Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Managementul Riscurilor
Managementul Riscurilor
Lucru individual
la disciplina Managementul riscurilor în afaceri
Elaborat de Studentul :
Jignea Cristian
BA1703A
Conducătorul practicii :
Stefanco N.
1
Chişinău, 2019
Cuprins
Introducere…………………………………………………………………….…………...3
Subiectul I: Studiu teoretic
1.1. Metodele de minimizare a riscului…………………………………………………..4
2
Introducere
Actualitatea şi importanţa temei: Tema data constituie o maximă utilitate, deoarece riscul
poate afecta succesul unui business, însă, dacă este stăpânit, atunci poate veni chiar în ajutorul
antreprenorilor. Frica de eșec și necesitatea diminuării riscurilor aduc o stare de alertă continuă
și oferă un nivel de siguranță unui plan bun.
Obiectivele:
- descrierea metodelor de diminuare a riscurilor;
- prezentarea căilor interne de reducere a riscurilor;
- analiza metodelor de diminuare a riscurilor în întreprinderile autohtone.
A doua parte a lucrării este reprezentată de un studiu care se concentrează asupra analizării
acestor metode de diminuare a riscurilor în cadrul întreprinderilor din Republica Moldova;
Ultima partea a lucrării este reprezentată de concluzii, acestea din urmă fiind desprinse prin
sintetizarea informaţiilor culese privind tema supusă cercetării.
3
1.1. Metodele de minimizare a riscului
În construcţia unei strategii de risc, managementul firmei trebuie să aibă în vedere evaluarea
corectă a riscului şi adoptarea unor măsuri adecvate de diminuare şi prevenire a efectelor
negative ale materializării sale.
Astfel, pentru diminuarea riscurilor, de cele mai multe ori, antreprenorii activează în două
direcții, și anume:
a) pierderile care apar în urma activităţii firmei aşa ca, defectarea utilajului, furturi mici, greşelile
angajaţilor, şi care uşor pot fi calculate trebuie să fie considerate ca cheltuieli operative, dar cu ea
pierderi în rezultatul acţiunii riscului;
b) pierderile care apar ca cazuri excepţionale aşa ca: incendii, inundaţii, cutremure, distrugerea
încărcăturilor este necesar de a le evidenţia din toate celelalte pierderi întrucât ele pot fi uşor
minimalizate, spre ex., din contul asigurărilor.
4
Asigurarea împotriva riscului, se face de către o terță parte ce poate prelua gestiunea
acestora. Agenţii economici apelează la această tehnică atunci când se confruntă cu riscuri
provocate de variabile de mediu pe care nu le pot controla sau pentru care gradul de control
este foarte mic. Asigurarea se poate realiza prin:
- transferul riscului asupra unei entităţi specializate denumită societate de asigurare, sau
organizaţie mutuală de asigurare prin intermediul unui contract de asigurare în schimbul
plăţii primei de asigurare, acţiune denumită generic asigurare;
- transferul riscului asupra a două sau mai multe entităţi specializate, denumite societăţi de
asigurare prin intermediul unui contract de asigurare în schimbul plăţii primei de
asigurare, acţiune denumită coasigurare;
O formă de punere în aplicare a acestei tehnici este alegerea unei forme juridice de organizare
adecvate şi flexibile, precum asocierea cu o altă firmă şi crearea unei companii mixte, în scopul
împărţirii riscurilor, sau, atunci când nivelul riscului este foarte ridicat, acordarea de licenţe altor
companii, întrucât nu necesită investiţii foarte mari, dar poate aduce beneficii importante.
5
Diversificarea activităţii;
Una din metodele de minimizare a riscului este reducerea pierderilor prin intermediul divizării
şi combinării riscurilor.
Divizarea riscurilor se efectuează, de regulă, din contul separării activelor firmei pe domenii
omogene sau neomogene.
Combinarea riscurilor – este o metodă de minimalizare a riscurilor prin care riscul posibil este
împărţit între câţiva agenţi economici.
