amortizează.
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
Intervalul de timp după care punctul material trece din nou prin aceeaşi
poziţie se numeşte perioada mişcării oscilatorii T şi este dată de relaţia:
6-3
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
∆𝑡
𝑇= (1)
𝑁
𝑁
𝜈= (2)
∆𝑡
1
unde [𝜈]𝑆𝐼 = = 1𝐻𝑧. Din realţiile (1) şi (2) obţinem:
𝑠 −1
1
𝜈= (3)
𝑇
Ţinând cont de faptul că, viteza unghiulară sau pulsaţia mişcării circulare,
care este un tip de mişcare oscilatorie, este dată de relaţia:
𝜔 = 2𝜋𝜈 (4)
putem scrie:
1 2𝜋
𝑇= = (5)
𝜈 𝜔
Analizând sistemele fizice din figura 1, la o primă vedere ele par a avea
foarte puţine elemente în comun:
în figura 1.a este reprezentat un pendul simplu, alcătuit dintr un corp de masă
m care se mişcă la capătul unui fir rigid de lungime l;
în figura 1.b un disc plat este suţinut de un fir rigid ce trece prin centrul său şi
care oscilează unghiular în planul circumferinţei sale;
în figura 1.c un corp de masă 𝑚 este prins de un resort elastic de constantă k
ce se deplasează, fără frecare, în lungul axei ox;
6-4
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
în figura 1.d prin centrul unei sfere de masă m este trecut un fir de lungime 2l,
fixat la ambele capete astfel încât tensiunea 𝑇 în ambele fire să fie constantă;
în figura 1.e este un tub în formă de U, având aria secţiunii constantă şi care
conţine un lichid de densitate constantă 𝜌 ce oscilează în jurul poziţiei de
echilibru;
în figura 1.f este un circuit oscilant, format dintr- o bobină de inductanţă 𝐿 şi
un condensator de capacitate 𝐶, încărcat cu o sarcină 𝑞.
Toate aceste sisteme sunt oscilatori armonici simpli, atunci când sunt puţin
perturbaţi faţă de poziţia lor de echilibru. Acesta este cazul fundamental al
vibraţiei unei particule sau un sistem unidimensional. La o deplasare mică 𝑥 faţă
de poziţia de echilibru va apare o forţă care va tinde să-l readucă în poziţia sa
iniţială, adică orientată spre poziţia sa de echilibru stabil.
Forţa sub acţiunea căreia sistemul revine în poziţia de echilibru poate fi
scrisă sub forma:
𝑚
𝑙 𝐼 𝑇 = 2𝜋
𝑇 = 2𝜋 𝑇 = 2𝜋 𝑘
𝑔 𝑐
(c)
(a) (b)
𝑙𝑚 𝑙
𝑇 = 2𝜋 𝑇 = 2𝜋 𝑇 = 2𝜋 𝐿𝐶
2𝑇 2𝑔
(e) (f)
(d)
Figura 1. Oscilatori armonici simpli şi perioada lor de oscilaţie. (a) Pendulul simplu. (b)
Pendulul de torsiune. (c) Pendulul elastic. (d) Masă în centrul unei coarde de tensiune constantă
T. (e) Lichid de lungime l într- un tub în formă de U, de secţiune constantă. (f) Circuit electric LC
oscilant.
6-5
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝑥̈ + 𝜔02 𝑥 = 0 (7)
sau
Utilizând formula: 𝑠𝑖𝑛(𝑎 + 𝑏) = 𝑠𝑖𝑛𝑎 ∙ 𝑐𝑜𝑠𝑏 + 𝑐𝑜𝑠𝑎 ∙ 𝑠𝑖𝑛𝑏, relaţia de mai sus devine:
6-6
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
Din (12) şi (13) se poate observa că între viteză şi elongaţie este o diferenţă
𝜋
de fază de iar între acceleraţie şi elongaţie diferenţa de fază este 𝜋.
2
Aplicaţia 2.
Plecând de la relaţia pe care am presupus- o adică chiar frecvenţa oscilaţiilor proprii ale
soluţie a ecuaţiei de mişcare, 𝒙 = 𝑨 𝒄𝒐𝒔 (𝝎𝟎 𝒕 + oscilatorului armonic, ceea ce înseamnă că 𝑥 =
𝝋), obţinem: 𝐴 𝑐𝑜𝑠 (𝜔0 𝑡 + 𝜑), este soluţie a ecuaţiei
diferenţiale a mişcării.
