ROMANITATEA ROMÂNILOR ÎN VIZIUNEA ISTORICILOR

Romanitatea presupune:
- originea romană a românilor
- latinitatea limbii române
- unitatea de neam și de limbă
- originea romană a obiceiurilor și tradițiilor

I. Etnogeneza românească

-cuprinde trei elemente: dacii, romanii și migratorii

Geto- dacii
- fac parte din marea familie a tracilor și au locuit în zona dominată de Carpați, Dunăre și Marea Neagră. Au
fost cunoscuți mai întâi de greci, fiind numiți de aceștia geți. În secolul I î.Hr. apar în izvoarele romane sub
denumirea de daci. Geto-dacii au format un singur popor.
- în anul 82î.Hr. Burebista întemeiază un regat prin unificarea tuturor triburilor, cu ajutorul marelei preot
Deceneu. Capitala statului a fost fixată la Sarmisegetusa Regia.
- în anul 44 î.Hr. Burebista a fost asasinat ca urmare a unui complot, iar la conducerea Daciei va rămâne
Deceneu
- în anul 87 d.Hr. la conducerea regatului dac este numit Decebal. Din cauza expansiunii romanilor granițele
statului fuseseră reduse, dar capitala s-a păstrat la Sarmisegetusa, fiind înconjurată de puternice fortificații
(Blidaru, Costești)
- în 98 la conducerea Imperiului Roman ajunge Traian care reorganizează politica externă a statului
- în 101 Traian părăsește Roma pentru a declanșa primul război împotriva dacilor, trece Dunărea, obține prima
victorie împotriva lui Decebal la Tapae și asediază Sarmizegetusa
- în 102 se încheie pacea conform căreia dacii trebuie să cedeze Banatul, Oltenia și Muntenia
- în 105 începe al doilea război daco-roman, iar capitala Daciei este atacată din trei direcții și cucerită în 106.
Decebal se sinucide iar Dacia este transformată în provincie romană. Provincia romană Dacia cuprindea:
Transilvania, Banatul, Oltenia și NV Munteniei.

Romanii
- au influențat etnogeneza românească prin procesul de romanizare. Romanizarea reprezintă procesul prin care
civilizația romană s-a impus în Dacia, în mod special prin limba latină.
- romanizarea dacilor s-a realizat în trei etape:
▪ preromană (înainte de cucerire, prin relațiile economice)
▪ propriu-zisă, organizată (din 46 i. Hr. în Dobrogea și din 106 în Dacia și până în 271)
▪ postromană (după retragerea aureliană în 271)
- factorii care au contribuit la romanizarea dacilor, în perioada ocupației, au fost: armata, administratia,
urbanizarea, veteranii, coloniștii, religia
Migratorii
- în intervalul secolelor IV-VII prin spațiul daco-roman au trecut mai multe populații migratoare: vizigotii,
hunii, gepizii, avarii și slavii, acestea fiind asimilate de daco-romani. Rolul dominant în etnogeneza
românească este deținut de slavi, care au fost atestați în Moldova și Muntenia în sec. VI și în Transilvania în
sec. VII. Dupa anul 602, cand a cazut limesul dunarean, slavii s-au așezat la sudul Dunării, în Imperiul Roman
de Răsărit.

Etnogeneza românească s-a încheiat în sec. VIII a avut la bază o dublă sinteză:
a) romanizarea geto-dacilor cuceriți de romani, b) asimilarea migratorilor de către populația romanizată.
Limba română s-a format odată cu poporul român și face parte din grupa limbilor latine având
următoarea structură: substrat dacic, strat latin, adstrat slav.
 II. Romanitatea în viziunea istoricilor

In abordarea romanitatii s-au identificat doua teorii:

