelul pentru radacina (Petroselinum hortense);

- pastarnacul (Pastinaca sativa);

- Telina (Apium graveolens), toate apartinand familiei Umbelliferae;

- Ridichile (Raphanus sativus) din familia Cruciferae;

- Sfecla de masa (Beta vulgaris var. rubra), etc.

Gruparea lor este justificata de agrotehnica asemanatoare si de cerintele apropiate fata de factorii de clima si sol.
o
Cerinte. Legumele radacinoase sunt in general putin pretentioase fata de caldura, fapt pentru care se cultiva pana la latitudinea de 71 si

altitudinea de 1600 m.
o
Semintele de morcov germineaza la temperatura de 3-5 C, plantele tinere rezista pana la -
o o
4oC si chiar pana la -14 C, iar in faza de radacina pana la -2.-4 C. Celelalte specii de legume radacinoase se caracterizeaza printr-o
o o
rezistenta la frig asemanatoare. Temperatura optima pentru ingrosarea radacinilor este de 18-20 C. La temperaturi mai ridicate, de 30 C, asimilatia

inceteaza iar plantele incep sa formeze tulpini florale in primul an de cultura.

Morcovul, patrunjelul si pastarnacul au cerinte moderate fata de umiditate, datorita sistemului radicular care patrunde

profund in sol. Telina, dimpotriva este foarte pretentioasa la umiditate si nu da productii mari decat in conditii de irigare.

Aceste legume valorifica bine solurile cu textura mijlocie sau usoara, afanate si de preferinta aluvionare, bine aprovizionate cu materie

organica, cu pH-ul cuprins intre 6,7 si 7,0.

Ingrasamintele organice se aplica culturii premergatoare. Administrarea gunoiului in anul de

cultura provoaca ramificarea radacinilor. Telina face exceptie din acest punct de vedere. Este recomandabil ca ingrasamintele fosfatice sase aplice

odata cu aratura de baza, toamna, iar celelalte ingrasaminte inainte de semanat si in cursul perioadei de vegetatie.

Cele mai importante cultivare sunt:

- la morcov: De Nantes, Napoli F1, Chantenay Red Core, Bauer Killer Rote Herz, Urias de

Berllicum;

- la patrunjel: Zaharat;

- la pastarnac: Alb lung, Semilung, Rotund;

- la telina: Alabaster, Bistrita, Victoria;

- la sfecla rosie: Bordo, De Arad, Pablo F1, Action F1;

- la ridichile de luna: Feuer Kugel, Redo, Rodos, Rotunde timpurii;

- la ridichile de vara-iarna: Bere de Munchen, DE Dumbraveni, Negre rotunde, Rosie de

Iernut.

Infiintarea culturii. Morcovul, patrunjelul si pastarnacul se cultiva prin insamantare directa, pretandu-se foarte bine la mecanizare.
Pregatirea solului consta in nivelarea de intretinere, aratura adanca de toamna la 28-32 cm, cu care ocazie se aplica si

ingrasamintele cu fosfor si potasiu. Primavara se lucreaza superficial

pentru afanarea solului, dupa care urmeaza administrarea ingrasamintelor si erbicidelor si incorporarea acestora.

Semanatul morcovului, patrunjelului si pastarnacului se face primavara foarte timpuriu, in mustul zapezii sau in unele cazuri, toamna

tarziu, in pragul iernii. Cantitatea de samanta la morcov este de 4-6 kg/ha, la patrunjel 5-7 kg/ha, la pastarnac 6-8 kg/ha.

Ingrijirea culturii. In cursul perioadei de vegetatie se face tavalugirea terenului, imediat dupa semanat, erbicidarea, prasitul, raritul plantelor

pe rand, ingrasarea faziala si irigarea, constand din 6-


3
8 udari cu cate 250-300 m /ha.

Recoltarea se face toamna tarziu, in octombrie-noiembrie, totdeauna pe timp frumos. Lucrarea se executa cu dislocatorul de

radacini sau cu ajutorul plugului fara cormana. Productia de morcovi este de 15-25 t/ha la soiurile timpurii si de 30-40 t/ha la cele tarzii, la patrunjel 15-

20 t/ha, iar la pastarnac 25-30 t/ha.

Tehnologia culturii telinei prezinta unele particularitati, prin aceea ca se cultiva prin intermediul rasadului, iar cantitatea de

samanta necesara la un hectar cultura este de cca. 100 g. Rasadul de 60-70 zile se planteaza in a doua jumatate a lunii mai, in teren
3
modelat. Se aplica 8-10 udari cu norma de cate 300-350 m apa/ha. Productia ajunge la 20-25 t/ha.

