Sunteți pe pagina 1din 4

Bilet 6

2. metode de dezinfectie in parazitoze:

Scabia-

Pentru rufe

Rufe care pot fi spălate la 60° C Spălați la 60° C toate articolele de îmbrăcăminte, lenjerie intimă,
prosoape, cearșafuri, lenjerie de pat, utilizate pe parcursul săptămânii.

Articole nelavabile sau lavabile, care nu suportă o temperatură de 60° C Introduceți aceste articole într-
un sac de plastic etanș, pentru o săptămână (fără a utiliza o soluție anti-acarieni). Spălați-le apoi la
temperatura corespunzătoare (30-40 de grade). sau Pulverizați rufele cu o soluție anti-acarieni
corespunzătoare. Introduceți rufele într-un sac de plastic etanș. Lăsați soluția să acționeze 48 de ore.

Pentru celelalte articole

Saltelele, pernele, plapumele, canapelele, covoarele, scaunele auto, căruciorul copilului și încălțămintea
sau alte articole nelavabile, trebuie să fie de asemenea tratate cu o soluție anti-acarieni
corespunzătoare. Respectați îndeaproape instrucțiunile de utilizare, având în vedere că aceste soluții pot
fi iritante. Pulverizați de la o distanță de 20 cm. Lăsați să acționeze 30 min., părăsind camera. Aerisiți și
așteptați cel puțin 12 h înainte de a utiliza din nou așternuturile, saltelele și canapelele. De asemenea,
puteți utiliza uscătorul de rufe selectând un program cu aer cald sau un aparat cu aburi fierbinți (de cel
puțin 60°C).

Pediculoza-

Astazi, isecticidele folosite in pediculoza capului cuprind organofosforatele (malation),


organoclorinele (lindan), carbamatii (carbaril), piretrinele (piretrum) si piretroizii (permetrin,
fenotrin, bio-aletrin). Singurii agenti aprobati de OMS pentru tratarea pediculozei
sunt lindan si malation.

Deoarece nimfele eclozeaza la 6-9 zile de la depunerea oualor, tratamentul cu un


pediculicid este recomandat a fi repetat cel putin o data la 10 zile, cind toate ouale au
eclozat. Intre cele doua tratamente persoana va fi inca infestata cu paduchi care eclozeaza
si nu au fost inca distrusi de produs. Astfel se recomanda un al treilea tratament in ziua 5.
Intre sedintele terapeutice este recomandata udarea parului si pieptanarea lui zilnic pentru
a inlatura paduchii care au iesit. Se recomanda aplicarea unui prosop pe fata pentru a
preveni contactul produsului cu ochii. O data la 3 zile dupa tratament (zilele 11-13), parul
trebuie verificat cu un pieptene. Daca nu se gasesc paduchi vii, tratamentul a avut succes.

Mentinerea parului lung in coada poate ajuta la prevenitie. Hainele, prosoapele,


cearsafurile, pieptenele care au venit in contact cu un individ infestat, pot fi dezinfectate fie
prin tinerea lor afara pentru doua saptamini sau prin spalare la 60 grade Celsius pentru 30
minute. Paduchii pot supravietui una sau doua zile fara singe si sunt dependenti de caldura
corpului uman. Un tratament insecticid al casei si mobilei nu este necesar.

3. efectuarea si semnificatia probei Jadassoln


Testul Jadassohn este predestinat pentru confi rmarea diagnosticului de dermatită herpetiformă
Duhring-Brocq sau pentru diagnosticul diferenţial al acesteia cu alte dermatoze.

Testul constă în reproducerea leziunilor cutanate specifi ce dermatitei herpetiforme prin aplicaţii topice
de preparate ce conţin iodură de potasiu.

Esenţa particularităţii acestei maladii constă în exacerbarea erupţiei cutanate după administrarea
medicamentelor (utilizate pe cale sistemică sau topic) sau a produselor alimentare ce conţin iod.
Valoarea diagnostică a testului este datorată hipersensibilităţii la iod a bolnavilor ce suferă de dermatită
herpetiformă. Prin aceasta trebuie să ţinem cont că testul se realizează în perioada de stagnare şi de
remisiune a bolii. Testul se execută astfel: pe o porţiune mică a pielii, lipsită de leziuni, se aplică sub
pansamentul ocluziv până la 1g de unguent ce conţine 50% iodură de potasiu.

