AT3 - PROBLEME REZOLVATE

OVIDIU VEGHEŞ

noiembrie 2018

1.2. Exerciţii tip grilă. 1.2.8 Exerciţiu Se consideră funcţionala pătratică

σ : R3 → R, σ (x1 , x2 , x3 ) = 2x21 + x22 + 3x23 + 2ax1 x2 + 2x3 x1 .

Fie M mulţimea valorilor reale ale parametrului a pentru care σ este pozitiv definită. Atunci:
a) M este finită;
b) M este numărabilă;
c) √23 ∈ M ;


d) M ∩ √ −2 √2
, = ∅;
 3 3
e) M ⊆ √ , 3 .
−2 √2
3
 
2 a 1
Soluţie. Forma matriceală a funcţionalei pătratice σ este σ (x) = [x]T
A [x]E , ∀x ∈
E R3 ,
cu A =  a 1 0 
1 0 3
şi E = (e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (0, 0, 1)) reperul canonic
 din spaţiul
 vectorial real R3 . Folosind metoda
   2 a 1 
 1 0   
Jacobi obţinem ∆0 = 1, ∆1 = 3, ∆2 =   = 2, ∆3 =  a 1 0  = 5 − 3a2 . Atunci
0 3  
 1 0 3 


 
a −∞ − 53 5
3
+∞
∆3  −  0
 (−) (0)   (−) +   0   (−) − 
sgn σ 1(−) , 0(0) , 2(+) 0 , 1 , 2(+) 0 , 0(0) , 3(+) 0(−) , 1(0) , 2(+) 1 , 0(0) , 2(+)

     

Am folosit PA (λ) = det (A − λI3 ) = −λ3 + 6λ2 + a2 − 10 λ + 5 − 3a2 , iar pentru a ∈ − 53 , 53 rădăcinile
      
√ √
√ √

sunt σ A

5 = 0, 3 − 13 6, 3 + 13 6 şi σ A
5 = 0, 3 − 13 6, 3 + 13 6 . Deci M = − 53 , 53 ,
a=− 3 a= 3

iar √2 ∈ M (pentru că 0 < √2 < 1, 16 < 1, 29 < 5
3
). c este singurul răpuns corect.
3 3

1.3. Probleme. 1.3.9 Exerciţiu Se consideră funcţionalele liniare f1 , f2 , f3 : R3 → R,

f1 (x1 , x2 , x3 ) = x1 + x2 , f2 (x1 , x2 , x3 ) = x2 + x3 , f3 (x1 , x2 , x3 ) = x1 + x3 .

 
a) Să se arate că F • = (f1 , f2 , f3 ) este un  reper în LR R3 ; R .
b) Să se determine reperul F din R3 , R reciproc lui F • (dual asociat lui F • ).
c) Să se determine matricele de reprezentare în F şi în F • ale funcţionalei liniare f : R3 → R,
f (x1 , x2 , x3 ) = 2x1 − 5x2 + 7x3 .
   
Soluţie. E • = e•1 (x1 , x2 , x3 ) = x1 , e•2 (x1 , x2 , x3 ) = x2 , e•3 (x1 , x2 , x3 ) = x3 este reperul canonic în LR R3 ; R .
 
 F • 1 0 1 
nr.vectori  .
a) rang idL (R3 ;R) = rang  1 1 0  = 3 = 
R E• dim LR R3 ; R
0 1 1
 
Pentru claritatea rezolvării notăm cu F • = f1• , f2• , f3• reperul (conform consecinţelor teoremei rangului) din spaţiul
dual (şi nu F = (f1 , f2 , f3 ) propus în enunţul problemei) şi cu F = (f1 , f2 , f3 ) reperul din R3 reciproc lui F • .
•

1
2 OVIDIU VEGHE Ş

b) Completăm tabelul R3 e1 e2 e3 f1 f2 f3 x
e1 1 0 0 1/2 −1/2 1/2 x1
e2 0 1 0 1/2 1/2 −1/2 x2
e3 0 0 1 −1/2 1/2 1/2 x3
f1 1 1 0 1 0 0 y1 = f1• (x) = x1 + x2
f2 0 1 1 0 1 0 y2 = f2• (x) = x2 + x3
f3 1 0 1 0 0 1 y3 = f3• (x) = x1 + x3
f 2 −5 7 −5 0 7 f (x) = 2x1 − 5x2 + 7x3
 1 1 −1   −1 1 1   
Folosind coloanele C = [idV ]F E identificăm f1 = 2 , 2 , 2 , f2 = 2
, ,
2 2
, f3 = 12 , −1 , 1 . F = (f1 , f2 , f3 ) este
2 2
reper conform consecinţelor teoremei rangului (rang C = 3 fiind inversabilă).
   
