Sunteți pe pagina 1din 11
 
Violenta si dialog inter-religios in captivitatea otomana a Sf. Grigorie Palama CrestinOrtodox.ro
m.crestinortodox.ro
Violenta si dialog inter-religios in captivitatea otomana a Sf. Grigorie Palama
Violenta si dialog inter-religios in captivitatea otomana a Sfantului Grigorie Palama
 Viata Sfantului Grigorie Palama (1294-1357) si controversele teologice in jurul isihasmului si teologiei energiilor necreate (1337-l368) sunt un capitol studiat intens si relativ bine cunoscut. Dupa condamnarea lui Varlaam din Calabria de Sinodul Costantinopolitan din 1341, urmatorii sase ani au fost o perioada critica pentru Sfantul Grigorie Palama si adeptii sai, intrucat disputele teologice s-au complicat cu evenimentele dramatice ale razboiului civil bizantin din anii 1341-l347 purtat intre Ana de Savoia, Ioan  Apokaukos si patriarhul Ioan XIV Calecas care domneau la Constantinopol in numele minorului Ioan V paleologul (1341-l391), si marele domestikos Ioan Cantacuzino care s-a proclamat in 1341 coimparat ca Ioan VI (1341-l355). Din ostilitate fata de Ioan Cantacuzino care-i sustinea pe monahii isihasti si pe Grigorie Palama, patriarhul Ioan Calecas si Ana de Savoia il vor sprijini pe adversarul teologic al acestuia, Grigorie Akindynos.  Acesta din urma, desi initial prieten si ucenic al lui Grigorie Palama si rezervat fata de Varlaam din Calabria, devine, in 1341, dupa condamnarea si plecarea acestuia din urma in Italia, principalul oponent al teologiei energiilor necreate (in care vedea o cadere in diteism) si adversar declarat al Sfantului Grigorie Palama. Ramas in Constantinopol, ieromonahul Grigorie Palama este arestat in mai 1343, iar in
 
noiembrie 1344 este chiar excomunicat ( impreuna cu prietenul sau Isidor ales, dar nehirotonit, mitropolit al Monemvasiei). Grigorie Akindynos e hirotonit preot iar patriarhul Ioan XIV Cakecas (1334-l347) voia sa-l promoveze episcop, situatie la care nu s-a ajuns pentru ca intre timp patriarhul a intrat in dizgratia imparatesei Ana care a regizat depunerea patriarhului de catre sinod la sfarsitul lui 1346. Patriarhul va mai fi depus o data in februarie 1347 (murind in exil in decembrie) de un nou sinod convocat de data aceasta de Ioan VI Cantacuzino care intrase victorios in Constantinopol. Sinodul a reafirmat tomosul Sinodului din 1341 si i-a excomunicat pe Akindynos (care va muri in exil cateva luni mai tarziu) si pe adeptii sai. Noul patriarh ecumenic, Isidor (17 mai 1347 - 2 decembrie 1349), va oficia ecleziastic triumful palamismului inlocuind ierarhia bizantina cu 32 de monahi prieteni si fideli ai Sfantului Grigorie Palama. Patriarhul Isidor il hirotoneste astfel acum pe Sfantul Grigorie Palama arhiepiscop al Tesalonicului, iar pe prietenul apropiat al acestuia, Filotei Kokkinos, ca mitropolit al Heracleei. Disputele si triumful palamismului s-au desfasurat insa pe fundalul sumbru al situatiei grave create pentru statul bizantin de nesfarsitele razboaie civile care au zguduit Imperiul romeilor in cursul secolului XIV. Inca din 1300 emiratele turcilor selgiucizi ocupasera practic intreg teritoriul Asiei Mici, cu exceptia catorva cetati porturi si a marilor orase fortificate: Niceea, Nicomidia, Brusa, Sardes, Magnisia si Filadelfia. Profitand de un prim razboi civil dintre Paleologii Andronic II si Andronic III dintre anii 1320- 1328, turcii otomani condusi de Orkhan (1299-l326) ocupa in 1326 Brusa, iar sub conducerea emirului Orkhan (1326-l359) cuceresc in 1331 Niceea, si apoi in 1337 Nicomidia. Asia Mica era definitiv pierduta de Imperiul bizantin care incepand din 1330 pierde, cu exceptia Traciei, dominatia si asupra Peninsulei Balcanice intrate sub hegemonie sarba incepand cu domnia regelui (kral) Stefan IV Dusan (1331-l355). In 1345 acesta va cuceri Macedonia si Albania, in 1348 Epirul si Tesalia (nereusind in 1349 sa ocupe Tesalonicul) dupa ce in 1346 se proclamase imparat (tar) al sarbilor si grecilor. In 1355 cucereste Adrianopolul, dar moare in drum spre Constantinopol unde voia sa se instaleze. Razboiul civil din anii 1341- 1347 dintre Ioan V si Ioan VI va impinge Imperiul pe marginea catastrofei. Ioan V se va alia impotriva lui Ioan VI Cantacuzino cu sarbii, iar Ioan VI, pentru a rezista, va fi nevoit sa se alieze cu turcii; in 1346, Ioan VI Cantacuzino va pecetlui aceasta alianta dandu-si pe fiica sa Teodora drept sotie emirului Orkhan. Intre anii 1342-l350 Tesalonicul va cunoaste regimul social revolutionar antiaristocratic al zelosilor. Abia la inceputul anului 1350 va reusi Ioan VI Cantacuzino sa intre in Tesalonic si sa-l instaleze aici coimparat pe Ioan V
 