Pentru cultura sfeclei de masa si a ridichilor, lucrarile de pregatire a terenului, aplicarea ingrasamintelor, semanatul si lucrarile de

intretinere, sunt, in general, asemanatoare. Cantitatea de samanta la hectar este de 12-16 kg/ha in cazul ridichilor de luna si de vara, 10-15 kg/ha la

ridichile de iarna si 20-24 kg/ha la sfecla rosie de masa.

6.5.CULTURA LEGUMELOR CUCURBITACEAE (BOSTANOASE)

Aceasta grupa cuprinde un numar restrans de specii legumicole: castraveti, pepeni galbeni, pepeni verzi si dovlecel.

Legumele cucurbitacee se cultiva in toate zonele geografice, chiar in cele cu latitudine mai mare (cultura fortata).

Cerinte. Sunt plante legumicole pretentioase fata de lumina si caldura. Temperatura optima
o o o
este de 26-30 C, cea minima 14-16 C, iar cea maxima 35-40 C. la aparitia celor mai usoare brume,

plantele sunt distruse. Sunt foarte pretentioase la umiditatea din sol si cea atmosferica. Cresc si

fructifica bine pe soluri bogate, puternic ingrasate, atat cu ingrasaminte organice, cat si chimice.

Bune premergatoare pentru aceste culturi sunt leguminoasele, radacinoasele, ceapa, varza si cartofii.

6.5.1.Cultura castravetilor (Cucumis sativus)

Infiintarea culturii. Castravetii se cultiva in camp, rasadnite, sere si solarii.

Cultivarele utilizate pentru cultura se grupeaza in functie de marimea fructului, de perioada de vegetatie, de locul de cultivare, astfel:

- castraveti pentru solarii: Cornisa F1, Milenium F1, Cornibac F1, Select;

- castraveti de camp cu fruct semilung: Astrea F1, Corvin F1, Topaz;

- castraveti de camp cu fruct tip cornichon: Cornison, Marinda F1, Mondial, Octopus,

Record;

- castraveti de sera: Ophix F1, Campion F1, Pasadena F1, Selena F1.

In camp se deosebeste cultura timpurie, de vara si de toamna. Cultura in camp se face atat la sol, cat si la spalier. Cultura timpurie se

face prin intermediul rasadului care se produce de regula in cuburi nutritive sau in ghivece. Plantarea in camp se face la inceputul lunii mai, in teren

modelat, la distante de 70/10-12 cm.

Cultura de vara se realizeaza prin insamantare directa in camp, in prima jumatate a lunii mai. Semanatul se face in teren modelat,

asigurandu-se la hectar o desime de peste 140 mii plante, pentru care este necesara o cantitate de cca. 10 kg samanta/ha.

Cultura de toamna este de obicei, cultura succesiva. Dupa recoltarea culturilor premergatoare, in cursul lunii iulie, se face

pregatirea terenului, modelarea acestuia si insamantarea. Pentru aceasta cultura sunt recomandate soiuri de tip Cornison.

In sera, castravetii se cultiva pe baloti de paie sau pe teren incalzit, folosindu-se in acest

scop rasadul. Distanta intre randuri este de 2 m (60x200x60 cm) si de 33-43 cm pe rand.

Principalele lucrari de ingrijire constau in asigurare caldurii si umiditatii, aplicarea faziala a ingrasamintelor, palisarea, aplicarea lucrarilor de

conducere a cresterii si fructificarii, combaterea bolilor si daunatorilor.

Ingrijirea culturii. Se executa prasitul manual si mecanic de 2-3 ori, ciupitul plantelor cand au 5-6 frunze, aplicarea a 5-8 udari cu
3
norma de 350-400 m apa/ha. De asemenea, se aplica ingrasarea faziala. O lucrare tot mai mult aplicata este tratamentul de stimulare cu solutie
o
de Ethrel in concentratie de 500 ppm in faza de 5-6 frunze la temperatura minima de 18 C, pe timp frumos si fara precipitatii.
Recoltarea se face cand fructele au ajuns la maturitatea de consum. Productiile oscileaza intre 10 si 25 t/ha in camp, intre 20 si

25 t/ha in solar si intre 160-210 t/ha in sera.

6.5.2.Cultura pepenilor galbeni si verzi (Cucumis melo si Citrulus vulgaris)

Infiintarea culturii. Lucrarile de pregatire a solului sunt identice cu cele prezentate in cazul

culturii de castraveti. Insamantarea se face in perioada 20-30 aprilie, utilizandu-se 3-5 kg

samanta/ha.

Soiurile si hibrizii folositi pentru cultura pepenilor galbeni sunt: Ica, Templar F1, Titus, Turchestan, Ogen, Creso F1. Pentru cultura

pepenilor verzi cele mai raspandite cultivare sunt: Crimson Sweet, De Dabuleni, De Minis, Fabiola F1, Sugar Baby, Timpuriu de Canada.