De multe ori, această tehnică se aplică odată cu restructurarea activităţii şi are în vedere
reducerea riscului prin integrarea pe orizontală sau pe verticală a întreprinderii sau chiar prin
dezvoltarea unor activităţi complet diferite. În urma unor astfel de măsuri, se pot gestiona mult
mai bine riscurile, prin distribuirea lor pe sectoare de activitate diverse, ţinând seama că acestea
sunt expuse unor grade diferite de risc.
Înainte de a se adresa după ajutor în alte organizaţii, firma trebuie să utilizeze mai întâi de toate
posibilităţile sale interne de micşorare a riscului:
Cu cât mai mulţi oameni lucrează în firmă, cu atât mai mare va fi riscul de la primirea deciziilor
a fiecărui om. De aceea o importanţă majoră pentru activitatea eficientă a firmei o are procedura
de selectare şi recrutare a cadrelor.
Antreprenorul vestit Wilyam Iangher spune că „pentru crearea unei echipe eficiente de specialişti
şi manageri este necesar de a respecta următoarele reguli”:
Metodele principale, care se utilizează de conducătorii firmei pentru selectarea cadrelor sunt:
interviul; testarea; termenul de încercare; recurgerea la ajutorul centrelor de pregătire şi
recalificare a cadrelor.
5. Organizarea protecţiei tainei comerciale, care poate favoriza sau defavoriza activitatea ei.
Informaţia nu există singură de la sine dar este în strânsă legătură cu purtătorii săi aşa ca
documente de hârtie, casete video, fişierele din compiuter, comunicările telefonice, prin fax etc.
Respectiv pentru protecţia tainei comerciale a firmei este necesar de a organiza corect:
7
Ordinea lucrului cu documentele interne ale organizaţiei care conţin informaţie confidenţială;
Controlul asupra mijloacelor de copiere şi multiplicare a documantelor;
Evidenţa şi protecţie unor tipuri de materiale şi produse finite;
Ocrotirea teritoriului organizaţiei şi a clădirilor strategice;
Controlul asupra vizitelor făcute pe teritoriul firmei de persoanele străine.
Deci personalul întreprinderii, pe de o parte, reprezintă resursa de bază care asigură existenţa şi
dezvoltarea companiei, iar pe de altă parte, unii lucrători în virtutea anumitor circumstanţe pot
deveni surse de scurgere a informaţiei confidenţiale.
Drept canale de scurgere a informaţiei confidenţiale pot servi: Instituţiile de stat; Intermediarii
şi partenerii; Firme de avocaţi şi de consultanţă; Spionaj industrial; Angajaţii firmei; Reclama,
produsele poligrafice, presa, etc.
8
2.1. Gestionarea riscurilor în cadrul S.A. ”Bucuria”
Riscuri Modalităti de prevenire și de diminuare
Riscurii Evitarea riscurilor economice va fi efectuată prin:
economice Controlul strict al cheltuielilor;
Supravegherea permanentă a stării de lichiditate;
Atragerea unor investitori în publicitate şi stocuri (credite, leasing).
Riscuri Pentru a preveni riscurile comerciale vor fi intreprinse următoarele măsuri:
comerciale Colectarea, în permanenţă de feedback de la comunitate prin sondaje de
opinie şi chestionare menite să ajute la îmbunătăţirea ofertei de produse şi a
calităţii acestora;
Menţinerea relaţiilor bune atât cu furnizorii, cât şi cu partenerii de
distribuţie;
Încheierea de contracte cu furnizorii de materie primă pe termen lung;
Controlul partenerilor de afaceri.
Riscuri Riscurilor concurentiale po fi evitate prin:
Concurențiale Lărgirea gamei sortimentale a produselor de cofetarie;
Creşterea calităţii şi îndreptarea atenţiei întreprinderii spre un exterior
estetic al produselor precum şi pe toate atributele ce definesc produsul;
Studierea pieţei şi determinarea zonelor slab asigurate cu produse de
cofetarie.