- teoria autohtoniei/ continuitatii
- teoria imigrationista
- sec. VII în lucrarea Strategikon a împăratului bizantin Mauricius apar primele informații despre locuitorii de la
N Dunării, despre caracterul lor romanic
- sec. X împăratul bizantin Constantin al VII-lea Porfirogenetul, în lucrarea Despre administrația imperiului îi
numește pe locuitorii din N Dunării romani. În corespondența împăratului Vasile al II-lea Macedoneanul
românii sunt desemnați cu termenul de vlahi
- sec. XI geograful persan Gardizi îi menționează pe români în teritoriul delimitat de Dunăre și un munte mare,
fiind vecini cu ungurii, slavii și rușii.
- sec. XII notarul Anonymus în lucrarea Gesta hungarorum menționează prezența românilor în spațiul
intracarpatic la venirea ungurilor în Panonia. Menționează formele de organizare politică ale românilor sub
forma voievodatelor încă din sec. IX.
- sec. XIII cronicarul Simon de Keza, în lucrarea Gesta hunorum et hungarorum spune că romanii erau în
Panonia la venirea hunilor, că o parte s-au împrăștiat în Italia, iar vlahii care erau păstori ai romanilor au rămas
să traiască în continuare in aceasta zona
- sec. XIV românii se afirmă tot mai mult în politica internațională datorită participării lor la conflictele cu
Imperiul Otoman (cruciadele tarzii), iar lucrările istorice cu privire la etnogeneza românească sunt din ce în ce
mai numeroase.
-sec. XV umanistul italian Antonio Bonfini susține ideea romanității românilor, spunând despre ei că sunt
urmași ai vechilor coloniști romani din Dacia
Poggio Bracciolini este primul istoric care afirmă și susține cu dovezi originea romanică a românilor,
continuitatea elementului roman și originea latină a limbii române
-sec. XVI apar primele lucrări in limba romana cu privire la etnogeneza romaneasca datorită apariției tiparului
si datorita implicarii Diaconului Coresi. Nicolaus Olahus în lucrarea Hungaria susține unitatea de neam, limbă
și religie a românilor.
Carturarul sas Johanes Honterus întocmește o hartă în care denumirea de Dacia este atribuită întregului
teritoriu locuit de români.
- sec. XVII este perioada de apogeu a culturii medievale românești și se formează conștiința națională a
românilor.
Cronicarii moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin în Letopisețul Țării Moldovei susțin romanitatea
poporului român, latinitatea limbii române și unitatea de neam și de limbă a tuturor locuitorilor spațiului de la
nordul Dunării
- sec. XVIII domnitorul Dimitrie Cantemir scrie Hronicul româno-moldo-vlahilor, cea mai complexă lucrare
care tratează originea românilor. Susține continuitatea și unitatea românilor în spațiul carpato-dunărean,
continuitatea elementului roman și după retragerea aureliană, descendența pură din Traian (purismul latin)
Romanitatea românilor devine un subiect politic în contextul în care românii din Transilvania
declanșează mișcarea de emancipare împotriva habsburgilor. Episcopul Inochentie Micu Klein redactează
memoriul Supplex Libellus prin care solicită acordarea de drepturi românilor datorită vechimii și continuității
lor în Transilvania, pe care îl trimite împărătesei Maria Tereza. Ideea romanității devine acum armă politică
Franz Sulzer lansează teoria imigraționistă conform căreia: românii nu se trag din coloniștii romani,
Dacia a fost complet părăsită în timpul retragerii aureliene, românii s-au format ca popor la sudul Dunării și au
migrat în nordul fluviului în sec. XII
Reprezentanții Școlii Ardelene (Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Ion Budai Deleanu, Petru
Maior)contestă această teorie și susțin continuitatea romanizării și după retragerea stăpânirii romane, inscriindu-
se in randul celor care sustin purismul latin.
- sec. XIX este caracterizat de mari transformări (Unirea Principatelor, adoptarea numelui de România,
câștigarea independenței, continuarea luptei de eliberare națională)
 Bogdan Petriceicu Hașdeu în lucrarea Pierit-au dacii? contestă purismul latin și susține ideea că
românii s-au format din sinteza mai multor elemente, formează teoria circulației cuvintelor.
Robert Roesler sistematizează ideile imigraționiste în teoria roesleriană conform căreia: dacii au fost
exterminați în timpul războaielor, lipsa cuvintelor dacice în limba română, imposibilitatea romanizării în cei 165
de ani de ocupație romană, Dacia a fost complet distrusă după retragerea aureliană, românii s-au format la sud
de Dunăre, românii sunt un popor de păstori nomazi.
A.D. Xenopol contestă teoria lui Roesler cu următoarele argumente: elementul tracic reprezintă baza
etnică a poporului romîn, suprapunerea elemntului roman, continuarea procesului de romanizare și după
retragerea aureliană, dovezile continuității dacilor și daco-romanilor (toponimia, hidronimia, dovezi
arheologice)
- sec. XX Vasile Pârvan în lucrarea Getica aduce dovezi arheologice pentru ideea romanității, românii sunt
urmașii dacilor și a romanilor
În a doua jumătate a secolului se instaurează în România regimul comunist și se preiau ideile
staliniste. Mihail Roller în Istoria românilor diminuează contribuția factorului roman, exacerbând rolul
elementului dacic și a celui slav, poporul român era deja format înainte de cucerirea romană.