c) Ştiim că [f ]E = 2 −5 7 ⇔ f (x) = 2 −5 7 [x]E = 2x1 − 5x2 + 7x3 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3
 {1}
2
şi că [f ]E • =  −5  ⇔ f = 2e•1 − 5e•2 + 7e•3 . Evident f (f1 ) = −5, f (f2 ) = 0, f (f3 ) = 7 şi în consecinţă
7
  T  T
[f ]F
{1} = −5 0 7 şi [f ]F • = [f ]F
{1} = −5 0 7 .
Aceste matrice au proprietăţile:
 
i) [f ]F F
{1} = [f ]{1} C = −5 0 7 ⇔
 
f (x) = −5 0 7 [x]F = −5 (x1 + x2 ) + 0 (x2 + x3 ) + 7 (x1 + x3 ), ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 ;
 
−5
ii) [f ]F • = C T [f ]E • =  0  ⇔ f = −5f1• + 0f2• + 7f3• .
7
 
1.3.10 Exerciţiu Se consideră funcţionala pătratică definită pe R3 , R
σ (x) = ϕ (x, x) = 2x21 − 6x1 x2 + 6x1 x3 + 2x2 x3 , ∀x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 .
a) Scrieţi matricea funcţionalei pătratice corespunzătoare reperului canonic.
b) Determinaţi funcţionala biliniară polară a funcţionalei pătratice.
c) Determinaţi forma canonică a funcţionalei pătratice.
d) Detrminaţi natura funcţionalei pătratice.
Soluţie. Fie E = (e1 = (1, 0, 0) , e2 = (0, 1, 0) , e3 = (0, 0, 1)) reperul canonic din spaţiul vectorial real R3 . Un
 T
vector x = (x1 , x2 , x3 ) ∈ R3 arbitrar se scrie x = x1 e1 + x2 e2 + x3 e3 sau echivalent [x]E = x1 x2 x3 .
a) Forma algebrică a funcţionalei pătratice σ este σ (x) = ϕ (x, x) = 2x21 − 6x1 x2 + 6x1 x3 + 2x2 x3 , ∀x ∈ R3 , iar
 
2 −3 3
T 3
forma matriceală a funcţionalei pătratice σ este σ (x) = [x]E A [x]E , ∀x ∈ R , cu A =  −3 0 1 .
3 1 0
1
b) φσ = ϕ : R3 × R3 → R, este definită prin φσ (x, y) = 2
(σ (x + y) − σ (x) − σ (y)) , dacă folosim forma alge-

brică, şi φσ (x, y) = [x]T

E A [y]E , dacă folosim forma matriceală, x = (x1 , x2 , x3 ) , y = (y1 , y2 , y3 ) ∈ R3 arbitrare.
În ambele situaţii obţinem φσ ((x1 , x2 , x3 ) , (y1 , y2 , y3 )) = 2x1 y1 − 3x1 y2 − 3x2 y1 + 3x1 y3 + 3x3 y1 + x2 y3 + x3 y2 .
c) Soluţionarea se face prin determinarea unei nou reper F = (f1 , f2 , f3 ) în care matricea de reprezentare a lui σ
are forma diagonală. Dacă C este matricea de trecere de la E la F , atunci [x]E = C [x]F şi [x]T T
E = [x]F C . Rezultă
T

T T   3
T T
σ (x) = [x]E A [x]E = [x]F C AC [x]F , ∀x ∈ R . Vom concluziona că B = C AC este matricea diagonală cau-
tată, corespunzătoare formei canonice a lui σ.
metoda Gauss) Algoritmul este iterativ
   2
σ (x) = 2 x21 − 3x1 x2 + 3x1 x3 + 2x2 x3 = 2 x1 − 32 x2 + 32 x3 − 92 x22 + 11x2 x3 − 92 x23
 2    2  2
= 2 x1 − 32 x2 + 32 x3 − 92 x22 − 22 x x − 92 x23 = 2 x1 − 32 x2 + 32 x3 − 92 x2 − 11
9 2 3
x
9 3
+ 20
9 3
x2 .
 3 3
 T  ξ 1 = x1 − 2 x2 + 2 x3
Dacă [x]F = ξ1 ξ 2 ξ 3 , atunci ξ = x2 − 11 x
9 3
şi în consecinţă
 2
ξ 3 = x3
 
2 0 0
2 9 2 20 2 T  9
σ (x) = 2 (ξ 1 ) − (ξ 2 ) + (ξ 3 ) = [x]F 0 −2 0  [x]F .
2 9 20
0 0 9
      1 
ξ1 1 − 32 3
2 x 1 1 32 3
11   −1 11 
 ξ2  =  0 1 −9 x2  este relaţia [x]F = C [x]E . Obţinem C =  0 1 9
.şi identi-
ξ3 0 0 1 x3 0 0 1
 3   1 11 
ficăm F = f1 = (1, 0, 0) , f2 = 2 , 1, 0 , f3 = 3 , 9 , 1 reperul formei canonice.
 AT3 - PROBLEM E REZOLVATE 3

metoda Jacobi) Căutăm acel reper F = (f1 = (c11 , 0, 0) , f2 = (c21 , c22 , 0) , f3 = (c31 , c32 , c33 )) pentru care
sunt verificate relaţiile