Riscuri Pentru a preveni riscurile tehnologice se propune:
tehnologice Continua modernizare a bazei tehnicomateriale, prin contractarea unui
credit de la bancă, sau beneficierea de un program de finanţare;
Angajarea personalului calificat;
Întretinerea pemanentă a utilajelor si linei tehnologice.
Riscuri Riscurile informationale pot fi prevenite prin următaorele măsuri:
informationale Organizarea protecţiei tainei comerciale al întreprinderii.
Alegerea corectă a personalului întreprinderii.
Riscuri moral- Căile de reducere a acestui risc sunt:
psihologice Stabilirea unui sistem de recompense echitabil şi proporţional efortului
depus de fiecare, precum şi a altor prime şi alte beneficii.
Dezoltarea culturii organizaţionale, elaborarea unui cod de etică valabil
pentru toţi, conjugarea eforturilor administraţiei spre rezolvarea problemelor
sociale cu care se confruntă angajaţii.
Stabilirea de sancţiuni pentru cei ce încalcă disciplina de muncă şi se
comit abateri în mod repetat de la Statul întreprinderii, Regulamentul de
funcţionare şi organizare, Codul de etică.
Tabelul 1: Gestionarea riscurilor în cadrul S.A. ”Bucuria”
9
2.2. Gestionarea riscurilor în Agricultura Republicii Moldova
În Republica Moldova circa 59% din populaţie locuieşte în spaţiul rural unde este concentrat şi
cel mai mare număr de persoane sărace. Agricultura joacă un rol crucial pentru gospodăriile
rurale. Agricultura de subzistenţă se bazează în special pe gospodăriile mici implicate în
producerea cerealelor, legumelor şi producţia animalieră. Sectorul comercial este implicat în
special în producerea culturilor cerealiere şi a celor tehnice. Factorul principal ce determină
mărimea, calitatea şi stabilitatea producţiei agricole în Republica Moldova îl reprezintă condiţiile
agro-climaterice ale teritoriului, în special lipsa sau surplusul de umezeală, condiţionată în mare
măsură de schimbările actuale ale climei. Un alt factor important îl constituie volatilitatea
preţurilor la producţia agroalimentară pe pieţele internaţionale. În aceste condiţii, managementul
riscurilor devine tot mai important în ambele sectoare ale agriculturii.
Activitatea de bază a majorităţii gospodăriilor din spaţiul rural este agricultura, care prin
definiţie este o activitate supusă mai multor riscuri. Riscurile întâmpinate de locuitorii rurali
depind de sistemele de agricultură utilizate, de climă, infrastructură şi factorii instituţionali.
Adiţional la riscurile legate de modificările climatice şi de alte riscuri de producţie, populaţia
săracă din spaţiul rural suferă şi de vulnerabilitatea economiei la şocurile financiare, dar şi de
preţurile volatile la producţia agricolă şi input-urile agricole.
Riscurile naturale;
Riscurile de piaţă;
Riscurile tehnogene;
Riscurile instituţionale;
Managementul riscurilor cuprinde o gamă largă de tehnici şi instrumente care pot fi aplicate
pentru a evita sau minimiza pierderile, dar şi pentru a utiliza oportunităţile.
Cu toate că producătorii agricoli sunt foarte activi în gestionarea riscurilor prin adoptarea unor
practici specifice de producţie şi a managementului financiar, este necesară o acoperire largă a
riscurilor de către instrumentele de gestionare practicate de structurile guvernamentale pentru a
reduce spaţiul riscurilor normale cărora sunt supuse exploataţiile agricole.
În topul riscurilor ce pot afecta sectorul agricol, cea mai mare importanţă o au riscurile
catastrofice. În prezent nu există un criteriu specific de definire a noţiunii de risc catastrofic,
10
respectiv, deciziile asupra clasificării riscurilor catastrofice, în mod istoric, sunt luate de către
autorităţile publice. Răspunsul la riscurile catastrofice poate fi luat la trei nivele distincte:
individual, sectorial şi guvernamental.