Rezultatul probei este apreciat peste 24–48 de ore sau mai devreme, peste 6–12 ore, dacă în locul
aplicării topicului, bolnavul simte usturime şi prurit cutanat.

Testul se consideră pozitiv dacă pe locul aplicării unguentului apar leziuni veziculo-buloase şi/sau
urticariene, aşezate pe un eritem cutanat; dintre senzaţiile subiective apare usturime şi prurit. Printre
efectele nedorite ce pot apărea la unii bolnavi se citează vizualizarea pe tegumentul aparent intact
leziunilor cutanate noi şi intensifi carea semnelor subiective.

Bilet 5

3.Diagnosticul paraclinic al dermatomicozelor

Pentru constatarea etiologiei micozelor cutanate, la confi rmarea diagnosticului clinic se recurge
la variate investigaţii de laborator. Evidenţierea agentului cauzal se face prin următoarele metode:

• metoda bacterioscopică: examenul direct al produselor patologice (scuamele, fi rele de păr,


fragmentele din unghii), la microscopul optic, permite un diagnostic rapid, dar fără a identifi ca specia
dermatofi tului în cauză;

• metoda bacteriologică (cultivarea pe mediul Sabouraud): permite identifi carea precisă a


speciei responsabile de patologia dată, dar necesită o incubaţie de 2–3 săptămâni sau mai mult.

Pentru evidenţierea mult mai uşoară a agentului patogen, recoltarea materialului patologic se
face în cantitate sufi cientă, din mai multe teritorii lezionale recente, din zonele cu progresie periferică şi
netratate cu antimicotice sau alte topice. Recoltarea scuamelor se face prin raclarea leziunilor cu o lamă
de sticlă sau de bisturiu sau cu o chiuretă, din zonele afectate de dermatofiţi. De regulă, acestea sunt
plantele, palmele, pliurile, scalpul, mai rar alte teritorii.

La leziunile de onicomicoză, recoltarea se face cu o latenţă atât din partea distală, îngroşată,
dezlipită, cât şi din depozitul subunghial sfărâmicios.

În caz de suspiciune la onixis şi perionixis micotic, materialul se recoltează, în special din


depozitul pulverulent galben-verzui sau din zona infl amatorie periunghială.
Perii de pe scalp, barbă şi mustaţă, se prelevă din zona periferică a leziunii, din diferite locuri, cu
o pensă epilatoa re se extrag perii parazitaţi care sunt rupţi, decoloraţi, friabili, integraţi în grosimea
scuamelor se extrag.

În tricofiţia cronică a adultului, punctele negre ce reprezintă mici fragmente de peri parazitaţi,
rupţi şi incluşi în ostiumul folicular, se extrag cu un vârf de ac sau cu un scarifi cator.

În tricofiţia infi ltrativ-purulentă se prelevează perii smulşi din placardele infl amatorii.

Materialul recoltat se aşează pe o lamă din sticlă şlefuită şi degresată, adăugându-se 2–4 picături
de soluţie disociantă (soluţie bazică de 10–40% KOH sau NaOH), apoi totul se acoperă cu o lamelă din
sticlă, lăsându-se astfel 30 de minute înainte de efectuarea examenului microscopic. Preparatele
pregătite pentru o examinare mai rapidă se încălzesc la fl acăra de gaz timp de 20–30 secunde, evitând
însâ fi erberea, pentru a nu distruge materialul patologic şi a nu produce artefacte.

Examenul microscopic al scuamelor şi al materialului patologic unghial evidenţiază germenii


fungici sub forma unor formaţiuni tubulare – fi lamente miceliene drepte sau sinuoase, de lungimi
diferite, ramifi cate, septate în segmente dreptunghiulare, de culoare verzui-gălbuie.

Sporii şi levurile au forma rotundă sau ovalară, cu perete bine vizibil. La examenul microscopic
al perilor afectaţi, paraziţii fungici se prezintă sub formă de fi lamente miceliene şi artrospori. În funcţie
de speciile de fungi, aceştia pot fi situaţi în tija părului (fungi cu localizare endotrix) sau erup la exterior
(fungi cu localizare ectotrix). Parazitarea endotrix a fungilor este caracteristică pentru tricofiţia superfi
cială şi favus. Dezvoltarea ectotrix a fungilor este specifi că pentru tricofiţia zooantropofi lă şi
microsporie (de fapt dispoziţia fungilor în această micoză este endoectotrix).