Paleologul, casatorit intre timp cu fiica sa Elena, si pe mama acestuia Ana de Savoia, iar ca arhiepiscop efectiv pe Sfantul Grigorie Palama.  Ales si hirotonit inca din mai 1347, acesta nu fusese primit in oras de zelosi si refuzase sa se lase manevrat de Stefan IV Dusan, care in 1349 incercase fara succes sa ocupe Tesalonicul. Instalat in acest al doilea oras al Imperiului, Sfantul Grigorie Palama va fi absorbit de o intensa activitate pastorala, liturgica si sociala in comunitatea ravasita de excesele regimului popular zelot si de exploatarea nemiloasa a aristocratilor. Intre primavara lui 1350 si februarie 1354, Grigorie Palama n-a mai parasit Tesalonicul decat in mai-iulie 1351 pentru a lua parte la marele sinod constantinopolitan, al treilea sinod care va condamna pe Nichifor Gregoras si adeptii sai si va sanctiona dogmatic definitiv in tomosul sau teologia energiilor necreate, ca invatatura oficiala a Bisericii bizantine. Intors de la Constantinopol in iulie 1351, Grigorie Palama isi va vedea din nou refuzata intrarea in oras de catre Ioan V aliat temporar cu sarbii (care voia sa scape de un partizan al lui Ioan VI), si nu va reusi sa intre in Tesalonic decat abia dupa trei luni. In 1352-l353 se va imbolnavi grav, ajungand aproape de moarte, restabilindu-se insa in mod neasteptat. Intre timp, razboiul civil intre Ioan V si Ioan VI reizbucnise din nou. Dupa incercarea nereusita din martie 1353 a tanarului Ioan V Paleologul de a intra in Constantinopol cu sprijin italian, pe 13 aprilie a aceluiasi an, Ioan VI Cantacuzino proclama coimparat pe fiul sau, Matei Cantacuzino. Acesta va fi incoronat efectiv in februarie 1354 de noul patriarh ecumenic Filotei Kokkinos (1354-l355, 1364-l376) impus de Ioan VI. Acesta il depusese in august 1353 pe fostul patriarh Calist I (1350-l354, 1355-l363) care din fidelitate fata de dinastia paleologa refuzase sa faca acest gest. Incoronarea lui Matei Cantacuzino echivala insa practic cu detronarea din calitatea de coimparat a lui Ioan V Paleologul. Aflat la Tesalonic, Ioan V il trimite la Constantinopol, intr-o misiune de mediere politica pe langa Ioan VI Cantacuzino, pe arhiepiscopul Grigorie Palama. Ioan V si Grigorie Palama pleaca impreuna in februarie 1354 cu o nava imperiala pana pe insula Tenedos. Aici Ioan V va rezolva revolta guvernatorului Pergamenos si se va intalni cu patriarhul depus, Calist I. Pe 2 martie 1354, in noaptea de sambata spre Duminica Ortodoxiei, zona Helespontului va fi zguduita de un puternic cutremur de pamant care a distrus fortificatiile orasului port Kallipolis (Galipoli). Situat pe tarmul european al Dardanelelor, acesta era cheia strategica prin care bizantinii controlau militar accesul dinspre Marea Egee in Marea Marmara. Profitand de ocazie, Suleiman, fiul mai mare al lui Orkhan, ocupa acest punct-cheie, ceea ce

Răsplătiți-vă curiozitatea

Tot ce doriți să citiți.
Oricând. Oriunde. Orice dispozitiv.
Fără obligații. Anulați oricând.
576648e32a3d8b82ca71961b7a986505