  ϕσ (e1 , f3 ) = 0
ϕσ (e1 , f2 ) = 0
(1.1) {ϕσ (e1 , f1 ) = 1 ϕ (e2 , f3 ) = 0 sau
ϕσ (e2 , f2 ) = 1  σ
ϕσ (e3 , f3 ) = 1

  2c31 − 3c32 + 3c33 = 0
2c21 − 3c22 = 0
(1.2) {2c11 = 1 −3c31 + c33 = 0 .
−3c21 =1 
3c31 + c32 =1
 
   2 −3 3 
 2 −3   
Sistemele sunt compatibile pentru că ∆1 = 2 = 0, ∆2 =  = −9 =
 0, ∆3 =  −3 0 1  = −20 = 0.
−3 0  
 3


1 0
 T  T
Atunci, deoarece B T = C T AC = C T AT C T = C T AC = B, avem
   
c11 0 0 2 −3 3 c11 c21 c31
T  T  T     
σ (x) = [x]F C AC [x]F = [x]F c21 c22 0 −3 0 1 0 c22 c32  [x]F
   31c c 32  33c 3  1 0 0  0 c33
c11 0 0 1 0 0 c11 0 0
= [x]T F
 c21 c22 0   ∗ 1 0  [x]F = [x]T F
 0 c22 0  [x]F
c31 c32 c33 ∗ ∗ 1 0 0 c33
= c11 (ξ 1 )2 + c22 (ξ2 )2 + c33 (ξ3 )2 ,
 T
unde [x]F = ξ 1 ξ 2 ξ 3 , ∀x ∈ R3 . Evident c11 = ∆ ∆1
0
, c22 = ∆ ∆2
1
, c33 = ∆ 2
∆3
, unde ∆0 = 1.
 1 1 3 
2
−3 20
Rezolvând sistemul 1.2 obţinem matricea C =  0 − 29 11 
20
de trecere la de la baza E la F , iar matricea
9
0 0 20
  
2 −3 3  ξ 1 = 2x1 − 3x2 + 3x3
9 11 
de trecere la de la baza F la E este C −1 =  0 −2 . Obţinem ξ = 11 x − 92 x2
2 3 precum şi
20
2  2 20
0 0 9
ξ 3 = x
9 3
explicitarea  1 
2
0 0
1 2 2 2 9 2 T  2
σ (x) = (ξ 1 ) − (ξ 2 ) + (ξ ) = [x]F 0 −9 0  [x]F .
2 9 20 3 9
0 0 20
 1   1   
Identificăm F = f1 = 2 , 0, 0 , f2 = − 3 , − 29 , 0 , f3 = 20 3 11 9
, 20 , 20 reperul formei canonice.
metoda transformărilor ortogonale)  Se ştie că orice matrice simetrică este diagonalizabilă. Ecuaţia carac-
 −λ − 2 −4 0 

teristică a matricei A este det (A − λI) =  −4 1 − λ −2  = −λ3 + 2λ2 + 19λ − 20 = 0. Obţinem spectrul
 0 −2 −λ 
 
(1) (1) (1)
matricei A ca fiind σ (A) = −4, 1 , 5 .

 ker (T − (−4) idR3 ) = span ({(−1, −1, 1)}) ,
Se consideră endomorfismul T : R3 → R3 , cu A = [T ]E
E. Determinăm ker (T − 1 idR3 ) = span ({(0, 1, 1)}) ,

ker (T − 5 idR3 ) = span ({(2, −1, 1)}) .
 
−α 0 2γ
Fie C = [idR3 ]F
E =  −α β −γ  matricea de trecere de la reperul E la un reper F = (f1 , f2 , f3 ) din R3 ,
α β γ
format cu vectori proprii ,astfel încât C −1 = C T .O soluţie a sistemului C T C = I3 este α = √1 , β = √1 ,
   3 2
γ = √1 . În reperul F = f1 = − √1 , − √1 , √1 , f2 = 0, √1 , √1 , f3 = √2 , − √1 , √1 astfel obţinut avem
6 3 3 3 2 2 6 6 6
       − √1 − √1 √1
 
−4 0 0 ξ1 x1 3 3 3 x1
T −1 −1  1 1 
B = C AC = C AC =  0 1 0 . Atunci
  ξ2  =C  x2  = 0 √
2
√
2 
 x2  şi
0 0 5 ξ3 x3 √2 − √1 √1 x3
6 6 6
în consecinţă  
−4 0 0
σ (x) = −4 (ξ 1 )2 + 1 (ξ 2 )2 + 5 (ξ 3 )2 = [x]T
F
 0 1 0  [x]F .
0 0 5
 
d) Signatura formei pătratice este sgn σ = 1(−) , 0(0) , 2(+) indiferent de metoda de aducere la forma canonică.
Funcţionala pătratică σ este nedefinită.