𝒙̇ = −𝝎𝟎 𝑨 𝒔𝒊𝒏 (𝝎𝟎 𝒕 + 𝝋)
6-7
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝑥 = 𝐴𝑠𝑖𝑛 𝜑
{ 0 (15)
𝑣0 = 𝜔0 𝐴𝑐𝑜𝑠 𝜑
𝑣02 𝜔0 𝑥0
𝑥= 𝑥02 + 𝑠𝑖𝑛 [𝜔0 𝑡 + 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 ] (18)
𝜔02 𝑣0
Deorece mişcarea oscilatorie se efectuează sub acţiunea unor forţe de tip elastic,
energia potenţială a oscilatorului va fi
dată de relaţia: 𝑬 (𝑱)
𝑬 = 𝑬𝑪 + 𝑬𝒑 = 𝒄𝒐𝒏𝒔𝒕.
𝑘𝑥 2
𝐸𝑝 = (21)
2
𝑬𝒑
Înlocuind relaţia (11) în relaţia de mai sus
𝑬𝑪
obţinem: 𝒙 (𝒎)
𝑘𝐴2
𝐸𝑝 = 𝑠𝑖𝑛2 (𝜔0 𝑡 + 𝜑) (22) −𝑨 𝑨
2
6-8
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝑘𝐴2 𝑚𝜔02 𝐴2
𝐸 = 𝐸𝐶 + 𝐸𝑝 = = = 𝑐𝑜𝑛𝑠𝑡. (23)
2 2
−(𝐤 𝟏 + 𝐤 𝟐 )𝐱 = 𝐦𝐠 ⇒ −𝐊𝐱 = 𝐦𝐠
𝐅 = −(𝐱 𝟏 + 𝐱 𝟐 )𝐊
6-9
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
2. OSCILAŢII AMORTIZATE
sau
𝛾 𝑘
unde 𝑏 = este coeficientul de amortizare, [b]S.I.= s-1, iar 𝜔0 = este pulsaţia
2𝑚 𝑚
proprie sau pulsaţia oscilaţiilor libere a oscilatorului.
𝑥 = 𝐶1 𝑒 𝑟1 𝑡 + 𝐶2 𝑒 𝑟2 𝑡 (27)
Ţinând cont de notaţiile facute, putem scrie ecuaţia (27) sub forma:
sau
1
Numărul constantelor de integrare permise în soluţia ecuaţiei diferenţiale este întotdeauna egal cu ordinul ecuaţiei.
Cele două constante 𝐶1 şi 𝐶2 sunt permise deoarece ecuaţia (27) este o ecuaţie diferenţială de gradul al doilea. Valorile
coeficienţilor sunt ajustate pentru a satisface condiţiile iniţiale.
6 - 10
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
Utilizând formula lui Euler: 𝑒 ±𝑖𝑥 = 𝑐𝑜𝑠 𝑥 ± 𝑖 𝑠𝑖𝑛 𝑥, putem scrie relaţia de mai
sus sub forma:
adică
sau
𝐴 𝑒 −𝑏𝑡
𝐷 = 𝑙𝑛 = 𝑙𝑛𝑒 𝑏𝑡 = 𝑏𝑇 (36)
𝐴 𝑒 −𝑏(𝑡+𝑇)
sau
6 - 11
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝑣0 −𝑏𝑥0
𝑡𝑔𝜑 = (42)
𝜔𝑥0
𝑚𝑣 2 𝑘𝑥 2
𝐸 = 𝐸𝐶 + 𝐸𝑝 = + (44)
2 2
𝑘𝐴2
𝐸 = 𝐸𝐶 + 𝐸𝑝 = 𝑒 −2𝑏𝑡 (45)
2
6 - 12
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝐴 = 𝐴0 𝑒 −𝑏𝑡 (46)
𝐸 = 𝐸0 𝑒 −2𝑏𝑡 (48)
𝐸 = 𝐸0 𝑒 −1 (50)
6 - 13
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝑄 1 𝜔0 𝜈0
= ∙ = (53)
2𝜋 2𝜋 2𝑏 2𝑏
𝐸 𝜈′ 𝜈0 𝑄
= ≈ = (54)
−Δ𝐸 2𝑏 2𝑏 2𝜋
Aplicaţia 5.
Un electron dintr- un atom care radiază energie se comportă ca un oscilator amortizat. Dacă
𝒒𝟐 𝝎𝟐 𝒙𝟐
puterea radiată este dată de relaţia 𝑷 = 𝟎
𝑾 la lungimea de undă 𝝀 = 𝟎, 𝟔 𝝁𝒎, se obţine 𝑸 =
𝟏𝟐𝝅𝜺𝟎 𝒄𝟑
𝟏𝟎 şi reprezintă timpul liber de viaţă al radiaţiei care are valoare de aproximativ 𝟏𝟎−𝟖 𝒔. S-au
𝟖
𝒎 𝟏 𝒎
utilizat valorile: 𝒒 = 𝟏, 𝟔 ∙ 𝟏𝟎−𝟏𝟗 𝑪, 𝒎𝒆 = 𝟗, 𝟏 ∙ 𝟏𝟎−𝟑𝟏 𝒌𝒈, 𝒄 = 𝟑 ∙ 𝟏𝟎𝟖 , = 𝟗 ∙ 𝟏𝟎𝟗 , iar xo este
𝒔 𝟒𝝅𝜺𝟎 𝑭
amplitudinea oscilaţiei.