În Republica Moldova, deciziile luate la nivel individual pot cuprinde asigurarea caselor de
locuit, a culturilor agricole şi a şeptelului de animale. Totodată aceste practici sunt destul de
limitate şi nu au un impact semnificativ în cazul confruntării riscurilor. În cele mai dese cazuri
gospodăriile rurale afectate apelează la surse de venituri non-agricole, împrumuturi de la vecini,
prieteni sau membri ai familiei etc., pentru a supravieţui aceste dezastre şi a redresa operativ
situaţia.
Măsurile de
gestionare a Exploataţia agricolă Piaţa Guvern
riscului
Reducerea -Adaptarea -Instruire în -Politici bugetare
riscurilor tehnologiilor de managementul -Prevenirea dezastrelor
producţie agricolă riscurilor (controlul inundaţiilor)
-Prevenirea
îmbolnăvirilor
11
Asigurarea riscurilor agricole este o măsură de cooperare care prevede că primele achitate de
către participanţi să fie utilizate pentru acoperirea pierderilor cauzate de riscurile ordinare
membrilor participanţi. Această măsură de atenuare a riscurilor este mai efectivă atunci când
riscul asigurat nu este unul sistemic, ceea ce înseamnă că plăţile efectuate în oricare perioadă de
timp vor fi mici comparativ cu volumul total de contribuţii plătite de membrii participanţi.
Riscurile ordinare ce pot afecta exploataţiile agricole pot fi reduse sau gestionate prin
intermediul mai multor mecanisme instituţionale.
La scară individuală, răspunsul la aceste riscuri poate lua forma diversificării surselor de
venituri, inclusiv din activităţi non-agricole. Totodată, diversificare în unele cazuri poate
redirecţiona potenţialul întreprinderilor agricole de la activitatea lor de bază. În Republica
Moldova acest fenomen apare sub forma fluxului de capital de la activităţile agricole spre alte
sectoare mai profitabile şi mai puţin expuse riscurilor.
Analiza datelor Biroului Naţional de Statistică vine să confirme această tendinţă. Astfel, în
volumul total al veniturilor gospodăriilor casnice din Republica Moldova ponderea veniturilor
generate din activităţi agricole a scăzut considerabil în ultimii cinci ani de la 34,5% în anul 2006
până la 19,1% în anul 2010. Totodată ponderea altor activităţi remunerate a crescut în aceiaşi
perioadă de la 26,1% la 28,9%, iar a plăţilor sociale de la 14,8% la 21,2%. Ponderea remitenţelor
a crescut şi ea semnificativ şi a constituit în anul 2010 circa 26 la sută din veniturilor
gospodăriilor casnice din Republica Moldova.
În condiţiile când piaţa muncii oferă oportunităţi pentru angajarea în alte activităţi non-agricole
a cel puţin unui membru al familiei din gospodăriile rurale, aceasta este acceptată ca un factor de
reducere a incertitudinii în ceea ce priveşte fluctuaţia veniturilor.
În acelaşi timp, impactul crizei financiare globale are ca rezultat reducerea semnificativă a
cererii pe piaţa de muncă a Republicii Moldova ceea ce respectiv sporeşte gradul de incertitudine
a veniturilor pe care pot conta gospodăriile din spaţiul rural şi stimulează tendinţele de migraţie
ale populaţiei rurale.
12
Concluzii
Afacerile si antreprenoriatul implica doze mai mici sau mai mari de riscuri. Exista riscuri
pretutindeni si acest lucru ar trebui constientizat de orice persoana care doreste sa se implice in
mediul de afaceri. De asemenea, trebuie inteles faptul ca nu toate lucrurile se aranjeaza dupa cum
le-am planificat si organizat noi si ca nimeni nu ne garanteaza ca ideile de afaceri vor deveni
afaceri profitabile, sau macar rentabile.
Riscul poate afecta succesul unui business, însă, dacă este stăpânit, atunci poate veni chiar în
ajutorul antreprenorilor. Frica de eșec și necesitatea diminuării riscurilor aduc o stare de alertă
continuă și oferă un nivel de siguranță unui plan bun.
Din acest motiv, există necesitatea implimentării unor anumite metode de diminuare, căi de
minimizare a riscurilor.
13
Bibliografie
14