Identifi carea levurilor: depozitul albicios care acoperă leziunile cutaneo-mucoase este recoltat
cu ajutorul unui tampon de vată, chiuretă sau spatulă şi întins în strat subţire pe o lamă de sticlă. După
uscare, frotiul urmează a fi colorat după următoarele etape: colorare cu violet de genţiană 1 minut;
colorare cu soluţie Lugol 30 de secunde; aplicarea rapidă a soluţiei de alcool-acetonă; spălare cu apă;
colorare cu fuxină 1 minut; spălare cu apă şi uscare la aer.

Sporii, la microscopul optic, se evidenţiază ca nişte formaţiuni rotunde sau ovalare, colorate
roşu-închis. Bacteriile, cocii şi bacilii sunt coloraţi în albastru-violet (Gram-pozitiv) sau roşu (Gram-
negativ).

Pentru identifi carea speciei agentului micotic (diagnosticul prin culturi – metoda bacteriologică)
sunt necesare însămânţările pe mediul de cultură Sabouraud ce conţine: geloză – 2g, peptonă 1g,
glucoză brută – 4g, apă distilată – 100g. Temperatura optimă de creştere a dermatofiţilor este de 20–
30°C, dar pentru unii – 37°C. Majoritatea dermatofiţilor dau naştere unei culturi timp de 5–14 zile.
Culturile vor fi apreciate ca negative doar după trecerea a trei săptămâni de la însămânţare.

2.Dermografi smul

Dermografi smul reprezintă o reacţie refl exă a aparatului neurovascular cutanat, manifestat prin
proprietatea tegumentului de a răspunde la diferiţi excitanţi mecanici (frecarea unui teritoriu cutanat
prin prosoape, îmbrăcăminte, grataj, traumatisme), prin apariţia unor leziuni urticariene, de regulă
liniare, proeminente şi uneori pruriginoase.
Dermografi smul indus se produce, de obicei pe spate, piept sau abdomen, cu ajutorul unei spatule din
lemn sau alt obiect. Refl exul neurovascular (dermografi smul) normal se caracterizează prin apariţia
după 15–20 93 de secunde de la aplicarea stimului a unei fâşii roşii sau albe, mai mult sau mai puţin lată,
proeminând supracutanat, care dispare peste 1–3 minute (tripla reacţie a lui Lewis: leziune, edem şi
dilataţie refl exă axonică în periferie).

Se evidenţiază exagerat la aproximativ 5% din populaţia normală. Deosebim trei varietăţi clinice: roşu,
alb şi mixt. Dermografi smul roşu reprezintă o fâşie lată şi roşie ce proemină deasupra pielii, se menţine
aproximativ 10–20 min. (este caracteristic pentru eczemă, urticarie etc.).

În dermografi smul alb, fâşia albă apare după 15–40 de secunde de la iritare, demonstrând o agitaţie
mărită a nervilor vasoconstrictori, dar dispare după 5–10 min. (este specifi că pentru dermatita atopică,
neurodermită, prurigo etc.).

În dermografi smul mixt, fâşia roşie se schimbă cu una albă sau la periferia celei roşii apare o fâşie albă.
Din punct de vedere clinic, există mai multe forme de dermografi sm:

• dermografi sm izolat: este net circumscris pe anumite teritorii;

• dermografi sm întârziat: este o variantă rară în care răspunsul dermografi c iniţial apare după 1–6 ore
de la stimulare, având durata totală a reacţiei de 24–48 de ore;

• dermografi sm colinergic: formă rară în care erupţia postlovire este punctată, constituită din papule
colinergice;

• dermografi sm urticarian (din cadrul unor urticarii): caracterizează bolnavii cu urticarie, realizând fâşii
edemaţiate şi eritematoase ce nu dispar timp de 30–40 de minute.

Mecanismul de apariţie a dermografi smului nu este încă pe deplin cunoscut, la unii pacienţi, după
gratajul experimental se constată o creştere a nivelului sanguin de histamină.