La scurt timp după deschiderea podului Tacoma Narrows Bridge din iulie
1940, automobilişti au observat tendinţa acestuia de a oscila puternic, chiar şi la
valori moderate ale vitezei vântului. În 7 noiembrie, acelaşi an, când viteza
vântului a atins 70 km/h, podul s-a prăbuşit, ruinele acestuia formând unul
dintre cele mai lungi recife artificiale din lume. Cauza prăbuşirii podului nu s-a
datorat materialelor utilizate la construcţia podului sau unei erori de design, ci
datorită fenomenului fizic de rezonanţă. Acelaşi fenomen apare şi atunci când o
interpretă de operă reuşeşte să spargă un pahar de sticlă cu ajutorul vocii. În
realizarea podului ce l-a înlocuit pe cel prăbuşit inginerii au introdus mici
modificări pentru a evita producerea fenomenului de rezonanţă.
Pentru a elimina amortizarea mişcării unui oscilator sub acţiunea forţelor
de rezistenţă, trebuie să se transmită acestuia energie din exterior. Acest lucru se
poate realiza prin acţiunea unei forţe periodice exterioare care să compenseze
amortizarea. Expresia acestei forţe este dată de relaţia:
6 - 14
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
sau
𝑥 = 𝑥1 + 𝑥2 (58)
unde
şi
𝑥2 = 𝐴 sin(𝛺𝑡 + 𝜑) (60)
𝑥 = 𝐴 sin(𝛺𝑡 + 𝜑) (61)
𝑥̇ = 𝛺 𝐴 cos(Ωt + 𝜑) (62)
şi
sau
6 - 15
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
Cum
şi
adică
𝛿0 2
𝐴2 = 2 (71)
(𝜔02 −𝛺2 ) +4𝑏2 𝛺2
de unde obţinem:
𝛿0
𝐴= (72)
2
(𝜔02 −𝛺2 ) + 4𝑏2 𝛺2
2𝑏𝛺
𝑡𝑔𝜑 = (73)
𝜔02 −𝛺2
𝑑𝐴
=0 (74)
𝑑Ω
6 - 16
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝛿0
𝐴𝑚𝑎𝑥 = (76)
2𝑏 𝜔02 −𝑏2
6 - 17
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
6 - 18
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
şi
𝑥 = 𝑥1 + 𝑥2 (79)
6 - 19
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
Notând
obţinem:
(𝐴1 𝑐𝑜𝑠𝜑1 +𝐴2 𝑐𝑜𝑠𝜑2 )
𝑥= (𝑠𝑖𝑛 𝜔𝑡 𝑐𝑜𝑠 𝜑 + 𝑠𝑖𝑛 𝜑 𝑐𝑜𝑠 𝜔𝑡) (83)
𝑐𝑜𝑠 𝜑
adică:
∙ 𝐴1 2 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑1 + 𝐴2 2 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑2 + 2𝐴1 𝐴2 𝑐𝑜𝑠𝜑1 𝑐𝑜𝑠𝜑2 + 𝐴1 2 𝑠𝑖𝑛2 𝜑1 + 𝐴2 2 𝑠𝑖𝑛2 𝜑2 + 2𝐴1 𝐴2 𝑠𝑖𝑛𝜑1 𝑠𝑖𝑛𝜑2
1
= ∙ 𝐴1 2 (𝑠𝑖𝑛2 𝜑1 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑1 ) + 𝐴2 2 (𝑠𝑖𝑛2 𝜑2 + 𝑐𝑜𝑠 2 𝜑2 ) + 2𝐴1 𝐴2 (𝑐𝑜𝑠𝜑1 𝑐𝑜𝑠𝜑2 + 𝑠𝑖𝑛𝜑1 𝑠𝑖𝑛𝜑2 )
(𝐴1 𝑐𝑜𝑠𝜑1 +𝐴2 𝑐𝑜𝑠𝜑2 )
1
= ∙ 𝐴1 2 + 𝐴2 2 + 2𝐴1 𝐴2 𝑐𝑜𝑠(𝜑2 − 𝜑1 ) (85)
(𝐴1 𝑐𝑜𝑠𝜑1 +𝐴2 𝑐𝑜𝑠𝜑2 )
𝑥 = 𝐴 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 + 𝜑 ) (86)
unde:
6 - 20
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
Aplicaţia 6.