Ingrijirea culturii. Cand apar primele frunze adevarate se executa raritul. Se aplica apoi doua prasile manuale si 3-4 prasile mecanice,
3
pana la acoperirea intervalului dintre randuri. Se fac 1-2 ingrasari faziale si se administreaza cate 350-400 m apa/ha, prin intermediul a 2-3

udari.

Recoltarea se executa manual pe masura ce fructele ajung la maturitatea de consum. Productiile variaza de la 15 t/ha la

pepenii galbeni, pana la peste 25 t/ha la pepenii verzi.

6.5.3.Cultura dovlecelului (Cucurbita pepo)

Dovlecelul se cultiva in camp, in mod asemanator cu castravetii. Soiuri cultivate:

Dana, Fara vreji.

6.6.CULTURA LEGUMELOR PASTAIOASE

Importanta pentru legumicultura prezinta fasolea de gradina cultivata pentru pastai si mazarea de gradina cultivata pentru

boabe verzi.

Cerinte. Sub raportul temperaturii, cele doua specii au un comportament diferentiat. Fasolea germineaza la temperatura minima de 8-
o o o
10 C, temperatura optima fiind de 25-30 C, in timp ce mazarea germineaza la minimum 2-3 C, temperatura optima fiind de 15-
o o
22 C.Temperaturile ridicate de peste 25 C, provoaca avortarea florilor si diminuarea productiei.

Atat fasolea cat si mazarea sunt specii cu cerinte moderate fata de umiditate.

Solurile favorabile sunt cele cu textura mijlocie sau usoara, profund afanate, bogate in humus, cu pH de 6-7,5.

6.6.1.Cultura fasolei de gradina (Phaseolus vulgaris)

Infiintarea culturii. Lucrarile de pregatire a terenului incep din toamna, cand se executa

defrisarea culturii premergatoare, mobilizarea terenului, nivelarea de exploatare, fertilizarea de baza

cu ingrasaminte chimice si efectuarea araturii la 28-30 cm. Primavara se face completarea

fertilizarii, erbicidarea, pregatirea patului germinativ si insamantarea.

In cazul culturilor succesive, se executa aratura de vara, discuitul araturii, administrarea ingrasamintelor, erbicidarea si

semanatul.

Insamantarea se face in perioada 15.IV-31.V sau 10.VI-10.VII, utilizandu-se 100-150 kg samanta la hectar.

Soiurile recomandate sunt:

- soiuri cu pastaia galbena: Aura, Cristina, Oxy-Amidor;

- soiuri cu pastaia verde: Aurelia, Lavinia, Prelude, Valja.

Ingrijirea culturii. Consta in efectuarea a 3 prasile mecanice si 2-3 udari cu norme de 300-
3
350 m apa/ha, precum si combaterea bolilor si daunatorilor.

Recoltarea. Se face mecanizat cu combina FZB. Productia este de 5-7 t/ha.

6.6.2.Cultura mazarei de gradina (Pisum sativum)

Lucrarile de pregatire a solului, precum si lucrarile de intretinere sunt asemanatoare celor aplicate pentru fasolea de

gradina.Semanatul se face primavara, foarte devreme, in prima decada a lunii martie, cu norma de samanta de 200-250 kg/ha.

Soiurile mai des folosite sunt: Isalnita 110, Adela, Gottinga, Marifon, Cornelia.
Recoltarea mazarii pentru boabe verzi se face esalonat, cu MRM-2,2, in functie de epocile de insamantare si de perioada de

vegetatie a soiurilor cultivate. Productia este de 3000-5000 kg/ha boabe verzi.

6.7.CULTURA LEGUMELOR PENTRU FRUNZE

Legumele din aceasta grupa sunt bogate in vitamine si saruri minerale, fapt pentru care sunt foarte mult folosite in alimentatie.

Cerinte. Au cerinte scazute fata de temperatura, ceea ce permite cultura lor prin insamantare sau plantare din toamna pentru productie

de primavara.

In conditii de zi scurta, salata si spanacul - principalele specii ale acestei grupe - se

caracterizeaza prin formarea unui foliaj foarte bogat.

6.7.1.Cultura spanacului (Spinacea oleracea)

Infiintarea culturii. Spanacul se cultiva primavara si toamna, in ogor propriu sau succesiv. Lucrarile de pregatire a solului in vederea

insamantarii sunt diferite, in functie de premergatoare si de momentul infiintarii culturii.

Soiurile folosite sunt: Matador, Matares, Smarald.