𝝅
𝒚𝟐 = 𝟑 ∙ 𝒔𝒊𝒏 (𝟐𝝅𝒕 + ) ≡ 𝑨𝟐 𝒔𝒊𝒏(𝝎𝒕 + 𝝋𝟐 ) 𝑦 = 𝑦1 + 𝑦2 = 6,76 𝑠𝑖𝑛(2𝜋𝑡 − 𝑎𝑟𝑐𝑡𝑔 3,23) 𝑐𝑚.
𝟐
𝑥1 = 𝐴0 𝑠𝑖𝑛 𝜔1 𝑡 (90)
şi
𝑥2 = 𝐴0 𝑠𝑖𝑛 𝜔2 𝑡 (91)
unde 𝜔2 > 𝜔1 .
6 - 21
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝑎+𝑏 𝑏−𝑎
Utilizând relaţia trigonometrică: 𝑠𝑖𝑛𝑎 + 𝑠𝑖𝑛𝑏 = 2𝑠𝑖𝑛 𝑐𝑜𝑠 , relaţia de mai
2 2
sus devine:
respectiv:
𝜔2 −𝜔1
𝜈= = 2(𝜈2 − 𝜈1 ) (97)
𝜋
6 - 22
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝑥 = 𝐴 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 + 𝜑1 ) (98)
𝑦 = 𝐵 𝑠𝑖𝑛(𝜔𝑡 + 𝜑2 ) (99)
𝑦
= 𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 𝑐𝑜𝑠𝜑2 + 𝑠𝑖𝑛𝜑2 𝑐𝑜𝑠𝜔𝑡 (101)
𝐵
𝑥 𝑦
𝑠𝑖𝑛𝜑2 − 𝑠𝑖𝑛𝜑1 = 𝑠𝑖𝑛(𝜑2 − 𝜑1 )𝑠𝑖𝑛𝜔𝑡 (103)
𝐴 𝐵
𝑥2 𝑦2 2𝑥𝑦
2 + − 𝑐𝑜𝑠(𝜑2 − 𝜑1 ) = 𝑠𝑖𝑛2 (𝜑2 − 𝜑1 ) (104)
𝐴 𝐵2 𝐴𝐵
În general, aele elipsei sunt înclinate faţă de axele 𝑜𝑥 şi 𝑜𝑦, dar acestea
devin axe principale atunci când diferenţa de fază este:
6 - 23
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
𝜋
∆𝜑 = 𝜑2 − 𝜑1 = (105)
2
𝑥2 𝑦2
2 + = 1 (106)
𝐴 𝐵2
𝑥2 𝑦2 2𝑥𝑦 𝐵
+ − =0⇒𝑦= 𝑥 (107)
𝐴2 𝐵2 𝐴𝐵 𝐴
2. dacă ∆𝜑 = (2𝑛 + 1)𝜋, n=0,1,2,.., oscilaţiile sunt în opoziţie de fază, iar ecuaţia
(104) devine:
𝑥2 𝑦2 2𝑥𝑦 𝐵
+ + =0⇒𝑦=− 𝑥 (108)
𝐴2 𝐵2 𝐴𝐵 𝐴
eclipsa degenerând într- o dreaptă care coincide cu cea de-a doua diagonală a
triunghiului amplitudinilor (figura 13, e).
În aceste două cazuri mişcarea rezultantă are loc de-a lungul unui segment
de dreaptă, în ambele sensuri, oscilaţia numindu- se polarizată liniar.
𝜋
3. dacă ∆𝜑 = (2𝑛 + 1) , n=0,1,2,.., oscilaţiile sunt în cvadratură, iar ecuaţia (104)
2
devine:
𝑥2 𝑦2
2 + = 1 (109)
𝐴 𝐵2
adică ecuaţia unei elipse a cărei axe coincide cu axele de coordonate, oscilaţia
rezultantă a punctului material numindu-se oscilaţie polarizată eliptic. Dacă
punctul material se mişcă în sens invers acelor de ceasornic avem oscilaţii
polarizate la stânga (figura 13. b, d, j), iar dacă se mişcă în sensul acelor de
ceasornic oscilaţiile rezultante sunt polarizate la dreapta (figura 13, f, h).
6 - 24
Ionuţ VLĂDOIU OSCILAŢII MECANICE
care reprezintă ecuaţia unui cerc. Oscilaţia rezultantă are o traiectorie circulară
𝜋
de rază R şi poartă denumirea de oscilaţie polarizată circular. Când ∆𝜑 = , cercul
2
este parcurs spre stânga (polarizare circulară stânga, figura 13. c), iar când ∆𝜑 =
3𝜋
, cercul este parcurs spre dreapta (polarizare circulară dreapta, figura 13. g). În
2
ambele cazuri, raza cercului este egală cu 𝐴, iar centrul acestuia se află în
originea axelor de coordonate.
6 - 25