Se utilizeaza 18-20 kg samanta la hectar. Ingrijirea culturii. Se executa 2-3 prasile manuale, fertilizarea faziala, 2-3 udari cu norme de 250-
3
350 m apa/ha.

Recoltarea se face esalonat in functie de solicitare. Productia este de 8-10 t/ha.

6.7.2.Cultura salatei (Lactuca sativa)

Infiintarea culturii. Asemanator spanacului, cultura salatei se face in ogor propriu si succesiv, dupa culturi timpurii.

Soiurile folosite sunt: De Arad, Mona, Polul Nord, Jessy, Silvia.

Semanatul sau plantatul se face in perioada 15 VIII-10 IX, in a doua decada a lunii februarie si esalonat din 15 in 15 zile incepand cu 1

aprilie pana la 1 iulie.

Ingrijirea culturii. In cazul culturilor efectuate prin rasad, se executa completarea golurilor, irigarea, prasitul mecanic si fertilizarea

faziala. La culturile infiintate prin insamantare este

necesara lucrarea de rarire. Recoltarea se face esalonat, pe masura ce capatanile ajung la dimensiuni corespunzatoare. Productia oscileaza

intre 10 si 15 t/ha.

6.8.CULTURA LEGUMELOR PERENE

Grupa legumelor perene este bogata in reprezentanti, insa cele mai cunoscute plante sunt:

sparanghelul, anghinarea, hreanul, tarhonul, leusteanul, macrisul si stevia. De la aceste plante se

folosesc pentru consum lastarii etiolati, rizomii, petiolul frunzelor, frunzele precum si lastarii tineri.

Cerinte. Legumele perene se caracterizeaza printr-o rezistenta mare la temperaturile scazute, astfel incat prin intermediul unor lucrari

usoare de protectie rezista cu bine la temperaturi de -20÷-


0
30 C. Primavara foarte devreme pornesc in vegetatie, fiind alaturi de legumele verdeturi printre primele plante legumicole care pot fi

consumate preparate sau in stare cruda in aceea perioada a anului, cand prezenta plantelor legumicole este intr-o proportie mica.

Infiintarea culturii. Plantele perene ocupa acelasi loc din gradina mai multi ani, necesita ca

lucrari pregatitoare, intre altele, administrarea unei cantitati mari de gunoi si desfundarea terenului.

Pregatirea terenului premergator infiintarii culturilor perene consta in administrarea unei cantitati de
2
6-10 kg gunoi de grajd/m , dupa ce in prealabil au fost efectuate evacuarea resturilor vegetale ale

culturilor anterioare, urmeaza apoi sapatul adanc al terenului la 40-50 cm. Primavara devreme se
2
administreaza ingrasamintele minerale cu fosfor si potasiu (40-60 g/m ), incorporarea lor in sol si

executarea lucrarilor specifice in vederea plantatului sau semanatului (modelare, santuri, rigole,

etc.).

Lucrari de ingrijire ce se aplica an de an la aceste culturi sunt: prasitul (3-5 manual), raritul (in cazul culturilor infiintate prin

insamantare), ingrasarea faziala, irigatul, combaterea bolilor si daunatorilor, toaleta pentru iernare si protejarea impotriva temperaturilor scazute

(cosit, eliminarea resturilor, bilonarea sau acoperirea cu un strat de gunoi de grajd).

Recoltatul se face manual in mai multe etape, pe masura maturarii pentru consum a partilor comestibile.

6.9.CULTURA LEGUMELOR CONDIMENTARE SI AROMATICE


In aceasta grupa sunt cuprinse mai multe specii legumicole care se intrebuinteaza in

arta culinara, dintre acestea, cea mai mare intrebuintare prezinta: mararul, cimbrul, asmatuiul si busuiocul. Legumele condimentare si

aromatice se cultiva pentru frunzele lor verzi sau uscate folosite in condimentarea sau aromatizarea diferitelor mancaruri, in pregatirea diferitelor

preparate, a conservelor si muraturilor.

Cerinte. Sunt plante cu cerinte moderate fata de factorii de vegetatie (temperatura, umiditate, lumina, substante nutritive, etc.).

Infiintarea culturii. Cultura se face prin semanat direct in camp sau prin producerea prealabila a rasadurilor. Suprafata dest

inata acestor plante in gradina de legume este mica. Semanatul in camp se poate face toamna sau de cele mai multe ori primavara

devreme. Cele mai bune rezultate se obtin atunci cand intr-o ladita se produc rasaduri, care se planteaza la locul definitiv in camp, intercalat in

culturile legumicole de baza. Lucrarile de ingrijire, ce se aplica la legumele condimentare si aromatice sunt prasitul si distrugerea crustei.

Recoltarea se face manual, pe masura maturarii de consum si a solicitarilor.